SEXUALITATEA LA VARSTA A TREIA

SEXUALITATEA LA VARSTA A TREIA

Viata persoanei umane nu reprezinta un "continuum'. Ea este formata din etape succesive, bine configurate, cu caracteristici intrerupte de "momente de criza psiho-biologica', pregatind trecerea persoanei de la o etapa de varsta a vietii, la alta. Tot acest ciclu se deruleaza intre doua momente: nasterea si moartea individului.

Etapele vietii individuale sunt urmatoarele: momentul nasterii individului; copilaria; criza de evolutie (perioada pubertatii si adolescenta); varsta adulta; criza de involutie (menopauza la femei si andropauza Ia barbati); involutia si varsta a treia (batranetea); perspectiva si momentul mortii individului.

Fiecareia dintre aceste etape de viata ii corespund anumite dimensiuni psihologice, sociale, morale etc. si, implicit, un anumit model de comportament psihosexual. Ne vom referi in continuare la aspectele legate de sexualitate la varsta a treia.

inca din perioada maturitatii, incep sa apara semne care anunta o schimbare a comportamentului sexual. Acestea sunt asociate, de obicei, cu o stare de anxietate difuza, in general, primele manifestari privesc libidoul si potenta sexuala a individului, directie in care se noteaza doua aspecte (A. Ellis si A. Abarbanel): o modificare a functiei reproducatoare; o schimbare a stimularii interesului individului pentru activitatea sexuala.

Cu toate acestea, si la varsta a treia, glandele sexuale continua sa produca hormoni, dar aceasta activitate se diminueaza continuu. La barbati se instaleaza impotenta si scaderea considerabila a fertilitatii, pe cand la femei, incepand cu menopauza, dispare capacitatea reproductiva si o data cu aceasta asistam si la o scadere marcata a libidoului.

Dar ce este batranetea de fapt?-se intreaba numerosi specialisti. Trebuie ea oare vazuta si interpretata, in principal, ca o uzura, o degradare generala si progresiva fizica si psihica a persoanei umane si in cadrul acestui proces sexualitatea trebuie sa ocupe un loc important?

Batranetea nu este o boala. Ea trebuie considerata la fel cu celelalte etape ale vietii individului. Acest aspect este esential in intelegerea aspectelor psihosexologiei la varsta a treia.

Ch. Miiller realizeaza o interesanta analiza sintetica a psihologiei si psihopatologiei varstei a treia, la care vom face referinta in cele ce urmeaza.

Omul care imbatraneste se caracterizeaza, in primul rand, printr-un proces de incetinire, de lentoare generala legata de o scadere a vitalitatii. Lentoarea este probabil fenomenul cel mai caracteristic legat, in mod direct, de procesele biologice de imbatranire (Gh. Miiller).

Pe plan psihologic se constata, in acelasi timp, o transformare a personalitatii de la extraversie catre introversie. Gandirea creatoare diminueaza, concomitent cu capacitatea de invatare. Motivatiile devin monotone. Dispare capacitatea de concentrare de lunga durata asupra unui subiect. Emotivitatea si afectivitatea incep sa slabeasca. Apar o stare de apatie, labilitatea emotionala si ingustarea egocentrica a preocuparilor individuale.

in prezenta unor situatii noi de viata, persoana va actiona intr-o maniera rigida si stereotipa. Se accentueaza particularitatile de caracter, prin aparitia unor aspecte noi care s-au aflat pana atunci in stare latenta.

Un loc important in psihologia varstei a treia il ocupa atitudinea subiectiva a individului fata de propria sa situatie ca persoana in viata, in general, persoanele in varsta sunt deosebit de ingrijorate de perspectiva sau de prezenta infirmitatilor lor fizice, de diminuarea fortelor fizice si a capacitatilor intelectuale, in primul rand a functiei mnezice. Toti acuza o "schimbare' pe care o resimt ca pe o povara. Se izoleaza de lume, de societate si se simt chiar marginalizati sau exclusi, in sensul acesta se poa*e spune, fara sa comitem o eroare, ca batranetea antreneaza un anumit "complex de izolare-inferioritate' al persoanei.

Sunt insa si situatii in care batranetea este resimtita ca o stare pozitiva si ca un atribut valoric al personalitatii. Semnificativ in sensul acesta este, sp'' exemplu, neuropsihiatrul elvetian C. von Monakow care la varsta de 80 ani scrie "Panegirismul batranetii', notand ca aceasta etapa a vieti' i-a adus implinirea plenara a unei "orchestre psiho-biologice'. Faptele lipsite de importanta, neesentiale, sunt date la o parte, individul se concentreaza asupra esentialului, dezvoltandu-se capacitatea de sinteza si vederea de ansamblu. Evocarea vechilor amintiri procura o placere interioara si o afirmare a realitatii de sine.

Desi recunoaste existenta unor fenomene negative, ca: oboseala progresiva, scaderea concentrarii si a memoriei, C. von Monakow considera ca individul nu trebuie sa cada prada depresiei si sentimentului de inferioritate.

E. Minkowski noteaza ca la batrani se poate vorbi inca de posibilitatea de creatie si de o anumita capacitate de adaptare la situatiile noi ale vietii traite.

Batranetea este, incontestabil, o etapa a vietii, o schimbare a regimului psiho-biologic in sens involutiv. Ea este la fel de zgomotoasa si capricioasa ca si adolescenta, fiind brazdata de crize, drame, angoase, intrebari, nelinisti. Dar, pe cand adolescenta se proiecteaza in viitor, ca o perspectiva, batranetea se intoarce catre trecut pe care-1 contempla. Din acest motiv, credem ca nu gresim daca afirmam ca batranetea este o adolescenta pe dos.

Un aspect deosebit de important de care suntem obligati sa tinem seama atunci cand analizam batranetea este legat de "atitudinea societatii' fata de batran si de batranete. Prin urmare, este vorba de rolul valorilor morale ale modelului socio-cultural in ceea ce priveste evaluarea batranetii si elaborarea unei atitudini sociale fata de batran. Istoria ne ofera, in sensul acesta, aspecte deosebit de interesante de care trebuie sa tinem seama. Problema i-a preocupat pe numerosi autori, dar cu toate acestea nu a fost scrisa o "istorie culturala' a batranetii. Ceea ce se poate spune cu certitudine este faptul ca batranul este un personaj prezent in literatura, arta, teatru, istorie, mitologie, religie, morala si filosofic. Pentru toate aceste domenii batranetea constituie o tema predilecta (E. Faguet, S. de Beauvoir, L. A. Seneca, M. T. Cicero, Cato din Utica, Homer, Schopenhauer etc).

in general, atitudinea fata de batran si atitudinea fata de batranete difera, acestea fiind doua planuri care nu trebuie suprapuse. Batranetea ca stare psiho-biologica este respinsa, dar, in mod paradoxal, nu aceeasi atitudine exista fata de batran.

in antichitate, batranul era simbolul intelepciunii, experienta de viata si echilibrul il recomandau si-1 impuneau in fata societatii (Homer, Vechiul Testament). Lucrurile par a se schimba la tragicii greci (Sofocle, Euripide) si mai cu seama in comedie (Aristofan), cand batranul este asimilat cu starea de impotenta a batranetii, sau chiar cu un obiect incomod si nedorit.

Platon stimeaza batranetea si o recomanda ca model al intelepciunii pentru tineri. Aristotel, dimpotriva, vede in ea declinul global al personalitatii.

L. A. Seneca si M. T. Cicero pledeaza in favoarea virtutilor morale si a intelepciunii batranilor. Dar Juvenal, Terentiu si Propertiu vad in ea un defect si o stare de degradare.

Evul mediu asociaza batranetea cu demonismul si vrajitoria.

in perioada Renasterii batranetea este detronata de tineret. W. Shakespeare aduce in discutie personaje, ca regele Leahr, Polonius si Falstaf, la care decrepitudinea fizica, morala si sufleteasca par a fi marca specifica a varstei a treia.

Romantismul restaureaza intr-o anumita privinta situatia batranului ca intelept (V. Hugo). Dar si acum parerile nu sunt inca unitare (A. Schopenhauer, Fr. Nietzsche).

in epoca moderna si contemporana "conditia batranului este scandaloasa' afirma S. de Beauvoir.

Societatile traditionale, stabile si echilibrate moral, pretuiesc batranii si stimeaza, respecta batranetea. Societatile moderne, supuse schimbarilor progresului, instabile, in perpetua miscare si strabatute de crizele morale si sociale, reprima batranii si resping batranetea ca pe o veritabila "plaga sociala', in aceste societati, batranul si batranetea au aceeasi semnificatie pe care au avut-o in trecut nebunii si nebunia.

in societatea moderna batranetea este asociata cu angoasa existentiala pe care o dau izolarea sociala, iesirea din activitatea profesionala, sentimentul de inutilitate si perspectiva mortii ca ultima etapa biologica.

Particularitatile psihosexuale ale varstei a treia

Aceasta problema intereseaza un mare numar de specialisti. Se considera, in general, ca viata sexuala a batranului se caracterizeaza prin persistenta libidoului, dar printr-o diminuare a potentei si a capacitatii de erectie si orgasm. Aceste aspecte favorizeaza aparitia unor tendinte de tip deviant, perversiune, cum ar fi: voiorismul, pedofilia sau exhibitionismul (Kinsey, Hamilton, Newmann, Bowman, Vecki, Pellegrini, Lenz).

Pentru Kinsey, activitatea sexuala diminueaza in mod regulat si progresiv la batranete. Nu se poate insa vorbi despre o diminuare brusca sau de o intrerupere a acesteia o data cu senescenta. Autorul mentionat noteaza o activitate sexuala de tip regulat, in unele situatii, chiar la varsta de 88 de ani, precum si vise erotice cu polutii la persoane intre 70 si 80 de ani.

Dupa unii autori, activitatea sexuala a batranului depinde, intr-o mare masura, de statutul social al acestuia. Este interesant de remarcat in aceasta privinta ca, asa cum in perioada adolescentei activitatea sexuala este legata de sentimentul de rusine, ca o bariera morala, la fel si in cazul batranetii, rusinea ca frana morala reapare. La batrani, viata sexuala are o conotatie morala negativa care stirbeste seriozitatea, demnitatea si sobrietatea abtinerii ce ar trebui sa caracterizeze aceasta varsta.

La varsta a treia asistam la o stergere importanta a caracterelor secundare, fapt care duce la o aparenta "egalizare' a sexelor. Barbatii in varsta prezinta adesea semne de feminizare, pe cand femeile incep sa se masculinizeze. Egalizarea fiziologica si diminuarea sexualitatii la batranete vor orienta activitatea catre alte domenii de preocupare, dar ele pot constitui, in egala masura, si conditii ale aparitiei unor conflicte de ordin nevrotic.

Viata sexuala a omului nu inceteaza o data cu suprimarea functiei reproducatoare, ea continuand in mod independent de aceasta.

in general insa, asistam la o diminuare a libidoului, la un dezinteres progresiv al acestei categorii de indivizi pentru activitatea sexuala.

in perioada de climax la femei sau de andropauza la barbati se pot semnala insa manifestari de exaltare a activitatii sexuale. Hipererotismul si hipersexualitatea acestor etape sunt explicate printr-o activitate gonado-endocrina de tip paradoxal, care insa se va reduce destul de rapid.

Crizele de involutie psihosexuala. Trecerea de la maturitate la varsta a treia este marcata de etapele sau crizele de involutie, manifestate prin menopauza la femei si andropauza la barbati, care vor opera modificari importante in planul psiho-biologic la ambele sexe. Studiind aceste aspecte, A. Hesnard distinge in cadrul sexualitatii la varsta a treia doua aspecte principale: exacerbarea erotismului si declinul functiei erotice.

Exacerbarea functiei erotice apare la varsta critica si ea se manifesta atat la femei cat si la barbati, intre 45-55 de ani, corespunzand perioadei preinvolutive. Desi manifestarea este comuna ambelor sexe, ea este mult mai accentuata si mult mai stearsa la femei si tarzie ca instalare in cazul barbatilor.

Renuntarea la viata sexuala nu este dorita si nici acceptata cu usurinta, dar ea se impune individului in mod natural, in raport cu procesele generale de involutie.

in aceasta perioada a varstei critice, functiile psihosexuale se manifesta intr-o prima etapa printr-o exaltare de tipul hipersexualitatii care, in cazul barbatilor, este destul de prelungita in timp, desi aptitudinea fiziologica a organismului se diminueaza considerabil.

in jurul varstei de 50 de ani multi indivizi isi simt viata intima profund modificata, fapt care-i afecteaza moral. Barbatii devin subit mai interesati de evenimentele sexuale, in care investesc o pasiune erotica deosebita, motiv pentru care dezvolta sentimente de gelozie fata de eventualii lor concurenti mai tineri.

in cazul femeilor, aceste manifestari erotico-sexuale iau aspectul unor pasiuni subite si zgomotoase, axate in special pe barbati mai tineri decat ele, fata de care dezvolta o gelozie violenta.

La ambele sexe, aceste "furtuni pasionale', cum le numeste A. Hesnard, se manifesta zgomotos, uneori chiar public, prin pasiune erotica, gelozie si tandrete excesiva, in unele cazuri se poate ajunge la stari obsesionale sau chiar la interpretari de tip delirant erotic, avand ca tema partenerul.

In alte situatii apare o deturnare a erotismului acestor persoane aflate la varsta critica asupra propriilor lor copii. Mamele dezvolta o pasiune exagerata fata de fii, manifestand o hiperprotectie si impiedicandu-i pe acestia sa aiba relatii cu persoanele de sex opus de aceeasi varsta cu ei. Se cunosc si cazuri de tati indragostiti de fiicele lor, fata de care manifesta o tandrete si o atentie exagerate, dublate de gelozie pentru partenerii tineri ai acestora.

Multe persoane la varsta critica, desi educate si cu o pozitie sociala importanta (ca statut si rol social), manifesta subite pasiuni erotice, perioade de dorinta violenta, avand ca orientare persoane mult mai tinere decat ele, uneori chiar de acelasi sex. Aceste situatii penibile pot da nastere la conflicte si adesea chiar la adevarate drame sociale sau familiale.

Declinul functiei erotice urmeaza imediat perioadei anterior mentionata. Dupa o etapa de exaltare erotica, de tipul hipersexualitatii, se instaleaza rapid si brusc o diminuare marcata a functiei sexuale, adesea cu caracter definitiv. Viata sexuala se inscrie in declinul general al organismului specific varstei a treia.

Mai tarziu, dupa varsta, de 55-65 de ani, asistam la noi situatii cu caracter conflictual cauzate de discordanta frapanta dintre virilitatea cerebrala, la care individul nu poate renunta, si o decrepitudine fizica evidenta, manifestata prin diminuarea marcata a potentei sale sexuale (A. Hesnard). Subzista in acest caz apetitul sexual, dar el are un caracter neobisnuit, fiind orientat catre tineri sau chiar catre copii. Manifestarile de acest gen au fie un aspect ludic, fie ele pot lua forma unor personalitati caricaturale.

Varsta critica

Varsta critica reprezinta etapele de criza psiho-biologica de involutie ale individului. Ele au semnificatia opusa crizei de pubertate din perioada adolescentei, traducand in acest caz declinul general al persoanei din punct de vedere psiho-biologic, iar in planul psihosexual o stergere partiala a caracterelor sexuale secundare cu diminuarea consecutiva, a functiei erotico-sexuale.

Aceste "crize' se insotesc de manifestari zgomotoase atat la femei cat si la barbat si impun o atitudine protectiv-corectiva, atat din punct de vedere terapeutic cat si in ceea ce priveste masurile de igiena mintala si sexuala, precum si o psihoterapie specifica.

Menopauza

Menopauza sau climaxul reprezinta la femeie oprirea definitiva a menstrelor datorita epuizarii functiei ovariene. Ea este un fenomen fiziologic natural, care se produce in jurul varstei de 45-55 de ani. Este momentul "critic' al trecerii de la varsta adulta la batranete a femeii.

Majoritatea autorilor disting trei perioade ale menopauzei, si anume: preincnopauza, menopauza si postmenopauza.

Premenopauza poate dura mai multe luni sau chiar mai multi ani si se caracterizeaza prin neregularitatea aparitiei menstrelor, uneori cu pauze prelungite intre ele de mai multe zile sau chiar luni. Se produc metroragii intempestive legate de tulburarile congestive sau vasculare la care se mai adauga, din punct de vedere clinic, vertije, fosfene, mici pusee de. hipertensiune arteriala, stari depresive sau anxioase asociate. Aceste modificari sunt legate de puseele de hiperfoliculinemie; apar bufee paroxistice de metroragie care mimeaza menstrele. Ele au un caracter neobisnuit si se insotesc de o stare anormala de nervozitate sau chiar de crize de excitatie nervoasa.

P. Abely noteaza, in unele cazuri, accese de erotomanie legate tot de deversarile hiperfoliculinetice de tip paroxistic.

Menopauza este variabila ca durata, si ea consta in suprimarea completa a menstrelor, prin epuizarea functiei ovariene. La femeile la care exista un dezechilibru neurovegetativ, menopauza este deosebit de zgomotoasa, pe cand la cele echilibrate psihic si care duc o viata linistita, aceasta perioada critica se desfasoara aproape pe nesimtite.

La femeile din mediul urban, care au un grad de cultura mult mai ridicat si care duc o viata mai agitata, care-si pun mai multe probleme sexuale, menopauza este de regula insotita de tulburari, pe cand la femeile din mediul rural, care duc o viata mai putin agitata si care au mai putine preocupari in legatura cu sexualitatea, menopauza decurge mult mai linistit si este mai usor suportata.

Menopauza se traduce prin tulburari neurovegetative, vasomotorii, bufeuri de caldura, urmate de transpiratii generalizate, fenomene care se pot repeta de mai multe ori pe zi si care sunt accentuate de starile emotionale ale femeii.

Tulburarile vasomotorii din sfera cerebrala se traduc prin cefalee, crize migrenoase, ameteli, la care se adauga senzatii cenestezice de greutate si furnicaturi in cap. in plus, constatam modificari viscerale de tip vegetativ, ca: palpitatii, jena precordiala, oscilatii ale tensiunii arteriale.

Apar si modificari psihice de tip caracterial. Femeia are senzatia de disconfort, nu se simte bine, acuza o scadere a memoriei, initiativei, asociatiile ideative devin mai lente, se instaleaza o stare de astenie generala urmata de inactivitate. Din punct de vedere emotional-afectiv, se inregistreaza iritabilitate, susceptibilitate crescuta si depresie.

La menopauza se poate vorbi de o instabilitate emotional-afectiva cu variatii ale dispozitiei, fapt care poate declansa sau chiar accentua unele tulburari psihice, de tipul fobiilor, obsesiilor, gelozie patologica, idei delirante cu tema mistica sau erotica etc.

Libidoul in faza de premenopauza este prezent sau chiar accentuat, pentru a se reduce considerabil, pana la totala sa disparitie in cursul menopauzei propriu-zise.

Menopauza antreneaza si modificari de tip constitutional la femeie. Se inregistreaza o crestere ponderala, scaderea elasticitatii cutanate, apar riduri ale fetei, edeme palpebrale, pilozitate faciala si corporala, varicozitati ale vaselor tegumentare, parul si unghiile sunt friabile, vocea se ingroasa.

in sfera genitala se produce o involutie a organelor sexuale. Uterul diminueaza ca volum, ovarele se atrofiaza, apare un prurit vulvar si o vaginita atrofica. Vaginul se modifica atat in lungime cat si in latime, libidoul si orgasmul scad.

Postmenopauza este etapa urmatoare si ultima in cursul careia ovarul intra intr-o stare de repaus functional. Unele femei prezinta o stare de liniste fiziologica si psihologica, parand nemodificate din punct de vedere comportamental in raport cu modul lor de a fi anterior menopauzei.

in alte cazuri, dimpotriva, se inregistreaza schimbari caracteriale si de comportament de tip nevrotic, manifestate printr-o stare continua de neliniste, angoasa, insomnii, labilitate emotionala, instabilitate, manifestari de tip autoritar-tiranic fata de anturaj.

Anxietatea duce la dezvoltarea unor preocupari ipohondriace. Se noteaza prezenta unor obsesii, fobii, impulsiuni erotico-sexuale, dipsomanie, cleptomanie etc. La unele femei apar idei fobice de tipul cancerofobiei sau idei delirante de gelozie, persecutie sau erotomanie, in toate aceste cazuri, terenul psihologic are o importanta majora in ceea ce priveste geneza tulburarilor.

A. Levy-Valensi vorbeste despre o "menopauza morala' in care sunt incluse ansamblul deceptiilor sentimentale si situatiile de frustrare pe care le incearca femeia in legatura cu criza de involutie, de care leaga si despartirea de copii, situatiile de doliu de familie etc., aspecte inerente varstei.

Pentru A. Masson si L. Grimberg, "menopauza morala' este "momentul psihologic si psihopatologic de trecere a femeii la perioada de involutie'. El trebuie apreciat ca o atitudine a femeii fata de aceasta noua situatie care o "deposedeaza' de statutul ei de feminitate anterioara, cu toate consecintele sale pe plan individual, familial, social etc.

Andropauza este la barbat corespondentul menopauzei si marcheaza intrarea acestuia in "varsta critica', prin care se face trecerea de la perioada adulta la varsta a treia.

Andropauza desemneaza incetarea functiei sexuale la barbat. Ea se insoteste uneori de un sindrom de anxietate, lentoare intelectuala si o diminuare notabila a potentialitatii genezice. Ea se observa, ca tip de manifestare net constituita, mult mai rar decat menopauza sau manifestarile echivalente de la femeie.

Incetarea activitatii sexuale a barbatului nu poate fi localizata cronologic cu aceeasi exactitate cu care se situeaza menopauza la femeie. Ea poate incepe sa se manifeste uneori chiar in jurul varstei de 30 de ani, dar in marea majoritate a cazurilor se instaleaza dupa 70 de ani.

Acest sindrom, dificil de diagnosticat, trebuie apreciat cu prudenta pentru a-1 delimita de unele stari depresive si anxioase care se instaleaza in perioada preinvolutiva, independent de regimul functional al vietii sexuale sau al altor modificari de ordin somatic.

in general, andropauza este insotita si de schimbari caracteriale si de tip comportamental. Barbatii, manifestand o hipersexualitate, au impresia unei revigorari fizice si sexuale, sunt inclinati catre aventuri erotice, se orienteaza catre fete tinere etc. Aceste manifestari pot avea efecte negative asupra vietii personale si in special asupra familiei acestora.