Creme emoliente

Creme emoliente

Au rolul de a corecta diminuarea flexibilitatii pielii determinata de diferiti factori. In mod normal pielea joaca rolul unei bariere care controleaza echilibrul dinamic intre lichidele corpului si umiditatea cutanata. In unele conditii impuse de factorii de mediu, stresuri prelungite etc., se pot produce schimbari premature ale pielii favorizand aparitia pielii uscate si aspre. Aceasta are loc datorita pierderii mult mai rapide a apei de la suprafata pielii decat cea primita din straturile profunde, ceea ce determina o deshidratare a stratului cornos, care devine mai putin flexibil.

Sunt mentionate doua tipuri de piele uscata:

- unul care poate apare ca rezultat al modificarilor fizice si chimice ale pielii. Apare in acest caz degresarea continua, pielea imbatranita sau uscaciunea patologica a pielii;

- altul se datoreaza expunerilor prelungite la umiditate scazuta, curenti de aer, temperatura joasa, caz in care gradul de uscare creste in asa masura incat modifica curba normala de hidratare a stratului cornos.

Franzer si Blank arata ca pielea uscata se caracterizeaza prin suprafata uscata si descuamabila, este putin flexibila, fisurata. S-a constatat ca exista o mare diferenta intre pielea expusa permanent influentei luminii ultraviolete si a celei protejate (pielea corpului), de aceea este necesar ca foarte de timpuriu sa luam masuri de corectare a uscaciunii pielii, de a-i reda elasticitatea, flexibilitatea prin substante care poarta denumirea de emoliente. In mod normal presiunea de vapori a pielii este mai mare decat cea a mediului inconjurator. Ea devine uscata datorita pierderii excesive a apei din stratul cornos cand este supusa la umiditate scazuta sau este insuficient hidratata de straturile de sub epiderma sau ambele.

D.N. Burton defineste emolientii, ca substante care produc inmuierea pielii prin cresterea continutului in apa a stratului cornos si mentinerea elasticitatii dupa scaderea continutului in apa. Substantele emoliente au un efect maxim cand sunt asociate cu un agent oclusiv, de exemplu, o substanta hidrofoba care actioneaza ca bariera a evaporarii apei de pe suprafata pielii, permitand rehidratarea stratului cornos. Preparatele cosmetice emoliente au un efect de rehidratare daca filmul pe care-l formeaza este moderat oclusiv, permitand rehidratarea si retinerea apei in glandele sebacee. Dupa acest autor substantele emoliente se impart in doua categorii: solubile in apa si solubile in ulei.

Substantele emoliente solubile in apa, cuprind glicerina, sorbitol, poliolii (propilenglicol, polietilenglicolul) cu efecte favorabile de emoliere daca se utilizeaza in concentratii corespunzatoare. Foarte utilizat este sorbitolul, care are o mare capacitate de retinere a apei la diferite temperaturi si in conditii de umiditate diferite. Emolientii solubili in apa datorita proprietatilor lor umectante, alimenteaza epiderma cu apa, poseda deci o functie de umectare naturala a pielii. Ei intarzie evaporarea apei din faza externa a emulsiilor U/A si totodata absorb umiditatea din aer in conditiile specifice de umiditate si temperatura. Ei se asociaza in concentratii 1-5%, la concentratii mai mari au efecte inverse de absorbtie a apei din piele.

Substante emoliente solubile in ulei. In aceasta categorie sunt incluse: lanolina si derivatii, colesterolul, alcooli grasi superiori (lauric, stearilic, cetilic, etc.), uleiuri vegetale si minerale, lecitina, etc.

Lanolina reprezinta produsul natural purificat al grasimilor de pe lana oilor. Ea este mult utilizata in cosmetica datorita compozitiei chimice foarte inrudite cu a sebumului cat si a celor fizice, capacitate mare de a incorpora apa, proprietati hidrofile. Lanolina este usor absorbita de piele, patrunde in zone mai profunde ale pielii, calitati pentru care se asociaza cu alte substante: vaselina, alcool cetilic, parafina, ulei de parafina, colesterol, etc.

Din lanolina se poate obtine prin extractie alcoolii de lana, care reprezinta partea nesaponificabila. Alcoolii de lana prin amestecare cu vaselina formeaza eucerina, o baza alb galbuie, care poate incorpora cantitati de apa mai mari decat lanolina (200%).

Derivati ai lanolinei: derivati de extractie - alcooli de lana, obtinuti prin saponificarea lanolinei, ei contin cel putin 28% colesterol (daca se asociaza 5% alcooli de lana in vaselina se obtine eucerina sau alcooli de lana 6g, vaselina galbena 10g, cerezina 24g, ulei de parafina 60 g). Preparatele industriale poarta diferite denumiri (Cerolan, Hartolan, Dusolan), fractiunea fluida de extractie (Fluilan, Lantrol, Wiscolan); derivati hidrogenati (Lanocerina, Hidrolan); fractiunea solida obtinuta prin distilare si cristalizare (Waxolan, Albala, Lanolin wax):

- amestecuri de steroli cu lanolina (Cerolan, Alcolan 40);

- derivati ai acizilor grasi din lanolina, (Amerchol) ca atare si esterii acestuia cu propilenglicol, glicerol, sorbitol (Solulan, Etholan, Atlas G-1790);

- amestecuri de colesterol cu vaselina, tip eucerina (Abracol, Protegin X, Eucerina, Almecerin);

- derivati etoxilati solubili de lanolina (polixietilan sorbitol lanolina) cunoscuti sub denumire de substante Atlas G-1425, G-1451, G-1441, G-1475, G-1471.

Uleiuri vegetale: ulei de masline, floarea-soarelui, ricin, susan, ulei de avocado, obtinut dintr-un sort de pere (Persea gratissima) originare din America tropicala, bogat in vitaminele A, D, E, tocoferol.

Lecitina, colesterol, reprezinta componente normale ale pielii. Lecitina este un component esential al celulei (in piele se gaseste aproximativ 0,40%). Lecitina se gaseste in ou (7-10%), in soia (1,6%). Sortul de lecitina obtinuta din soia contine parti egale de lecitina si cefelina si mici cantitati de zahar, glicozide, acizi grasi, steroli si 30-40% ulei liber gras. Lecitina se asociaza de obicei cu colesterolul (1:2 sau 2:1), combinatie care stimuleaza secretia glandulara si joaca un rol important in permeabilitatea si metabolismul celular.

In alegerea emolientilor se are in vedere faptul ca acestia sa aiba o compozitie cat mai apropiata de grasimile naturale pielii, care sunt bogate in acizi grasi nesaturati, steroli (9,3%), gliceride (50% in sebum si 5,5-37,5% la suprafata pielii). Astfel, se explica prescrierea frecventa a uleiurilor vegetale de floarea-soarelui, masline, avocado sau a celor de origine animala.

Unguente emoliente cu lanolina. Sunt preparate cosmetice mult utilizate. Ele se recomanda pentru tenurile uscate si normale: se aplica seara la culcare de unde si denumirea de creme de noapte. Ele se pot aplica si ziua pe tenurile uscate, in timpul zilei, inainte de pudrare. Exemple:

Lanolina anhidra 25,0 g

Unt de cacao 50,0 g

Cetaceu 5,0 g

Ulei de parafina 10,0 g

Borax 0,30 g

Apa la 100,0 g

Parfum q.s.

Preparare: se topesc componentele grase pe baia de apa, se dizolva boraxul in apa si se emulsioneaza in baza grasa. Rezulta o emulsie A/U.

Lanolina

Vaselina aa 5,0 g

Ceara 2,0 g

Ulei de parafina 3,0 g

Alcool cetilic 5,0 g

Eucerina 50,0 g

Glicerina 3,0 g

Apa la 100,0 g

Parfum q.s.

Preparare: asemanatoare cu formula precedenta. Crema emolienta cu emulgator anionic.

Ulei mineral 40,0 g

Palmitat de izopropil 8,0 g

Linoleat de izopropil 2,50 g

Lanolina 2,50 g

Vaselina 8,0 g

Ceara 16,0 g

Borax 1,0 g

Apa la 100,0 g

Parfum q.s.