INVATAREA ELEMENTELOR TEHNICE DE BAZA iN JOCUL DE VOLEI - FETE

Jocul de volei este o activitate complexa, predominant motrica si emotionala, desfasurata spontan dupa reguli prestabilite, in scop recreativ, sportiv si totodata de adaptare la realitatea sociala. Dintre caracteristicile jocului amintim ca este o activitate naturala, libera, spontana, atractiva, totala, dezinteresata, creativ-compensativa.

Actiunea de joc este unitatea de baza din jocul de volei, are un rol dominant in toate componenetele acestuia. Este unitatea functionala de baza a jocului, sistematizata dupa necesitatea rezolvarii partiale sau totale a unei sarcini specifice de joc la care jucatorii participa cu toate calitatile sale psiho-fizice native sau dobandite. (Ghenadi, 1984) actiunea de joc are un puternic caracter individual, dar pe plan tactic primeste si caracter colectiv mai ales cand este vorba despre organizarea atacului sau apararii si la dispozitivele specifice la efectuarea sau primirea serviciului.

Actiunile de joc se desfasoara pe spatiu redus, ele trebuie sa fie rapide si exacte. La fiecare actiune de joc, complexitatea efortului se manifesta diferit si in relatie cu celelalte componenete psiho-motrice ale executiei. Executia unei actiuni cuprinde urmatoarele elemente:

Sarcina partiala de joc;

Analiza situatiei;

Deplasarile specifice - pregatirea

Luarea deciziei;

Executia - lovirea propriu-zisa;

Pregatirea pentru urmatoarea executie.

Dintre cele sase elemente trei sunt cu pondere psihica (sarcina, analiza si decizia) si trei cu pondere fizica (deplasarea, pregatirea, executia)

Procedeul de executie este structura de acte motrice bine precizate prin care se concretizeaza in mod particular actiunea de joc, in functie de cerintele si situatiile concrete ale jocului.

Faza de joc - este succesiunea actiunilor de joc ale unei echipe din momentul trecerii mingii in terenul propriu si pana la trecerea mingii in terenul advers. Fiecare faza de joc se compune din mai multe actiuni de joc.

Totalitatea fazelor si actiunilor de joc formeaza structura de joc.

Traseul metodic de invatare si perfectionare poate fi esalonat teoretic, in mai multe etape sau stadii. Esalonarea este utila pentru a usura stabilirea prioritatilor si alegerea mijloacelor si formelor de instruire. Stadiile instruirii sunt:

INITIEREA      FIXAREA CONSOLID. PERFECTION. VALORIFICAREA

INVATAREA - AUTOMATIZAREA PARTIALA

Pentru fiecare dintre stadiile de instruire exista cateva cerinte specifice a caror respectare contribuie la eficientizarea procesului de predare si sporeste sansele ca elevii sa-si insuseasca rapid si corect actiunile de baza ale jocului si sa fie capabili sa practice jocul in conditii regulamentare

In stadiile de initiere-fixare accentul se pune pe exersarea globala, executia se va incadra in conditii variabile de timp si spatiu, chiar daca aceste conditii vor fi usurate fata de solicitarile reale ale jocului.

exersarea va respecta conditiile regulamentare, se va urmari formarea deprinderii fara detaliile neesentiale;

deprinderea se va efectua de la inceput cu viteza specifica;

se va urmari stabilirea de legaturi intre actiuni care urmeaza a fi invatate si elementele deja cunoscute;

se vor aborda succesiv aspectele: tehnic, apoi tactic si psihic specific jocului.

se va evita: introducerea elementului de intrecere inainte de fixarea aspectului dominant ale executiei actiunilor de joc, folosirea excesiva a exercitiilor fara minge sau imitarea si exersarea fara aspect tactic.

In stadiile de consolidare, perfectionare, valorificare

se va urmari dezvoltarea capacitatii de concurs;

accentul se va pune pe constanta, precizie, eficienta;

exercitiile vor fi incadrate in situatia tactica;

solicitarile vor creste pana la depasirea celor din siutatiile reale de joc.

Ca principiu de baza ale instruirii se va acorda prioritate invatarii globale a jocului. Instruirea va porni de la general la particular, de la structura de joc la actiunea de joc. Se va urmari in permanenta imbunatatirea indicelui de eficienta al actiunilor de joc si realizarea unui echilibru intre actiunile de atac si cele de aparare in paralel cu dezvoltarea calitatile motrice specifice.

Jocul de volei se realizeaza prin efectuarea unor actiuni individuale si colective. Actiunea de joc reprezinta insusirea unui stereotip dinamic, care se compune din pozitie initiala, executia propriu- zisa, pozitia finala si pregatirea pentru o noua actiune determinata de cerinta jocului.

Principalele actiuni individuale de baza sunt:

lovirea mingii de sus cu doua maini din fata;

lovirea mingii de jos cu doua maini din fata;

serviciul de sus din fata.

1. Lovirea mingii de sus cu doua maini din fata

Este o actiune individuala care se foloseste pentru transmiterea mingii unui coechipier, cat si pentru concretizarea actiunii de atac, ce in terminologia de specialitate reprezinta actiunea individuala de ridicare pentru atac.

Lovitura de sus se executa dintr-o pozitie initiala, precedata de deplasare.

Exercitii pentru initiere

explicarea si demonstrarea actiunii de baza, a lovirii, precedata de deplasare;

deplasare in usoara alergare, iar la semnal oprire in pozitie initiala, urmata de simularea actiunii de lovire;

pe perechi: pozitie initiala cu introducerea mingii in cupa,simularea actiunii de lovire, partenerul tine mingea fixata cu usoara rezistenta ;

executia lovirii cu minge oferita de partener sau cu pas de control;

acelasi exercitiu cu deplasare stanga- dreapta, etc.

Greseli frecvente:

Ø         nerepartizarea inegala a greutatii corpului;

Ø         deplasarea laterala nu se face incepand cu piciorul din directia de deplasare;

Ø         pozitie initiala necorespunzatoare(coate departate de trunchi,cupa insuficient de adanca, etc.)

2. Lovirea mingii de jos din fata cu doua maini

Reprezinta o actiune individuala de joc, pentru a intra in posesia mingii venita de la adversar din serviciu, din atac, sau a recuperarii mingilor ricosate din blocaj.Pozitia initiala este asemanatoare cu cea specifica pasei de sus, deosebindu-se de aceasta prin faptul ca picioarele sunt mai departate, articulatiile sunt accentuat indoite, bazinul coborat, trunchiul aplecat inainte, bratele intinse in hiperextensie, contactul cu mingea se face la nivelul antebratului ( manseta), momentul lovirii este insotit de o extensie a celor trei articulatii.

Exercitii pentru initiere

Explicarea si demonstrarea actiunii de lovire a mingii cu doua maini de jos, specificandu-se modalitatea de deplasare si trecerea in pozitie initiala , executia propriu- zisa , pozitia initiala pentru o noua actiune fiind impusa de conditiile de joc;

Executarea fara minge;

Pe perechi, deplasari in pozitie medie in toate directiile, la semnal, oprire in pozitie initiala, imitarea executiei, continuarea deplasarilor;

Pe perechi, fiecare executant isi arunca mingea la o distanta si inaltime convenabila, executarea lovirii spre partener;

Pe perechi, executarea lovirii de jos la minge oferita de partener;

Acelasi exercitiu, legat.

Greseli frecvente:

Ø     Bratele insuficient intinse, fara coate in extensie,nemarcarea lovirii mingii cu manseta;

Ø     Picioare neindoite suficient, centru de greutate ridicat;

Ø     Partea finala a lovirii nu se face cu proiectare inainte si conducerea mingii, etc.

3. Serviciul de sus din fata

Serviciul reprezinta prima actiune de joc cu care se incepe jocul,executandu-se din afara terenului, din spatiul delimitat.

Pozitia initiala: picioarele departate la nivelul umerilor, piciorul opus bratului de lovire situat inainte, pozitie relaxata, iar greutatea corpului repartizata uniform. Mingea este sustinuta in palma opusa celei carei executa lovirea, bratul care executa lovirea este ridicat si intins deasupra umarului, palma blocata din articulatia pumnului, mingea este aruncata in fata bratului de lovire.

Actiune incepe prin intinderea picioarelor, trecerea greutatii pe piciorul din fata, simultan cu lovirea mingii, care trebuie sa fie scuta si energica, sub axa orizontala a mingii.

Exercitii pentru initiere

Explicarea si demonstrarea actiunii;

Simularea executiei global, fara minge;

Executii de aruncare a mingii in fata bratului de lovire;

Acelasi execitiu, dar cu lovirea mingii : la perete, la o anumita inaltime stabilita, sau pe perechi pe latimea terenului;

Pe perechi: executarea serviciului peste plasa, la o distanta de 5-6 m departare de plasa;

Acelasi execitiu, de la linia de fund a terenului.

Greseli frecvente:

Ø     Se trece la insusirea globala a actiunii de serviciu, nerevenindu- se individual, dupa caz, asupra anumitor componente ale actiunii care prezinta deficiente;

Ø     Nu se corecteaza permanent pozitia initiala, ceea ce duce la lovirea incorecta a mingii;

Ø     Executarea nu se efectueaza in conditii regulamentare;

Ø     Nu se asigura un numar suficient de executii, aceasta fiind o sarcina importanta a fiecarui antrenament.

3. Exercitii pentru invatarea loviturii de atac.

Lovitura de atac este unul dintre cele mai complexe elemente tehnice din jocul de volei. Invatarea acestui procedeu presupune cel putin doua aspecte: invatarea elenului si a bataii pentru saritura si invatarea actiunii corecte si coordonate a bratelor la minge.

A) Exercitii pentru invatarea actiunii bratelor la minge:

din minge tinuta pe palma stanga deasupra capului, lovirea mingii spre sol cu bratul drept. Exercitiul se efectueaza la distanta mica de perete ( 3-4 m). Mingea lovita trebuie sa atinga prima data solul si apoi peretele;

acelasi exercitiu cu minge tinuta de un partener sau de antrenor; la acest exercitiu jucatorul lucreaza si cu bratul stang;

sportivul situat pe un podium inaltat, situat langa plasa, executa lovitura de atac din minge oferita de antrenor. La acest exercitiu se urmareste actiunea corecta si coordonata a ambelor brate la minge.

In paralel cu invatarea actiunii bratelor la minge se lucreaza si pentru invatarea elanului si a bataii. Elanul pentru lovitura de atac si bataia corect efectuate reprezinta o premisa importanta in reusita actiunii conjugate asupra mingii. De acea credem ca succesiunea pasilor, ritmul executiei, efectuarea corecta a bataii si actiunea coordonata a bratelor in timpul sariturii sun elementele care trebuie urmarite atent pe toata durata instruirii.

B) Exercitii pentru invatarea elanului:

1. repetarea ultimului pas al elanului peste o saltea sau peste repere trasate pe sol si. Picioarele se aseaza in bataie in tiparele desenate pe sol. La efectuarea acestui exercitiu aspectele dominante ce trebuie urmarite sunt: ritmul executiei, avantarea gambei inspre inainte, asezarea corecta a talpilor in bataie si actiunea coordonata a bratelor. Bataia se executa obligatoriu pe calcaiul piciorului drept iar oprirea inaintarii se realizeaza prin asezarea piciorului stang mai in fata, pe muchia interna;

2. acelasi exercitiu cu minge de oina sau de tenis tinuta in mana stanga. Dupa executarea elanului si bataii, trecerea mingii deasupra capului in mana dreapta si aruncarea ei peste plasa. Acest exercitiu "obliga" intr-un fel sportivii sa duca prin elan, ambele brate deasupra capului;

3. acelasi exercitiu cu elan de doi pasi. Pentru a invata corect lungimea celor doi pasi recomandam ca pentru inceput pasi sa fie executati folosind repere trasate pe sol sau alte repere ( jetoane, jaloane, saltele, etc.);

4. elan de 2 pasi, lovitura de atac din minge tinuta de antrenor deasupra plasei;

5. acelasi exercitiu cu minge aruncata de antrenor.

4. Exercitii pentru invatarea blocajului:

1. din stand pe o banca de gimnastica, actiunea bratelor la mingi tinute deasupra plasei; se urmareste actiunea bratelor cu palma deschisa asezata deasupra mingii. Controlul vizual al actiunii este determinant si obligatoriu;

2. acelasi exercitiu cu actiunea bratelor la mingi care apar deasupra plasei;

3. acelasi exercitiu cu saritura de pe loc;

4. atac usor si alternativ in una din palmele tinute deasupra plasei. Acest exercitiu este important pentru ca obisnuieste sportivul sa nu duca ambele brate la minge. Exercitiul este cu atat mai important pentru jucatorii de blocaj din zona 3;

5. sportivul sta pe banca cu bratele tinute deasupra plasei, pentru blocaj; Antrenorul ataca in palmele sportivului;

6. din stand pe sol langa plasa pregatit pentru actiunea de blocaj, sportivul executa o saritura la blocaj fara minge, apoi o saritura la blocaj la mingea atacata de antrenor;

Am prezentat mai sus cateva exercitii pentru invatarea blocajului individual. Dupa cum se observa, la aceste exercitii accentul cade mai ales pe actiunea bratelor la minge si pe controlul vizual al actiunii bratelor. Multi sportivi, in faza de invatare a blocajului inchid ochii mai ales la mingi atacate, iar astfel controlul vizual al actiunii dispare. De aceea antrenorul trebuie sa acorde maxima atentie acestui lucru.

Pentru ca jocul de volei, alaturi de atletism, gimanastica si celelalte jocuri sportive reprezinta un mijloc principal de realizarea a obiectivelor educatiei fizice scolare, accentul este pus pe metodologia de predare a jocului in cadrul lectiilor de educatie fizica.Au fost descrise etapele specifice stadiilor de invatare, adica initierea, fixarea si consolidarea principalelor actiuni ale jocului si sunt prezentate si sistemele de actionare considerate de noi eficiente pentru realizarea demersului didactic.