Legislatia aplicativa - protectia copilului

Legislatia aplicativa - protectia copilului

In epoca moderna, ca efect al schimbarii conceptiei cu privire la drepturile copilului, copilul inceteaza a mai fi ,,obiect'' de proiectie si devine participant la viata sociala, inclusiv cea juridica. Copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului in aceeasi masura ca si adultul. Bineinteles ca acesta nu are gradul de maturitate necesar pentru a participa la viata juridica pe pozitie egala cu majorii. Dar aceasta nu inseamna excluderea lui, ci sprijinirea si asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale care ii apartin.

Ca urmare a interzicerii intreruperilor voluntare ale sarcinii prin Decretul 770 din octombrie 1966 apare cresterea numarului de familii care nu mai puteau sau nu mai doreau sa-si indeplineasca functiile de crestere si educare, Guvernul a adoptat in 1970 principalul act normativ privind protectia copilului aflat in dificultate si anume Legea nr.3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori. Aceasta lege justificata prin nevoi reale si pertinente, Legea nr.3/1970 introducea cel mai aberant sistem de protectie a copilului -aproape exclusiv institutionalizat - care avea sa lase urme asupra dezvoltarii copilului, dimensionarii sistemului, efortului financiar, care nici dupa 10 ani de la schimbarea regimului care l-a introdus nu s-au sters: copii care la implinirea varstei de 18 ani erau lasati in strada fara a avea o pregatire suficienta pentru viata independenta si nici resursele materiale sau financiare pentru a se descurca.(Chipea, Floare, Stefanescu, Florica, 2004, p.273)

Reforma cadrului normativ in protectia copilului realizata incepand cu anul 1997 a impus abrogarea Legii 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori si a Legii 11/1990 privind incuviintarea adoptiei, urmand ca in iunie 1997 sa fie adoptate OUG nr.26 privind protectia copilului in dificultate si OUG nr.25/1997 cu privire la adoptie, infiintandu-se si Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului Bihor. Ca urmare a noilor reglementari, s-a procedat la unificarea tuturor institutiilor de ocrotire. Astfel prin Legea nr.108/1998 toate institutiile de ocrotire trec in subordinea Consiliilor Judetene, in judetul Bihor are loc preluarea primelor institutii: Leaganul de copii Oradea, Casele de Copii din Oradea, Beius si Tinca, Casa de tip familial Bratca, precum si inceperea demararii programului de Asistenta Maternala Profesionista prin angajarea a 10 asistenti maternali profesionisti. Unul si cel mai important din dezideratele strategiei a fost deci scoaterea copiilor din institutiile de tip vechi si readucerea lor alaturi de parintii lor, sau plasarea in cadrul familiei extinse (pana la rudele de gradul IV).

In cazurile in care acest lucru nu a fost posibil, solutia este de a-i plasa intr-un serviciu alternativ bazat pe conceptul de ingrijire de 'tip familial', in care sunt implicati asistenti maternali, apartamente sociale sau solutia adoptiei internationale.

Restructurarea institutiilor de ocrotire a copilului s-a desfasurat in stransa legatura cu incercarea de a oferi alternative cat mai optime de tip familial in locul celor rezidentiale si de a preveni abandonul. Pe de o parte, institutiile clasice, cu o capacitate mare (intre 100 si 300-400 de locuri) au fost restructurate, incercandu-se reducerea capacitatii, modularea acestora, pentru a oferi mai mult spatiu pentru fiecare copil, intr-un mediu cat mai apropiat de cel familial. O noutate o consta faptul ca s-a pus accentul si pe dotarea centrelor de plasament cu mobilier si cazarmament, pentru a permite copiilor sa-si creeze un spatiu intim, personalizat.

Constatand-se ca pachetul de masuri initiate (restructurarea centrelor de plasament de tip clasic, frecventarea de catre copiii protejati a scolilor de masa si inscrierea lor pe listele medicilor de familie) nu raspund in intregime nevoii de integrare a copiilor in viata comunitatii, a fost demarat un amplu proces de inchidere a institutiilor de tip vechi. Peste 170 institutii de tip vechi de protectie a copilului au fost inchise, accentul fiind pus pe inchiderea institutiilor mari, cu peste 100 copii, a leaganelor (institutii pentru copii cu varsta mai mica de 3 ani) si a caminelor spital pentru copiii cu handicap.

Activitatea de elaborare a noului pachet legislativ in domeniul protectiei copilului a fost initiata in luna mai 2002 si a presupus consultari cu toti partenerii sistemului de protectie a copilului si cu toti specialistii din cadrul sistemului.

Noua conceptie cu privire la protectia copilului a fost exprimata la nivel international prin adoptarea Conventiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului, iar in dreptul intern a fost transpusa prin adoptarea Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Pachetul legislativ a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005 si contine 4 acte normative:

Legea nr.272/2004privind protectia si promovarea drepturilor copilului (MO, nr.557/23.06.2004);

 Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ( MO, nr.557/23.06.2004);

 Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii (M O, nr.557/23.06.2004 );

 Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 12/ 2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (M O, nr.557/23.06.2004).

Potrivit articolului nr.4 litera a din Legea nr. 272/2004, prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii. Legea cu privire la drepturile copilului nu arata insa, din ce moment beneficiaza copilul de protectie, rezulta ca, in principiu, el beneficiaza de protectie de la nastere.