Componentele energonomice ale antrenamentului sportiv cu incarcatura

Componentele energonomice ale antrenamentului sportiv cu incarcatura

Identificarea ca si cuantificarea antrenamentului sportiv se realizeaza in functie de complexitatea, calitatea si duritatea incarcaturilor obiective precum si a sarcinilor indispensabile in conducerea si dirijarea eficienta a pregatirii sportive.

Prezentam in continuare cateva notiuni operationale ale antrenamentului sportiv.

A. Volumul de lucru

Este reprezentat de timpul, distanta sau numarul de repetari efectuat de sportiv intr-o perioada de timp.Gradul de stabilitate a acumularilor cantitative si calitative depind de marimea volumului de lucru efectuat. Ceea ce se acumuleaza in timp indelungat, este de la sine inteles ca se si pastreaza mult timp, fata de acumularile in timp scurt, care se si pierd tot atat de repede.

B. Intensitatea

Reprezinta viteza, ritmul de lucru pe unitate de timp. Raportata la viteza maximala a individului (viteza record) sau la viteza momentului, intensitatea este indicatorul cel mai sensibil pentru toate sporturile ciclice (alergari, natatie, ciclism, schi alpin, caiac-canoe, patinaj viteza, etc.)

In practica sportiva, intensitatea este exprimata in general prin timpul realizat, la care putem sa imbunatatim rezultatul prin alti indicatori, cum ar fi marirea tempoului pasului alergator, marirea cadentei, marirea ritmului (vitezei) bratelor, picioarelor, etc.

C. Incarcatura de pregatire

In sport, pregatirea fortei se face prin pregatire musculara, care are drept

scop incarcatura totala, incarcatura mijlocie , ca si incarcatura minima,exprimata

in procente fata de I.M. (incarcatura maxima ridicata o singura data) sunt unitatile

cele mai des utilizate in antrenamentul sportiv.

D. Complexitatea incarcaturii

In sporturile aciclice se cere o dezvoltare motrica complexa si prin urmare, viteza nu este suficienta pentru a reda intensitatea care este conditionata printre altele si de executia tehnica, ce devine o prioritate impusa de regulamentul ramurii de sport. Gradul de complexitate a actelor motrice depinde de trei categorii de factori.

1. Conditiile de realizare a antrenamentului:

- organizarea procesului instructiv educativ,

- amenajarea locului de antrenament pentru dozarea intensitatii   precum si schimbarea sarcinilor de antrenament ale sportivilor,

- materialele si instalatiile folosite.

2. Nivelul adversitatii si situatiile executiilor tehnico-tactice:

- combinatiile tehnice in conditii de adversitate,

- exigentele in reusita, care permit actiunea in zonele de intensitate specifica.

3. Dificultatile tehnice:

- se regasesc in sporturile artistice (gimnastica, sarituri la trambulina, natatie sincron, patinaj artistic, etc.)

- executia tehnica in functie de gradul de dificultate.

5. Datoria energetica

Reprezinta o notiune a antrenamentului sportiv modern, care vizeaza progresul realizat prin tehnica moderna de investigatie functionala, care ofera antrenorului posibilitati concrete de evaluare a cheltuielilor energetice. Cel mai edificator indicator al consumurilor energetice este relatia dintre F.C./ VO2 stabilit (prealabil) in cursul unei probe sportive, cand masurarea se face direct de la consumul maxim de oxigen (VO2 maxim) la evaluarea cheltuielilor energetice la % (VO2 maxim) prin simpla cunoastere a frecventei cardiace(F.C.).

Aceste tehnici sunt folosite curent de catre antrenori gratie tensiometrelor tot mai perfectionate, lejere, care vizualizeaza performant F.C., avertizand prin alarme programate orice schimbare sau modificare a cresterii cheltuielilor energetice. In vederea imbunatatirii capacitatii sportivului de a se adapta la tot mai variate eforturi, exercitiile se vor utiliza pentru imbogatirea considerabila a motricitatii, exercitii standardizate, care prin repetare continua au efect de stabilizare a performantei in sport.

Este cunoscut faptul ca o prea mare varietate a exercitiilor folosite in antrenament, oboseste S.N.C. Aceasta conduce la diminuarea concentrarii, care se regaseste printr-o succesiune de esecuri. Exercitiile noi, sunt indicate sa se introduca in pregatire, dupa folosirea unor serii lungi de exercitii standardizate si cunoscute.

F. Pauzele dintre serii sau repetari

Doua exemple practice arata rolul pauzelor dintre repetari in determinarea cheltuielilor energetice ale organismului. Pentru baieti 5 serii de 10 repetari la 70% din incarcatura maxima (I.M.), constituie o activitate intensa, la care se poate acorda o pauza lunga, iar la o incarcatura tot de foarte mare intensitate (I.M. Max) pauza poate sa fie foarte scurta intre serii. Pentru marea majoritate a sportvilor exista tendinta generala ca pauza sa fie in functie de specificul activitatii la care participa, precum si de viteza de recuperare a functiilor si activitatii organismului. Natura si durata pauzei, depind de nivelul incarcaturii din antrenament, care se refera la numarul de serii de exercitii (la mai multe serii si mai multe repetari, pauza se ia intre intervalele dintre repetari).

G. Frecventa dintre sedinte, serii, repetari

Acestea joaca un rol preponderent in reprezentarea, memorarea si adaptarea organismului in timp la diferite categorii de eforturi. Marirea volumului si a frecventei acestuia conduce la ameliorarea si cresterea cantitatii de lucru, acest indicator joaca un rol indirect asupra intensitatii.

Numarul de serii, ca si numarul de repetari se vor stabili tinand cont de nivelul de pregatire, performantele obtinute, precum si perspectiva acestora.

H. Intervalele unei intensitati eficiente

In practica curenta se retin in general patru zone principale de

intervale si anume:

1.- foarte mare (F.M.) 95% la 90% din intensitatea maximala posibila,

2.- mare (M.) 90% la 80% din intensitatea maximala posibila,

3.- mijlocie (m.) 75% la 65% din intensitatea maximala posibila,

4.- slaba (s.) 65% la 55% din intensitatea maximala posibila.

Limitele minime de eficacitate ale antrenamentului este situat la 85%, 75%

pentru sportivii consacrati si de 60%-50% pentru cei incepatori. Pentru a ajunge la performante inalte pe parcursul instruirii trebuie sa se parcurga toate zonele de intensitate de la cele cu eforturi slabe la cele cu eforturi foarte mari. Atat intensitatile foarte mari cat si cele mari, stau la baza tuturor adaptarilor motrice, fiziologice si psihice, fiind indispensabile pe intreaga perioada de pregatire sportiva.

I. Clasificarea incarcaturii in antrenament

1. Incarcaturi de dezvoltare

Provoaca modificari importante si durabile ale calitatilor motrice si capacitatii

de performanta si se impart in:

a). - incarcaturi de eficacitate maximala,

b). - incarcaturi optimale,

c). - incarcaturi utile.

2. Incarcatura de stabilitate si consolidare

Au intensitatea mijlocie, si ajuta la realizarea unui volum de lucru important.

3. Incarcatura de recuperare.

Volumul si intensitatea se situeaza in zona de baza in ceea ce priveste eficacitatea.

4. Incarcatura de readaptare

Provoaca modificari la calitatile motrice dupa perioade de supraantrenament,

sau datorita lipsei de antrenament.

a). - incarcatura limitata provocata de supraantrenament,

b). - incarcatura de intensitate slaba si volum mai mare , provocata de lipsa de anternament.