Acneea

Acneea

Este o afectiune cu o larga raspandire, datorata unei inflamatii cronice a foliculului pilosebaceu, asociata cu o retentie sebacee care insoteste seboreea. Ea apare de obicei pe fondul seboreic, prin producerea exagerata de sebum, asociata cu obstruarea conductului sebaceu.

Termenul de acnee este utilizat in general pentru a defini eruptii cutanate diferite, caracterizate printr-o inflamatie a foliculului pilosebaceu, sau reactii foliculare produse de diferite noxe profesionale (acnee profesionala) sau de medicamente (acnee medicamentoasa).

Exista o stransa relatie intre compozitia sebumului si acnee. Acneea este intotdeauna insotita de o seboree intensa. Cercetarile experimentale efectuate de A. Kligman si G. Plewing au dovedit ca in general mai toate componentele sebumului poseda un potential acneigen. Astfel, squalenii desi reprezinta doar 10% din compozitia sebumului, ei au un efect pronuntat acneigen. Acizii grasi, care reprezinta in medie 10%, poseda si ei un efect acneigen; dintre acestia in special acizii grasi nesaturati cum este acidul oleic. Comedonicitatea acizilor grasi descreste odata cu cresterea lungimii lantului. Acidul palmitic, care reprezinta 25% din totalitatea acizilor grasi liberi, este un important constituent acneigen. Gliceridele, care sunt componentele predominante in sebum, au un potential acneigen slab dar, totusi semnificativ datorita abundentei lor.

Leziuni caracteristice acneei

Comedoanele, reprezinta leziuni incipiente ale acneei, situate la nivelul infundibililor pilosebaceei. Ele se intalnesc in aproape toate formele de acnee. Au o forma variabila in functie de varsta lor, localizare si deschiderea canalului folicular. Comedonul este considerat un filament seboreeic imbatranit, hipertrofiat, inchistat intr-un invelis cornos, care contine Corynebacterium acnes sau microbacilul acneei si stafilococ alb. Se disting doua forme de comedoane: deschise si inchise. Comedoanele 'deschise', se prezinta ca mici puncte negricioase constituite dintr-un dop de sebum si celule cornoase. Extremitatea vizibila este colorata in negru, fapt pentru care ele au fost denumite 'puncte negre', culoarea lor datorandu-se oxidarii keratinei.

Comedoanele 'inchise' sau punctele albe, au o deschidere vizibila, prezenta lor poate fi detectata cu ochiul liber. Acest comedon in mod normal nu produce o leziune inflamatorie, ele apar numai cand comedonul deschis este traumatizat.

Papulele, sunt mici proeminente, tari, putin dureroase, inconjurate sau nu de o zona eritematoasa. Ele provin din comedonul 'inchis', care datorita materialului acumulat isi mareste progresiv diametrul, determinand o rupere a foliculului printr-o presiune mecanica si ca urmare, celulele keratinizate patrund in grosimea pielii unde se comporta ca un corp strain. Organismul incearca sa limiteze acest corp strain prin aglomerarea de celule in jurul sau, aspect care se prezinta sub forma unei papule.

Pustulele, sunt mici cavitati purulente situate in centul papulelor, care formeaza impreuna papulopustulele, inconjurate de o zona eritematos violacee. Ele apar in urma unei infectii, cand celulele dispuse in jurul restului comedonului mor si se transforma in puroi, fapt care se traduce clinic printr-o pustula. Prin uscare papulopustelele formeaza o crusta, dupa, eliminarea careia poate sa ramana cicatrice deprimanta hipocroma (albicioasa).

Nodulii (induratii), reprezinta nodozitati situate profund in derma si hipoderm, de culoare roz-violacee. Ele provin din doua sau mai multe comedoane care adeseori se rup si fuzioneaza, dand nastere unei adevarate 'eruptii vulcanice' (nodul), care distruge o mare parte din zona inconjuratoare. Nodulii persista timp de mai multe saptamani, dupa care se resorb spontan sau pot evolua spre supuratie, lasand prin vindecare o cicatrice inestetica.

Ø              Formele de manifestare a acneei

Exista mai multe forme de manifestare a acneei, in raport cu aspectul clinic si etiologic:

Ø              Acneea polimorfa juvenila (vulgara), este o complicatie majora a seboreei, apare la ambele sexe, in perioada pubertatii intre 11-15 ani si poate dura pana la 25 ani sau mai mult dupa care se atenueaza si dispare mai mult sau mai putin complet. Prezinta eruptii de elemente polimorfe: comedoane, papule foliculare, papulo-pustule, pustule foliculare, noduli, mici abcese dermo-hipodemice si cicatrice reziduale. Acestea se asociaza intre ele si sunt localizate preponderent in regiunile seboreice: fata (obraji, frunte, barbie), umeri, toracele superior (spate, piept). In raport cu predominenta unui element sau a altuia au fost descrise mai multe forme de acnee juvenila:

- acnee comedoniana (acneea punctata), este forma de debut care apare in perioada pubertatii si este caracterizata prin prezenta comedoanelor. Este forma usoara care se poate vindeca fara sa lase cicatrice, ea poate insa evolua spre forme mai grave daca nu se trateaza;

- acneea papuloasa si pustuloasa, sunt grupate impreuna, deoarece sunt greu de separat, insa nu toate papulele devin pustule. Dupa vindecare se pot forma la unii bolnavi cicatrice hipetrofice, sau cicatrice reziduale minime.

Ø              Acneea rozacee, este o forma particulara care atinge cu predilectie adultii de varsta mijlocie. Ea debuteaza printr-o eritroza, care survine cel mai adesea la indivizii cu afectiuni gastrointestinale (gastrite hipoacide), tulburari tirodiene, menstruale etc. Cu timpul eritroza devine permanenta; pe acest fond la care se asociaza si o seboree, incep sa apara elemente papulopustuloase pe obraji, frunte, nas, barbie. Afectiunea este mai frecventa la femei dupa 40 ani si foarte rara in perioada adolescentei. Boala evolueaza pe un teren xerodermic sau seboreic, bolnavii acuza senzatie de caldura, arsura, intepaturi sau prurit pe fata.

Ø              Acneea cheloidiana (foliculita cheloidiana), este o inflamatie cronica a foliculului pilosebaceu din regiunea cefei. Afectiunea apare la barbati intre 15-25 ani, mai ales la cei ce au seboree si acnee vulgara. Apar pe ceafa mici pustule care se transforma repede in mici noduli fibrosi: prin confluenta acestora se realizeaza o masa cheloidiana (cicatrice reliefata de grosimi variabile) indurata, fibroasa, rosie sau cel mai adesea alba.

Ø              Acneea infantila, este o acnee vulgara cu debut in primii doi ani ai vietii; este neobisnuita si foarte rara. Este de obicei ereditara, majoritara la copiii de sex masculin. Leziunile pot fi prezente la nastere sau apar in primii doi ani de viata, sub forma unor comedoane raspandite pe obraji, dupa cateva saptamani se observa papule, papulopustule.

Debutul poate sa aiba loc sub trei luni (acneea sugarului) si intre trei luni si doi ani (acneea copilului). Cazurile cu debut in primele 2 luni si cu acnee in antecedente sunt cele mai persistente, iar la pubertate acestia prezinta acnee vulgara forma severa.

Ø              Acneea profesionala si medicamentoasa, sunt produse de unele substante chimice si medicamentoase, au un caracter accidental. Apar eruptii acneiforme datorita contactului extern cu substanta respectiva (uleiuri, vaseline de grenaj, gudroane, etc.).

Dintre medicamente pot produce acneea: iodurile, bromurile luate per oral si parenteral in cantitati mari si timp indelungat, cortizonul administrat pe cale generala in cursul unor tratamente intensive si prelungite, care dau eruptii ce se localizeaza pe toracele superior.

Factorii care determina aparitia acneei

In aparitia acestei dermatoze sunt incriminati diversi factori care actioneaza de obicei combinat:

1. Predispozitia genetica - factorul ereditar este admis din ce in ce mai mult in patologia acneei.

2. Factorii endocrini - joaca un rol primordial prin hormonii care exercita un rol direct asupra glandei:

- glandele sexuale - afectiunea coexista de obicei cu seboreea, care se manifesta odata cu pubertatea si are la origine un dezechilibru functional al glandelor sexuale care are drept urmare modificarea raportului androgeni/estrogeni in favoarea primilor;

- hipofiza- joaca un rol etiopatogenia acneei prin intermediul hormonilor secretati (prolactina) care ar favoriza actiunea hormonilor androgeni si corticoizi;

- corticosuprarenala - hormonii corticoizi pot determina o acnee deosebita de acneea vulgara. Aceasta se caracterizeaza prin leziuni monoforme mici si cu evolutie trecatoare, ca rezultat al obturarii porilor pilosebacei printr-un proces de hiperkeratoza (ingrosarea stratului cornos) si nu printr-o hipertrofie a glandelor sebacee.

3. Factorii digestivi si alimentari - pot influenta nefavorabil evolutia acneei. Unele tulburari digestive, alimentatia bogata in grasimi, creste cantitatea de grasime in sange; la fel alimentatia bogata in dulciuri furnizeaza grasimi, in plus constituie un mediu nutritiv bun pentru germenii din leziunile acneice. Un exces de grasime poate sa apara si in tulburarile glandei tiroide, cand grasimile nu mai sunt descompuse, raman ca atare si constituie o sursa pentru formarea de sebum. Alimentatia saraca in proteine, vitamine (complex B, vitamina A, etc) agraveaza leziunile acneice.

4. Factori nervosi - socurile emotionale, starile de tensiune psihica influenteaza nefavorabil evolutia bolii, prin impulsurile nervoase care maresc secretia glandelor sebacee.

5. Factori microbieni. In multe cazuri continutul leziunilor acneice este steril, dar s-au pus in evidenta si germeni ca Staphylococcus albus si Staphylo-coccus aureus, alaturi de Bacterium acnes.

S-a pus in evidenta prezenta ambelor microorganisme in toate comedoanele "inchise" si 86% din comedoanele deschise. Corynebacterium acnes, nu este patogen dar, el joaca un rol indirect prin sinterizarea unor enzime (estera-ze) care prin hidroliza trigliceridelor, pun in libertate acizi grasi care constituie factori iritanti ai foliculilor pilosebacei.