Traumatismele din sfera OMF

Traumatismele din sfera OMF

In cazul exisentei unui traumatism in sfera oro-maxilo-faciala, este esential sa se solicite pacientului (sau persoanei adulte insotitoare daca pacientul este prea tanar sau incapabil sa dea relatii), un istoric detaliat pentru toate leziunile traumatice ale fetei, dintilor si mucoasei orale. Practicantul dentist poate fi solicitat sa intocmeasca un raport asupra leziunilor, pentru o instanta sau pentru o societate de asigurari sau in scop medico-legal. Desene si fotografii clinice vor insoti istoricul detaliat si examinarea clinica.

Oricum, istoricul va fi amanat pe mai tarziu in cazul cand se impun urmatoarele masuri esentiale de prim ajutor:

Caile respiratorii - stabilirea si mentinerea functionala a cailor respiratorii (ex. prin scoaterea obiectelor straine din cavitatea orala si introducerea unui tub de respirat).

Sangerarea - oprirea hemoragiei.

Starea de constienta - evaluati nivelul de constienta al pacientului.

Atentie!

● In toate cazurile de traume, cand pot fi serioase leziuni corporale, chemati o ambulanta care sa transporte pacientul la cel mai apropiat Serviciu de Urgenta.

● Intotdeauna trimiteti pacientii la un examen medical, cand suspectati si alte leziuni nedentare.

Vom analiza in continuare leziunile traumatice ale:

- dintilor, ligamentelor parodontale si osului alveolar;

- mandibulei (fracturi si dislocari);

- maxilarului (Le Fort I, II si III);

- complexului malar;

- tesuturilor moi;

- suprafetei dintilor: pierderi/uzura (abraziune, atritie, eroziune si abfractie);

precum si traumele iatrogene (rezultand din tratamente, ca de ex. fistule, fracturi mandibulare, deplasari ale mandibulei).

1. Leziunile traumatice ale dintilor, ligamentelor parodontale si osului alveolar

1.1. Fracturi ale smaltului:

Simptome: - pot fi asimptomatice.

- dinte aspru, care raneste tesuturile moi orale

Semne: - pierderea smaltului.

- fisuri filiforme in smalt.

Teste de diagnosticare:

a) radiologice: - vizualizari periapicale (pentru a exclude fracturile radiculare sau deplasarile dentare).

- vizualizari ale tesuturilor moi (ex. buze)

b) transiluminare: ideal cu amplificare, va evidentia fisurile smaltului.

1.2. Fracturi ale smaltului si dentinei:

Simptome: - dinte ascutit, aspru

- sensibilitate la schimbarea de temperatura.

- durere la ocluzie.

Teste de diagnosticare: - ca la fracturile smaltului.

- testele de vitalitate la acest moment pot fi neconcludente din cauza contuziilor pulpei.

Conduita terapeutica: Dintii traumatizati trebuie sa fie monitorizati cu regularitate pentru a ne asigura ca nu si-au pierdut vitalitatea. Toti dintii implicati, inclusiv aceia care nu au simptome, trebuie sa fie testati 6 saptamani pana la 2 luni dupa leziunile initiale, cu teste termice si electrice pentru pulpa. Repetarea radiografiei la 3 luni este necesara pentru a ne asigura ca nu sunt modificari apicale. Pierderea vitalitatii poate sa fie prezenta ca o decolorare a dintelui datorata hemoragiei pulpare in canalele dentinare sau ca o durere in dintele anterior asimptomatic.

1.3. Fracturi implicand pulpa:

Simptome: durere si sensibilitate, adesea severe la schimbarea de temperatura sau la ocluzie.

Semne: adesea pierderi extinse dentare si expunerea vizibila a pulpei.

Teste de diagnosticare: radiologice: - vizualizari periapicale.

- vizualizarile ocluzale sunt utile pentru examinarea catorva dinti adiacenti traumatizati in regiunea anterioara.

1.4. Fracturi radiculare: acestea pot fi in treimea apicala, in treimea mijlocie sau in treimea coronara a dintelui.

Simptome: durere si adesea mobilitate.

Semne: durere la palpare si mobilitate crescuta.

Teste de diagnosticare: radiografiile periapicale confirma diagnosticul; filmul trebuie intotdeauna sa fie vazut uscat (dupa procesare) pentru precizia diagnosticului de fractura radiculara.

Definitii ale traumatismelor dento-parodontale:

Contuzie trauma pulpei si a ligamentelor parodontale; dintele nu este evident deplasat sau mobilizat.

Subluxatie dintele este mobil dar nu deplasat; nu exista leziuni aparente ale osului alveolar.

Deplasare-luxatie: dintele este deplasat impreuna cu deteriorarea osului alveolar. Apare sangerarea parodontiului marginal.

Smulgere (avulsie): dintele este complet scos din locasul sau.

Simptome: - durere.

- mobilizarea dintelui/dintilor.

- lipsa dintelui/dintilor.

- ocluzie alterata cu subluxatie si deplasare.

Teste de diagnosticare: radiologice: vizualizari intra-orale periapicale si ocluzale.

2. Leziunile traumatice ale mandibulei (fracturi si dislocari):

2.1. Fracturi mandibulare:

Etiologie: - traumatism direct

- fracturi patologice datorate expansiunii chistice, neoplasmelor (primare sau secundare) si infectiei, ex. osteomielite, care slabesc mandibula astfel incat o trauma minima, ex. masticatia, va duce la fracturarea mandibulei.

Simptome: - durere.

- limitarea miscarii mandibulare.

- sangerari fie intra-orale fie din ureche (in cazurile fracturilor de condil mandibular, ca rezultat al ruperii membranei meatului auditiv extern).

- ocluzie alterata.

- amortirea buzei inferioare din cauza traumatizarii nervului alveolar inferior.

- tumefiere ale tesuturilor moi de vecinatate

Semne: - edem facial si echimoze (invinetire).

- trismus si limitarea miscarii mandibulei.

- deformarea conturului mandibulei.

- treapta de deformare la palpare (palparea marginii posterioare si inferioare a mandibulei va identifica o treapta in conturul normal, neted, al osului mandibular).

- mobilitate anormala a osului si crepitatie. Crepitatia este un sunet strident ce se aude la miscarea osului la locul fracturii; pentru a testa crepitatia, plasati degetele aratatoare ale ambelor maini pe dinti sau pe os de fiecare parte a fracturii si degetele mari pe marginea inferioara a mandibulei; miscarea blanda a capetelor osului va produce sunetul.

- sensibilitate la palpare.

- modificarea relatiilor ocluzale.

- intra-oral poate exista sangerare si/sau echimoze.

- mobilitate anormala a dintilor adiacenti fracturii.

- pentru a evidentia toate semnele, examinarile trebuie sa fie cuprinzatoare si metodice.

- examinarea extra-orala trebuie sa inceapa de la condili observand orice sensibilitate la palpare;

Nota: comparati ambele parti; un condil fracturat nu se va misca cand pacientul deschide gura; apoi palpati marginea posterioara a ramurii ascendente si dealungul marginii inferioare a mandibulei catre linia mijlocie, pentru a verifica mobilitatile anormale ale mandibulei, crepitatia si treptele de deformare.

- examinarea intra-orala trebuie sa evidentieze orice tumefiere, echimozele si mobilitatea anormala a osului; ocluzia trebuie sa fie examinata pentru orice abatere, inclusiv cea anterioara deschisa, iar dintii trebuie sa fie examinati pentru mobilitate, fracturi si fracturi alveolare (acolo unde cativa dinti se misca simultan).

Atente: Pacientii care au suferit o trauma mandibulara, in special o cadere directa in barba, pot avea dinti cu rupturi multiple.

- o cadere directa in menton poate de asemenea duce la fracturi bilaterale de condil si la fractura de simfiza mediana; aceasta este numita fractura "soldatului de garda".

Teste de diagnosticare:

a) radiologice: doua imagini luate la 90º una fata de alta vor permite evaluarea deplasarii fracturii.

b) extra-oral: - radiografie panoramica sau 2 imagini laterale oblice dreapta - stanga pentru fracturile de corp si de condil mandibular.

c) intra-oral: periapicale pentru evaluarea deteriorarii dintilor si a osului alveolar.

2.2. Dislocarea (subluxatia) mandibulei:

Definitie: deplasarea condililor din pozitia lor normala in fosa glenoida; condilii devin ficsi anterior spre proeminentele articulare si mentinuti in aceasta pozitie de spasm muscular.

Etiologie: - trauma (poate fi iatrogena urmare a unei extractii dentare, mai ales sub sedare sau anestezie generala).

- cascarea sau deschiderea larga a gurii.

- ocazional vazute la pacientii sub medicatie cu efecte extrapiramidale, de ex. phenothiazine.

- spontane la pacientii cu un istoric al dislocarilor cronice repetate datorate relaxarii ligamentelor capsulare si cu o proeminenta articulara plata.

Simptome: - durere.

- incapacitatea de a inchide gura.

Semne: - gura larg deschisa si fixa in aceasta pozitie.

- durere la palparea muschilor masticatori si a condililor.

- condili palpabili anterior proeminentelor articulare.

- scurgerea salivei in exteriorul gurii datorita dificultatilor de inghitire.

Teste de diagnosticare: radiologice: imagini panoramice sau defilate care confirma pozitia condililor anterior proeminentelor articulare.

Mandibula se readuce in pozitia sa stand in spatele pacientului, policele se plaseaza pe dintii posteriori mandibulari si se apasa in jos si inapoi pentru a elibera condilii, dupa care se roteste mandibula in sus. Degetele trebuiesc protejate, deoarece rearanjarea condililor in articulatie se face brusc, pacientul aducand dintii in contact.

3. Leziuni traumatice ale maxilarului (treimea mijlocie a fetei) Le Fort I, II si III:

Clasificare: Le Fort I (fractura lui Gurin): o fractura de nivel inferior extinsa de-a curmezisul maxilarului intre podeaua sinusului maxilar si podeaua orbitei.

Le Fort II: o fractura piramidala implicand treimea mijlocie a fetei.

Le Fort III: o fractura de nivel superior rezultand in separarea osului facial de neurocranium, uzual apare cu fracturile Le Fort I si Le Fort II.

Simptome: - durere.

- tumefiere faciala.

- ocluzie alterata.

- vedere dubla, datorata prinderii a muschilor ochiului.

- amortirea obrajilor si a buzei superioare, din cauza traumatizarii nervului infraorbital.

Semne: - edeme si echimoze.

- echimoze bilaterale circumorbitale.

- hemoragie subconjuctivala.

- alungirea fetei.

- deformarea fetei (fata-farfurie) din cauza deplasarii spre inapoi a maxilarului.

- malocluzie cu ocluzie deschisa.

- anestezie in teritoriul de distributie a nervilor infra-orbitali.

- diplopie (vedere dubla) la privirea tinta in sus.

- linia interpupilara (o linie imaginara desenata intre pupile) este unghiulara/franta si nu mai este orizontala din cauza fracturarii partii inferioare a orbitei.

- deteriorarea nasului

- sange si fluid cerebrospinal (un fluid limpede ca apa) curge prin nas (rinoree CSP).

Teste de diagnosticare: radiologice (referitoare la): - vederi occipito-mentale (la 10º si la 30º).

- vedere submento-vertex.

- vedere laterala a craniului.

- vedere postero-anterioara a maxilarului.

- vederi ale osului nazal.

Examinarea fracturilor treimii mijlocii (maxilare):

- palpati marginile infra-orbitale si suturile fronto-zigomatice pentru treptele de deformare.

- plasati degetul unei maini in bolta palatina iar degetul mare si degetul aratator al celeilalte maini mai jos de nari pe buza superioara, pentru a verifica mobilitatea in fracturile Le Fort I.

- plasati degetul unei maini in bolta palatina iar degetul mare si degetul aratator al celeilalte maini peste puntea nasului si a marginii infra-orbitale, pentru a verifica miscarea in fracturile Le Fort II.

- plasati un deget si degetul mare (al unei maini) pe sutura fronto-nazala si apucati maxilarul (cu cealalta mana); miscarea intregii fete este simtita in fracturile Le Fort III.

4. Leziunile traumatice ale complexului malar (zigomatico-maxilar):

Etiologie: - deoarece oasele obrajilor sunt proeminente pe scheletul fetei, ele sunt frecvent fracturate prin lovituri la fata, de ex. lupte, accidente rutiere si leziuni datorate sporturilor.

- fracturile pot sa implice numai arcada sau intregul complex zigomatic inclusiv podeaua orbitala.

- o fractura de podea orbitala fara alte leziuni ale complexului malar este denumita o fractura orbitala "explodata-blow out".

Simptome: - durere.

- tumefiere si echimoze.

- aplatizarea osului obrazului.

- trismus din cauza fracturarii arcadei (zigomatice) izbind de apofiza coronoida.

- vedere dubla.

- amortirea obrajilor si a buzei superioare, in zona de distributie a nervilor infra-orbitali si a celor alveolari antero-superiori.

Semne: - un os al obrazului deplasat este adesea cel mai bine vazut daca stam in spatele pacientului si privim in jos comparand partea neafectata cu cea traumatizata.

- hemoragia subconjunctivala fara o limita posterioara, adica atunci cand pacientul privelste spre medial are conjunctiva rosie din cauza hemoragiei, din partea laterala a irisului pana la unghiul exterior al ochiului; sangele ramane rosu stralucitor deoarece oxigenul poate difuza prin cornee.

- echimoze periorbitale (vanatai in jurul ochiului).

- pot fi gasite trepte de deformare prin palparea marginii infra-orbitale si a suturilor frontozigomatice si prin compararea ambelor parti; la pacientii cu edeme si echimoze periorbitale extinse aceasta poate fi dificila; oricum prin mentinerea unei apasari blande cu degetul deasupra marginii infra-orbitale, fluidul va fi deplasat, facand posibila gasirea oricarui defect gen treapta.

- senzatia alterata in distributia nervilor senzoriali poate fi demonstrata prin atingerea blanda a pielii cu o sonda fina.

- pot exista sangerari din nas (epistaxis) pe partea traumatizata.

- trebuie sa fie testat intregul domeniu de miscari ale ochiului, ca sa ne asiguram ca nu exista nici o prindere a rectusului inferior (limitari ale privirii tinta in sus) si alti muschi ai ochiului.

- verificati ca linia interpupilara sa fie orizontala.

- in toate fracturile de maxilar si de complex malar, este esential ca acuitatea vizuala sa fie monitorizata pre- si post-operator de oftalmolog, deoarece sangerarile in orbita pot cauza spasmul arterei retinale care, daca nu este tratat, poate duce la orbire.

Atentie: Toate cazurile de trauma cand sunt suspectate fracturi ale mandibulei, maxilarului sau oaselor malare, trebuie sa fie transmise la o unitate (medicala) maxilofaciala pentru viitoare evaluari si tratamente.

Teste de diagnosticare: radiologice (referitoare la): - vederi occipito-mentale (la 10º si la 30º).

- vederi submento-vertex care demonstreaza fracturile arcadei zigomatice.

- tomografii ale orbitei pentru demonstrarea fracturilor "explodate".

5. Leziuni traumatice ale tesuturilor moi:

Sunt leziuni ale mucoasei orale si ale pielii care apar frecvent in legatura cu leziuni dentare si osoase; ele pot deasemenea sa fie doar leziuni suferite de pacient.

Simptome: - durere, sangerare si tumefiere la locul leziunii.

- este necesara o examinare atenta pentru a identifica sursa hemoragiei; toate ranile trebuie sa fie temeinic curatate si bine spalate pentru a indeparta corpii straini; tesuturile care au fost devitalizate trebuie indepartate; leziunile contaminate ale tesuturilor moi, inclusiv muscaturile de animale, cer o profilaxie cu antibiotice si deasemenea va fi stabilita posibilitatea infectarii pacientului cu tetanus; o serie de imunizare sau o doza de atac poate fi solicitata dupa asigurarea ca pacientul nu are un istoric alergic la toxicitatea tetanusului.

- palpati pentru corpuri solide, de ex. in buze, in special daca un dinte sau o parte a unui dinte lipseste si nu este gasit.

Teste de diagnosticare: radiografii ale tesuturilor moi si scanarea cu raze X a pieptului vor fi cerute cand lipsesc dinti sau parti din dinti.

6. Pierderea suprafetei dintelui/uzura dentara

se poate datora unei multitudini de factori in etiologie si unei combinatii a urmatoarelor trei cauze:

6.1. Abraziune: este o pierdere patologica, prin uzura, a substantei dintelui sau a restauratiilor, prin alti factori decat contactul dentar; abraziunea este cauzata de frictiunea produsa cand tesutul dintelui este persistent solicitat.

Etiologie: - periere traumatica a dintilor.

- uzura din frecarea dintilor de pipe si instrumente muzicale.

Simptome: poate fi fara simptome, sau pacientii se pot plange de sensibilitate termica datorata expunerii dentinei .

Semne: retractie gingivala bucala si expunerea dentinei si a cementului radicular.

6.2. Atritie: este pierderea substantei dintelui sau a restaurarilor, cauzata de masticatie sau de contactul dinte-pe-dinte al ocluziei si suprafetelor interproximale.

Etiologie: - dieta de proasta calitate.

- bruxism sau alte obiceiuri parafunctionale.

- uzura excesiva datorata restaurarilor cu portelan sau compozit in dintii antagonisti (uzura diferita).

Simptome: ca mai sus - fara simptome sau sensibilitate la temperaturi extreme (expunerea dentinei, pulpita acuta cronica); in cazurile severe se poate ajunge la parodontita apicala acuta si necrozarea pulpei.

Semne: pierderea suprafetei dintelui pe suprafetele ocluzale si incizale, aplatizarea varfurilor, tocirea marginilor incizale si aplatizarea punctelor de contact dintre dinti.

6.3. Eroziune: este pierderea substantei dintelui printr-un proces chimic ce nu implica actiunea bacteriana; deteriorarea acida este cauza cea mai comuna, conducand la pierderea matricei anorganice.

Etiologie: - regim alimentar cu bauturi slab acidulate si carbonatate, consum ridicat de sucuri de fructe (acidul citric este o problema speciala).

- reflux gastric, de ex. hernie hiatala si bulimie.

Simptome: - ca mai sus: sensibilitate la temperaturi extreme.

- in final poate duce la necrozarea pulpei.

Semne: - pierderea suprafetei dintelui pe suprafetele ocluzale ale dintilor posteriori si a suprafetelor palatin/linguale ale dintilor anteriori.

- orice dentina expusa este neteda si stralucitoare.

6.4. Abfractie (leziune cuneiforma): este pierderea substantei dintelui in regiunea cervicala, nedatorata vreuneia din cauzele de mai sus; simptome si semne ca pentru abraziune dar fara evidentierea sau istoricul unei perieri traumatice a dintilor.

Etiologie: - forte ocluzale.

- forte excesive de intindere si de compresiune produc incovoiere la coletul dintilor.

- apar fisuri ale smaltului si o eventuala pierdere a substantei dintelui.

- pacienti cu bruxism sau varstnici.

7. Traume iatrogene: leziuni traumatice, pot apare ca urmare a complicatiilor chirurgiei dentare; acestea includ:

- fractura mandibulei care poate apare ca rezultat al aplicarii unei forte excesive pe o sectiune insuficienta a osului in timpul extractiei celui de al treilea molar inclus.

- fractura tuberozitatii si crearea unei fistule oro-sinusale cand se extrage un dinte molar superior, rezultand o comunicatie intre cavitatea orala si sinusul maxilar.

Simptomele unei comunicatii oro-sinusale: - durere.

- aer intrand in gura la respiratia pe nas.

- fluidele luate pe cale orala intra in nas prin comunicatie.

Semne: - o tumefiere neteda a tesutului moale sinusal poate fi vizibila in alveola; aceasta poate fi impinsa in sus inspre sinus.

- basicute de aer sunt vizibile la locul extractiei cand pacientul expira.

Teste de diagnosticare: - radiografiile occipito-mentale pot arata fie un nivel de fluid in sinusul maxilar datorat sangerarii in antrum si sinuzitei, fie o opacitate datorata infectiei mucozale.

cand pacientul incearca sa expire pe nas in timp ce isi strange narile, aerul scapa prin fistula in cavitatea orala; basicute sunt vizibile la locul fistulei.