BAZELE GENERALE ALE INOTULUI

BAZELE GENERALE ALE INOTULUI

1.1. Obiectivele si finalitatile practicarii inotului.

O prima finalitate ar fi asigurarea unei stari optime a sanatatii intregii populatii, exprimata prin robustele si vigoarea fizica, prelungirea duratei vietii active. lmportanta acestei activitati in planul sanatatii publice este considerabila daca |inem seama de faptul ci inotul contribuie, in cel mai inalt grad la cresterea si dezvoltarea fizica armonioasa, la imbunatatirea functiilor vitale ale organismului. De asemenea, inotul sub forma lui analitica, are un rol activ in prevenirea si cresterea activitatilor corporale vicioase si ale deflcien|elor fizice, mai ales in timpul perioadei de crestere,

Mentinerea unui nivel ridicat de functionalitate optima si adaptare la efortul fizic si psihic specific inotului, indiferent de varsta si sex, determina o stare de echilibru biologic, cu alte cuvinte, asa - numila homeostazie.

A doua finalitate din care deriva o suita de alte obiective, vizeaza formarea unei capacitati fizice ridicate a omului, exprimata prin dezvoltarea la un nivel superior a calitatilor motrice de baza (forta, viteza, rezistenta, indemanare, mobilitate), care reprezinta suportul formarii maiestriei motrice.

A treia finalitate se refera la latura psihicului uman, care este si el profund angajat in efortul fizic. Calitatile psihice din sfera cognitiva (senzatii, perceptii, reprezentari, gandiri, imaginatie, e.t.c), volitiva (curaj, spirit de initiativa, hotarare, perseverenta, e.Lc), afectiva (sentimente, emo(ii) si esteticatsimtul ritmului al armoniei, al coordonarii miscarilor, expresivitatea combinata cu exactitatea actului motric tot mai rafinat), precum si trasaturile de personalitate (caracter, aptitudine, constiinta), sunt stimulate si educate in acest context, conturand o fiinta umana echilibrata, cu o personalitate armonios dezvoltata.

Mentinerea unei bune functionalitati a organismului uman reprezinta o consecinta a practicarii sistematice a activitatii de inot, cu rol recreativ si compensator.

In domeniul inotului de performanta, una dintre principalele finalitati o vizeaza cresterea prestigiului natatiei romanesti in lume, sporirea contributiei sale la realizarea idealurilor in sport. Pentru infaptuirea acestei finalitati, se impune ridicarea Ia un nivel superior a intregii activitati de performanta, a calitatii si eficientei procesului de selectie si pregatire a sportivilor, in redarea unor performante si rezultate de nivel international, pentru reprezentarea cu demnitate a natatiei romanesti la marile competitii ale planetei: Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice.

I.2. Influenfa apei asupra organismului.

a)      Presiunea hidrostatica.

Corpul scufundat in apa, suporta pe toata suprafata de contact cu apa, o presiune mecanica hidrostatica. Valoarea acestei presiuni este de 0, l atm. la adancimea de      1m. Toracele suporta in permanenta o presiune de aproximativ 30 Kg./ forta, acest lucru avand implicatii asupra functiei respiratorii.

b) Termoliza

Temperatura apei este mai mica decat temperatura corpului omenesc, ceea ce produce termoliza. Conductibilitatea termica a apei este de patru ori mai mare decat cea a aerului. La o temperatura a apei de aproximativ 30 gr.C. intr-un timp de 4 minute, se pierd aproximativ 50K/cal, iar in aceleasi conditii de temperatura' dar in aer, aceiasi cantitate de K/cal se pierde intr-o ora.

1.3. Influenta inotului asupra organismului

a) Respiratia

Functia respiratorie este ingreunata de mai multi factori cum ar fi:

Presiunea hidrostatica care actioneaza asupra toracelui inotatorului, solicitand in mod deosebit atat contractia muschilor respiratori care trebuie sa depuna un efort suplimentar de a invinge aceasta presiune superioara pentru a putea elimina aerul din plamani.

Necoordonarea miscarii bratelor cu executarea respiratiei, in functie de procedeul folosit. Acest factor limiteaza posibilitatile schimburilor gazoase, astfel inspiratia este de scurta durata, iar expiratia foarte activa. Absorbtia de oxigen ajunge pana la 2500tnl.

Un alt factor il reprezinta tempoul si frecventa miscarii bratelor executata in cursa. Cu cat viteza de deplasare este mai mare, cu atat timpul afectat respiratiei este mai scurt.

Frecventa respiratiei este legata de tehnica de inot si poate avea valori de 30-40 de respiratii pe minut. Inotul influenteaza cresterea perimetrului toracic, a capacitatii vitale, a debitului respirator si a consumului maxim de oxigen.

Functia respiratorie are un rol dublu la inotatori :unul fiziologic, legat de activitatea in apa si unul fizic care determina plutirea si pozitia inotatorului pe apa.

b)      Circulatia

Circulatia in timpul inotului se desfasoara in conditii favorizate, datorita pozitiei orizontale a corpului in apa, datorita presiunii hidrostatice, precum si datorita contractiilor ritmice ale muschilor membrelor superioare si inferioare.

Temperatura scazuta a apei si conductibilitatea mai mare a acesteia, creeaza conditii nefavorabile, mai ales pentru circulatia periferica.

Volumul sistolic si debitul cardiac cresc datorita pozitiei orizontale a inotatorului in apa. La inceputul efortului, volumul sistolic creste, iar pe parcursul efortului, debitul cardiac creste considerabil, ajungand pana la valori de 30 de litri pe minut, asta in functie de proba si de individ.

Volumul si greutatea inimii cresc datorita fenomenului de hipertrofie de adaptare. Sangele, de asemeni, prezinta modificari importante legate de adaptarea la efort. Numarul hematiilor creste in timpul efortului precum si ca efect tardiv, in repaus. Cantitatea de hemoglobina creste de la 15,5% la 18,5%.

c) Excretia

In timpul efortului pe care il face inotatorul, organismul nu are posibilitatea sa se detoxice prin transpiratie, in consecinta aceasta functie fiind preluata integral de rinichi.

Solicitarea intensa a functiei renale se reflecta in acidificarea urinei a carui pH scade la valori de 4g- 5,2 si prin cresterea cantitatii de albumina eliminata, aceasta atingand valori de peste 50 mg la un litru.

d) Aparatul locomotor

Faptul ca efortul se desfasoara cu corpul in pozitie orizontala, influenteaza sistemul osteoarticular, favorizand cresterea

Miscarile pe care le executa inotatorul sunt lipsite de eforturi musculare mari, contribuind la dezvoltarea fusiforma a muculaturii, iar caracterul simetric al miscarilor de inot exclude instalarea unor deficiente ale coloanei vertebrale asa cum se intampla in cazul altor discipline.

e) Metabolismul

Procedeele de producere metabolica a energiei, devin eficiente prin antrenament sistematic. Ratia alimentara a unui inotator trebuie sa se prezinte in urmatoarele proportii:

15-18%-proteine

- 60-70% - glucide

15-20%-lipide

Nu trebuie neglijate vitaminele si sarurile minerale deosebit de importante in sustinerea efortului si in procesele de refacere dupa efort.

Salvarea de la inec

Gravitatea unui accident petrecut in apa este, de regula mare, iar actiunile legate de salvarea si acordarea primului ajutor sunt complexe si deosebit de importante.

Formarea deprinderii de a inota are in vedere si insusirea cunostintelor necesare pentru a interveni prompt in cazurile de inec, de a acorda primul ajutor celui expus pericolului.

Inecul se produce ca urmare a unui stop respirator sau cardiac, in special cand apa este rece. De asemenea, poate fi cauzat de oboseala asociata cu frica de apa, de crampe musculare sau traumatisme. in aceste situatii victima se sufoca datorita blocarii cailor respiratorii, apoi inghite apa, suprapunandu-se starii de asfixie si diluarea sangelui (hemoliza). DecesuJ se produce datorita unui edem pulmonar, unei fibrilatii ventriculare sau anoxiei creierului.

Procedeele de transport ale inecatului sunt practicate cu urmatoarele prize:

a} sub axila - se trece bratul pe sub axi'la victimei, pentru a-i sustine barbia degetele, astfel incat capul victimei se sprijina pe umarul salvatorului. Acesta poate inota pe spate sau pe o parte (over), cu ajutorul miscarilor de picioare si al unui singur brat;

b)sub ajrjbsie_axi[e - victima este sustinuta cu mainile pe sub axile. Se inoata pe spate cu miscari de picioare bras;

c) la cap - se apuca cu mainile fata inecatului (degetele cuprind maxilarul inferior) si se inoata pe spate cu miscari de picioare bras.

Este indicata apropierea de inecat prin spatele acestuia. Indiferent de tehnica adoptata, victima trebuie deplasata pe spate, cu fata afara din apa, evitand trecerea bratului peste pieptul sau.

In cazul in care salvatorul este prins energic din fata, pentru a se elibera, el se scufunda, iar daca este prins prea tare, trebuie sa impingi cu palmele barbia inecatului pentru a-i da capul pe spate.

Daca este prins din spate, salvatorul se grupeaza si se rastoarna cu capul 1n jos, asezandu-si talpile pe abdomenul victimei, in care se impinge puternic. Cand cel salvat este doar obosit se recomanda urmatoarele:

salvatorul inoata bras, iar victima se sprijina pe umerii sai;

salvatorul inoata over, mentinand un brat la suprafata apei, brat pe care se sprijina victima;

doi salvatori inoata bras, la distanta de un metru unul fata de celalalt, iar cel salvai se sprijina pe umerii lor. in cazul in care salvatorii inoata unul inaintea celuilalt, victima se sustine cu mainile pe umerii celui avansat si cu picioarele pe umerii celuilalt.

Cand nu exista materiale de salvare speciale, cum ar fi: barca de salvare, vesta de salvare, centura sau colac, pot fi folositi busteni, scanduri, bidoane din plastic goale e.t.c.

Odata ce a scos victima din apa, salvatorul trebuie sa intervina rapid, in maxim 6 minute de la declansarea tulburarilor generale de inec, pentru a-i oxigena si a-i restabili functiile vitale.

Dupa scoaterea victimei din apa , primul ajutor incepe cu evacuarea apei aflate in caile respiratorii. Pentru aceasta, se deschide gura ivictimei, i se scoate limba, se curata cavitatea bucala, apoi se aseaza pe genunchi si se incearca prin cateva presiuni, evacuarea apei. Dupa aceste manevre, care trebuie sa dureze foarte putin, se aseaza victima cu fata in sus, cu capul st barbia ridicate si se incepe respiratia 'gura la gura' cu o frecventa de 15-20 insuflatii pe minuU in acelasi timp trebuie verificam daca bataile inimii se simt, iar daca un se simt se trece la masajul cardiac extern, cu o frecventa de 60 de miscari pe minut. Aceasta manevra se executa pana la sosirea personalului calificat, care transporta accidentatul la cel mai apropiat spital. Aceste manevre se pot efectua 1-2 ore, si se recomanda in cazul in care victima adusa la ma! este in stare de inconstienta.

La unii accidentati, dupa eliminarea apei, acestia isi revin, iar in acest caz trebuiesc urmariti 2-3 ore pentru a previn complicatiile reflexe tardive, apoi va fi prezentat medicului.

Accidentatul nu are voie sa doarma aproximativ 6-8-ore dupa accident.

PROBLEME LEGATE DE IGIENA, PROFILAXIE Sl ALIMENTATIE

Efortul de a inota reprezinta solicitarea biologica a activitatii neuromusculare si a sistemului locomotor care sunt direct implicate si realizeaza adaptarea organismului la conditiile de miscare in apa.

Pornind de la premisa ca inotul este o ramura a sportului care se practica intr-un mediu strain de adaptare a organismului uman, intretinerea unei stari de sanatate perfecta, ca si prevenirea imbolnavirilor, vor imbraca aspecte particulare, determinate de specificitatea mediului acvatic.

Primul grup de probleme se refera la igiena si anume:

Jgiena bazelor sportive. Bazele sportive in care se desfasoara activitatea la inot trebuie sa indeplineasca normele igienico-sanitare de baza.

In bazinele special amenajate este obligatoriu sa existe urmatoarele utilitati:

Vestiare cu dusuri, grupuri sanitare si cabine de schimb;

Circuitul destinat respectarii igienei personale: dezechipare - dus - bazin - dus -echipare.

Cabinet medical utilat corespunzator unei baze sportive;

Un sistem practic de filtrare si dezinfectare a apei;

Alte anexe: tribune, sauna, materiale ajutatore invatarii inotului.

Igiena apei. Apa din bazinele de inot trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii obligatorii:

Sa fie filtrata si dezinfectata prin clorinare, cantitatea de clor fiind de 0,5 mg la un litru de apa;

Temperatura apei in bazinele descoperite trebuie sa fie de aproximativ 24-26C, iar in bazinele acoperite de aproximativ 26-28C.

Igiena inotatorului inotatorul trebuie sa tina seama de o serie de indicatii de o importanta majora cum ar fi:

Starea de sanatate care trebuie sa fie cat mai buna;

Echipamentul obligatoriu - costum de baie sau slip, casca de inot, papuci, prosop, halat.

Spalarea pielii cu apa si sapun, efectuarea spalaturilor oculare cu ceai de musetel sau solutie slaba de acid boric (400g acid boric la un litru de apa) este obligatorie !a terminarea activitatii, apa clorurata avand o actiune iritanta asupra pielii:

Dezinfectarea periodica a mucoasei nazale cu solutie de coralgol (2-3 picaturi de --5 ori pe zi). in cazul racelilor insotite de guturai, in special le inotatori, se mai poale folosi pentru dezinfectia nazo-faringiana, si solutie de sulfatizol.

incalzirea pe uscat inainte de intrarea in apa este obligatorie, ea avand o dubia semnificatie: angrenarea organismului la efort si pregatirea organismului pentru contactul cu apa.

Nu se recomanda intrarea in apa imediat dupa masa, ci aproximativ dupa doua ore de la servirea mesei, explicatia fiziologica fiind ca in primele ore ale digestiei, o buna parte a volumului sangvin este dirijat spre viscerele abdominale, deci adaptarea cardiovasculara la efort se va realiza mai dificil si la un nivel mai scazut

Odihna trebuie sa fie corespunzatoare sub aspect cantitativ si calitativ.

Alimentatia inotatorului

Categoriile de substante cu valoare nutritiva ce Irebuie incluse in regimul alimentar al inotatorului sunt urmatoarele;

Substanjele cu roi energetic (proteinele), si cu rol plastic (glucide, lipide);

Biocatalizatori exogeni (vitaminele);

Saruri minerale;

Apa;

Aportul alimentar necesar desfasurarii activitatii de inot este determinat in rezolvarea necesitatilor energetice ale organismului supus la efort. De aceea sunt necesare cateva recomandari esentiale cu privire la alimentatia inotatorilor:

Alimentatia trebuie sa fie suficienta din punct de vedere energetic, ea trebuind sa acopere cheltuielile de energie impuse de efort;

principalele alimente de care trebuie sa se tina seama in alcatuirea ratiei, se vor incadra in urmatoarele limite:

-proteine      20-25%

- hidrocarbonate'      50-60%

-lipide      15-20%

alimentele prevazute in regimul alimentar sa posede o valoare biologica ridicata, preferandu-se proteinele de origine animala, lipide de origine vegetala, glucide simple, mono si dizaharide, deci alimente mai usor digerabile, aprobate ca structura a substratului energetic al efortului fizic specific;

Alimentele sa fie proaspete, se vor evita conservele ;

alimentele sa fie cat mai variate si mai apropiate de starea lor naturala ;

supraalimentarea cu vitamine sa nu se realizeze in doze exagerate ;

pranzul inainte de efort sa fie usor digerabil, mai putin abundent, semilichid, cu alimente de valoare biologica.