VITAMINELE

VITAMINELE

Generalitati

Clasificare

Rolul lor in organism

GENERALITATI:

Sunt substante chimice de origine exogena, indispensabile functionarii normale a organismului animal, alaturi de enzime si hormoni ele se gasesc in organism in cantitate mica si influenteaza cresterea, dezvoltarea si desfasurarea normala a proceselor metabolice, participa la reglarea functiilor celulare, indeplinesc rol de cofactori enzimatici si intervin in procesele de oxido-reducere din organism.

Principala sursa de vitamine pentru organism o constituie plantele.

Organismul isi procura vitaminele ca atare sau sub forma de provitamine.

Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism determina tulburari metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.

O serie de vitamine joaca un rol important in reactiile biochimice catalizate de enzime, functionand in calitate de cofactor (intra in structura enzimelor).

Prima vitamina a fost descoperita de C. Funk in 1911, care a reusit sa izoleze din taratele de orez o substanta ce vindeca boala beri-beri si care a fost numita vitamina, adica amina vitala.

I s-a dat numele de vitamina deorece substanta respectiva (vitamina B1) continea azot aminic si era considerata indispensabila.

CLASIFICARE - DENUMIRE:

Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, etc.).

In cadrul aceleasi clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: De exemplu, vitamina D se gaseste sub mai multe forme: D₂, D₃, complexul de vitamine B cuprinde vitaminele B₁, B₂, B₃, B₆, B₁₂

Dupa structura chimica se denumesc:

v     acid ascorbic (vitamina C);

v     tiamina (vitamina B₁);

v     riboflavina (vitamina B₂);

v     piridoxina (vitamina B₆);

Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinesc in organism, vitaminele se clasifica astfel:

Ø     vitamina antihemoragica (vitamina K);

Ø     vitamina antiberi-beri (vitamina B₁);

Ø     vitamina antirahitica (vitamina D);

Ø     vitamina antisterilitatii (vitamina E);

Ø     vitamina antiscorbutica (vitamina C);

Dupa solubilitatea acestora in apa sau in solventi organici, vitaminele se clasifica in:

o      vitamine hidrosolubile

o      vitamine liposolubile

Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile in apa si

insolubile in solventi organici.

Din aceasta grupa fac parte:

I. vitamina C

II. vitaminele B

III. biotina, acidul folic, acidul paraaminobenzoic, etc.

PRINCIPALELE VITAMINE SI ROLUL LOR IN ORGANISM:

VITAMINE HIDROSOLUBILE

I.        VITAMINA C ( ACIDUL ASCORBIC )

Este cea mai raspandita vitamina din natura. Se gaseste in toate plantele. Sursele principale de vitamina C, din hrana, sunt legumele, zarzavaturile si unele fructe. O cantitate foarte mare de vitamina C se gaseste in maces (mai ales in fructele de culoare rosu inchis), si in coacazele negre.

Sunt bogate in vitamina C: capsunile, portocalele, lamaile, mandarinele, rosiile, varza (nu numai proaspata, ci si murata, daca ea se conserva corect), mararul, ceapa verde, verdeata de patrunjel si alte zarzavaturi proaspete, hreanul. In cartofi nu se gaseste prea multa vitamina C, dar cartoful ocupa un loc important in hrana zilnica si de aceea reprezinta una din sursele principale de vitamina C din hrana. In majoritatea produselor care contin vitamina C se gaseste si vitamina P, care intensifica actiunea vitaminei C.

Vitamina C este un compus chimic labil (putin stabil). Ea se distruge extrem de rapid in prezenta oxigenului din aer, in cazul incalzirii in mediu neutru sau alcalin. De aceea, in urma prelucrarii culinare a alimentelor, o parte din vitamina C deobicei se pierde. Prin fierbere, vitamina C se distruge.

Din punct de vedere chimic, vitamina C este o γ-lactona unui acid hexonic. Desi se numeste acid, nu are grupa carboxilica libera, aceasta fiind blocata de legatura lactonica formata intre C1 si C4. Are o structura furanozica ce ii imprima o mare reactivitate.

Prin oxidare lenta se transforma in acid dehidroascorbic, iar prin oxidare energica se transforma ireversibil in acid oxalic si acid treonic.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercita o influenta pozitiva asupra metabolismului din organism, contribuie la o buna utilizare a proteinelor din hrana; ea este necesara pentru mentinerea integritatilor peretilor capilarelor.

Vitamina C contribuie la mentinerea metabolismului normal al colesterolului; de aceea, hrana bogata in aceasta vitamina, contribuie la prevenirea aterosclerozei. S-a dovedit in experiente facute pe animale ca sub influenta vitaminei C intensitatea formarii anticorpilor creste si prin urmare se mareste rezistenta organismului la infectii.

In sfarsit, vitamina C previne scorbutul, boala care la inceput se manifesta prin astenie (oboseala), hemoragii mici punctiforme, in piele si tendinta la hemoragii ale gingiilor, iar mai tarziu duce la hemoragii in muschi si organele interne (in scorbut hemoragiile survin in urma permeabilitatii si fragilitatii crescute a peretilor capilarelor sanguine). In cazul insuficientei vitaminei C in organism, structura normala a tesutului osos si a dintilor este tulburata.

Pentru omul adult doza zilnica este de 35-70 mg. In general se apreciaza necesara o cantitate de 1 mg acid ascorbic / Kg corp.

II.      VITAMINA B₁ ( TIAMINA )

A fost prima vitamina izolata din taratele de orez. Sursele de vitamina B₁ sunt constituite de painea de secara si painea din faina de grau integrala, hrisca, crupele de ovaz, fasolea, mazarea, soia, carnea (mai ales cea de porc), ficatul, rinichii, ouale, cartofii. Foarte multa vitamina B₁ se gaseste in drojdia de bere.

In painea alba, din faina de grau de calitate superioara, aproape nu exista vitamina B₁ si de aceea trebuie sa ne hranim, nu numai cu paine alba, ci si cu paine neagra.

Vitamina B₁ este formata dintr-un nucleu pirimidinic si unul tiazolic unite printr-o grupare metilenica.

Vitamina B₁ ajuta la arderea glucidelor si proteinelor, la normalizarea functiei sistemului nervos, participa la procesul de crestere. Scaderea nivelului de tiamina in organism provoaca insomnie, iritabilitate, dureri si parestezii in membre, reducerea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Aceste modificari patologice apar mai des daca se consuma o cantitate mare de glucide fara sporirea corespunzatoare a aportului de tiamina.

Avitaminoza B₁ poate provoca boala beri-beri. Aceasta boala a devenit o boala rara in tarile industrializate, aceasta carenta antreneaza o oboseala, o pierdere a apetitului si a greutatii corporale, si tulburari neurologice (polinevrita), psihice, cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B₁.

Vitamina B₁ in doze mari (in conditii experimentale) conditioneaza dereglari ale functiei rinichilor, provocand anurie, contribuie la micsorarea masei corpului, la steatoza hepatica, insomnie.

III.    VITAMINA B₂ ( RIBOFLAVINA )

Este raspandita in aproape toate celulele vegetale si animale. Sursele de vitamina B₂ sunt: branzeturile, hrisca, carnea slaba, ouale, laptele nesmantanit, painea de secara si din faina de grau integrala, fasolea, mazarea.

Forma oxidata a riboflavinei are o culoare galben-verzuie.

Prin hidrogenare, riboflavina devine incolora.

Aceasta vitamina stimuleaza cresterea si functia de reproducere, imbunatateste starea de sanatate a pielii, parului si unghiilor. Mareste acuitatea vizuala si inlatura oboseala ochilor. In cazul unei cantitati insuficiente de vitamina B₂ in hrana se observa la inceput astenie, slabire, dureri de cap, dureri oculare si mai tarziu inflamarea globului ocular, care poate duce la cataracta.

Ea intra in constitutia unor dehidrogenaze, contribuind la reactiile de oxido-reducere. Vitamina B₂ care intra in constitutia unei serii de fermenti, participa la metabolismul glucidic si proteic, ca si la reglarea respiratiei tisulare.

Dozele mari de vitamina B₂, in special daca nu exista suplimente de antioxidanti, pot genera sensibilitate la razele solare si simptome precum: mancarimi, senzatii de arsura, furnicaturi (doza zilnica necesara pentru un adult este de 1,2-1,7 mg zi).

IV.   VITAMINA B₆ ( PIRIDOXINA )

Se gaseste sub trei forme:

piridoxina

piridoxal

piridoxamina

Acestea se gasesc de obicei impreuna si se pot transforma reciproc una in alta. Deosebirea dintre ele este gruparea functionala de la C4. Prin fosforilarea ei, se obtin coenzime ce iau parte la decarboxilarea si transaminarea aminoacizilor.

Vitamina B₆ poate fi gasita in urmatoarele surse naturale: peste, galbenus de ou, alune nesarate, banane, avocado, cereale, legume si fructe proaspete si uscate (spanac, varza, mere, struguri). Doza zilnica recomandata este de 50-100 mg/ (sub supraveghere). Luata in exces, vitamina B₆ dauneaza sistemului nervos.

Intervine in metabolismul intermediar si in special la nivelul sistemului nervos. Are un rol foarte important in buna functionare a sistemului nervos si imunitar.

Lipsa ei la copii duce la convulsii, iar la adult la astenie, nervozitate, insomnii, pierderea in greutate, tulburari neurologice, depresii, anemie, irascibilitate, polinevrita.

Este necesara pentru asimilarea magneziului si in procesul intern de producere al acidului clorhidric necesar digestiei.

Intervine in metabolismul aminoacizilor. Cisteina prin autocondensare formeaza cistina. Cisteina este gasita la om intr-o cantitate bine definita. Nivelul constant de cisteina se mentine prin franarea cresterii lui peste un anumit prag, fapt realizat de vitamina B₆, de acidul folic si de vitamina B₁₂. Persoanele la care nivelul de cisteina creste prezinta un risc triplu de infarct decat cele la care nivelul este normal.

Vitamina B₆ are rol in absorbtia intestinala a vitaminelor B. De asemenea incetineste evolutia osteoporozei fiind necesara, alaturi de calciu si vitamina D₃. Vitamina B₆ este deci necesara pentru mentinerea functionalitatii optime a sistemului imunitar.

Vitamina B₆, prin faptul ca activeaza unele enzime, are multiple roluri. Participa la metabolismul aminoacizilor, a acizilor grasi esentiali si al fierului.

V.     VITAMINA B₁₂ ( CIANCOBALAMINA ) ( COBALAMINA )

Constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent.

Din punct de vedere chimic, vitamina B₁₂ este formata dintr-un nucleu porfirinic ce contine central un atom de cobalt si o grupare cian.

Dintre proprietatile ei, enumeram urmatoarele:

o        participa activ la metabolismul proteinelor, lipidelor si glucidelor;

o        contribuie la functionarea normala a celulelor, in special a celor din maduva osoasa;

o        are rol benefic asupra sistemului nervos si a traiectului gastrointestinal;

o        actioneaza in mod esential in formarea globulelor rosii la nivelul oaselor, in sinteza proteinelor care participa la edificarea diferitelor tesuturi, precum si in sinteza nucleoproteinelor etc.

Vitamina B₁₂ este ideala pentru crestere. Insuficienta ei in alimentatie duce la instalarea unor grave anemii (anemia

pernicioasa, manifestata prin anemie generala si tulburari nervoase deosebit de grave). In plus, aceasta vitamina are un rol important si in protejarea celulelor hepatice, datorita proprietatii ei de a impiedica depunerea grasimilor in ficat. Se afirma despre cobalamina ca ar fi destul de eficienta si in bolile precanceroase, si in cele canceroase.

Vitamina B₁₂ este stabila la caldura (suporta temperaturi de pana la 120C), fiind insa inactivata de lumina, ca si de excesul de vitamina C, de alcool si de somnifere. Eficacitatea ei sporeste prin asociere cu vitaminele B₆, B₉, C, colina, inozitol, precum si in prezenta potasiului.

VI.   VITAMINA B₉ ( ACID FOLIC )

Este foarte raspandita in regnul vegetal, mai ales in frunzele verzi (spanac), sparanghel, castraveti, morcov, cartofi, ca si in drojdii, ficat de animale etc.

Vitamina B₉ participa la metabolismul acizilor aminati (componetti ai proteinelor). Este indicata in anemii, in anumite tulburari digestive si in convalescente.

Doza zilnica necesara de vitamina B₉ este de la 100 la 200 gamma (miimi de miligram).

Drojdiile contin 0,1-0,3 mg la 100 g, cartoful 0,1 mg, frunzele de morcov 0,3 mg (morcovul - 0,04 mg).

Experimental, carenta in acid folic atrage, la sobolan, malformatii ale ochilor si ale cerului gurii. Carenta aceasta a fost observata in mai multe randuri la femeile carora li se administrase o substanta antagonista acidului folic. Fetusul a prezentat anomalii caracteristice.

VITAMINE LIPOSOLUBILE

VITAMINA A (  RETINOLUL )

S-a izolat din uleiul de ficat de peste. Se mai gaseste in spanac, lapte, galbenusul de ou si icrele de peste. In fructe si legumele rosii (morcovi, rosii, loboda, sfecla rosie, varza rosie) se afla sub forma de betacaroten, pe care organismul il transforma in vitamina A. De aceea betacarotenul se numeste provitamina A.

Betacaroten-ul ajunge in organism prin aport alimentar si este transformat de ficat in vitamina A, in functie de necesitati.

Din punct de vedere chimic, asa cum se poate observa din structura, retinolul este derivat din izopren si are ca grupa functionala un hidroxil. Multi izomeri geometrici diferiti ai retinolului pot aparea ca rezultat al configuratiei trans sau cis a celor patru legaturi duble gasite in catena laterala.

Vitamina A este un antioxidant puternic, ce contribuie la formarea pigmentilor retinei, celulelor pielii si mucoaselor. Mentine sanatatea pielii, stimuleaza imunitatea generala a organismului si imbunatateste acuitatea vizuala.

Lipsa vitaminei A din alimentatie opreste cresterea, provoaca slabirea vederii si chiar orbirea (de unde si denumirea de vitamina antixeroftalmica), micsorand totodata rezistenta organismului la actiunea microbilor.

In cantitati mari, vitamina A este toxica, provocand oboseala, nervozitate, dureri osoase si de cap, ameteli.

VITAMINA D

Exista sub mai multe forme notate de la 1-6, cu structura chimica si actiune fiziologica asemanatoare. Vitamina D₂ se numeste calciferol, iar D₃ poarta denumirea de colecalciferol.

Vitaminele din grupul D se gasesc numai in organismul animal. In plante se gasesc provitaminele corespunzatoare, sterinele, din care sub influenta radiatiilor ultraviolete se formeaza vitaminele D. Cea mai importanta dintre sterine este ergosterolul, care se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere si in mucegaiul Claviceps purpureeea, care prin expunere la radiatii ultraviolete, se transforma in vitamina activa - vitamina D₂.

Vitamina D₂ sau calcilferolul se gaseste in primul rand in pestele oceanic, ficat si oua.

Este relativ stabila la incalzire si la actiunea oxigenului. Este distrusa numai la 180C. Este mai stabila in mediul alcalin decat in mediul acid.

Lipsa de vitamina D la copii provoaca rahitismul de aceea se numeste vitamina antirahitica.

Principalul simptom al acestei avitaminoze consta in depunerea insuficienta a fosfatului de calciu in oase. Asimilarea Ca in organism depinde de raportul Ca/P din alimente.

Rolul vitaminei D este de a interveni in metabolismul Ca si P, favorizand absortia intestinala a acestora si depunerea lor la nivelul oaselor, sub forma unui complex fosfocalcic insolubil. Se presupune ca vitamina D ar mari secretia gastrica si ar favoriza astfel absortia Ca si P.

Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a colinei. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii.

Cea mai mare parte din necesarul zilnic de vitamina D il absorbim prin piele, odata cu lumina solara. De aceea, este bine ca in perioadele reci si mohorate ale anului sa mancam mai mult peste bogat in vitamina D.

VITAMINA  E

Se gaseste in natura sub patru forme: α, si δ-tocoferolul.

Surse de vitamina E sunt semintele cerealelor (grau, porumb, ovaz), legumele proaspete (salata verde, mazarea verde), galbenusul de ou, lapte.

Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere (de unde si denumirea de vitamina fertilitatii sau antisterilitatii), in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.

Este solubila in metanol, alcool etilic si acetona. Temperaturile foarte ridicate, ca si cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea si prin uscarea laptelui (lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp mai indelungat.   Astfel, carnea pastrata la frigider pierde, in cateva zile, toata cantitatea de vitamina E de care dispunea initial. In faina alba, continutul in aceasta vitamina e cu aproximativ 80% mai scazut decat in faina integrala. Pierderi importante de vitamina E au loc in cazul rafinarii diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece, si nu prin rafinare, operatie care se face la temperaturi ridicate.

VITAMINA K

Este alcatuita, din punct de vedere chimic, din mai multe substante cu caracter fiziologic analog. Vitaminele din grupa K (K₁-K₇) sunt foarte raspandite in produsele de origine vegetala (foile verzi de spanac, varza, conopida, urzici, brocoli) si animala (ficat, muschi etc.).

Trebuie mentionat si faptul ca aceasta vitamina poate fi furnizata organismului si prin sintetizarea ei de catre propria noastra flora microbiana intestinala (cca 50%). Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca o data cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil.

Lipsa de vitamina K din organism determina un sindrom hemoragic grav, prin defect de coagulare, ca urmare a scaderii importante a concentratiei de protrombina (factor sanguin cu rol in coagularea sangelui). De aici si denumirea de vitamina antihemoragica.

VITAMINA F

Consta, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono- si polinesaturati, intrand in componenta uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Acesti acizi nu pot fi sintetizati de catre organism, fiind obtinuti din unele produse alimentare si cunoscuti sub denumirea de acizi esentiali. Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili si activi numai in prezenta vitaminelor B₆ si E.

Acizii componenti ai vitaminei F se gasesc indeosebi in uleiul de floarea-soarelui (de preferat, obtinut prin presare la rece), in uleiul de porumb si de soia, in arahide si nuci, in semintele de dovleac (crude) si in alune, in migdalele dulci si in uleiul de ficat de peste etc. Bogat in vitamina F este si uleiul de masline obtinut prin presare la rece, ca si fructele de catina alba. Grasimile saturate, caldura si oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F.

Lipsa acestei vitamine provoaca afectiuni ale pielii, tulburari digestive, oprirea cresterii, migrene etc.

Este intrebuintata in tratamentul eczemelor, al unor forme de acnee si furunculoza.

Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor in organism.