ANALITIC Sl SINTETIC IN STUDIUL ACTELOR Sl ACTIVITATILOR MOTRICE

ANALITIC Sl SINTETIC IN STUDIUL ACTELOR Sl ACTIVITATILOR MOTRICE

Interdisciplinaritate

Activitatea umana este obiect de studiu pentru numeroase stiinte si discipline stiintifice, incepand cu filosofia si terminand cu kineziologia. Corpul uman si miscarile sale au fost analizate inca din cele mai vechi timpuri, marturie stand atat operele de arta, cat si diferitele descrieri cu caracter anatomic pe care le-a inregistrat cultura umana de-a lungul secolelor.

In domeniul activitatilor corporale, modalitatile de organizare a actiunilor, strategiile de conducere a lor ca si detaliile tehnice care asigura eficienta maxima a gestului motric sunt de o deosebita insemnatate, studiul lor constituind nucleul de baza al stiintei noastre.

Dezvoltarea unor tehnici de investigatie eficiente, de mare finete si cu randament superior celor vechi a permis cunoasterea mai detaliata a "masinii umane', a mecanismelor functionarii sale si, de aici, o mai buna si precisa dirijare a activitatii si modalitatilor concrete de desfasurare a ei.

Filmarea cu viteze mari, folosirea traductorilor piezoelectrici si a dispozitivelor electronice de control al stimulilor, de inregistrare a reactiilor si de prelucrare a raspunsurilor fac din analiza miscarilor o stiinta in toata puterea cuvantului. In ultimele decenii, tehnicile electronice au inlocuit dispozitivele mecanice sau electromecanice traditionale (pe care le confectionau artizanal cercetatorii). in zilele noastre, un astfel de cercetator trebuie dublat de specialistul in electronica, in tehnici avansate de recoltare in timp real a evenimentelor (miscari, actiuni, activitati) si de prelucrare rapida a informatiilor astfel obtinute. Demersul a devenit astfel, interdisciplinar.

Biomecanica este mult angajata, caci studiaza sistemul miscarilor corpului uman, eficienta actiunilor motrice - ca sistem de miscari, transformarea miscarilor in actiuni motrice. Ea utilizeaza datele mecanicii, biologiei, anatomiei si ale unor stiinte tehnice pentru analiza si sinteza sistematica a miscarilor integrate. in literatura franceza, studiul biomecanic al motricitatii umane se numeste "cinesiologie'. Ergonomia ofera domeniului "atitudinea' si tehnicile de studiu ale adaptarii eficiente a muncii la om si a omului la munca. Economicitatea miscarii si confortul activitatii sunt determinante in obtinerea performantei si productivitatii. in afara domeniului activitatii de munca, multe din principiile ergonomice isi gasesc aplicarea in antrenamentul si concursul sportiv, precum si in constructia aparatelor si utilajelor sportive. Fiziologia si psihologia furnizeaza temeiurile conducerii nervoase, adaptarii la efort, coordonarii si dirijarii constiente a miscarilor. "Modelul' cibernetic si biomecanic al miscarii este un elaborat al sistemelor muscular, nervos si psihic al individului. in sfarsit, pedagogia aplicata la gestul motric studiaza deplina adecvare a actului motric la scop, conditii externe (ambianta, situatii) si conditii interne (particularitati individuale ale subiectului).

In final, profesorul sau antrenorul este acela care urmareste desavarsirea actelor motrice, le construieste si le apreciaza dupa o suma de criterii, nu intotdeauna deplin constientizate, dar cu radacina in principiile interdisciplinare care stau la baza conducerii acestor acte.

Aria unor cunostinte care contribuie la studiul activitatilor umane

Tehnicile moderne s-au dezvoltat mai departe in directia kineziologiei (ca disciplina de sinteza in domeniu - cf. S.J. Hoffman & Harris C.J., 2000; D.V. Knudson & C.S. Morrison, 2002), a fiziologiei neuro-musculare si, in general, a neurostiintelor, care realizeaza astazi cele mai fine analize ale activitatilor corporale si ale componentelor lor, patrunzand in intimitatea proceselor reglatorii ale miscarilor si care alcatuiesc "tehnica' gesturilor si miscarilor.

Analiza de tip biomecanic este, in mod firesc, continuata si completata cu studiile mai cuprinzatoare, sintetice si sistemice asupra actiunilor si activitatilor.

Tehnicile actografice, movografice, poligrafice - componente ale metodei observatiei -dublate de filmare, inregistrare sonora si prelucrare pe calculator, servesc pe cercetatorul care isi propune o cunoastere cat mai obiectiva a manifestarilor "omului total'.

In capitolele urmatoare, cititorul va gasi informatii despre metode si tehnici de cercetare a miscarilor, actiunilor si activitatilor, tehnici mai vechi, cu caracter istoric si tehnici moderne. Primele au caracter informativ-cultural, secundele au caracter metodic si metodologic, de orientare practica, dar, asa cum am spus, acestea necesita colaborare interdisciplinara si dotare pe masura.

Cateva aplicatii ale studiului miscarilor umane. (Brooke, 1974, p. 59)

recreatie

cercetare

forte armate

dirijare in sporturi

educatie

ergonomie

Din cele spuse pana acum se poate schita scopul sau obiectivele investigatiei stiintifice a activitatilor si actiunilor motrice:

Analitic, in afara studiilor fundamentale ale biomecanicii, fiziologiei neuro-musculare, biochimiei, psihomotricitatii, studiul miscarilor elementare si al actiunilor va urmari cunoasterea si perfectionarea tehnicilor celor mai eficiente de executie a lor. De aici, valoarea practica a acestui studiu pentru procesul de instruire si antrenament, atat in ceea ce priveste cadrul kineziologic care sta la baza formarii deprinderilor tehnice, cat si al aspectelor de individualizare, in raport de caracteristicile somatice, psihomotrice si de personalitate ale elevului.

Sintetic, tot asa, facand abstractie de cercetarile de ordin sociologic, pedagogic si psihologic, studiul activitatilor va releva strategiile tactice optime de operare in diferite situatii si conditii, structura cea mai favorabila a "orchestratiei' acestor activitati in vederea obtinerii randamentului maximal.

Pornind de la studiul caracteristicilor motricitatii individului, obiectivate in masurari standardizate, vom putea infera asupra unei insemnate parti a capacitatii sale de performanta, asupra capacitatii motrice, ca sinteza originala, personala (pe plan motric) a elementelor de ordin ereditar-biologic in unire indisolubila cu efectele instructiei si autoeducatiei).

Consideram ca am inteles suficient aspectele generale ale conceptului de miscare specifica lui "homo se movens', angajat in activitati corporale foarte diferite.

Pentru completarea acestui capitol vom incerca sa explicam punctul de vedere adoptat in legatura cu masurarea si evaluarea miscarilor specifice domeniului nostru.

Clasificarea miscarilor

Daca in comunicarea umana folosim un numar limitat de foneme, din care realizam monologul, dialogul, poezia, drama si inca altele, cu semnificatii din cele mai diferite, in domeniul motricitatii numarul morfemelor sau gestemelor este cu mult mai mare, comunicarea non-verbala si "melodiile cinetice' capatand numeroase functii si forme de exprimare, infinite, ca numar.

Literatura stiintifica si metodica cuprinde si incercarile de clasificare si caracterizare a miscarilor pe care, atunci cand sunt bine invatate, le numeste deprinderi si care, la randul lor, sunt de mai multe feluri, cele mai familiare fiind deprinderile motrice si psihice/ieiMice, tactice si de autoreglare.

Activitatile practice de "educare a fizicului si de educatie prin fizic' au in vedere diferitele forme de manifestare a miscarilor corporale. Literatura de specialitate ofera urmatoarea clasificare a miscarilor fundamentale, fie ca le prezinta ca atare, fie ca deprinderi care trebuie formate, in tabelul 12.1 este prezentata o sinteza a tipurilor de miscari, tipuri care ofera si sugestii pentru directiile cercetarii in domeniu.

Tabelul 12.1

Clasificarea miscarilor fundamentale

(Daueretal. 1986; Gallahue, 1993; Siedentop et al., 1984)

Observatie: Avem tendinta de a privi "miscarea' ca deplasare, schimbare de loc sau pozitie. Trebuie sa avem in vedere ca in domeniul activitatilor corporale de toate genurile avem componente in care latura comportamentala este inhibata, procesul central nervos fiind "ascuns', "miscare zero'. Mentinerea pozitiei initiale sau a pozitiei de start, fixarea pozitiei la incheierea unui exercitiu, pauzele de nemiscare in anumite situatii sau exercitiile de nemiscare si liniste pe care le-a recomandat Maria Montessori in jocurile copiilor (1936, p. 148), pozitiile preparatorii-preoperatorii, panda, jocul "statuile', toate si inca multe altele fac parte din conceptul dialectic al miscarii/nemiscarii active.

Tabelul 12.2

Caracteristici ale miscarilor

(Meinel & Schnabel, 1987, citati de Merni, 1989)

Amplitudine

Durata

Cinematica

Dinamica

Constanta

Precizie

Fluiditate

In aceast tabel, de la stanga la dreapta, se trece de la parametrii complecsi la elementari. Cei din prima parte sunt definiti in mod calitativ, in timp ce urmatorii pot fi definiti fie calitativ, fie cantitativ. In final, se vede cum primii pot fi cuantificati pe baza analizei si sintezei complexe de tip matematic, computerizat (F. Merni).

Caracteristicile miscarilor

Din punctul de vedere al analizei calitative si/sau cantitative, stiinta face eforturi deosebite pentru stabilirea unei liste de caracteristici, in care principiile logice ale clasificarii si descrierii sa fie prezente. Pentru acest aspect s-au elaborat numeroase modele, de la cele care exprima caracteristici si parametri din punct de vedere biomecanic, mai ales, la cele complexe, care au in vedere ansamblul miscarilor, cuprinse in "capacitatea motrice'.

In tabelul 12.2. este exemplificat un "model' al caracteristicilor generale si particulare (analitice) ale miscarilor, model care, de asemenea, sugereaza si directii de studiu - masurare si evaluare, masurare a miscarilor, evaluare a tehnicii executiei.

Analiza calitativa si cantitativa

In analiza miscarii se utilizeaza, fiind necesar sa se coordoneze, doua axe teoretice. Prima, priveste miscarea ca un raspuns la solicitarile mediului extern (reflexele la nivelul cel mai elementar); a doua o priveste ca o productie autonoma avand drept scop sa stapaneasca si chiar sa transforme ambianta. in perspectiva integrativa a motricitatii, miscarile "reactii' si miscarile "actiuni' fiind strans articulate in comportamentele adaptative (Pailhous si Bonnard, 1993, p. 592-593). Din punct de vedere fenomenal, analiza miscarii urmareste cel putin doua obiective: descrierea si explicarea ei. Bineinteles ca este vorba de miscarile corporale, pe care le gasim drept componente ale actiunilor si activitatilor respective, in joc, sport, recreatie etc.

Pe primul plan vom gasi descrierile prin care se prezinta diferitele forme de miscare. 0 astfel de descriere, la vedere, a capatat denumirea de fenografie (Kiphard). Pana la descrierea biomecanica, descrierea fenografica va prezenta caracteristicile spatiale si temporale ale miscarilor, asa cum sunt ele evaluate de observatorul mai mult sau mai putin priceput in asa ceva. O situatie deosebita intalnim in instruirea motrica, atunci cand profesorul descrie miscarea sau miscarile pe care elevii trebuie sa le execute si sa le invete, ca forma, directie, intindere, viteza, energie etc. Evident ca descrierea este insotita de explicatie si demonstratie, dublate toate de posibile utilizari de materiale ilustrative. Filmul sau imaginile video sunt tot inregistrari fenografice.

Analiza biomecanica (numita si analiza kineziologica) merge mai departe, prin cele doua genuri de studiu: cinematica si cinetica. Cinematica este acea parte descriptiva a mecanicii care studiaza caracteristicile temporale si spatiale ale miscarilor (facand abstractie de masa si de fortele care le produc), si anume: traiectoria (lungimea), translatia, unghiul, durata, viteza, acceleratia, viteza unghiulara si acceleratia unghiulara. Denumirea si aprecierea componentelor miscarilor constituie analiza calitativa, iar numararea si masurarea lor, analiza cantitativa.

Cinetica realizeaza analiza cauzala a miscarii, cu considerarea interactiunii fortelor care produc sau modifica miscarea: masa, greutatea, forta, impulsul, momentul fortei, prin studiul staticii (echilibrului) si al dinamicii (miscarea produsa de fortele care nu se echilibreaza) (cf. Barham, 1978, p.6).

Nu mai este nevoie sa vorbim despre relatia calitate-cantitate in cercetarea fenomenelor sau proceselor din domeniul nostru. Am dezvoltat la Cap. 8 metodele descriptive si caracteristicile analizei calitative. Profesorii si antrenorii folosesc metoda analizei calitative, chiar daca "masoara' performante. Analiza tehnicii sau a strategiei tactice (intentii, decizii, realizare) este calitativa. Cand se folosesc tehnici foto sau video, tot o astfel de analiza se realizeaza. "Traducerea' imaginilor prin programe speciale de calculator dubleaza analiza calitativa cu analiza cantitativa. Cand zicem analiza intelegem proces de evaluare, nu numai de numarare sau scalare.

Analiza cantitativa a miscarii este domeniul de excelenta al biomecanicii. Asa cum am mai spus, profesorul sau antrenorul poate realiza astfel de analiza, asociindu-se cu un biome-canician si informatician, dispunand de o logistica performanta. Pentru a ne face o imagine a unor directii de cercetare in domeniul acesta reproducem, in tabelul nr. 12.3, tematica manualului de "Kinematica', elaborat de binecunoscutul Vl.M. Zatsiorski.

Tematica studiului miscarii umane

1. Geometria cinematica a miscarii umane: Pozitiile si deplasarile corpului uman

2. Geometria kinematica a miscarii umane: Postura corpului

3. Cinematici diferentiale ale miscarii umane: Viteza lanturilor cinematice; Acceleratia lanturilor cinematice; Controlul vitezei miscarii

4. Geometria si cinematica articulatiilor

5. Cinematica diferitelor articulatii: piciorul, glezna, genunchiul, soldul, umarul, cotul, incheietura mainii, articulatiile mainii, articulatia temporomandibulara.

Zatsiorsky, V. M., Kinematics ofHuman Motion.

Champaign, IL, Human Kinetics, 1998

Aria de investigatie

Incercam sa redam, in tabelul alaturat, unele dintre obiectivele studiului in domeniul activitatilor si actiunilor corporale. Distingem, pe o dimensiune, subiectul uman cu conditiile si caracteristicile miscarilor sale, iar pe alta, diferitele modalitati de manifestare a acestor miscari in situatii variate.

Mentionam caracterul intentionat dominant al aspectelor fenomenologice ale miscarii umane, cele mai accesibile profesorilor si antrenorilor. Nu trebuie sa pierdem din vedere complexitatea acestei miscari, privita global, in care sunt intricate elementele de ordin biologic, ele insele foarte complexe si variate (de la mecanisme biochimice, neuro-fiziologice, antropologice, de adaptare la ambianta si efort la mecanismele psihice reglatorii de finete, la interinflu-entele sociale, culturale). Pe alt plan se evidentiaza punctele de vedere diferentiale, de varsta, sex, nivel de sanatate, obiective educationale, performantiale si terapeutice, precum si punctele de vedere ale ciberneticii si tehnologiilor de varf. Am enumerat, in capitolul 3, multiplele sub-domenii ale stiintei activitatilor corporale, ale caror obiective trebuie sa le presupunem in legatura cu cercetarea comportamentului bio-psiho-socio-motric al persoanei umane.

Domeniul comportamentelor care pot fi cercetate

SUBIECTUL

A. Evolutii individuale

. solitare - planorism, parasutism, scufundari

. succesive - gimnastica, patinaj artistic, atletism-sariruri, schi-coborare, slalom si sarituri,

. paralele - atletism, inot (curse pe culoare), tir

. opozitive - box, lupte, scrima

. cu aparate ca mijloc de deplasare, ca suport pentru miscare, ca element perfor-mantial (planor, schiuri, barna, floreta, sulita etc.)

B. Evolutii in cuplu

. coordonat - canotaj

. cooperant simultan - patinaj perechi

. cooperant alternativ - tenis-dublu

C. Evolutii in grup (echipa)

. coordonat - canotaj

. simultan - parasutism

. contra echipa - fara contact direct: volei;

- interactiv opozitive: baschet, handbal, fotbal, rugby, hochei (cu contact direct)

D. In conditii de mediu

. sol, apa, aer - atletism, inot, planorism

. altitudine - alpinism

. iarna-vara - schi, golf

E. Caracteristici individuale (numai cele legate de "miscare')

. tip somatic

. caracteristici ale sistemelor: - muscular, - nervos central, - muscular, - cardiorespirator etc.

. psihomotricitate

. capacitatea de performanta

. capacitatea de efort

. capacitatea psihica

. capacitatea de refacere

. capacitatea motrica (analitic) - viteza, rezistenta, coordonare, forta, mobilitate, elasticitate, echilibru

. conditie fizica (fitness)

. capacitatea de invatare si progres

. particularitati in executii (stil personal).

Nota: Diferite ipostaze ale "subiectului' vor determina alegerea metodelor si tehnicilor adecvate scopului propus in investigatie sau in activitatea psihopedagogica, de individualizare.

ACTIVITATILE

A. Aspectul global:

. lectie scolara

. antrenament

. concurs

. joc

. timp liber (divertisment)

. camping, caravane turistice

B. Aspectul operational

. invatare - dezvatare - transfer

. predare, evaluare

. perfectionare (suprainvatare)

. strategii tactice si decizionale - in invatare, in aplicare practica (concurs)

. stereotipii - creativitate

. terapie prin miscare

C. Aspectul metodic

. continut

. dozare

. durata

. varietate

. adecvare, eficienta

D. Aspectul psiho-pedagogic I

. ambianta educationala

. activism, motivatie

. interes

. efort si oboseala

. comunicare si interactiuni profesor-elev, intre elevi, integrare sociala si sportiva (in activitate si grup)

ACTIUNILE

A. Aspectul global

. Tehnica gestului motric (tehnica in sport si in alte activitati corporale)

. tehnica mersului si alergarii

. tehnica sariturilor

. tehnica aruncarilor

. tehnica conducerii propriului corp in situatii deosebite (gimnastica)

. tehnica conducerii aparatelor si masinilor (manuire, pilotare, manevrare)

. Caracteristici ale deprinderilor, ca tehnici perfectionate prin exersare

. deprinderi fine - declansarea focului in tir (echilibru, ochire)

. deprinderi intermediare - aruncarea libera la cos

. deprinderi mari - evolutii in gimnastica, schi, lupte etc.

. capacitate operationala, decizie, creativitate.

B. Aspectul analitic

. caracteristici si parametri biomecanici ai

- formei,

- structurii si

- eficientei actiunii;

. idem in privinta:

- coordonarii si corectitudinii,

- vitezei,

- fortei si

- spatiului actiunii.

MISCARILE

A. Caracteristici cinematice (de traiectorie, viteza si acceleratie)

. spatiale (deplasare, traiectorie)

. temporale (momentul de timp, durata, tempoul, ritmul)

. temporale-spatiale (viteza, viteza unghiulara, acceleratia)

B. Caracteristici dinamice (cauze care determina sau modifica miscarea corpurilor)

. inertiale (masa, momentul de inertie)

. de forta (statica, dinamica, distanta de contact externa, interna, constanta, variabila)

. aplicatii la biomecanica:

- forta de gravitatie, de inertie, de rezistenta a mediului, de reactie a reazemului, de tractiune musculara, de contractie pasiva.

Pe alt plan, al gandirii metodologice, studiul miscarii umane va inregistra date de ordin cantitativ si calitativ despre varietatea comportamentului individual sau colectiv, ca raspuns la o serie intreaga de intrebari care verifica o ipoteza sau provin din nevoia de cunoastere.

Elemente ale analizei comportamentului

Doua puncte de vedere asupra studiului miscarilor si componentelor performantei sportive

Studiul motricitatii de tip sportiv necesita o baza teoretica suficient de coerenta care sa 1 orienteze corect, de la inceput, orice investigatie ce se doreste completa.

La ora actuala nu ne putem declara satisfacuti de stadiul in care se afla teoria miscarii,      j Astfel stand lucrurile, la modelul propus de noi mai inainte vom alatura inca doua puncte de vedere care privesc "componentele miscarii' sau ale "performantei motrice' si care vizeaza, in acelasi timp, masurarea si evaluarea eficientei comportamentului specific.

A. Primul punct de vedere: J.R. Thomas & J.K. Nelson stabilesc o singura categorie de      _; masurari careia i se subsumeaza toate celelalte domenii sau componente. Schematic, acest punct de vedere se prezinta astfel:

Masurari psihofiziologice

1. Masurarea conditiei fizice (physical fitness)

. masurari cardiorespiratorii (V0₂ max.) prin alergari pe diferite distante sau contra timp (12 minute, de ex.);

. masurarea fortei si andurantei prin probe de laborator si probe de teren (flotari, tractiuni etc);

. masurarea flexibilitatii;

. masurari corporale (greutate, densitate, strat adipos etc).

2. Masurarea parametrilor psihomotrici

. masurarea puterii;

. masurarea vitezei miscarii si a timpului de reactie;

. masurarea agilitatii (viteza si schimbarea de directie);

. masurarea echilibrului;

. masurarea kinesteziei;

. masurarea coordonarii.

3. Masurarea comportamentului motric

. modelele miscarilor de baza (aruncari, loviri, sarituri);

. teste pentru deprinderi sportive;

. masurari de laborator (urmarirea conturului, stabilometru, timp de anticipare, chine-zimetrie, tapping).

280Metodologia cercetarii activitatilor corporale

Mihai Epuran

4. Masurari biomecanice:

. prin cinematografie, traductori, electromiografie.

5. Masurari observationale

. de tip actografic, direct, la vedere sau video.

(Thomas & Nelson, 1985, p. 271-288)

B. Al doilea punct de vedere: D.R. Kirkendall, JJ. Gruber & R.E. Johnson detaseaza trei domenii ale masurarii motrice:

a) componentele dezvoltarii motrice;

b) conditia motrica si fizica;

c) deprinderi sportive.

Pentru primul domeniu, autorii citati prezinta schema de mai jos prin care evidentiaza componentele "dezvoltarii motrice', definita ca un rezultat al insumarii conditiei fizice, conditiei motrice si functionalitatii reactiilor, sensibilitatii, perceptiei si raspunsurilor motorii.

Functii superioare: Functii intermediare:

Functii elementare:

Dezvoltarea motrica

Agilitate

Coordonare

Viteza

Echilibru      -

Flexibilitate Putere

Anduranta cardiovasculara

Anduranta musculara -

Forta musculara

Raspunsuri motrice Perceptie Sensibilitate Reflexe

Trasaturi neurale innascute

Conditie fizica

Conditie motrica

Dezvoltarea motrica de baza

(Kirkendall & Gruber, 1987, p.102)

Nota: in capitolul 8, despre masurare, ca si in capitolul 18 discutam atat testele, cat si alte instrumente pentru masurarea si evaluarea efectelor si caracteristicilor de ordin cognitiv, afectiv si social ale activitatilor corporale, pe baza conceptiei sistemice, holistice despre personalitatea lui "homo se movens'.

Vom prezenta, in continuare, cateva dintre cele mai utilizate tehnici si probe pentru studiul comportamentului motric privit din punctul de vedere al "conditiei fizice/motrice' -sau, in terminologia engleza, al fitness-ului. Descrierea acestor tehnici va fi mai ales informativa, intrucat unele teste si probe functionale fiziologice necesita instalatii si operatori specializati. Pe de alta parte, probele de teren sunt foarte familiare profesorilor si antrenorilor, asa ca nu le vom mai descrie.