Implicatii ale asistentei sociale in combaterea comportamentelor nonconformiste

Implicatii ale asistentei sociale in combaterea comportamentelor nonconformiste

Asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor , grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care datorita unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata"(Zamfir, 1997).

Unele din categoriile care constituie obiectul interventiei asistentei sociale amintite de (Zamfir, 1997), sunt : copii/adolescentii care traiesc intr-un mediu familial/social advers; familiile sarace; minorii delincventi; tinerii neintegrati; persoanele dependente de droguri, alcool.

Serviciile de asistenta sociala presupun dupa (Zamfir, 1997) ajutarea indivizilor, grupurilor sau comunitatilor sa depaseasca perioadele dificile, adaptandu-se la o viata normala. Astfel , serviciile de asistenta pot fi definite ca programe specializate, activitati organizate, tehnici de interventie sociala, metode de identificare a necesitatilor si tipurilor specifice de disfunctionalitati a persoanelor cu probleme.

Reprezentand o forma principala a factorilor institutionalizati sau neinstitutionalizati cu atributii de socializare si control social, prevenirea nonconformismului si imlicit a deviantei in randul adolescentilor urmareste atat identificarea si combaterea cauzelor si conditiilor care genereaza manifestari antisociale, cat si sanctionarea si recuperarea sociala a deviantului tanar. Aseasta activitate se materializeaza, in elaborarea unor programe si masuri social educative, intemeiate pe mecanismele psihosociale ale controlului social, precum si a unor masuri de natura juridica si administrativa, care accentueaza caracterul reeducativ si resocializator al sanctiunilor si pedepselor, concomitent cu diversificarea formelor de stimulare si apreciere sociala a adolescentilor care se disting in activitatea sociala.

Evidentiind importanta solutionarii pe cale sociala a fenomenelor de nonconformism in randul adolescentilor, organizarea si aplicarea diferitelor programe, si proiecte de combatere a acestor fenomene are un dublu caracter (Banciu, Radulescu, Voicu , 1987):

general-social indreptat spre identificarea si inlaturarea cauzelor si conditiilor generale care determina sau favorizeaza manifestari deviante in randul adolescentilor, implicand actiunea concentrata a tuturor instantelor cu rol de socializare, integrare si control din societate;

special-legal reprezentat de sistemul de sanctiuni si pedepse de natura disciplinara, administrativa sau penala, indreptat spre combaterea si inlaturaea anumitor situatii delincvente , implicand actiunea oragnizatiilor specializate cu functii de integrare si control social.

Reintegrarea tanarului delincvent prin intermediul structurilor sociale protectoare, adica prin restabilirea retelei normale de raporturi cu colectivitatea sociala, si in primul rand cu familia. In aceasta varianta, reintegrarea tanarului in familia de origine, plasarea si reintegrarea lui intr-o activitate utila, crearea de raporturi sociale normale, de colegialitate si de prietenie, petrecera in comun a timpului liber reprezinta tot atatea canale care duc spre resocializare si reinsertie sociala normala.

O alta problema importanta cu care se confrunta specialistii si practicienii implicati in activitatea de prevenire a actelor antisociale comise de minori si adolescenti priveste adoptarea unor masuri de protectie si ocrotire sociala adecvate dezvoltarii biopsihosociale a acestora. Aceasta inseamna mai mult decat elaborarea unor prevederi legale corespunzatoare, prin edificarea unui vast sistem de interventie operativa la nivelul intregii societati. Un obiectiv aparte al acestei actiuni il reprezinta precizarea limitei de la care un comportamnet predeviant se poate transforma ulterior intr-o conduita delincventa persistenta.in cazul anumitor adolescenti , insuficienta maturizare psihica si sociala ,anumite particularitati si stari psihice , ca si incitatiise si influente negative ale mediului social, pot conduce atat la stari de delincventa potentiala sau lateta, cat si la conduite deviante manifestate , bine structurate, care necesita adoptarea unor sanctiuni sociale si educative, diferentiate de la un caz la altul( Banciu, Radulescu, Voicu, 1987).

Necesitatea prevenirii si combaterii diferitelor forme de devianta juvenila a impus fundamentarea unor masuri profilactice si elaborarea unor programe concrete de masuri de tratament si asistenta sociala a delincventilor minori sau adolescenti.

Aceste masuri prevad nivelarea, compensarea unor situatii de inegalitate si frustratie sociala cu care se confrunta cei mai multi dintre tineri, fara sa fie afectate ordinea sociala si conformismul grupurilor (Banciu., Radulescu.,Voicu. 1987).

Masurile educative care se iau in privinta delincventei juvenile sunt diferite fata de cele ale adultilor. Minorul care nu a implinit 14 ani nu raspunde din punct de vedere penal. Cel care are varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani poate raspunde penal numai daca se dovedeste ca atunci cand a savarsit fapta avea discernamant, cel care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal conform art. 99 din Codul Penal. Fata de minorul care raspunde penal , instanta poate dispune aplicarea unor masuri educative sau a unei pedepse in functie de gravitatea faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala. Pedeapsa se aplica numai atunci cand se dovedeste ca masurile educative nu sunt suficiente pentru indreptarea minorului acestea sunt conform art. 100 din Codul Penal (Neamtu, Stan, 2005).

Masurile educative care sunt luate fata de minori sunt(Neamtu, Stan, 2005):

mustrarea;

libertatea supraveghiata;

internarea intr-un centru de reeducare;

internarea intr-un institut medical-educativ.

Scopul fundamental al serviciilor de asistenta sociala in scoala-liceu se

subordoneaza finalitatilor educative, urmarind sa creeze conditiile necesare pentru ca elevii sa-si satisfaca trebuintele educative de baza, sa fie pregatiti sa treaca peste obstacole, sa fie capabili sa raspunda pentru propriile fapte, comportamente. Obiectivul principal al asistentei sociale fiind inlaturarea barierelor invatarii(Neamtu , coord., 2003).

Carta Drepturilor Elevului este un document ce reuneste pricipalele drepturi de care trebuie sa beneficieze elevii intr-un sistem de invatamant democratic(Cucos, 1997), acestea sunt:

dreptul de a invata numai ce are rost si sens;

dreptul de a nu fi supus si ascultator 6-8 ore pe zi;

dreptul de a se misca;

dreptul de a nu se tine de toate promisiunile;

dreptul de a alege cu cine vrea sa lucreze;

dreptul de a nu iubi scoala si de a declara acest lucru;

dreptul de a nu coopera la propriul proces de formare.

Aceste drepturi vin in ajutorul combaterii unor masuri precum mutarea elevului intr-o clasa speciala, pedeapsa corporala, exmatricularea fara un motiv intemeiat.

Obiectivele si continutul asistentei sociale in scoala sunt urmatoarele dupa cum le descrie (Nelson, 1990):

furnizarea de servicii pentru elevii si familiile lor(identificarea precoce a elevilor cu risc de insucces scolar;consilierea elevilor si parintilor;crearea unor retele de socialitate si stimularea elevului la ethos-ul scolii;servicii oferite elevilor cu cerinte educative speciale si parintilor acestora);

furnizarea de servicii pentru personalul educativ al scolii(furnizarea de informatii despre situatia sociala a elevului; centrul de mediere a conflictelor; dezvoltarea abilitatilor de relationare sociala);

furnizarea de servicii pentru personalul noneducativ al scolii(analizarea, impreuna cu administratorul scolii , cauzele insuccesului scolar al elevului sau al grupului);

furnizarea de servicii pentru comunitate( antrenarea elevilor in servicii de voluntariat;prevenirea delincventei juvenile sau a altor fenomene sociale disfunctionale);

realizarea unor sarcini administrative si profesionale specifice.

Acestea sunt cateva din programele pe care un asistent social le face pentru o cat mai buna colaborare a elevului cu scoala,familia si societatea.

Scoala are puterea de a influenta conduitele elevilor,chiar daca vin in contact cu modele deviante de conduita in afara scolii.

Pentru fiecare problema cu care adolescentul se confrunta(lipsa de la ore, relatia cu parintii, dependenta de anumite substante, delincventa, devianta) asistentul trebuie sa ia la cunostiinta ,sa elaboreze proiecte individualizate, sa il readuca pe adolescent pe linia de plutire. Este foarte important ca relatia dintre adolescent ,familie, psiholog si asistent social sa fie una cat mai buna pentru a se putea atinge scopul propus. Cea mai buna metoda , de combatere a comportamentelor nonconformiste , sta sub tutela si eficienta echipei pluridisciplinare.

Asistenta sociala din scoala sau din afara scolii poate actiona decisiv in acest sens, coordonand eforturile intregului personal educativ si recompensand modelele de conduita dezirabile social.