SINUZITELE

SINUZITELE Notiuni generale

Sinusurile sunt niste cavitati situate in grosimea oaselor fetei, pline cu aer si acoperite cu o mucoasa identica cu cea care acopera fosele nazale. De altfel, ele se deschid in nas, rolul lor fiind de aerisire si drenare a secretiilor. Sinusurile nu exista la nastere, apar intre 1 si 14 ani, si ating o dezvoltare completa la 20 de ani. Exista doua feluri de sinusuri: maxilare (plasate langa nas) si frontale (in spatele sprancenelor). Functiile sinusurilor sunt legate de respiratie, dar circulatia aerului prin ele nu este sincrona cu fazele de inspiratie si expiratie, fenomen important in tratamentul sinuzitelor, care sunt infectii localizate la sinusurile fetei. Rolul sinusurilor priveste incalzirea si umezirea aerului ce se inspira, ele participand si la rezonanta vorbirii.

Cauzele sinuzitelor

Infectia sinusurilor este provocata mai ales de agentii vatamatori din mediul extern: frig, umezeala, impuritatile aerului etc. Vatamate, mucoasa si cilii din sinusuri nu se mai pot opune invaziei microbiene si daca nu se intervine la timp si eficient, modificarile devin ireversibile. Un rol important in instalarea sinuzitelor il au si cele peste 100 de rinovirusuri ce produc guturaiul, la care se pot adauga cele ale gripei, microbii si mucegaiurile de tot felul. Alte cauze: prezenta vegetatiilor adenoide (polipii), afectiuni la radacina molarilor de sus, amigdalite, scobitul in nas, boli de nutritie, diabet, anemii, tulburari neurovegetative, boli infectioase etc. Sinuzitele se instaleaza si prin scaderea rezistentei organismului, a sistemului imunitar, cum ne scrie ca a observat si doamna Maria D. (38 de ani) din Pitesti care, dupa o hepatita acuta, contracteaza o raceala la plamani ce nu cedeaza la antibiotice si se recurge la interferon. Urmarea: 'O sinuzita urata, pentru care mi s-au facut trei punctii si alta serie de antibiotice'. Uneori, inflamarea sinusurilor e provocata de mecanisme alergice, existente la caile respiratorii invecinate: laringite, astm bronsic. In acest sens, ne scrie Andy M. din Ploiesti, care se plange ca sinusurile il supara pentru ca 'la inceput, mi se inflama mucoasa la diferiti agenti - clor, diluanti, praf, fum de tigara - si mi s-a spus ca am alergie si trebuie sa ma feresc de acestea'. Corespondenta Gheorghita G. din Bucuresti ne scrie ca sinuzita cronica de care sufera s-a adaugat uneia renale (rinichi polichistic) si unui reumatism (spondiloza), conditii favorizante ale infectiei sinuzale persistente. Scaderea rezistentei la infectie poate fi si urmarea unui efort intelectual stresant, cum e cazul studentei Cristina Z. de la Universitatea din Bucuresti, a carei radiografie stabileste diagnosticul de sinuzita.

Semnele bolii

Sunt corect descrise de Cristina, studenta din Bucuresti, ca fiind: durerea de cap, infundarea nasului, miros urat, secretie nazala mirositoare, dureri oculare, toate accentuate de umezeala si frig, suferinte care nu s-au ameliorat la diverse antibiotice si picaturi de nas. La aceste simptome adaug: frisoane, febra, posibil edem la pleoape, pete rosii pe obraz, dureri la miscarea ochilor.

Complicatiile sinuzitelor

Complicatiile infectioase de vecinatate pot fi la ochi, la oasele capului, creier, meninge, iar cele canceroase - la unele oase. De retinut este ca o infectie la buza de sus, la nas, fata, sprancene, fie acnee ori furuncul, nu se inteapa, nu se stoarce, pentru ca poate duce la astuparea unei mari vene din creier, producand tromboflebita sinusului cavernos, cu consecinte iremediabil grave.

Complicatiile la distanta ale sinuzitelor sunt toxiinfectioase, putand afecta orice organ. Lor li se adauga mecanisme alergice ce perpetueaza rinosinuzitele, asa cum am aratat.

Evolutia sinuzitelor

Aceasta suferinta poate fi acuta, cu febra, frisoane, dureri intense de cap, scurgeri nazale, dar si latenta, cu simptome minime, greu perceptibile timp indelungat, chiar ani de zile. Este si cazul doamnei Cristina H. (46 de ani) din Bucuresti, care declara: 'de peste 15 ani, nu pot sa dorm, trebuie sa ma scol mereu sa-mi pun picaturi ca sa ma pot odihni si sa pot fi functionala a doua zi'. Alt caz este al doamnei Margareta (65 de ani) din Sibiu, care din 1980 se chinuie cu 'arsuri pe fata, pete rosii, dureri de cap, arsuri in nas'.

Tratamentul sinuzitelor nu este simplu, deoarece necesita o terapie complexa, care sa restabileasca normalizarea functionala a foselor nazale si a orificiilor sinusurilor, care sa fie desfundate, conditii obligatorii de vindecare.

Prevenirea rinosinuzitelor acute si a cronicizarii lor necesita combaterea conditiilor neprielnice din mediul exterior si ale celor din mediul biologic individual. Se urmareste ridicarea puterii de aparare a organismului, mai ales in cazul persoanelor cu probleme nazale: inflamatorii, alergice, cu malformatii de sept, cu vegetatii - in special la copii - cu amigdalita cronica ori cu focare supurative la molarii superiori.

Masuri generale

Cresterea rezistentei la infectii se realizeaza in primul rand prin:

Dieta - care trebuie sa fie alcatuita din cat mai multe legume, fructe, cereale (grau incoltit, tarate) neprelucrate termic, lapte si branza de vaci cat mai proaspete, cu recomandarea ca aceia care au si probleme gastro-intestinale sa introduca aceste alimente in masa zilnica cu rabdare, progresiv, pentru a obtine o buna toleranta.

Consumul unei cantitati sporite de apa asigura fluidizarea secretiilor rinosinuzale si bronsice, inlesnind un drenaj eficient.

Realizarea unei bune umidificari a aerului in camera de locuit, mai ales in anotimpul rece, combate uscaciunea mucoaselor tractului respirator.

Frigul si aerul rece fac necesara acoperirea capului si fruntii, iar in zilele geroase, chiar si a nasului. Bolnavii sinuzitici trebuie sa retina ca spalarea capului cere atentie, si anume: sa nu mai iasa din casa, sa nu se culce inainte de 3-4 ore de la spalat, chiar daca parul a fost uscat, iar noaptea, capul si fruntea sa fie bine protejate.

Menajarea faringelui, prin evitarea lichidelor reci ori fierbinti. Persoanele cu hernie hiatala (cu refulare de continut acid din stomac) sa nu se culce inainte de trecerea a 3-4 ore de la mese. Copilul mic nu va suferi de infectii la nas, amigdale, urechi, sinusuri, laringe, colici abdominale, astm daca, dupa ce a fost alimentat, este tinut 20-30 de minute cu capul pe umarul mamei si batut usor pe spate, ca sa elimine aerul din stomac, prevenind refluxul acid amintit, raspunzator de lezarea faringelui si esofagului.

Tot pentru menajarea rinofaringelui, se cere evitarea consumului de polen sub toate formele sale, miere si derivate, ceaiuri de flori etc. De asemenea, pasta de dinti se inlocuieste cu o solutie de apa cu sare, o jumatate de lingurita la o cana.

O alta recomandare: bolnavii de rinosinuzita sa nu-si sufle nasul, ci sa si-l stearga, fara a crea nici o presiune. Se recomanda si inspirarea fortata (cand nu exista obstructie), urmand ca secretia mucoasa sa fie scuipata sau chiar inghitita, realizandu-se astfel un autovaccin specific. (Nici un animal nu-si sufla nasul, ci doar stranuta, apoi se sterge cu laba si se linge, autovaccinandu-se cu acest leac dat de natura). In concluzie: trageti-va nasul si inghititi, oricat de dizgratioasa vi se pare metoda. Ea a fost practicata cu mult succes de un general medic din armata americana in cel de-al doilea razboi mondial.

Tratamentul chirurgical este obligatoriu pentru cazurile cand conditiile anatomice locale nu fac posibila respiratia pe nas (respiratia pe gura nu poate dura fara urmari daunatoare) sau cand boala degenereaza in cancer.

Tratamentul medicamentos este folositor daca e rational-stiintific, excesul de antibiotice conducand altfel la selectarea unor microbi rezistenti, ce dau infectii de nestapanit.

In instilatiile nazale recomand doar serul fiziologic. Nu optez pentru picaturile ce contin antibiotice, vitamina A, iar cortizonul se stie ca faciliteaza inmultirea virala (virusul herpesului se propaga din nas pe calea nervului mirosului in creier, unde ramane toata viata). Instilatia cu Efedrina sa se foloseasca numai 1-2 zile, deoarece produce paralizia muschilor vaselor din mucoasa nazala si sinuzala, perpetuand congestia sau pierderea mirosului prin lezarea definitiva a nervului olfactiv.

Inhalatiile cu aburi. Se foloseste apa cu sare de bucatarie (3-4 lingurite de sare la 2 litri de apa clocotita), inhaland pe nas aburi calzi, vreme de 10-15 minute, apoi se acopera capul. (E indicat ca bolnavii sa nu se culce imediat). Se pot repeta de 2-3 ori pe zi, dublate de ramanerea la domiciliu. Durerea locala de cap poate fi atenuata cu Algocalmin, 1-2 fiole pe zi, administrate pe cale orala, de preferinta la ore fixe, dimineata si seara, fara sa se astepte aparitia durerilor, cand efectul medicamentului e mult redus.

Antibiotice: Nolicin, Perfloxacin (sau alt antibiotic din grupul floro-qinolonelor), cate o tableta la 12 ore, cu o ora inainte de mese. Temperatura corpului se controleaza obligatoriu de doua ori pe zi, iar antibioticul se administreaza inca doua zile dupa ce temperatura s-a normalizat. Metronidazol - un supozitor de un gram pe zi, la 1-2 ore dupa scaun, se administreaza pe toata durata febrei, plus 2-3 zile dupa stingerea ei. Decaris - o tableta de 150 mg pe zi (la copii - o tableta de 50 mg.). Brofimen (Bromhexin) - un comprimat luat de 3 ori pe zi, pana la normalizarea secretiilor. Medicamentul ajuta la concentrarea antibioticului in mucoasa nasului si sinusurilor, si la drenarea secretiilor.

Un sfat pe saptamana

Aparati-va de gripa cu reteta TOSCANA