SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Prin termenul de sistem nervos vegetativ (autonom, visceral) intelegem aceea parte a sistemului nervos, care asigura capacitatea organismelor vii de a mentine echilibrul intern in conditiile mereu schimbatoare ale mediului extern, inervand viscere, glande si musculatura neteda. La baza activitatii sistemului nervos vegetativ sta actul reflex vegetativ, avind ca substrat anatomic arcul reflex vegetativ, format din receptori, calea aferenta, centrii nervosi, calea eferenta si efectorul. Arcul reflex vegetativ se inchide in maduva spinarii, calea aferenta fiind asemanator cu cea a arcului reflex somatic. In viscere se gasesc numerosi receptori specifici, care impreuna cu fibre nervoase senzitive ce pornesc de aici au fost denumiti interoceptori(visceroceptori). Neuronii senzitivi localizati in ganglionii spinali, a caror prelungire centrala (axoni), prin radacina posterioara a nervului spinal patrunde in maduva spinarii, teoretic se ramifica, asemanator neuronilor somatici, nu trimit colaterale reflexe directe pentru neuronii preganglionari din coarnele laterale ale maduvei, ci este necesar prezenta a cel putin unui neuron intercalar.

Centrii vegetativi, contin neuroni preganglionari, localizati in nucleii vegetativi a sistemului nervos central (centrii parasimpatici) in coarnele laterale a segmentelor medulare Th₁-L₃, in nucleul intermediolateral (centrii simpatici)si in segmentele medulare S₂-S₄(centrii parasimpatici). In modul aceasta deosebim sistemul nervos vegetativ toracolombar si craniosacral.

Eferenta arcului reflex vegetativ totdeauna este formata din doi neuroni, neuronul preganglionar si neuronul postganglionar. Axonii neuronilor preganglionari, din centrii vegetativi ai sistemului nervos nu ajung direct la viscerele de tinta, ci fac sinapsa cu neuronul postganglionar intr-un ganglion vegetativ periferic: paravertebral, prevertebral sau intramural (in peretii viscerelor), pe cind axonii neuronilor postganglionari din ganglionii vegetativi ajung la efectori. Axonii neuronilor preganglionari traverseaza cornul anterior al maduvei spinarii si parasesc maduva prin radacina anterioara a nervului spinal, apoi se desprind din trunchiul nervului spinal si prin ramura comunicanta alba ajung la lantul simpatic paravertebral. Probabil exista doua tipuri de neuroni preganglionari, cu destinatie viscerala si parietala. Axonii neuronilor preganglionari cu destinatie viscerala nu ramin in lantul simpatic paravertebral ci prin ramurile viscerale (ex. nn. splanchnici) ajung la ganglionii prevertebrali (ggl. celiac, mezenteric superior si mezenteric inferior,) unde fac sinapsa cu neuronii postganglionari, ai caror axoni, fibrele postganglionare inerveaza viscerele.

Axonii neuronilor preganglionari cu destinatie parietala fac sinapsa cu neuronii postganglionari in ganglionii paravertebrali. Fibrele postganglionare prin ramura comunicanta cenusie se reintorc in trunchiul nervului spinal si prin ramurile ventrale si dorsale a nn. spinali asigura inervatia vegetativa simpatica a peretiilor trunchiului si membrelor, asigurind vasomotricitatea, sudoratia si piloerectia.

Majoritatea viscerelor au o inervatie vegetativa dubla simpatica si parasimpatica. De multe ori actiunea antagonica a celor doua sisteme asigura reglarea viscerelor (ex. simpaticul e pupilodilatator, parasimpaticul e pupiloconstrictor, motilitatea digestiva este activata de parasimpatic, si inhibat de simpatic, etc.) dar in alte situatii acelasi sistem, adica mediatorul acestuia, in unele locuri este vasodilatator, in altele este vasoconstrictor. Efectul terminatiilor nervoase depinde nu numai de mediatorii chimici eliberati, ci si de receptori (ex.catecolaminele prin receptori-alfa produc vasoconstrictie, iar prin receptori- vasodilatatie). Viscerele abdominale sunt inervate atit de componenta extrinseca, cit si de cea intrinseca ale sistemului nervos:- inervatia extrinseca implica impulsurile motorii si senzoriale legate de sistemul nervos central; - inervatia intrinseca implica reglarea activitatilor tractului digestiv printr-o retea autonoma, de neuroni motori si senzitivi, din doua plexuri interconectate din peretii tractului gastrointestinal, ce formeaza sistemul nervos enteric, reprezentat de plexul submucos (Meisner) si plexul mienteric (Auerbach). Acesti neuroni controleaza contractia coordonata si relaxarea musculaturii netede, regleaza secretia si fluxul sanguin.

SISTEMUL NERVOS SIMPATIC

Pericarionii neuronilor preganglionari simpatici sunt localizati in coarnele laterale ale segmentelor toracolombare (Th.₁- L₃), in nucleul intermediolateral denumit si sistemul toracolombar. Axonii neuronilor preganglionari, prin radacina anterioara a nervilor spinali ajung in trunchiul nervilor spinali, pe care il parasesc prin ramuri comunicante albe (fibre albe, cu teaca de mielina) si patrund in lantul simpatic, in trunchiul simpatic. Trunchiul simpatic este format din ganglioni cu dispozitie craniocaudala, unite prin ramuri interganglionare. Ganglionii acestui lant, dupa asezarea lor, sunt denumiti ganglionii paravertebrali. O parte a fibrelor preganglionare mielinice ce ies din maduva, fibrele parietale, fac sinapsa in ganglioni, si fibrele postganglionare simpatice (fibre cenusii, amielinice) prin ramuri comunicante cenusii se reintorc in nervii spinali. Fibrele simpatice parietale a nervilor spinali inerveaza muschii erectori ai firului de par, glandele sudoripare, vasele membrelor si peretilor trunchiului, prin fibre vasomotorii, pilomotorii si sudomotorii. Ramurile dorsale ale nervilor spinali contin numeroase fibre simpatice. Multe fibre preganglionare nu fac sinapsa in ganglionul in care au intrat, ci prin fibrele interganglionare iau un traiect ascendent sau descendente terminandu-se intr-un alt ganglion. Acest traiect al fibrelor este determinat de faptul ca o parte importanta a maduvei spinarii nu contine neuroni preganglionari, dar in toti nervii spinali chiar si in unii nervi cranieni gasim fibre postganglionare simpatice. Deci toti nervii spinali dispun de ramuri comunicante cenusii. Ramuri comunicante albe au doar nervii spinali din segmentele medulare (Th.₁- L₃) pentru simpatic si in segmentele medulare S₂-S₄ pentru sistemul parasimpatic. Absenta ramurilor comunicante albe este inlocuita chiar de lantul simpatic.

O alta parte a fibrelor preganglionare, fibrele viscerale, nu fac sinapsa in ganglionii lantului simpatic paravertebral, se grupeaza in nervii splanchnici, si se indreapta spre ganglionii prevertebrali. Exista 2 tipuri diferite de nervi splanchnici care depind de tipul de fibra eferenta viscerala pe care o transporta:

- nervii splachnici toracic, lombar si sacral, care transporta fibre simpatice preganglionare de la trunchiul simpatic spre ganglionii din plexul prevertebral, fibrele aferente viscerale.

- nervii splachnici pelvici, care transporta fibre parasimpatice preganglionare de la segmentele S₂-S₄ pina la plexul hipogastric inferior sau plexul pelvic (extensia plexului prevertebral in pelvis).

Dupa sinapsa in ganglionii prevertebrali, fibrele postganglionare formeaza plexuri pentru inervatia viscerelor. Aceste plexuri deobicei se formeaza in jurul arterelor si urmaresc vasele in ramificarea lor. Alta parte a fibrelor viscerale fac sinapsa in ganglionii paravertebrali, iar fibrele postganglionare se distribuie viscerelor.

Nervii sistemului simpatic nu contin numai fibre eferente ci si fibre aferente viscerale, viscerosenzitive, a caror pericarioni deobicei sunt localizati in ganglionii spinali.

Trunchiul simpatic

Trunchiul simpatic este format din 22-23 de ganglioni, uniti prin ramuri inter-ganglionare, localizat de o parte si alta a coloanei vertebrale, de la baza craniului pina la coccis, unde cele doua lanturi se unesc in ganglionul impar. Ganglionii toracali sunt situati in dreptul colului coastei. Fiecare parte a corpului primeste fibre de la mai multi neuroni preganglionari. Ganglionii sunt de dimensiuni variabile, avind o capsula si septe conjunctive. Neuronii mari, multipolari din ganglionii vegetativi sunt inconjurati de celule satelite.. In ganglioni putem observa numeroase sinapse axodendritice, in majoritate colinergice, deci neuronii preganglionari simpatici sunt colinergici, mediator acetilcolinic. Majoritatea neuronilor postganglionari contin catecolamine(noradrenalina, adrenalina) si dopamina, deci sunt sinapse de tip adrenergic. Sunt conectati la nervii spinali adiacenti prin ramuri comunicante cenusii pe toata lungimea trunchiului simpatic si prin ramuri comunicante albe in portiunea toracica si lombara superioara. Din punct de vedere topografic deosebim trunchi simpatic cervical, toracal, lombar si sacral.

Trunchiul simpatic cervical

In portiunea cervicala a trunchiului simpatic se afla 3 ganglioni, situati intr-o dedublare a laminei prevertebrale a fasciei cervicale, posterior de vagina carotica. Cel mai mare, ganglionul cervical superior, fuziform, situat anterior de procesul transvers al vertebrelor C2-C3, primeste fibre preganglionare din segmentele medulare Th₁- Th_3, asigurind in special inervatia capului. Situatia ganglionului cervical mijlociu, semnificativ mai mic, este variabila ca localizare, deobicei in dreptul vertebrei C6 si in apropierea originii arterei tiroidiene inferioare. De aici trunchiul simpatic se bifurca si sub denumirea de ansa subclavia inconjoara portiunea initiala a arterei subclaviculare, iar inferior de artera subclavie cele doua ramuri se reunesc in ganglionul stelat, anterior de colul coastei 1. Ganglionul cervical inferior, deseori se uneste cu ganglionul toracal 1, formind ganglionul cervicotoracic sau ganglionul stelat, la nivelul colului coastei 1, respectiv procesului transvers a vertebrei C₇, situat linga marginea laterala a muschiului lung al gatului lateral si posterior de artera vertebrala. Imediat sub ganglionul stelat se gaseste cupula pleurae. Ganglionul cervical mijlociu si inferior sunt uniti prin ansa subclavia, care se formeaza in jurul arterei subclavie. Fibrele preganglionare ale ganglionilor cervicali au originea in segmentele medulare toracale (Th.₁- Th₇).

Fibrele eferente ale ganglionului cervical superior

1.) plexul carotic intern: fibrele postganglionare inconjoara artera carotida interna si asigura inervatia arterei carotide interne, respectiv a ramurilor sale. Acest plex trimite fibre care se alatura unor nervi cranieni, ramurilor sau ganglionilor acestora. In canalul carotic iau nastere nervii caroticotimpanici care participa la formarea plexului timpanic alaturi de nervul timpanic (ramura din IX). In dreptul orificiului intern al canalului carotic se desprinde nervul pietros profund care se uneste cu nervul pietros mare (ramura a VII) si formeaza nervul canalului pterigoid sau nervul vidian, ajungind la ganglionul pterigopalatin. Din partea intracavernoasa a arterei carotide interne, plexul trimite fibre nervilor III, IV, VI si ramurei oftalmice a trigemenului formind plexul oftalmic. Prin intermediul acestuia si a nervului nasociliar traverseaza ganglionul ciliar de unde prin nervii ciliari lungi inerveaza muschiul dilatator al pupilei, muschiul tarsal si muschiul orbital

2) plexul carotic extern: se distribuie dealungul ramurilor terminale ale arterei carotide externe si asigura inervatia simpatica a capului (prin artera meningee medie si a vaselor durei mater), trimite ramuri postganglionare ganglionului submandibular, ganglionului otic, ganglionului pterigopalatin, asigurind inervatia simpatica a glandelor salivare si lacrimale.

3) plexul jugular: acest plex se formeaza in jurul venei jugulare interne, care conduce fibre la ganglionul superior si inferior al nervului vag si nervului glosofaringian, inervind dura mater din fosa craniana posterioara;

4) ramuri laringofaringiene: fibre postganglionare pentru glomul carotic, plexul  faringian;

5) nervul cardiac superior: 2-3 ramuri cu originea din ganglionul cervical superior sau inferior de acesta din ramuri interganglionare, ce coboara medial de lantul simpatic, posterior de artera carotida comuna, in dreapta de regula posterior de artera subclavie, pe cind la stinga anterior de artera subclavie patrund in torace. In torace, in dreapta trece posterior de arcul aortic, iar la stinga anterior si se termina in plexul cardiac. Se anastomozeaza cu ceilalti nervi cardiaci participind la formarea plexului cardiac.

6) ramuri comunicante cenusii: fibrele postganglionare se ataseaza nervilor spinali C₁- C₄, nervului vag, nervului glosofaringian si nervului hipoglos.

Fibrele eferente ale ganglionului cervical mijlociu

ramuri comunicante cenusii: se ataseaza nervilor spinali C₅-C₆, eventual si nervilor spinali C₄ si C₇, deci partial fibrele postganglionare simpatice ale plexului brahial isi au originea de aici;

2.) ramuri tiroidiene: fibre vasomotorii si probabil secretomotorii, care impreuna cu artera tiroidiana inferioara se indreapta spre glanda tiroida si paratiroida, se pot anastomoza cu ramuri din nervul cardiac cervical superior si cu nervul laringeu recurent;

3.) nervul cardiac cervical mijlociu: printre nervul cardiac cervical superior si trunchiul simpatic coboara la portiunea profunda a plexului cardiac;

4) ramuri anastomotice: fibre pentru nervul frenic, nervul laringeu recurent si artera carotida comuna.

Fibrele eferente ale ganglionului cervicotoracic (ganglionul stelat):

1) ramuri comunicante cenusii: trimit fibre postganglionare simpatice la nervii spinali C₇-C₈ si Th₁, deci la o parte importanta a plexului brahial, impreuna cu ganglionul cervical mijlociu asigura inervatia simpatica a membrului superior, apoi trimite colaterale la plexul vertebral;

2) ansa subclavie formata din fibre ce se desprind din partea superioara a ganglionului, inconjoara antero-inferior artera subcalvie si se reintorc in ganglion .

3) nervul cardiac cervical inferior: se formeaza prin unirea ramurilor desprinse din ganglionul stelat si ansa subclavie. Este situat de obicei posterior de artera subclavie. Nervul cardiac inferior drept trece in torace posterior de artera subclavie, pe partea mediala a cupulei pleurale, iar cel sting posterior de artera carotida comuna. Apoi, cei doi nervi se gasesc pe fata anterioara a traheei si se termina in plexul cardiac;

4) plexul subclavicular: plex ce insoteste artera subclavie si ramurile acesteia, trimite ramuri si in plexul vertebral;

5) nervul vertebral este format din ramuri desprinse din partea superioara a ganglionului si uneori si din ganglionul vertebral . Insoteste artera vertebrala si ramurile ei, in jurul careia formeaza un plex.

6) plexul vertebral cuprinde fibre de la nervul vertebral, ganglionul cervical mijlociu si ramuri interganglionare ale trunchiului simpatic cervical.

Ganglionii cervicali pot fi considerati centrii functionali ce pastreaza distributia topografica: astfel, ganglionul cervical superior inerveaza prin ramurile lui pielea, partile moi, viscerele capului, tot sistemul arterial carotic, o parte din viscerele gatului, inima, timusul. Ganglionul cervical mijlociu inerveaza o parte de la baza gatului si de la membrul superior, participa la inervatia glandei tiroide, paratiroide, cordului. Ganglionul cervical inferior (stelat) inerveaza membrul superior in cea mai mare parte (prin plexul subclavicular), esofagul cervical si toracic, cupula pleurala si participa de asemenea la inervatia cordului, timusului, laringelui iar prin anastomozele cu nervii frenici la inervatia vegetativa a diafragmei.

Partea toracala a trunchiului simpatic

Lantul simpatic toracal este format din 10-12 ganglioni paravertebrali, cu dispozitie segmentara si unite prin ramuri interganglionare. Fiecare segment toracal are un ganglion paravertebral, care primeste din nervul spinal corespunzator o ramura comunicanta alba, usor descendenta si trimite o ramura comunicanta cenusie cu un traiect mai orizontal. De la ganglionul Th₅ se schimba situatia; de aici au originea nervii splanchnici ce apartin cavitatii abdominale.

Ramuri:

ramuri comunicante cenusii: conduc fibrele postganglionare la nervii intercostali;

2.) nervii cardiaci toracici: fibre eferente din ganglionii toracali 2-4, pe linga fibrele eferente contin si fibre aferente ce iau parte la formarea plexului cardiac

3.) ramuri pulmonare: fibre eferente din ganglionii toracali 2-4, pentru plexul pulmonar, fibre postganglionare asemanatoare se indreapta la viscerele mediastinale : trachee, esofag, ductul toracic, etc.

4.) nervul splanchnic toracic mare: contine fibre eferente preganglionare simpatice ce traverseaza ganglionii toracali 5-9, precum si fibre aferente vegetative, ce coboara medial de lantul simpatic, lateral de coloana vertebrala. Traverseaza diafragma impreuna cu vena azygos sau vena hemiazygos, deobicei printre crus mediale si crus intermedium. Fibrele nervului se termina in ganglionul celiac, ganglionul mezenteric superior, ganglionul aortico-renal precum si in glandele suprarenale. De aici fibrele postganglionare se indreapta spre viscerele din cavitatea abdominala superioara (stomac, ficat, duoden, pancreas, splina), dealungul ramurilor trunchiului celiac, ca plexuri secundare.

5.) nervul splanchnic toracic mic: contine fibre eferente preganglionare simpatice ce traverseaza ganglionii toracali 10-11 si fibre aferente vegetative, care se termina in ganglionul celiac, ganglionul mezenteric superior si in ganglionul aorticorenal

6.) nervul splanchnic toracic ima(accesor): nerv inconstant, ce traverseaza ganglionul toracal 12, conducind fibre preganglionare la ganglionul aorticorenal.

Partea abdominala si pelvina a trunchiului simpatic

Trunchiul simpatic lombar traverseaza diafragma printre crus laterale si crus intermedium, format din 4 ganglioni lombari si ramuri interganglionare, culcati pe partea antero-laterala a coloanei vertebrale lombare. Are o situatie retroperitoneala, pe marginea mediala a muschiului psoas major, cel din dreapta posterior de vena cava inferioara, iar cel din stinga posterior de nodulii limfatici retroaortici. Ramuri:

1) ramuri comunicante cenusii: fibre postganglionare simpatice relativ lungi situate printre digitatiile de origine a muschiului psoas major, care se ataseaza plexului lombar si plexului ischiadic, deservind vasele, muschii netezi si glandele regiunii soldului si membrului inferior.

2) nervii splanchnici lombari contin fibre eferente preganglionare si aferente viscerale care se termina in ganglionul mezenteric inferior precum si in ganglionii mici din plexul aortic.

Partea pelvina a trunchiului simpatic

Partea pelvina a trunchiului simpatic este alcatuit din 4-5 ganglioni sacrali si ramuri interganglionare, localizati medial de foramina sacralis pelvina si posterior de vasele iliace. Superior sunt in legatura cu portiunea lombara a lantului simpatic, iar inferior cele doua lanturi se unesc pe linia mediana, anterior de coccige intr-un ganglion impar. Ramurile comunicante albe ale nervilor spinali sacrali sunt inlocuite de lantul simpatic, deoarece neuronii preganglionari sunt localizati in segmentele toracale inferioare si lombare superioare a maduvei spinarii. Ramuri:

ramuri comunicante cenusii: fibre postganglionare ce se ataseaza plexului sacral, care inerveaza vasele, glandele si muschii netezi ai tegumentului regiunii soldului, perineului si membrului inferior.

nervii splanchnici sacrali de la ganglionii sacrali 2-4, fibre preganglionare ce se indreapta spre plexul hipogastric inferior

Ganglionii prevertebrali.

Ganglionii prevertebrali sunt localizati in jurul originii ramurilor mari al aortei abdominale. Cei mai importanti sunt: neperechi: ganglionul mezenteric superior, ganglionul mezenteric inferior si perechi: ganglionul celiac, ganglionul aorticorenal. Acesti ganglioni sunt asemanatori ganglionilor lantului simpatic, fibrele lor postganglionare deservesc viscerele abdominale si pelvine. Citeva fibre trec prin acesti ganglioni fara sa faca sinapsa, si se termina mai la periferie(ex. plexul aortic abdominal, de unde fibrele postganglionare se indreapta spre viscerele pelvine).

1) Ganglionul celiac: ganglion in forma de semiluna, pe partile laterale ale aortei, in dreptul originii trunchiului arterial celiac, imediat sub diafragma. Deseori se unesc sub forma inelara in jurul trunchiului arterial celiac. Aici se termina fibrele nervului splanchnic (toracic) mare si mic, prin ganglion trec si fibre parasimpatice vagale precum si fibre senzitive din nervul frenic drept. Fibrele postganglionare participa la formarea plexurilor secundare abdominale in jurul ramurilor trunchiului arterial celiac. Fibrele postganglionare asigura inervatia viscerelor etajului supramezocolic: portiunea abdominala a esofagului, stomacului, partial duoden, pancreas, ficat.

2) ganglionul aorticorenal: ganglion pereche, situat in jurul originii arterelor renale. Primeste fibre in special din nervul splanchnic (toracic) mic.

Ganglionii neperechi sunt:

) ganglionul mezenteric superior: situat in jurul originii arterei mezenterice superioare. Fibrele preganglionare isi au originea din nervul splanchnic (toracic)mare si mic si nervii splanchnici lombari1 si 2. Fibrele postganglionare asigura inervatia viscerelor: partial duoden si pancreas, intestinul subtire, cecul, apendice, colonul ascendent si 2/3 dreapta a colonului transvers.

2) ganglionul mezenteric inferior: situat cel mai adesea in jurul originii arterei mezenterice inferioare, a caror fibre preganglionare isi au originea din segmentele medulare L₁-L₃, din nervii splanchnici lombari. Fibrele postganglionare asigura inervatia unei portiuni a colonului transvers, flexura splenica a colonului, colonul descendent, colonul sigmoid si partea superioara a rectului .

3) ganglioni mici: s-au observat in plexul aortic abdominal si plexul hipogastric superior.

SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC.

Neuronii preganglionari ai sistemului parasimpatic sunt localizati in nucleii vegetativi (visceromotori) ai trunchiului cerebral, si zona intermediara a segmentelor medulare S₂ -S₄ a maduvei spinarii, de unde si denumirea de sistem nervos craniosacral. Fibrele preganglionare mielinice, lungi, parasesc trunchiul cerebral impreuna cu nervii cranieni, si in ganglionii parasimpatici cranieni, in ganglionii din hilul viscerelor sau in peretii acestora, fac sinapsa cu neuronii postganglionari, inervind glandele si muschii netezi. Ganglionii sistemului parasimpatic sunt in general foarte mici. Din acest grup fac parte si neuronii diseminati in peretii viscerelor, deci fibrele postganglionare amielinice sunt semnificativ mai scurte fata de sistemul simpatic.

Sistemul nervos parasimpatic cranial

Portiunea craniala a sistemului nervos parasimpatic, s-a tratat la nervii cranieni. Nervii cranieni oculomotor, facial, glosofaringian si vag au un nucleu visceromotor general. Fibrele preganglionare parasimpatice parasesc trunchiul cerebral prin nervii cranieni III, VII, IX si X. Sistematizarea originii reale, eferenta ganglionara, organul efector si functia sunt prezentate in tabelul urmator.

Sistemul nervos parasimpatic sacral

Neuronii preganglionari ai sistemul parasimpatic pelvin sunt situati in zona intermediara a segmentelor medulare S₂-S₄, eventual si in segmentele S₅-Co₁. Fibrele preganglionare prin nervii splanchnici pelvini (nervii erigenti) ajung la plexurile pelvine (plexul hipogastric). Nu este bine cunoscut unde fac sinapsa fibrele preganglionare, dar probabil ca neuronii postganglionari se gasesc in plexurile locale ce inconjoara direct viscerele, impreuna cu fibrele simpatice postganglionare inerveaza viscerele pelvine, organele genitale externe, precum si unele viscere abdominale (1/3 stanga colon transvers, colon descendent, colon sigmoid, partial rectul). Stimuleaza activitatea musculaturii netede a vezicii urinare si a colonului. Dilata vasele penisului, respectiv ale clitorisului, produc erectie de unde si denumirea de nervii erigenti.

Plexurile sistemului nervos vegetativ.

La formarea plexurilor sistemului nervos vegetativ participa atit sistemul simpatic, cit si sistemul parasimpatic. In majoritatea plexurilor gasim fibre simpatice postganglionare si fibre preganglionare parasimpatice, deoarece aceste fibre fac sinapsa in ganglionii intramurali sau ganglionii localizati in hilul viscerelor. Pe linga aceste fibre eferente, plexurile mai contin si fibre aferente viscerale. Aceste fibre conduc sensibilitatea dureroasa, care prin fibrele simpatice ajung la sistemul nervos central. Pericarionii fibrelor senzitive se gasesc preponderent in ganglionii senzitivi (in ganglionul nervului vag si in ganglionii spinali ), dar neuroni senzitivi se gasesc si in plexurile intramurale. Neuronii senzitivi intramurali pot face sinapsa, nu numai in sistemul nervos central, dar si in ganglioni vegetativi (reflexe vegetative periferice).

Plexurile toracale.

1) Plexul aortic toracic: plex in jurul aortei toracice, contine in special fibre simpatice postganglionare cu originea din ggl.Th.₁-Th.₅, precum si fibre aferente, care patrund in nervul vag. Are legaturi cu plexul cardiac.

2) Plexul cardiac: plex mixt, situat deasupra bazei inimii, format din nervii cardiaci ai trunchiului simpatic, si ramurile cardiace vagale parasimpatice. Fibrele aferente se indreapta spre ambele sisteme. Deservesc vasele coronariene si sistemul excito-conductor al inimii. In plex si in peretii atriilor se gasesc ganglioni cardiaci, unde fac sinapsa fibrele preganglionare parasimpatice, vagale.

Plexul esofagian: plex mixt pe suprafata esofagului, primind fibre atit din trunchiul simpatic, cit si din nervul vag. La formarea lui pe linga fibre toracale participa si fibre cervicale.

4) Plexul pulmonar: plex format din fibre postganglionare din simpaticul toracal si fibre preganglionare parasimpatice din nervul vag, inervind musculatura neteda a bronchilor, a vaselor si glandele. Plexul insoteste ramificatiile bronhiilor, in care se gasesc si fibre aferente de la mecanoreceptori, ce se alatura nervului vag, cu rol in reglarea respiratiei.

Plexurile abdominale.

Plexul aortic abdominal (plexul prevertebral abdominal): este o retea de fibre nervoase care inconjoara aorta abdominala, in continuarea plexului aortic toracal, de la hiatusul aortic al diafragmei spre bifurcatia aortei in arterele iliace comune. Este un plex dens situat pe fata anterioara si laterala a aortei. In imediata apropiere a plexului se gasesc si ganglioni prevertebrali simpatici, astfel aici vor fi amestecate fibre pre si postganglionare simpatice (nervi splanchnici toracali si lombari), preganglionare parasimpatice (vagale si nervi splanchnici pelvici) si fibre aferente viscerale. Acest plex este centrul sistemului vegetativ abdominal (numit si plexul prevertebral abdominal), din acest motiv sub acest nume se grupeaza plexurile abdominale. Plexul aortic se ramifica dealungul arterelor, formind:

Plexul celiac plex localizat in jurul originii trunchiului arterial celiac si a arterei mezenterice superioare, care cuprinde si ganglionul celiac. Fibrele preganglionare simpatice vin prin nervul splanchnic (thoracic) mare si mic, care fac sinapsa in ganglionul celiac. Fibrele preganglionare parasimpatice sunt aduse de nervul vag si nervul frenic drept. Plexul se ramifica radiar, ca "plex solar"- dealungul ramurilor trunchiului arterial celiac, spre viscerele abdominale superioare. Plexul celiac are un rol important, ca un centru reflex vegetativ, de aceea orice compresiune sau lovire in epigastru, duce la grave consecinte, ex. scaderea brusca a tensiunii arteriale, lipsa de aer, oprirea cordului etc. Ramurile plexului celiac:

a) plexul frenic plex format dealungul arterei frenice inferioare, care contine si mici ganglioni frenici, are legaturi cu vena cava inferioara, cu glanda suprarenala si cu ficatul.

b) plexul hepatic situat in jurul arterei hepatice proprii, cu fibre postganglionare simpatice si preganglionare vagale, ce se indreapta spre ficat, unde primeste fibre senzitive cu originea din nervul frenic. Asigura inervatia vaselor, veziculei biliare si a cailor biliare, trimite ramuri si pentru duoden si capul pancreasului.Fibrele parasimpatice stimuleaza motricitatea veziculei biliare si cailor biliare, dar inhiba sfincterele.

c) plexul gastric din ganglionul celiac fibrele postganglionare simpatice se ramifica dealungul arterelor curburii mici a stomacului (plexul gastric stang) si a curburii mari a stomacului. Portiunea pilorica primeste ramuri si din plexul hepatic (plexul gastroduodenal). Fibrele preganglionare parasimpatice a nervului vag drept formeaza un plex pe fata posterioara a stomacului, pe cind cel din stinga se ramifica pe fata anterioara a stomacului. Fac sinapsa in ganglioni intramurali. Plexurile gastrice inerveaza glandele, muschii si vasele stomacului. Parasimpaticul are un efect stimulator asupra glandelor si musculaturii netede a viscerelor, producind si vasodilatatie. Fibrele simpatice au un efect inhibitor asupra musculaturii netede viscerale , cu exceptia sfincterului piloric.

d) plexul lienal contine fibre postganglionare simpatice, cu originea din ganglionul celiac si fibre vagale parasimpatice preganglionare, dealungul arterei splenice (lienale) se indreapta spre pancreas, stomac si splina. La splina conduce in special fibre simpatice.

e) plexul pancreatic

f) plexul suprarenal contine fibre postganglionare simpatice provenite din plexul celiac, dar si fibre preganglionare din nervul splanchnic mare. Fibrele preganglionare fac sinapsa cu neuronii din medulosuprarenala.

2) plexul renal: fibrele postganglionare simpatice provin din ganglionul celiac si ganglionii aorticorenali, iar fibrele preganglionare parasimpatice vin din nervul vag. Fibrele parasimpatice vagale fac sinapsa in hilul renal sau in rinichi. Ramurile deservesc vasele, glomerulii si tubii renali. Acest plex are legatura cu plexul suprarenal, plexul ureteric, plexul testicular sau plexul ovarian.

3) Plexul mezenteric superior primeste fibre postganglionare simpatice din ganglionul mezenteric superior si fibre preganglionare parasimpatice in special din nervul vag drept. Se ramifica corespunzator ramurilor arterei mezenterice superioara, cu ramuri pentru pancreas, intestinul subtire si intestinul gros pina la flexura colica stanga. Fibrele parasimpatice fac sinapsa in plexurile intramurale, stimulind activitatea intestinului. Fibrele simpatice au efect inhibitor asupra activitatii intestinale, exceptie sfincterul ileocecal.

4) Plexul intermezenteric situat in jurul aortei, intins intre originea arterei mezenterice superioara si inferioara, leaga plexul mezenteric superior cu plexul mezenteric inferior.

5) Plexul mezenteric inferior situat in jurul originii si ramurilor arterei mezenterice inferioare, care primeste fibre postganglionare simpatice din ganglionul mezenteric inferior si fibre preganglionare parasimpatice din nervii splanchnici pelvini. Inerveaza colonul de la flexura colica stanga pina la limita dintre 1/3 superioara si 1/3 mijlociu a rectului (plexul rectal superior).

6) Plexul testicular sau ovarian: plex format dealungul arterei testiculare sau ovariene, primeste fibre postganglionare simpatice din plexul intermezenteric, plexul renal si plexul hipogastric superior, si fibre preganglionare parasimpatice din plexul hipogastric inferior.

7) Plexul iliac: se afla in continuarea plexului aortic, dealungul arterei iliace comune si ramurilor acesteia, se indreapta spre pelvis si vasele membrului inferior. Trebuie sa mentionam, ca la membre nu numai prin fibrele plexului brahial, respectiv lombar si sacral ajung fibre postganglionare simpatice, ci si sub forma unor plexuri periarteriale. Din acest motiv, in caz de vasoconstrictie la nivelul membrului inferior, se efectuiaza simpatectomia lombara, cind se indeparteaza ganglionii paravertebrali L₁-L₃, deoarece in acest caz tot membrul inferior pierde inervatia vegetativa simpatica, care are originea din segmentele medulare Th₁₀-L_1-3, si prin lantul simpatic ajung la nervii spinali, respectiv la artere.

Plexurile pelvine

Plexul hipogastric superior (nerv presacral): este continuarea in pelvis a plexului aortic abdominal, incepe anterior de ultima parte a aortei, apoi incruciseaza bifurcatia aortei si artera iliaca comuna stinga. Anterior de promontoriu coboara in pelvis si se bifurca in nerv hipogastric drept si stang, care au un traiect divergent, apoi medial si inferior, spre vasele iliace interne. Se indreapta spre plexul hipogastric inferior drept si stang. Fibrele postganglionare simpatice provin din ganglionul mezenteric inferior si ganglioni mici din plexul aortic, iar fibrele preganglionare parasimpatice din nervii splanchnici pelvini. Trimite eferente la plexul testicular sau ovarian, la plexul uterin. Fibrele parasimpatice ascendente se ataseaza plexului mezenteric inferior.

Plexul hipogastric inferior (plexurile pelvice): sunt doua lame sagitale, situate pe partile laterale ale viscerelor pelvine. La barbat, trece lateral de rect, vezicula seminala, prostata, pina la peretele posterior al vezicii urinare, pe cind la femeie ajunge la peretele posterior al vezicii urinare trecind lateral de rect, colul uterin si fornixul vaginal. Fibrele preganglionare simpatice isi au originea din segmentele medulare Th₁₀-Th₁₂ si L₁-L₃, si fac sinapsa in ganglionul mezenteric inferior si in ganglionii mici ai plexului aortic. Fibrele preganglionare parasimpatice vin din nervii splanchnici pelvini, si fac sinapsa in plex sau in peretii viscerelor. Plexul, pe de o parte da ramuri directe viscerelor pelvine, iar pe de alta parte ajunge la organe dealungul vaselor sub forma de plexuri secundare perivasculare. Reprezinta originea urmatoarelor plexuri: plexul rectal, plexul utero-vaginal, plexul prostatic, plexul vezical etc. Principalele functii ale plexului sunt: regleaza erectia (parasimpatic S₂-S₄) si ejaculatia (simpatic L₁-L₂), reglarea musculaturii netede a vezicii urinare si a anusului, simpaticul determina constrictia, iar parasimpaticul relaxarea sfincterelor.

1.) plexul vezical: situat pe partile laterale ale vezicii urinare, fibrele merg dealungul vaselor. In peretele vezicii se gasesc mici ganglioni, unde fibrele parasimpatice fac sinapsa. Trimite ramuri la vezicula seminala si la ductul deferent.

2.) plexul prostatic: este continuarea plexul hipogastric inferior spre partile laterale ale prostatei care contine numeroase celule ganglionare. Trimite ramuri pentru prostata, uretra, vezicula seminala, glanda bulbouretrala si la corpul cavernos al penisului. Nervii cavernosi ai penisului, ramuri din plexul prostatic, ajung pe fata dorsala a penisului trecand pe sub arcul pubian, apoi patrund in corpul cavernos unde fibrele simpatice determina vasoconstrictie, iar cele parasimpatice vasodilatatie. Simpaticul este responsabil de ejaculare.

3.) plexul rectal mediu continuarea plexului hipogastric inferior spre rect, este in legatura cu plexul rectal superior. Inerveaza rectul si muschiul sfincter intern al anusului(simpaticul stimuleaza, parasimpaticul inhiba).

4.) plexul uterovaginal: situat in partea inferioara a ligamentului lat al uterului, contine grupe de neuroni. Unele fibre ajung direct la viscere, altele dealungul vaselor la uter, tuba uterina si vagina. Nervii vaginali, insotind in special vasele, deservesc vagina, uretra, bulbul vestibulului si clitorisul. Plexul are conexiuni si cu plexul ovarian. Nervii cavernosi ai clitorisului probabil ramuri din plexul uterovaginal, au distributie similara nervilor cavernosi ai penisului.

Fibrele simpatice - intra in plexurile hipogastrice inferioare, de la nervii hipogastrici si de la nervii splanchnici sacrali, cu originea fibrelor preganglionare in segmentele medulare Th1₁₀-L_2. Aceste fibre au urmatoarele actiuni:

inerveaza vasele de singe;

determina contractia sfincterului uretral intern la barbati, si sfincterul anal intern atit la barbat cit si la femeie;

contracta musculatura neteda asociata sistemului genital, glandele accesorii ale sistemului de procreere

rol important in miscarea secretiilor de la epididim si glandele asociate, uretra pentru a forma lichidul seminal in timpul ejacularii.

Fibrele parasimpatice - intra in plexul pelvic prin nervii splanchnici pelvieni, avind originea in segmentele medulare S₂ -S_4. Au urmatoarele actiuni:

in general sunt vasodilatatoare;

stimuleaza contractia vezicii urinare;

moduleaza activitatea sistemului nervos enteric al colonului, de la 1 stanga a colonului transvers, distal de flexura colica stanga (unele fibre de la plexul pelvic se continua superior in plexul prevertebral, plexul mezenteric inferior).