AUDITUL ENERGETIC

AUDITUL ENERGETIC

Analiza critica a eficientei utilizarii energiei intr-un perimetru dat, cunoscuta si sub denumirea de audit energetic, este una dintre componentele de baza ale oricarui program de actiune avand ca obiectiv imbunatatirea eficientei energetice. Auditul energetic reflecta nivelul eficientei energetice atins in interiorul perimetrului analizat intr-o anumita perioada de timp. In acelasi timp, auditul energetic furnizeaza informatiile necesare pentru stabilirea celor mai potrivite si mai convenabile solutii in vederea cresterii eficientei energetice a activitatilor desfasurate in organizatia analizata.

Termenul audit din limba engleza echivaleaza in limba romana cu revizie contabila si nu cu bilant contabil. In acelasi mod, termenul auditor are intelesul de revizor contabil si nu de contabil. Revizia contabila presupune verificarea inregistrarilor, a calculelor efectuate si analiza critica a termenilor bilantului, finalizata cu o evaluare. Similar, termenul energy audit din limba engleza echivaleaza in limba romana cu expresia 'analiza critica a eficientei utilizarii energiei' sau cu sintagma audit energetic.

Trebuie precizat faptul ca auditul energetic nu este echivalent cu un simplu bilant sau cu o suma de bilanturi energetice. In cadrul auditului, bilantul energetic constitue un instrument care permite verificarea indicatiei unui aparat de masura sau estimarea cantitativa a unui flux de energie care fie nu se masoara fie nu se poate masura. Bilantul energetic al unui transformator de energie sau al unui consumator final permite stabilirea indicatorilor de performanta si eventual a cauzelor reducerii acestora in comparatie cu valorile de proiect.

Intocmirea unui audit energetic implica stabilirea clara a limitelor perimetrului analizat si a perioadei de timp pe durata careia se face analiza. Perimetrul poate cuprinde o intreaga organizatie (regie, companie, societate, grup, trust, intreprindere etc), o sucursala a unei organizatii cu contabilitate proprie sau o cladire. El poate cuprinde elemente care nu sunt neaparat situate pe acelasi amplasament, dar intre care exista legaturi si/sau schimburi materiale (cabluri de forta, conducte, instalatii sau sisteme de transport, etc.).

Auditul energetic se intocmeste pentru perioade lungi de timp, egale sau chiar mai mari decat un an calendaristic sau financiar. Perioada aleasa trebuie sa cuprinda cel putin un ciclu complect de activitate (ciclu de fabricatie, ciclu climatic, etc). Eficienta energetica nu se determina pentru o ora, o zi, o saptamana, o luna sau chiar un semestru. Rezultatele obtinute pe perioade scurte nu sunt in general relevante pentru o activitate de tip industrial.

Cu ocazia intocmirii auditului energetic sunt identificate subsistemele unde se manifesta ineficienta si poate fi evaluata marimea pierderilor cauzate de aceasta. Este evident faptul ca atat eforturile de identificare a punctelor de ineficienta cat si baza de stabilire a unei strategii pe termen mediu materializata printr-un plan de masuri de conservare a energiei vor avea o eficacitate cu atat mai mare cu cat amploarea analizei si implicit gradul de detaliere sunt mai mari.

Intocmirea auditului energetic implica un inventar al surselor de alimentare cu purtatori de energie exterioare conturului, care trebuie sa acopere urmatoarele aspecte :

tipul si caracteristicile purtatorului de energie furnizat de sursa externa;

caracteristicile cererii de energie acoperite de catre sursa externa;

tariful actual stabilit prin contractul de livrare si tarifele alternativele disponibile;

alte aspecte legate de statutul, amplasarea si capacitatea sursei externe, de conditiile si de restrictiile de livrare, stabilite sau nu prin contract.

In interiorul conturului analizat se intocmeste un inventar al consumatorilor finali de energie, organizati sau nu pe centre de consum energetic, precum si un inventar al transformatorilor interni de energie. Inventarul consumatorilor finali trebuie sa puna in evidenta urmatoarele aspecte :

natura activitatii sau procesului tehnologic care primeste fluxul de energie;

tipul, parametrii si sursa din care provine fiecare flux purtator de energie;

caracteristicile cererii de energie, pentru fiecare tip de purtator de energie;

legaturile tehnologice cu alti consumatori finali si consecintele acestor legaturi asupra caracteristicilor cererii de energie;

natura si potentialul resurselor energetice secundare disponibilizate din motive tehnologice;

starea tehnica a instalatiilor la momentul intocmirii auditului.

Transformatorii interni de energie (centrale termice, centrale electrice de termoficare, statii de aer comprimat, statii de pompare etc.) alimenteaza de obicei mai multi astfel de consumatori finali. Pentru fiecare transformator intern de energie se recomanda a fi specificate urmatoarele aspecte :

natura, sursa si caracteristicile fluxurilor de energie care intra;

tipul transformarii suferite, randamentul realizat, alte caracteristici tehnice;

natura si parametrii fluxului de energie care iese;

capacitatea instalata a transformatorului energetic;

consumatorii sau centrele de consum alimentate;

modalitatea de alimentare a consumatorilor si consecintele ei (direct, prin intermediul unei retele de distributie etc.);

natura, potentialul energetic si impactul asupra mediului pentru fiecare dintre fluxurile de energie evacuate in atmosfera;

starea tehnica a instalatiilor si a sistemului de distributie la momentul intocmirii auditului.

Auditul energetic nu trebuie confundat cu bilantul energetic. Auditul energetic este o analiza a modului de valorificare a energiei consumate intr-un perimetru dat, in timp ce bilantul energetic este doar unul dintre instrumentele acestei analize. Evaluarea eficientei energetice a activitatii desfasurate intr-un contur dat nu necesita in mod normal cunoasterea tuturor termenilor bilantului energetic care intra in perimetrul analizat, ci doar a celor care intra in mod organizat si contra cost. In ultima instanta, fluxurile de energie care ies, inclusiv continutul de energie al produsului principal, prezinta interes pentru auditor doar in masura in care ele mai pot fi valorificate prin reciclare, recuperare, reutilizare, etc.

Intocmirea auditului energetic nu presupunein mod obligatoriu intocmirea in prealabil a unuia sau mai multor bilanturi energetice. Auditul energetic propriu-zis include anumite parti din bilantul energetic intocmit pe un an sau, atunci cand este cazul, pe o perioada mai lunga. Termenii bilanturilor energetice pe perioade scurte (o ora, un schimb, o sarja, etc) nu se regasesc ca atare in valorile care stau la baza intocmirii auditului. In ciuda caracterului lor detaliat, aceste bilanturi nu sunt relevante pentru auditor decat in cazurile in care rezultatele obtinute pentru un an sau o perioada mai lunga de timp indica existenta unor puncte de ineficienta energetica in interiorul conturului analizat. Ele stau la baza analizei care succede auditul propriu-zis si care are ca obiectiv stabilirea masurilor si actiunilor destinate sa imbunatateasca situatia sub aspectul eficientei energetice.

Bilantul energetic intocmit pentru un an sau, atunci cand este cazul, pentru o perioada mai lunga de timp, este singurul tip de bilant ai carui termeni se regasesc in auditul energetic propriu-zis. Un astfel de bilant nu se poate baza pe masuratori efectuate de auditor, ci pe datele masurate, consemnate si inregistrate de catre personalul intreprinderii analizate. Este evident ca nici o intreprindere nu-si poate permite sa intocmeasca un bilant energetic perpetuu, inregistrand timp de un an marimile tuturor fluxurilor de energie care se regasesc intr-un bilant energetic orar. Un astfel de efort nu este nici justificat si nici recomandabil.

In acelasi timp trebuie subliniat faptul ca practica actuala a celor mai multe intreprinderi industriale din Romania in domeniul monitorizarii consumurilor de energie lasa inca mult de dorit. In cele mai multe cazuri este monitorizat si inregistrat consumul global de combustibil si cel de energie electrica, care sunt mai usor de masurat, dar lipsesc aproape orice date legate de consumurile de caldura, frig, aer comprimat, etc. Stabilirea unor centre de consum energetic si monitorizarea tuturor consumurilor de energie pentru fiecare astfel de centru constitue inca un deziderat pentru viitor.

Aceasta situatie nu este de natura sa contribuie la eficientizarea activitatii sub aspect energetic iar comandarea si intocmirea unui audit energetic nu poate inlocui aceste masuri, care vor fi oricum incluse in planul de masuri si actiuni propus de auditor. Este unul dintre aspectele care trebuie bine intelese de catre cei care au responsabilitati la diverse niveluri in acest domeniu.

Economisirea energiei consumate presupune mai intai masurarea ei. Instalarea unor aparate de masura sigure si precise (in limitele tehnologiilor actuale) presupune o cheltuiala de capital care va produce efecte ulterior, nu de la sine ci ca urmare a angajarii intregului personal intr-o actiune al carui scop il intelege si il aproba fiecare sau cat mai multi dintre angajati. De regula, intocmirea auditului se bazeaza pe indicatiile aparatelor de masura care constitue baza de facturare sau chiar pe facturile energetice. Daca acuratetea indicatiilor unuia sau mai multor aparate de masura care constitue baza de facturare este pusa la indoiala, fie de catre furnizor, fie de catre consumator, intocmirea unui audit este prematura. Situatii de acest fel nu sunt intalnite in tarile avansate din UE. Reglementarea statutului acestor aparate de masura este o problema a carei rezolvare este prevazuta in orice contract serios de furnizare a energiei.

Modul de intocmire, gradul de detaliere si modul de exprimare a marimilor prezentate si calculate depind de scopul auditului si trebuie sa fie pe intelesul celui caruia ii este destinat. Auditul energetic, intocmit pe baza datelor continute in facturile de plata a energiei, poate contine marimi exprimate fizic (in unitati de energie) sau valoric (in unitati monetare). Trebuie precizat faptul ca in bilanturile energetice, marimile care intra si care ies se exprima numai in unitati fizice de energie. In cadrul auditului energetic se recomanda recurgerea la exprimarea valorica a acestora, care prezinta avantajul ca asigura echivalarea tuturor formelor de energie consumate.

Aprecierea eficientei energetice se face cu ajutorul unuia sau mai multor indicatori de performanta energetica, care sunt apoi comparati cu cate o valoare de referinta. In scopul cresterii eficientei energetice in perimetrul analizat, auditorul poate propune

reconsiderarea sau reprogramarea unor activitati,

modificarea, reabilitarea sau inlocuirea unor instalatii transformatoare de energie sau a unora dintre consumatorii finali,

schimbarea conceptiei de alimentare cu energie si a distributiei acesteia catre consumatorii din conturul analizat.

Solutiile identificate in acest fel nu pot fi implementate toate odata din cauza restrictiilor si limitarilor de natura tehnica si financiara. Planul de masuri si actiuni elaborat de auditor trebuie sa ia in considerare eventualele interdependente existente intre masurile propuse, situatia financiara reala a organizatiei analizate si contextul economic general. Masurile propuse de catre auditor vor fi ierarhizate dupa unul sau mai multe criterii de natura economica, stabilite de comun acord cu beneficiarul auditului. Pentru fiecare masura sau actiune propusa, auditorul trebuie sa specifice atat costurile de investitie si de operare aferente cat si rezultatele scontate, respectiv economiile de energie sau de cheltuieli estimate.

Din aceasta lista de propuneri, conducerea organizatiei alege cele mai convenabile masuri si stabileste pentru fiecare termenul de implementare si sursa de finantare. Aplicarea in practica a masurilor propuse se face de cele mai multe ori treptat, pe parcursul mai multor ani, incepand cu masurile care implica investitiile cele mai mici. Economiile astfel realizate constitue apoi sursa de finantare pentru un al doilea set de investitii. In acest fel organizatia isi poate imbunatati eficienta energetica fara a recurge la credite.

Intocmirea unui singur audit energetic nu rezolva problema eficientei energetice pentru totdeauna. Managementul energiei trebuie sa fie o preocupare continua, ceea ce conduce la necesitatea repetarii auditul energetic cu o anumita ciclicitate.