DINAMICA ACTIVITATII SANITARE  IN MUNICIPIUL BUCURESTI

Tema "sanatatii" a constituit si constituie, atat in cadrul academic, stiintific, cat si in realitatea sociala, un subiect prin prisma relatiei pe care fiecare dintre noi o avem cu sanatatea personala sau cu lumea medicala.

Sanatatea a fost definita din mai multe puncte de vedere (biologic, psihologic, social) si in functie de mai multe criterii. Retinem definitia data de Organizatia Mondiala a Sanatatii, ca o abordare pozitiva a acesteia: "stare completa de bunastare fizica, psihologica si sociala, presupunand nu numai absenta unei maladii"(W.H.O., Chron, 1947).

Serviciile sanitare influenteaza statusul de sanatate a populatiei. Sistemul sanitar este, de altfel perceput ca parte integranta din "sanatatea populatiei", aceasta notiune incluzand si serviciile sanitare. Acestea pot influenta, in mare masura si intr-o maniera indirecta, sanatatea populatiei, indeosebi prin accesul si calitatea acestora, la care se adauga competenta personalului medical, precum si infrastructura dotarilor sanitare.

Nevoile individuale de asistenta medicala pot fi satisfacute prin intermediul asistentei medicale private sau publice de specialitate, prestate in mod gratuit. Lipsa posibilitatilor de plata a unor categorii sociale face necesara satisfacerea intr-o masura determinata , fara plata sau cu plata redusa, a nevoilor individuale de asistenta sociala , in reteaua sanitara publica. Satisfacerea nevoilor membrilor societatii  nu se poate realiza intotdeauna in sistem privat, recurgandu-se astfel la serviciile efectuate de diferite unitati publice specializate, care sunt subordonate autoritatilor (Parlament, Guvern, autoritati locale).

Dinamica activitatilor sanitare in Municipiul Bucuresti este evidentiata pe baza analizei situatiei unitatilor sanitare, pe tipuri (spitale, policlinici, dispensare, farmacii) si a personalului medical (medici, medici stomatologi, farmacisti), in intervalul de timp 1970, 1980, 1989, 1990, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004 si 2005.

Dinamica unitatilor sanitare

In figura de mai jos (figura 1) este evidentiata evolutia numerica a spitalelor in Municipiul Bucuresti. Se inregistreaza o evolutie oscilanta, dar nesemnificativa a acestora, in comparatie cu celelalte cazuri analizate. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca spitalele raman in proprietate publica, functionand pe baza unor bugete anuale.

Valoarea cea mai mare a numarului spitalelor (59)se inregistreaza in anul 1970, deoarece regimul sanitar din acea perioada a desfasurat un proces investitional de infiintare de noi unitati sanitare, printre care si spitalele. Treptat, numarul acestora scade usor, ajungand ca in anul 2003 sa se inregistreze valoarea cea mai mica a numarului unitatilor, si anume, 49. In anul 2005, ca si in prezent, spitalele sunt in numar de 51, functionand pe mai multe categorii (spitale municipale, universitare, specializate).

Numarul policlinicilor, reprezentat in figura 2, cunoaste o evolutie destul de interesanta in Municipiul Bucuresti, pe parcursul perioadei analizate.

Astfel, in prima parte a intervalului, numarul policlinicilor se mentine in jurul valorii de 50 de unitati, atingand valoarea maxima in anii 1995 si 1996. Incepand cu anul 1999, insa, evolutia numerica a policlinicilor arata o scadere constanta si brusca a acestora. Situatia se datoreaza faptului ca aceste unitati sanitare, care ofera servicii gratuite sau cu plata, au fost transformate in Centre de Diagnostic si Tratament sau au fost divizate, in cadrul lor functionand cabinete medicale independente. Numarul policlinicilor in Bucuresti s-a redus, deci, foarte mult, inregistrandu-se in anul 2005, ca si in prezent, doar doua policlinici.

Urmatorul grafic (figura 3) evidentiaza evolutia numerica a dispensarelor in Municipiul Bucuresti. Acestea figureaza, cu unele oscilatii, doar in prima parte a perioadei analizate (culminand in anul 1980 ca valoare maxima), deoarece erau unitatile sanitare cele mai larg raspandite, avand un rol principal in furnizarea serviciilor medicale primare. Pana in anul 1998, populatia era arondata unui dispensar teritorial, in functie de locul de munca sau de rezidenta.

In intervalul 1997 - 1998, numarul dispensarelor a scazut simtitor, deoarece implementarea noii legislatii referitoare la sistemul de asigurari de sanatate a transformat medicii generalisti, care isi desfasurau activitatea in dispensare, din angajati ai statului in practicanti independenti (medici de familie), dependenti de fondul de asigurari, dar avand libertatea de a-si administra in mod privat cabinetele medicale. De altfel, calitatea serviciilor medicale prestate in dispensare lasa de dorit, fapt ce a dus la desfiintarea acestor unitati incepand din anul 1999.

Evolutia numerica a farmaciilor in Municipiul Bucuresti este prezentata in figura 4. Din grafic reiese ca valorile cele mai mici se regasesc in intervalul 1970 - 1990, deoarece masurile luate de economisire a resurselor banesti si asa reduse, au dus la servicii medicale oferite in conditii precare si cu o medicatie insuficienta. In perioada 1995 - 2003, insa, situatia se schimba destul de mult, numarul farmaciilor dublandu-se, fapt datorat reformei sanitare, prin care au fost alocate noi fonduri financiare. Numarul cel mai mare al farmaciilor apare in ultima parte a intervalului analizat (2004 -2005), moment in care acestea au cunoscut o dezvoltare rapida. Motivatia este, ca si in cazul farmacistilor, ca aceste unitati au fost printre primele servicii de sanatate care s-au privatizat si au putut sa-si dezvolte propriile afaceri private.

In graficul de mai jos (figura 5)este evidentiat numarul paturilor de spital la 1000 locuitori, in Municipiul Bucuresti. Se inregistreaza o evolutie oscilanta a acestuia, cu valorile cele mai mari in prima parte a intervalului (1970 - 1990), deoarece, in perioada regimului comunist, era adoptata o politica de tratare a bolilor, si nu de prevenire a acestora. Incepand cu anul 1996 (cand se inregistreaza si valoarea cea mai mica), numarul paturilor de spital se reduce putin, scaderea fiind justificata de desfiintarea unor spitale.

Dinamica personalului medical

In figura 6 este prezentata evolutia numarului de locuitori ce revine unui medic in Municipiul Bucuresti. Se poate observa, astfel, o evolutie oscilanta pe tot parcursul intervalului analizat. Din grafic reiese ca valorile cele mai ridicate ale numarului de locuitori ce revine unui medic sunt inregistrate in prima parte a intervalului, respectiv 1970, 1980, 1989, 1990, valoarea cea mai mare culminand in anul 1989, fapt datorat consecintelor revolutiei. Evolutia din intervalul 1995 - 1999 arata o scadere constanta a numarului de locuitori ce revine unui medic, observandu-se si valoarea cea mai mica a acestuia, inregistrata in anul 1999. Aceasta evolutie este datorata efectelor reformei sanitare, care, prin reglementari legislative, a schimbat, practic, intreaga structura a sistemului sanitar romanesc. In ultima parte a intervalului analizat (2000- 2005) se poate observa, de asemenea, o usoara scadere a numarului de locuitori ce revine unui medic, aceasta perioada reprezentand o faza de tranzitie a sistemului sanitar romanesc spre o situatie cu relatii complexe in domeniu si, implicit, un numar mai mare al medicilor.

Trebuie mentionat faptul ca Municipiul Bucuresti ocupa un loc fruntas in ceea ce priveste asigurarea populatiei cu medici, reprezentand un pol de atractie pentru toate zonele tarii, situatie explicata prin existenta, in capitala, a unor centre medicale mari, bine echipate, cu multiple specializari medicale.

In concluzie, in Municipiul Bucuresti, un medic acorda asistenta medicala in medie unui numar aproximativ de 300 de persoane (mai exact 228 locuitori/medic).

In graficul de mai jos (figura 7) este evidentiata asigurarea populatiei cu medici stomatologi in Municipiul Bucuresti. Ca si in cazul precedent, se observa o evolutie oscilanta a numarului de locuitori ce revine unui medic stomatolog pe toata perioada analizata.

Valorile cele mai mari se regasesc in prima parte a intervalului (1970, 1989, 1990), situatie afectata de consecintele perioadei comuniste. Incepand cu anul 1995, cand se resimt beneficiile reformei sanitare, evolutia numarului de locuitori ce revine unui medic stomatolog se schimba destul de mult, inregistrandu-se valori mult mai scazute. Cea mai mica valoare se observa in anul 2005, moment cand infrastructura sanitara, respectiv personalul in domeniu au cunoscut o dezvoltare destul de mare.

Figura 8 evidentiaza evolutia numarului de locuitori ce revine unui farmacist in Municipiul Bucuresti. Valorile inregistrate pe tot parcursul perioadei analizate arata, de asemenea, o evolutie oscilanta a numarului de locuitori ce revine

unui farmacist.

Cea mai mare valoare este inregistrata in anul 1995, perioada in care reforma sanitara in acest domeniu a fost mult intarziata, confruntandu-se cu obstacole si in anii urmatori, datorate lipsei fondurilor financiare.Valorile cele mai scazute ale numarului de locuitori ce revine unui farmacist apar la inceputul si la sfarsitul intervalului. In grafic se observa ca cea mai mica valoare se inregistreaza in anul 2005. Motivatia este aceea ca farmacistii au fost printre primii profesionisti in sanatate care s-au privatizat si care au putut sa-si dezvolte propriile afaceri private.

Repartitia spatiala a unitatilor sanitare pe tipuri

In urma analizei hartii, rezulta ca in Municipiul Bucuresti apar decalaje inregistrate in repartitia spatiala a unitatilor sanitare pe tipuri, in cele sase sectoare.

Astfel, in ceea ce priveste forma de proprietate (public/privat), se observa ca unitatile sanitare sunt distribuite in mod egal, activand si cele publice si cele private, insa diferit ca numar. Exceptie fac dispensarele, in cadrul carora nu exista forma de proprietate privata. In domeniul privat, din punct de vedere al tipurilor de unitati sanitare, dominante sunt: cabinetele medicale (incluzand cabinetele de medicina de familie si cabinetele de specialitate), cabinetele stomatologice, policlinicile si centrele medicale. In domeniul public, unitatile sanitare dominante sunt: farmaciile si punctele farmaceutice, spitalele (inclusiv ambulatorii de spitale si ambulatorii de specialitate) si laboratoarele medicale (inclusiv tehnica dentara). Trebuie mentionat faptul ca in Bucuresti nu exista sanatorii.

Unitatile sanitare cele mai numeroase sunt cabinetele medicale, cabinetele stomatologice si farmaciile, care, dupa anul 1990, au cunoscut o dezvoltare rapida. Unitatile cele mai reduse ca numar sunt: policlinicile publice (in numar de 2); spitalele, ambulatorii de spitale private (totalizand 2 unitati); dispensarele publice (in numar de 6); centrele medicale publice (4 unitati).

Sursa: 1. Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic in Domeniul Sanatatii Bucuresti"Unitati-Paturi 2006"; 2. D.S.P.M.B (Directia de Sanatate Publica Municipiul Bucuresti) - Farmacii; 3. Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti"Anuar de Statistica Sanitara 2005"

Decalaje se inregistreaza si in repartitia spatiala a unitatilor sanitare pe sectoare. Aceste diferentieri arata ca sectoarele fruntase sunt 2, 1 si 3. La polul opus, sectoarele deficitare, in ceea ce priveste distributia unitatilor sanitare, sunt 6, 4 si 5.

In urma analizei activitatii de asistenta sanitara, rezulta ca Municipiul Bucuresti se evidentiaza printr-o concentrare deosebita a serviciilor sanitare, reprezentand un pol de atractie, atat in domeniul sanitar, cat si in celelalte domenii.

Pe de alta parte, discrepantele evidentiate in asigurarea populatiei cu servicii medicale au un impact negativ asupra finalizarii reformelor din domeniul sanatatii.