SECRETELE FRUMUSETII

SECRETELE FRUMUSETII

"Teoria este buna pentru ca ea furnizeaza ideile generale care exerseaza inteligenta si o consolideaza, dar respectarea stricta a regulilor teoretice este totdeauna periculoasa."

Realitatea este ca nu exista femei urate ci doar mai putin ingrijite. Pornind de la acest principiu, in scurtul nostru demers vom face pledoarie pentru frumusete, fara a intra in conflict cu stilistii, ci mai degraba in vederea intregirii ansamblului estetic dat de cei trei factori, respectiv: frumusetea trupului, a sufletului si a chipului. Daca pana acum ne-am ocupat doar de frumusetea si armonia trupului, in cele ce urmeaza vom face scurta incursiune in lumea "fashion-ului", a "look-ului" dat de suportul material al oglinzii sufletului, cunoscand fiind faptul ca, ochii reprezinta oglinda sufletului. Ochii, ca de altfel intregul chip, alaturi de mimica si gestica fac parte din limbajul trupului si, din pacate de multe ori limbajul verbal este tradat de limbajul trupului, dovedindu-se ca persoanele in cauza dau dovada de falsitate, egoism si alte negative de comportament.

In cele ce urmeaza vom face o scurta incursiune in istoria mai mult sau mai putin scrisa a artei infrumusetarii, aceea stiinta a mentenantei frumusetii, dupa care, chiar de la alungarea din Gradina Edenului, urmasele Evei biblice tanjesc. Structura articolului se bazeaza pe doua coordonate si anume: un scurt istoric al stiintei infrumusetarii si prezentarea unor mijloace neconventionale, de provenienta naturala, mai putin cunoscute cititoarelor noastre pentru realizarea dezideratelor legate de - arta dobandirii si mentinerii frumusetii.

Inca din timpurile preistorice stramosii utilizau tatuaje si machiaje rituale, dar cu timpul machiajul a primit o functie pur estetica. In templele Egiptului antic intalnim inscrise pe peretii acestora marturii privind aceasta adevarata stiinta. Cleopatra, simbolul frumusetii femeii antice inspira prin coafura si machiajul ochilor sai si stilistii contemporani. Influenta egipteana s-a extins peste Marea Mediterana, preluata fiind de civilizatiile antice grecesti, si romane. In Grecia machiajul atinsese o dezvoltare de asemenea anvergura incat era socotita drept arta. Genele se vopseau in negru, buzele se pictau in ocru. Tipul frumusetii feminine antice a fost Elena, in jurul careia s-a iscat razboiul troian. Roma antica ne-a lasat primele tratate despre produsele destinate infrumusetarii. Popeea, sotia lui Nero, pe seama careia circula zvonul ca, pentu a-si mentine albetea si supletea pielii facea baie intr-o cada umpluta cu lapte de margarita, ramane alaturi de incendiatorul Romei o figura pitoreasca si controversata a Romei antice. In vremurile stralucirii imperiului Roman, apare distinctia clara intre produsele intrebuintate la ingrijirea pielii si cele care servesc la repararea defectelor estetice. Este o diferentiere de structura, comparabila cu una contemporana genratiei noastre, pe care in treacat o prezint pe scurt. Curtea Europeana de Justitie a legiferat in 1991, pentru statele membre ale Comunitatii Europene - definitia urmatoare a medicamentului: "substantele care trateaza sau previn boala la oameni sau animale, respectiv substantele care sunt administrate spre a restaura , corecta si modifica functiile fiziologice". In acelasi act se face si distinctia neta - a medicamentelor de produsul cosmetic, care este: "Orice substanta plasata in contact cu partile extreme ale corpului, exclusiv pentru a le curata, proteja ori parfuma, in vederea schimbarii aparentei acestora sau a corecta mirosurile corpului".

Este, in esenta cam deosebirea pe care legislatia romaneasca actuala o face intre suplimentele alimentare si alimentele propriu-zise. Suplimentele alimentare reprezinta produse alimentare al caror scop este sa completeze dieta normala si care sunt surse concentrate de nutrienti sau alte substante cu efect nutritional ori fiziologic, separate sau in combinatie, comercializate sub forma de doza, cum ar fi capsule, pastille, tablete pilule si alte forme similare, pachete de pulbere, fiole de lichid, sticle cu picaturi si alte forme asemanatoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului in cantitati mici, masurabile."

Deci produsele cosmetice nu "modifica structural" absolut nimic, similar cu "aparatele care fac minuni, fara nici un fel de efort fizic ori restrictii privind dieta alimentara", fapt pentru care pe seama cosmeticii se pun lucruri de suprafata de aspect, de genul: remanieri cosmetice, ale organismelor guvernamentale sau, dimpotriva s-a cosmetizat un aspect sau altul, dintr-un anumit sector economico - social si drept urmare, "Aceeasi Marie, alta palarie." Putem sa afirmam cu certitudine ca, in stabilimentele bailor publice existau adevarate institute de infrumusetare. Pielea alba era la moda iar machierea ochilor cu farduri o punea mult in evidenta. Obsurantismul Evului Mediu a pus femeia in conul de umbra a ceea ce reprezinta esteticul, stiinta in genere.Femeile care, dupa contactul intim al centurii de castitate, mai aveau tentative de infrumusetare au fost catalogate drept "usoare". Pe cata vreme Europa occidentala se confrunta cu astfel de probleme ce vizau, prin mijloace neconventionale castitatea, in Orient, in conditiile "concurentiale" date de exitenta haremurilor s-au dezvoltat cele mai sofisticate sisteme de machiaj. Machiajul ochilor, care se vedea dintre valurile ce acopereau fata femeii musulmane, avea cea mai mare importanta. Femeile de rit bizantin se machiau mult pe obraji si pe buze cu farduri in culori si cu o stralucire artificiala. In perioada renascentina, traditiile antichitatii ies la suprafata si odata cu abordarea esteticului pe baza a noi criterii, machiajul cauta sa realizeze un aspect cat se poate de natural. La moda este pielea tot alba si, pentru a o pune in valoare prin contrast, se poarta alunite false. Este epoca de aur a sarlatanilor fabricanti de produse cosmetice. Nu stim daca Ponce de Leon, ilustrul alchimist a avut in sfera preocuparilor sale produsele cosmetice, dar este cert ca este epoca de aur, a produselor "cu efecte miraculoase" si deci al publicitatii in domeniu, un fel de precursor al actualului Marketing Direct Level(Vanzari Directe) care se practica si astazi la anumite produse "sunandu-va reprezentanta.autorizata." In secolul 18, Parisul devine centrul luxului, al modei si rafinamentului. Se raspandeste intrebuintarea pudrei de culoare alba, ochii sint accentuate prin machiaj, buzele vopsite cu rosu. Revolutia Franceza aduce dupa ea o adevarata perioada de austeritate. In secolul 19, dupa proclamarea lui Bonaparte ca imparat al francezilor, in 1806, doctorul Caron publica Enciclopedia Frumusetii in care se vorbeste despre igiena, cosmetica si machiaj. Lucrarea reprezinta prima legatura care se face intre stiinta si cosmetica. Deci, s-a intrat pe usa din fata in Epoca Moderna si Contemporana. Revenind pe taramul cosmeticii, putem spune ca si la noi in tara "sulemeneala" de factura turco - fanariota a avut o evolutie interesanta. In 1820, in Tarile Romane s-a produs o reforma radicala in ceea ce priveste vestimentatia feminina, adoptandu-se "standardele europene" ale vremii, cu toate ca "sulemeneala" este inca in voga. Stefan Fodor in formularul cosmetic a descris modul in care femeile de la tara isi vopseau fata si buzele cu foita rosie umezita. Pe plan European inainte si dupa vremea celui de-al treilea Imperiu Francez, cu precadere pe timpul lui Napoleon al-III-lea existau frumuseti ale vremii, printre care si celebra marchiza de Paiva, cu obrajii viu colorati, suspect de sanatosi. Culorile obrajilor ei, in ton viu ascundeau insa, o boala care facea ravagii - tuberculoza. Pe plan intern, in 1871 N. Kalindru publica o lucrare, ce trata probleme de igiena si cosmetica, in ton cu ceea ce se practica si peste hotare. Secolul 20 "secolul oamenilor" care a cunoscut doua razboaie mondiale, ascensiunea fascismului si proliferarea bolsevismului a marcat pasul decisiv in ceea ce, marxistii ar numi "Legea salturilor calitative, prin acumulari cantitative", avand in vedere ca in acest interval de timp, practic s-a nascut si cea de-a saptea arta, care a devenit o adevarata industrie - industria cinematografica. Este de asemenea epoca nasterii si dezvoltarii televiziunii si a altor reprezentanti ai mass-media iar daca "cultul personalitatii" a fost prima oara pus in discutie de catre Brejnev ca urmare a decesului taticului Stalin, in martie 1953, atunci astazi "CULTUL PERSONALITATII", in postura de staruri de cinema, televiziune si alte medii este de-a dreptul exacerbat, trasand liniile directoare a tot ceea ce s-ar numi industria modei incepand cu produsele cosmetice, articole de vestimentatie, articole ale industriei de lux si pana la stil de viata. Ceea ce este astazi in industria cosmetica si in cabinetele stilistilor, cu extensie si in domeniul chirurgiei plastice si estetice, este arhicunoscut.

Trecand la cel de-al doilea punct, respectiv la unele remedii/mijloace intrebuintate in cosmetica, de factura naturala mai putin cunoscute ne vom limita strict la 3 "produse" si anume: algele marine, lecitina si namolul sapropelic, sub forma de masti cosmetice. Algele marine: din unele alge marine verzi sau brune se prepara extrase utilizate pe scara destul de larga in practica cosmetica. Aceste alge contin cantitati mari de vitamine, A si C, glucide, circa 60%, algina cu aspect gelatinos, substante albuminoide (8-12%), putine grasimi, clorofila, iod, fier, calciu, brom. Extrasele din alge marine se incorporeaza in creme, lotiuni si masti cosmetice folosite pentru efectul lor emolient, calmant, rehidratant si nutritiv. In tratamentul pentru prevenirea si combaterea imbatranirii tenului in cosmetica moderna se utilizeaza si lecitina. Lecitina se gaseste in galbenusul de ou, in lapte, in muschi, etc. In compozitia sa intra glicerina, acizii grasi, acidul fosforic si o baza numita colina. Lecitina este o substanta amorfa, galbuie, insolvabila in apa, solubila in grasimi. Ca si colesterolul, este un emulgator dar mai slab. Se intrebuinteaza gratie proprietetii de a stimula cresterea si nutritia celulelor in medicina si cosmetica. In cosmetica, lecitina, intra in compozitia diferitelor produse in vederea reducerii impactului mediului asupra celulelor, in scopul mentinerii vigorii acestora. Lecitina se altereaza la temperaturi mari, de peste 50 grade Celsius, deci trebuie sa avem grija la modul in care pastram produsele in care este incorporata lecitina. Mastile cu namol, este vorba despre namolul sapropelic regasit in lacurile noastre: Techirghiol, Ursu de la Sovata, Amara si nu despre namolul de alta factura. Ceea ce este demn de retinut este ca, datorita impuritatilor ce le-ar putea contine aceste masti este bine ca aplicarea acestora sa se faca chiar in incinta statiunilor balneoclimaterice din care provin si sa evitam tot felul de masti pe baza de namol "la punga", caci acestea au o origine atat de controversata ca si "lemnul sfant" provenit din crucea de pe Golgota pe care a fost rastignit Mantuitorul nostru Isuss Cristos.

In concluzie: Obrazul fin cu cheltuila se tine", nu numai de ordin pecuniar ci, chiar si in ceea ce priveste bugetul nostru de timp. Deci, nici un efort nu-i mare pentru frumusete, dar mai ales pentru sanatate.