PROCESAREA INFORMATIEI

PROCESAREA INFORMATIEI

1. Sistemul de procesare a informatiilor

2. Proprioceptia

3. Sisteme mnezice - definitie

4. Motivatia si scopurile

5. Tensiunea psihica in sport

1. Sistemul de procesare a informatiilor

Invatarea si practicarea unui sport implica utilizarea unui sistem de procesare a informatiilor - de analiza metodica a acestora. Acest sistem include patru componente. Creierul detine functia de control.

Input-ul reprezinta toate informatiile provenite din interiorul si exteriorul corpului.

Jucatorul aude cat de tare este lovita mingea de catre adversar;

Vede mingea miscandu-se spre el;

Simte pozitia membrelor si forta cu care strange racheta.

Creierul proceseaza informatia si elaboreaza o decizie.

- Initial informatia este interpretata, acest proces se numeste perceptie;

Ulterior se decide un raspuns;

- Pentru ambele etape se cauta in memorie situatii similare, intalnite anterior;

In final, creierul transmite o comanda muschilor.

Output-ul este actiunea efectuata ca urmare a deciziei elaborate. Daca in memorie se gasesc suficiente informatii dobandite prin antrenament si practica, actiunea are toate sansele sa fie o reusita.

Feedback-ul este raspunsul primit dupa output. El informeaza despre reusita actiunii.

- De exemplu jucatorul poate vedea lovitura ratata de adversar sau poate auzi noul scor.

- Intr-un meci de antrenament, jucatorul poate fi instruit de antrenor.

- Feedback-ul devine parte a input-ului si influenteza decizia ulterioara.

2. Proprioceptia

Informatiile primite despre propriul corp reprezinta proprioceptia. "Proprioceptia - simt al pozitiei, vitezei si fortei miscarii, denumit adesea al "saselea simt". Informatiile proprioceptive in controlul muscular si al pozitiei membrelor sunt date de multiple organe sau proprioceptori (sau mecanoreceptori ) specializati: fibre msculare, organul lui Golgi in tendoane, aferente tactile etc. Numeroase miscari necesita informatii kinestezice sau propriokinestezice pentru a realiza performatele, in special in miscari reduse si limitate sau lente".

Senzatiile kinestezice ne instiinteaza despre miscarea si pozitia diferitelor parti ale corpului. "Senzatiile kinestezice impreuna cu senzatiile de echilibru alcatuiesc grupa senzatiilor proprioceptive". [2]

Excitantii specifici ai receptorilor analizatorului motor, adica al proprioceptorilor, il constituie contractiile muschilor, presiunile si tractiunile exercitate asupra tendoanelor si articulatiilor, determinate de miscarile specifice unei activitati oarecare sau activitati sportive.

Ele sunt receptionate de:

Simtul kinestezic informeaza scoarta despre: pozitia partilor corpului, rezistenta intalnita de segmentele corpului in miscare sau de rezistenta care trebuie invinsa prin miscare, miscarile partilor corpului, (cu cat subiectul este mai antrenat, cu atat experienta sa motrica este mai bogata si cu atat el va fi capabil sa perceapa mai precis directia, amplitudinea, rapiditatea miscarii, precum si forta necesara efectuarii ei).

Senzatiile de echilibru se asigura prin colaborarea mai multor simturi: simtul kinestezic, vizual si tactil. "Simtul echilibrului este deosebit de complex si consta in aprecierea pozitiei corpului in spatiu."[3]

3. Sisteme mnezice - definitie

Memoria este procesul psihologic de intiparire, pastrare, recunoastere si reproducere a experientei cognitive, afective si voluntare a omului. O buna memorare a miscarilor asigura o executie corecta, deci posibilitatea insusirii unei deprinderi corespunzatoare. Memoria miscarilor consta din intregul ansamblu al reprezentarilor despre exercitiile efectuate de elev sau pedagog.

2.3.1. Memoria senzoriala

La nivel bazal, informatia din mediu poate fi stocata in memoria senzoriala. Acest sistem mnezic nu poate stoca decat un numar redus de informatii senzoriale si pentru foarte scurt timp (Kalat, 1999). Se considera ca informatiile senzoriale sunt stocate pentru cel mult o jumatate de secunda, dupa care fie se pierd, fie sunt transferate intr-un alt sistem mnezic.

Creierul primeste o cantitate redusa de informatie in fiecare moment, aceasta constituie memoria de scurta durata (dupa alti autori - memoria senzoriala). Creierul se concentreaza asupra aspectelor importante. Aceasta se numeste atentie selectiva.

Acesta interpreteaza informatiile si elaboreaza un raspuns prin verificarea rapida a memoriei de lunga durata in care sunt cautate situatiile similare. Daca un sport este invatat bine si practicat mult timp, memoria de lunga durata va contine toate informatiile necesare creierului pentru luarea deciziilor corecte.

2.3.2. Memoria de scurta durata (MSD)

Reprezinta centrul activitatii de procesare a informatiilor. In memoria de scurta durata, informatia poate ajunge din memoria senzoriala, cat si din memoria de lunga durata (informatie deja memorata). Daca informatia noua din registrul senzorial nu este repetata si intiparita foarte rapid (pana la 2 min), exista riscul ca ea sa fie uitata.

In general, daca o persoana reuseste sa repete noua informatie in memoria de scurta durata pentru o perioada de 20-30 de secunde, aceasta va fi suficient invatata pentru a putea trece in memoria de lunga durata.

2.3.3. Memoria de lunga durata ( MLD)

Spre deosebire de cunostintele prezente in memoria de scurta durata si in memoria senzoriala, cunostintele din memoria de lunga durata sunt relativ permanente.

Scopul sistemului mnezic este de a stoca cunostintele in memoria de lunga durata.

4. Motivatia si scopurile

Motivatia reprezinta factorul activ in decizia unei persoane de a se implica intr-o activitate si de a depune efort pentru aceasta

Cu cat o persoana este mai motivata, cu atat va munci mai mult si sansele de reusita cresc.

4.1.Tipuri de motivatie

"Exista doua tipuri de motivatie: intrinseca si extrinseca"

Motivatia intrinseca: deriva din activitatea insasi.

Persoana agreeaza acea activitate. Prin motivatie intrinseca se intelege ca unei persoane ii face placere practicarea unui anumit sport, fara a se gandi la modul in care ar putea fi recompensata.

Motivatia extrinseca: deriva din activitatile conexe activitatii propriu-zise. Prin definitie, motivatia extrinseca se refera la motivatia care vine din exterior. Motivatia extrinseca apare in diferite forme, exemplele comune fiind premiile, trofeele, banii, medaliile, aprobarea sociala, dar si frica sau pedeapsa.

Motivatia extrinseca este utila, dar prezinta unele dezavantaje:

- Daca recompensa este prea dificil (sau prea usor) de obtinut, ea actioneaza ca un factor demobilizator.

- Participarea la competitii in vederea obtinerii de recompense tensioneaza psihic sportivul.

- El poate pierde interesul pentru sport, daca rateaza castigarea premiului.

Motivatia participarii ca tema generala referitoare la factorii care influenteaza motivele pentru care o persoana practica activitatea sportiva a devenit o tema predilecta de studiu pentru psihologi si pedagogi mai ales incepand cu anii '80. Importanta subiectului este legata de faptul ca modelele de participare si calitatea experientelor activitatii fizice din timpul copilariei au efecte profunde asupra alegerilor de participare ale adultilor si a modurilor de viata active generale. Motivele pe care le afirma oamenii pentru participarea la sport se impart in cateva categorii:

• competenta;
• afilierea;
• aspecte de echipa;
• competitia;
• distractia.

O trecere in revista a studiilor referitoare la motivatia participarii la activitatile sportive evidentiaza sentimentul de placere, de bucurie a miscarii, factor ce apare extrem de frecvent in motivarea participarii la activitatile sportive in asociere cu distractia ("fun").

Motivatia are doua dimensiuni: directia si intensitatea. Directia se refera la alegerea obiectivului de catre fiecare individ iar intensitatea este efortul pe care individul il depune pentru a-si atinge obiectivul. In practica cele doua dimensiuni se gasesc intr-o relatie de conditionare: in general alegerea unui obiectiv este urmata de dorinta de a depune efort considerabil pentru atingerea lui. In esenta, motivatia este un termen global pentru un proces complex guvernat de directia si intensitatea efortului. In perspectiva holistica motivatia poate fi analizata din multe puncte de vedere: motivarea intrinseca sau extrinseca, realizarea (atingerea) motivatiei, motivatia ca forma a stresului specific competitiei.

4.2. Scopul

Scopul - reprezinta o finalitate (un obiectiv care trebuie indeplinit). "Atingerea unui scop este o buna motivatie pentru toti cei care practica exercitiul fizic (fara scop nu exista actiune)."

Sarcinile scopului:

- determina sportivul sa munceasca mai mult;

- ajuta la pregatirea psihica dinaintea executiei, deoarece sportivul stie spre ce tinde;

- actioneaza ca un jalon, directionand antrenamentul;

- este un parametru in raport cu care poate fi apreciata evolutia sportivului;

- fixat - scade anxietatea si creste puterea de control;

- realizat - confera mai multa incredere in sine.

Caracteristicile scopului - Scopul trebuie sa fie:

concret - "Sa alergi mai repede" este o formulare vaga. "Trebuie sa alergi in mai putin de 4 secunde in urmatoarea incercare" este o formulare mult mai concreta.

masurabil - parcurgerea a 30 de metri in mai putin de 4 secunde poate fi masurabila. Sportivul afla daca si-a atins scopul.

acceptat - sportivul si antrenorul trebuie sa fie de acord cu scopul propus.

realist - daca scopul este prea ambitios, sportivul va fi tentat sa abandoneze.

programabil in timp - realizarea scopului necesita o planificare a obiectivelor care trebuie atinse. Planificarea se face din timp si ea conduce antrenamentul sportivului.

stimulant - scopurile stimulante, care reprezinta o provocare, inlatura plictiseala. Pe masura ce sportivul progreseaza, scopul trebuie sa fie din ce in ce mai greu de atins.

inregistrat - atingerea scopului trebuie consemnata. Apoi se decide urmatoarea etapa si se apreciaza progresul realizat.

Relatia individului cu mediul determina trebuinte a caror satisfacere presupune uneori un mare efort. Astfel, motivatiile psihologice si sociale alcatuiesc un labirint foarte complicat. Actiunile umane sunt de regula plurimotivate, omul prin actiunile sale dorind sa-si satisfaca, si reusind de cele mai multe ori, o gama cat mai larga de trebuinte. Odata cu trebuinta se naste si impulsul apoi dorinta - constientizarea trebuintei. Intentia marcheaza trecerea de la motive la scopuri - prefigurarea mentala a rezultatului lor.

Nevoile pe care la satisface practicarea activitatilor fizice nu se deosebesc fundamental de celelalte motivatii umane. Motivarea tinerilor pentru practicarea sistematica a exercitiilor fizice este un principiu al metodologiei tuturor activitatilor fizice, fie ele formale (scolare), nonformale (extrascolare, complementare, fara norme), de performanta sau numai de loisir.

Obiectivele finale ale educatiei fizice la orice nivel, sunt realizarea unei motivatii puternice si durabile, pe tot parcursul vietii pentru practicarea exercitiilor fizice, iar acest lucru se poate realiza numai prin convingerea tinerilor de importanta acestora intr-un stil de viata sanatos, pentru dezvoltarea si fructificarea personalitatii, in folosul personal si social.

Este de dorit ca tinerii sa cunoasca necesitatea practicarii activitatilor fizice de-a lungul intregii vieti, sa fie indemanatici si astfel sa poata aborda cat mai multe forme de expresie corporala, sa doreasca sa le practice si sa le practice cu placere, de-a lungul intregii vieti. Daca sunt bine informati, priceputi si dornici de miscare, vor aprecia intotdeauna un stil de viata activ, se vor bucura de o sanatate deplina, nu numai in perioada de tinerete ci si la varsta adulta.

A investi, referindu-ne la societate, in activitatile de promovare a stilului de viata sanatos inseamna a pune accent pe cel mai pretios capital - capitalul uman. Sunt cheltuieli foarte mici in comparatie cu cele dirijate spre medicina curativa, care inseamna cabinete medicale, spitale, medicamente, aparatura medicala etc.

Bucuria miscarii este asociata intim cu motivatia intrinseca si afectul pozitiv, "astfel este placerea, bucuria, ca o abundenta si aceasta justifica locul ei central in intelegerea motivelor emotiei, precum si a comportamentului in sport si in conditii legate de sport". In numeroase randuri s-a incercat sa se puna in evidenta motivul sau motivele care-l fac pe individ sa practice o forma de activitate fizica sau sport, dar parerile raman impartite.

In cazul adultilor tineri (18-24 ani) cercetatorii remarca trei categorii de factori motivationali in care practicarii sistematice a exercitiilor fizice: conditia fizica, scaderea in greutate si mentinerea sanatatii.

In urma investigarii a unui numar de practicanti amatori de maraton, cercetatorii au selectat sase factori motivationali pentru practicarea acestei forme de miscare: starea de bine, relatiile sociale, nevoia de intrecere, statutul social, obisnuinta, sanatatea si conditia fizica (health fitness).

In timp ce copiii si tinerii (11-19 ani) sunt mai interesati de obtinerea succeselor in competitii, la adultii se remarca o tendinta puternica de indepartare de acest scop si o orientare din ce in ce mai accentuata, o data cu cresterea varstei, spre relaxare si recreere. Se prefera practicarea exercitiilor fizice care au ca efect mentinerea si imbunatatirea starii de bine, placerea, distractia, controlul greutatii, indemanarea-supletea si reducerea stresului.

Cu cat inainteaza in varsta, adultii sunt din ce in ce mai puternic motivati de ratiuni asociate conceptelor de sanatate si stare de bine.

Este necesar un efort serios pentru a identifica motivele pentru care oamenii fac sport. Specialistul trebuie sa stie ce anume le place si ce nu este agreat la activitatea pe care o conduce. Motivele pentru care oamenii practica sportul nu raman aceleasi de a lungul timpului, deci si strategiile motivationale trebuie modificate. Cunoasterea motivelor nu este suficienta. Ea trebuie completata cu eforturi de a structura pregatirea si de oferi multiple oportunitati participantilor. Este bine ca uneori antrenamentele sa aiba si un caracter distractiv care sa puna accentul pe latura amuzanta a activitatii sportive.

Lista motivelor intrinseci sau extrinseci, care stau la baza activitatii sportive, este foarte bogata: afirmarea de sine, realizarea, recunoasterea, castigul, promovarea, compensatia, nevoia de miscare, gustul riscului, agresivitatea-combativitatea, responsabilitatea sociala. Formarea acestora depinde de modul in care sunt traite trebuintele de baza ale fiintei umane, dar si de modul cum au actionat factorii externi sociali si pedagogici.

Cunoasterea motivelor pentru care oamenii se implica intr-o activitate sportiva este o cerinta fundamentala. Pentru a crea practicantilor toate conditiile de reusita cei care sunt implicati in aceste activitati, profesori, instructori, antrenori nu trebuie sa se limiteze la asigurarea conditiilor materiale ci si de asigurarea conditiilor psihologice si educative care sa-i activeze, sa le creeze si sa le intareasca motivatia si sa le stimuleze interesul. Oamenii au nevoie sa fie pusi in situatia de a-si mobiliza fortele in confruntarea cu greutatile, pentru a simti masura capacitatii lor si gustul reusitei. Orientarile motivationale cele mai pretioase si mai fecunde ale activitatii umane nu sunt rezultatele unei generalitati spontane, pornita de la interese spontane. Ele sunt efectul unui angajament personal si a unui efort concentrat care implica atat persoana care practica sportul cat si profesorul-antrenor.

5. Tensiunea psihica in sport

"Tensiunea psihica este o stare de excitatie si alerta. Ea poate aparea inaintea unei competitii. Iata cateva din semnele ei".[6]

Cresterea tensiunii psihice

La cresterea tensiunii psihice contribuie:

- Incurajarile din partea antrenorului si a coechipierilor - vedeti in exemplul de mai jos ;

- Incalzirea dinaintea competitiei - dupa cum se poate vedea in desen ;

- Fixarea unui scop precis, care trebuie atins;

- Luminile stralucitoare si zgomotul din jur;

- Spectatorii prietenosi sau ostili

Dar tensiunea psihica nu trebuie sa depaseasca anumite limite.

5.1. Tensiunea psihica si performanta

Este nevoie de un nivel optim de tensiune psihica pentru a obtine cea mai buna performanta. Priviti acest grafic:

In punctul A tensiunea psihica este scazuta. Poate exista segmentul de oboseala sau plictiseala. Pregatirea psihica nu este suficient de buna. Performanta va fi stabila.

Intre punctele B si C tensiunea psihica este optima. Performanta va fi maxima.

- In starile de anxietate accentuata, tensiunea psihica creste spre punctul D. Este o stare de super-excitare care va influenta negativ performanta.

5. 2. Adrenalina si tensiunea psihica

Hormonul numit adrenalina joaca un rol important in tensiunea psihica. Este secretat de glandele suprarenale. Cand sportivul este speriat sau nervos, aceste glande declanseza adrenalina in sange. Adrenalina are urmatoarele efecte:

- Accelereaza bataile inimii si astfel mai mult oxigen si glucoza sunt pompate spre muschi;

- Determina constrictia vaselor de sange din intestin si piele, directionand mai mult sange spre muschi;

- Produce incordarea muschilor, pregatindu-i pentru actiune.

- In aceste conditii, inima bate foarte repede, se simte un gol in stomac, muschii pot frisona. Sportivul este pregatit pentru depunerea efortului.

5.3. Prevenirea supraexcitarii

Aceste tehnici impiedica aparitia starii de supraexcitare inaintea unei competitii. Relaxarea: Se inspira lent si adanc. Se relaxeaza pe rand diferite grupe de muschi. Vizualizarea: Se parcurge in detaliu executia in gand. Sportivul trebuie sa isi imagineze ca a incheiat cu bine executia, sa ramana calm si sigur de sine. In continutul pregatirii psihologice mai intra asistenta psihologica (prin psihodiagnoza) si psihoterapia.

"Exercitii de exprimare a emotiilor". [7]

"Cand oamenii din 5 tari diferite (SUA, Brazilia, Chile, Argentina, Japonia) au privit fotografii care reprezentau expresiile faciale pentru fericire, furie, tristete, dezgust, frica si uimire, au intampinat foarte putine dificultati in identificarea emotiilor exprimate de fiecare expresie".[8] - vezi desenul de mai sus

Intrebari curs VIII PROCESAREA INFORMATIEI

1.Enumerati componentele sistemului de procesare a informatiei ?

a) input-ul;

b) -

c) output-ul;

d) feedback-ul.

2. Care sunt componentele grupei senzatiilor proprioceptive ?

a) -

b) -

3. Unde se gasesc receptorii analizatorului acustico - vestibular ?

a) in muschi si articulatii;

b) in piele;

c) in urechea interna.

4. Cat timp este necesar pentru ca o informatie sa treaca din MSD in MDL ?

a) 2 minute;

b) 20 - 30 secunde;

c) 3 - 4 minute.

5. Care sunt sarcinile scopului ?

a) determina sportivul sa munceasa mai mult;

b) trebuie sa fie masurabil;

c) ajuta la pregatirea psihica;

d) actioneaza ca un jalon in antrenament;

e) programabil in timp;

f) este un paramentru in raport cu care poate fi apreciata evolutia sportivului;

g) este fixat si realizat.

6. Tensiunea psihica si performanta -Intre care dintre punctele ABCD - performanta este optima ?

a) A - B;

b) B - C;

c) C - D.

7. Care sunt tehnicile care impiedica aparitia starii de supraexcitare inaintea unei competitii ?

a) -

b) -

Raspunsuri curs VIII

b - creierul

a - senzatii de echilibru, b - senzatii kinestezice

c.

b.

a, c, d, f, g.

b - ( B - C)

a - relaxarea, b - vizualizarea