Cresterea eficientei energetice in conditiile problematicii sectoriale

Cresterea eficientei energetice in conditiile problematicii sectoriale

1 Aspecte cantitative si calitative ale consumului energetic contemporan

" Conform prognozei Comisiei Europene pentru Energie si Transport pana in anul consumul de energie electrica in Europa va creste cu circa Din cauza lipsei surselor locale de combustibili fosili, dar in primul rand obiectivele privind dezvoltarea durabila a societatii, determina intensificarea preocuparilor pentru securitatea energetica atat nationala cat si internationala, cu diversificarea surselor de alimentare cu energie primara(petrol,gaze naturale,carbune, etc). In plus, trebuie sa se tina seama de faptul ca eficienta energetica reprezinta una dintre cele mai importante, cea mai usor disponibila, cea mai putin poluanta si cea mai ieftina resursa dintre toate resursele existente.

In acelasi timp, o planificarea adecvata a resurselor poate asigura o utilizare eficienta si cu costuri reduse a necesarului de energie Caracteristici specifice ale energiei electrice si ale industriei energiei electrice au determinat companiile( de energie) din domeniu, guvernele si alte organizatii interesate sa acorde o atentie mai atenta planificarii dezvoltarii sistemului energetic si a resurselor necesare, pentru dezvoltarea bunei functionari.

Energia electrica este un suport logistic esential al oricarei societati moderne si trebuie produsa in fiecare moment la nivelul cererut de consumtori. Intreruperile in alimentarea cu energie determina daune la utilizatorii finali, cu consecinte negative asupra caracteristicilor lor concurentiale. Atunci cand consumul de energie depaseste capacitatea operationala a sistemului pot aparea situatii periculoase, cu posibilitatea unor caderi totale (blackouts).

Calitatea energiei electrice, din punctul de vedere al sistemului electric, evaluata printr-un set de indicatori specifici, calitatea energiei electrice poate fi afectata de perturbatii electromagnetice specifice functionarii sistemului electroenergetic in regimuri normale sau perturbate. Abaterile admise de la indicatorii de calitate sunt stabilite in functie de daunele determinate in sistemele de producere, transport, distributie, furnizare si consum al energiei electrice.

Perturbatiile care afecteaza calitatea energiei electrice pot sa apara in toate componentele sistemului energetic, in procesul de furnizare, dar si in cadrul proceselor utilizatorului final.

Limitarea perturbatiilor la un nivel acceptabil, asigurand astfel un nivel normat al calitatii energiei electrice, constituie una dintre preocuparile importante ale specialistilor din sectorul energetic. Din punct de vedere practic, problemele de calitate a energiei electrice pot fi impartite in trei categorii: calitatea tensiunii de alimentare; calitatea serviciului de alimentare;calitatea comerciala Fiecare dintre cele trei componente are importanta in asigurarea unor conditii normale a activitatilor in sectorul energetic.

In multe situatii, in special in cazul tehnologiilor moderne, consumatorii sunt cei care determina importante perturbatii electromagnetice, care pot sa afecteze calitatea energiei electrice furnizata celorlalti consumatori. In acest caz, consumatorii trebuie sa adopte masurile necesare pentru limitarea perturbatiilor la un nivel la care nu este afectata calitatea standard a energiei electrice la ceilalti consumatori Rezolvarea problemelor de calitate a energiei electrice este, in general, un proces complex in care apare necesara o colaborare stransa intre consumatorul de energie electrica si furnizor.Programea dezvoltarii sistemului de producere, transport si distributie trebuie sa aiba in vedere acoperirea consumului de energie, suficient de sigur si, pe cat posibil, economic In mod traditional, resursele pentru asigurarea la niveluri din ce in ce mai inalte a echilibrului productie-consum au fost cautate numai in cadrul sistemului de alimentare cu energie. Importanta sectorului de energie pentru societate, precum si pentru toate celelalte ramuri economice, dezvoltarea acestui sector se realizeaza sub supravegherea statului, pe termen lung, prin elaborarea si transpunerea in practica a unei strategii sectoriale, iar pe termen scurt prin implementarea unei politici corelate cu documentul strategic. Intr-o economie din ce in ce mai globalizata, politica energetica a unei tari se realizeaza in contextul evolutiilor si schimbarilor care au loc pe plan mondial.

Cererea totala de energie in 2030 va fi cu circa 50% mai mare decat in 2003 si cu circa 46% mai mare pentru petrol. Rezervele certe cunoscute de petrol pot sustine un nivel actual de consum doar pana in 2040, iar cele de gaze naturale, pana in 2070.

Previziunile indica o crestere economica, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice.

"Din punct de vedere al structurii consumului de energie primara la nivel mondial, evolutia si prognoza de referinta realizata de Agentia Internationala pentru Energie evidentiaza cresterea mai rapida a ponderii gazelor naturale (care va depasi carbunele), dar si a surselor regenerabile. In figura 1 este evidentiata evolutia cererii de energie, la nivel mondial."[17]

Figura Evolutia cererii mondiale de consum la resursele de energie primara.

18000

16000

14000 Alte regenerabile

12000 Biomasa

10000 Hidroenergie.

Energie nucleara

Gaze

4000 Petrol

2000 Carbune

0

Aceste resurse sunt constituite din grupuri energetice, cu purtatorii de energie primara aferenti, precum si din instalatii de transformare, transport si distribuire a energiei. "Metodologiile de planificare a dezvoltarii sistemului au evoluat continuu in directia reducerii costurilor totale de asigurare cu energie. In conditiile in care nu s-a depasit acest cadru al optiunilor de resurse, a rezultat o abordare in etape distincte a celor doua componente ale balantei de energie" (figura 1 care se afla pe pagina 27):[18]

Costuri marginale

Costul sistemului

Tabelul 1 Procesul planificarii traditionale in domeniul energiei

Criteriul de optimizare reflecta, in plan concret, politica companiei de energie electrica. In planificarea traditionala, cel mai cuprinzator si mai justificat sub aspect economic este criteriul costului total actualizat minim al sistemului de alimentare si, in consecinta, al energiei livrate.

Pentru sistemele care-si stabilesc regimurile de functionare analiza costurilor marginale,prin realizarea optimului este echivalenta cu functionarea in punctul in care costul marginal pe termen scurt este egal cu costul marginal pe termen lung. Imprejurimile speciale pot provoca si alte optiuni pentru criteriul de optimizare, ca - de exemplu - venitul net, flexibilitatea sistemului la schimbari etc. Restrangerile sunt generate de aspectele tehnice si tehnologice, de volumul admis al cheltuielilor de capital (investitii), de structura combustibililor, de impactul acceptat asupra mediului inconjurator.

Planificarea traditionala, poate axa aproape exclusiv catre sistemul de alimentare (capital-intensiv, inclusiv sectoarele economice conexe), parasind optiunile de economisire a energiei, care pot garanta servicii echivalente la un cost mai mic.Conditiile de optimizare folosite nu garanteaza faptul ca nu se vor epuiza resursele locale si nu atrage in procesul de planificare alti participanti interesati - cum ar fi, de exemplu, organizatiile locale (regionale), sociale, de mediu inconjurator etc.

" Pentru Romania prognoza consumulului de energie, este determinat de scenariul de referinta a cererii de energie in perioada 2007-2020 care are in vedere prognoza evolutiei principalilor indicatori macroeconomici in perioada elaborata de Comisia Nationala de Prognoza.

In perioada se estimeaza indicatorii de dezvoltare din tabel

In aceste conditii se estimeaza necesarul de energie electrica pentru perioada 2007-2020, precum si modul de asigurare a necesarului prin utilizarea fiecarei surse primare de energie (Tabelul 3).

Iar productia de energie primara,pentru Romania in perioada 2007-2020 se estimeaza in tabelul 4 [20]

Tabelul Productia de resurse energetice primare

*) Raportarea productiei hidroelectrice la anul 2005 este nerelevanta, datorita hidraulicitatii exceptionale din respectivul an.

S-au utilizat urmatoarele ipoteze:

Ø  piata de energie electrica din Romania este integrata in piata sud-est europeana si in

piata central europeana, schimburile transfrontalière fiind limitate doar de capacitatile de interconexiune;

Ø      consumul national de energie electrica va avea o creste relativ constant cu circa 3% pe

an in toata perioada mentionata;

Ø      exportul de energie electrica va creste substantial dupa anul 2015, sustinut prin intrarea

in functiune a unitatilor nucleare 3 si 4 de la CNE Cernavoda si reteh-nologizarea unor unitati termoenergetice;

Ø      se va pune accent pe utilizarea surselor regenerabile, cu atingerea tintei de 33% din

consumul intern brut de energie electrica al anului 2010 din aceste surse;

Ø      se va incuraja utilizarea combustibililor solizi prin tehnologii curate;

Ø      se va limita ponderea productiei de energie electrica prin utilizarea combustibililor

lichizi si gazosi. Acesti combustibili se vor utiliza cu precadere in unitati de cogenerare, necesare asigurarii cu energie termica a populatiei.

Dupa anul 2012, exportul de energie electrica va depasi productia realizata prin utilizarea combustibililor lichizi si gazosi proveniti din import. Balanta energetica a tarii va deveni astfel excedentara pentru prima data in istorie.

In anul 2010 se va indeplini tinta nationala stabilita privind utilizarea surselor regenerabile de energie in productia de energie electrica. Ritmul de utilizare a surselor regenerabile va continua sa creasca si dupa anul 2010, astfel incat productia de energie electrica din aceste surse in anul 2015 sa reprezinte 35% din consumul intern brut de energie electrica, iar in anul 2020 sa reprezinte 38%.

Realizarea productiei estimate de energie electrica in centralele termoelectrice este conditionata de:

. dezvoltarea exploatarilor miniere de huila, lignit si uraniu, in conditii economice;

. asigurararea unor cantitati suplimentare de huila din import, cu incadrarea in Planul National de Alocare a emisiilor de gaze cu efect de sera;

. completarea necesarului de uraniu prin importuri, conform dezvoltarii programului de energetica nucleara.

2 Conceptul de planificare integrata a resurselor (IRP) si etapele planificarii

Planificarea integrata a resurselor (Integrated Resource Planning - IRP) este un proces de planificare adoptat in prezent de catre furnizorii de energie si de institutiile de reglementare.

Furnizorii de energie, consumatorii, organismele de reglementare si autoritatile folosesc noi metode de planificare ce pot lua in considerare impactul economic regional sau global, incertitudinile, relatia dintre pret si volumul vanzarilor de energie, eficienta energetica si impactul asupra mediului inconjurator.

In cadrul planificarii integrate a resurselor de energie se analizeaza o paleta amplu de optiuni si consecinte privind tehnologiile, procesele de producere si de consum fiind analizate, ca intreg, sub forma unui sistem care intra in relatie cu exteriorul reprezentat de constrangerile de mediu inconjurator si de restul societatii.

" Este important faptul ca, in procesul IRP, nu mai exista o limitare la o anumita forma de energie, iar costul minim nu se mai refera la un sistem (industrie) particular(a) de energie.

Planificarea integrata a resurselor de energie este un concept de management cu o tripla determinare, care tine seama de necesitatile consumatorilor, costul diferitelor sisteme de energie, politica nationala a energiei si a mediului ambiant (figura 5)."[21]

A. Leca, (coordonator), Principii de management energetic, Bucuresti, Editura Tehnica, 1997,pag .300

Criteriul de baza este satisfacerea, in mod eficient economic, a necesitatilor de servicii energetice ale consumatorilor, prin evaluarea optiunilor de producere si consum. Aplicarea conceptului IRP presupune rezolvarea unor probleme de echivalare complexa a resurselor (tehnologiilor) si de evaluare a acestora din mai multe perspective.

La echivalarea resurselor se au in vedere nu numai pretul, ci si calitatea, durabilitatea, viabilitatea, disponibilitatea, "dispecerabilitatea', impactul asupra mediului inconjurator si, nu in ultimul rand, dorinta consumatorului.

Legislatia si reglementarile din domeniul energiei si cel al mediului inconjurator, daca sunt puternice, pot impune luarea in considerare a asa-numitelor costuri externe, care pot influenta semnificativ optiunile.Optiunile de resurse si celelalte rezultate ale analizei trebuie evaluate din mai multe perspective: macroeconomica, a uneia sau a mai multor companii de energie, a consumatorilor. In acest scop, in procesul de planificare integrata se recurge frecvent la metodele traditionale de planificare, pentru analize la scara microeconomica.

Etapele planificarii integrate a resurselor sunt:

a) Prognoza cererii de servicii ale energiei - si nu a consumului de energie -constituie baza de planificare.

Este bine cunoscut faptul ca, la marea majoritatea a consumatorilor nu au nevoie de o anumita forma de energie si nici nu au nevoie de energie in mod continuu; multi dintre consumatori nu cunosc termenul de minimum tehnic.Toti consumatorii au, insa, nevoie de solutii cu putina energie, iar pe un plan mai general, se poate admite ca serviciul energiei trebuie acordat la cel mai redus cost social.

"Pe de alta parte, pentru un furnizor de energie, sistemul propriu de tarife imparte consumatorii in doua clase, profitabili si neprofitabili, in functie de raportul dintre cost si pretul energiei livrate. In acceptiunea furnizorului, rezolvarea problemei consumatorilor neprofitabili presupune adoptarea de catre acestia a uneia dintre urmatoarele trei solutii:" [22]

sa-si schimbe modul de utilizare a energiei (graficul si/sau nivelul consumului);

sa obtina servicii de la un alt furnizor (competitor), care este in masura sa le ofere la un

cost mai redus;

sa plateasca preturi mai mari (solutie care contrazice, insa, principiul echitatii tarifare).

b) Resurse de tip furnizor sunt localizate in sistemele de alimentare cu energie. Pozitia relativa a optiunilor de acest tip in selectia finala depinde de marimea costurilor tehnologice si de rezultatul echivalarii sub aspectele calitatii si functionarii.

Echivalenta calitatii energiei se bazeaza pe indicatori care semnifica fie un randament global al ciclului energiei, fie cantitatea de energie exprimata procentual (de exemplu, 100 pentru energie electrica si 20 pentru caldura la 20C)

Sistemele electroenergetice mari ofera o paleta larga de optiuni privind energia primara (hidroenergie, energie nucleara, carbuni, gaze naturale, pacura), tehno-logia (cicluri conventionale in condensatie sau cogenerare, ), dimensiunea si esalonarea in timp a unitatilor de producere a energiei.

Sursele de energie distribuite, cu o capacitate mai mica, de regula pe baza de hidrocarburi sau resurse regenerabile, beneficiaza de avantajul adaptarii suple la cerere si la conditiile de exploatare. Progresul tehnologic a adus aceste surse de energie (turbine si motoare termice cu cogenerare, instalatii eoliene, instalatii fotoelectrice, celule cu combustibil) in prim-planul competitivitatii, datorita reducerii efectului de sera.

Sistemele bazate pe resurse de energie regenerabila (solara, eoliana, biomasa) pot avea pozitii superioare in ordinea de merit pe baza sprijinului oferit de o legislatie adecvata a energiei si a mediului inconjurator. In cadrul acesteia, taxele de mediu si externalitatile reprezinta instrumente economice cu mare impact asupra costurilor asociate diferitelor tehnologii. Uniunea Europeana recomanda tarilor membre cresterea graduala a ponderii sistemelor bazate pe resurse de energie regenerabila in structura de asigurare a necesarului de consum.Cum este si in cazul Romaniei,care pana in 2010, proportia surselor regenerabile de energie electrica ar trebui sa ajunga pana la 12%, fata de de 6% in 1998.

Externalitatile sunt acele costuri ale sistemului de alimentare cu energie care nu sunt reflectate in costul energiei. Aceste cheltuieli sunt o consecinta a afectarii negative a mediului inconjurator si a sanatatii oamenilor prin efecte secundare asupra calitatii apei, aerului si solului, resurselor de reproducere, arheologice, istorice si estetice.

Conceptul exprima, pe un plan mai general, impactul direct sau indirect datorat productiei sau consumului unui bun sau serviciu, asupra altei entitati, pentru care partii responsabile nu i se imputa costuri egale cu paguba produsa, astfel incat externalitatile nu sunt reflectate in pret.

Externalitatile pot avea si un avantaj, cu un impact pozitiv asupra mediului inconjurator si

populatiei, de exemplu, amenajarilor hidroenergetice li se imputa unele deranjamente asupra habitatului, animalelor si pestilor, dar, in acelasi timp, li se recunosc efectele pozitive in ceea ce priveste recreerea oamenilor si protfftia fata de inundatii.

"Tehnologiile folosite in sistemele de alimentare cu energie genereaza, in principal, urmatoarele externalitati:

centralele nucleare: emisii la operatiile de rutina, accidente, deseuri pe termen lung, proliferarea nucleara;

termocentralele: poluare termica a apelor, poluare a aerului, apei si solului, efecte negative asupra climei si sanatatii;

instalatii eoliene: zgomot, afectarea peisajului, uciderea pasarilor;

instalatiile geotermale: poluarea aerului cu sulfati de hidrogen;

liniile electrice: campuri electromagnetice, administrarea cu dificultate a ierbicidelor, deranjarea solului in perioada constructie, reducerea valorii proprietatii datorita culoarelor de trecere etc"[23].

Efectul taxelor referitoare la poluarea aerului, depozitarea deseurilor si poluarea termica a apelor este semnificativ in alegerea variantelor de investitii sau chiar pentru inchiderea unor instalatii existente de producere a energiei.

Aplatizarea graficului de sarcina a sistemului de alimentare cu energie constituie o solutie importanta de reducere a costului energiei. Se evita astfel, functionarea sau instalarea de grupuri generatoare de energie (scumpa) pentru varful sistemului si intarirea unor zone ale retelelor de transport si de distributie a energiei. Atat reglarea directa (de catre furnizor), cat si cea indirecta (de catre consumatori) se bazeaza pe resursele oferite de mecanismul de tarifare a energiei. Cheltuielile sunt determinate de aparatura suplimentara de control si comunicatie, de unele modificari ale receptoarelor de energie sau ale procesului tehnologic. Astfel consumatorii deconectabili (unele cuptoare si boilere electrice, instalatii de macinare in fabricile de ciment, pompe de irigatii etc.) pot fi intrerupti la orele de consum ridicat in sistemul energetic si activati in perioadele de consum redus.

Pentru ca pretul, energie electrice in orelede varf (de exemplu intre orele 16-19) sunt mult mai scumpe,decat in afara oreleor de varf, ceea ce determina pe unele consumatori mari sau mici, sa intrerupa alimentarea, cu utilajul,astfel el face o economisere semnificativa.

Cresterea eficientei in folosirea energiei prin aplicarea de tehnologii performante, precum si actiunile vizand schimbarea comportamentului consumatorului fata de consumul de energie, ofera un potential de economisire si beneficii care sunt inca departe de a fi fost complet explorate. Astfel, de exemplu,sunt luate in consideratie masurile de reabilitare a receptoarelor consumatoare de energie, rezervoarelor si conductelor, de introducere (sau, dupa caz, generalizare) a sistemelor de masurare/control si a unor tehnologii moderne precum actionarile cu viteza variabila

Un domeniu cu potential ridicat de economisere este preezentat de tehnologiile electrice moderne. Folosirea inteligenta a energiei electrice in procesele de incalzire, separare si filtrare determina atat economie de energie, cat si extinderea pietei energiei electrice in competitia cu alte forme de energie, tehnologii curate, cu impact negativ minim asupra mediului inconjurator. Sistemele de recuperare a energie reziduale reprezinta, de asemenea, un potential ridicat de economisire a energiei.

Alte tehnologii care determina economie de energie sunt: recompresia mecanica a aburului uzat; reincalzirea locala a apei calde; separarea fluidelor prin osmoza inversa, cu ajutorul membranelor schimbatoare de ioni; incalzirea prin microunde sau cu alte tipuri de radiatii; detensionarea pieselor din metal prin vibratii etc.

La alegerea planului optim este necesar a lua in consideratie urmatoarele aspecte:

sa raspunda obiectivelor furnizorului;

sa mentina siguranta sistemului energetic;

sa fie optiunea cu cost minim pentru consumatori;

sa minimizeze impactul negativ al energiei asupra mediului inconjurator;

sa fie flexibil la schimbari si incertitudini.

Abordarea instrumentala a managementului energiei

Exista o gama larga de instrumente cu ajutorul carora se realizeaza managementul sectorului energetic.Una din instrumentele acestea este strategia de evolutie a sectorului energetic, dar inainte, se va prezeznta o definire a sectorului energetic mondial si cel national.

Definirea si limitele sectorului energetic Sunt mai multe acceptiuni in practica mondiala a ceea ce, obisnuit, se numeste sector energetic si anume:

o interpretare extinsa: sistemul complex al energeticii cuprinde industria energiei (generare, productie de energie), transportul, distributia si furnizarea. Pot fi adaugate si sectoarele de exploatare a resurselor primare de energie, sectorul de cercetare-dezvoltare aferent, invatamantul de specialitate, protectia si reconstructia mediului afectat de activitatile economice ale sectorului [24].

Iar in Romania, Sectorul Energetic Romanesc (S.E.N.) este o structura tehnico-economica organizata la nivelul tarii, care permite satisfacerea cerintelor de energie ale consumatorilor, caracterizata de urmatoarele functii distincte: producerea sau generarea (suma aspectelor legate de generarea energiei electrice,inclusiv planificarea capacitatilor de productie si a investitiilor necesare); transportul (transmisia energiei electrice la inalta tensiune si functionarea intregului sistem energetic, inclusiv dispeceriza-ea, reglajul frecventei si alte servicii energetice, interconectarea cu sistemele energetice vecine etc); distributia (transportul energiei electrice la medie si joasa tensiune si livrarea acesteia catre
consumatorul sau beneficiarul final); furnizarea (comercializarea energiei electrice catre beneficia-rul final). Energia electrica trebuie privita ca un bun public destinat tuturor consumatorilor fara discriminari si, concomitent, ca o marfa supusa pietelor concurentiale.

Strategia si evolutie sectorului energetic, cuprind instrumente care sunt folosite cu o importanta deosebita pentru functionarea sistemului energetic national la nivelul unor performante prefigurate de a se realiza pe termen lung

Necesitatea unei strategii de evolutie a energeticii romanesti.Este ca in primul rand, se recurge la o strategie a sectorului energetic in cazuri deosebite precum:

criza in sistemul energetic;

conditii externe extreme: cum ar fi o criza mondiala, modificari geopolitice semnificative, aliante regionale de tipul Uniunii Europene, situatii conflictuale, tratate.

impunerea unei noi traiectorii de evolutie, pentru care sistemul nu este proiectat.

In al doilea rand, este desosebit de important frecventa cu care se schimba o strategie: ea se elaboreaza si ramane valabila pe toata durata obiectivelor preconizate. In general, obiectivele pe termen lung, a sectorului energetic sunt eleborate pe o perioada de 25 si 50 ani. Inertia sistemului ce determina acest orizont de timp este in functie de accesul la resursele primare de energie, durata investitiilor si ciclul de viata economica al obiectivelor energetice. Timpul de epuizare a unor resurse de energie primara, atingerea unor niveluri de productie sau calitatea, sunt elemente necesare care trebuie sa fie luate in considerare la determinarea duratei strategiei. In Romania, dupa anul 1989, elaborarea strategiilor s-a mentinut intr-un cadru formal. Ele au urmarit orizonturi de timp de maxim ani cat era durata maxim unui mandat electoral, iar urmatorul guvern care venind la putere, a schimbat vechea strategie,urmand sa introduca propria strategie.

La aceste cauze ce privesc conjunctura politica se adauga si alte doua neajunsuri si anume:

lipsa activitatii de operationalizare a strategiei pe toata durata urmaririi si realizarii obiectivelor acesteia, respectiv a unui cadru institutional adecvat reprezentat printr-o entitate, care sa aiba, prin statut, capacitatea de a articula politicile cu obiectivele strategice, care sa actualizeze si sa elaboreze noi scenarii posibile pentru evolutia sectorului

faptul ca managementul strategiei trebuie sa faca saltul de la controlul sistemului prin feed-back la controlul prin feed-before schimband astfel viziunea specialistilor, de la a privi in trecut (feed-back), la a privi in viitorul evolutiei sistemului (feed-before). Aceste ultime aspecte ce conditioneaza succesul strategiei, vor fi detaliate mai departe.

"Precizari metodologice pentru elaborarea unei strategii, se ve prezenta schema de elaborare care este folosit pentru stabilirea optiunior, si elaborarea unei posibile strategii a sectorului energetic, s-a utilizat schema logica din figura 3,care se afla la pagina 37.[25]

Evaluarea Feedback   

Feedbefore strategiei

Figura Schema logica de elaborare a unei strategii[25]

Aceasta este conforma cu metodologia generala si acceptata de institutiile(energetice) internationale si este folosita si in strategiile elaborate la nivelul Romaniei si in tarile din Occident. Conform acestei scheme, alegerea corecta a obiectivelor strategice este esentiala pentru intregul demers al strategiei. Pentru aceasta, un inventar al obiectivelor posibile este rezultatul studierii practicii mondiale si al propriei experiente nationale.

Obiectivele strategice se poate caracteriza prin practica mondiala care rezulta din studierea tendintelor energeticii mondiale, si mod special, energetica europeana, a prognozelor pentru evolutia necesarului de energie si a volumului resurselor naturale, a legislatiei internationale existente (mai ales a celei care limiteaza efectele poluante ale industriei energetice), concretizata prin reducerea cat mai mult a efectului de sera si prin reducerea pericolului transportului peste frontiere al dioxidului de sulf,si al acumularii deseurilor radioactive etc. Nu fara importanta este nici analiza conceptelor care ghideaza strategiile nationale sau regionale si care determina specificitatea strategiei pe termen lung, precum si conexiunea cu intreaga viata economica, sociala si culturala a zonei respective.

"Prin practica nationala se poate intelege de asemenea, generatoare de obiective strategice, ea fiind supusa analizei prin: diagnoza activitatii economiei si a energeticii, prognoza resurselor naturale, programele guvernamentale de reforma, calitatea factorilor de mediu, opiniile specialistilor din domeniu. Strategia se elaboreaza tinandu-se seama de existenta factorilor de risc si, in special, a celor de ordin geo-politic."[26] Strategia se elaboreaza tinandu-se seama de existenta factorilor de risc si, in special, a celor de ordin geo-politic.

Criteriile de selectie a obiectivelor care pot fi general valabile, acestea putand fi intilnite in oricare strategie nationala ( protectia mediului inconjurator, satisfacerea nevoilor de energie ale economiei etc), precum si criteriile specifice, fiecarei tari si a etapei de dezvoltare.

Limitariie de care tin seama specialistii din sectorul energetic al Romaniei pentru alegerea scenariilor sunt, in principal urmatoarele:

- eficienta scazuta in utilizarea surselor de energie;

- potentialul financiar al Romaniei comparat cu necesarul de investitii din domeniu;

disponibilitatea si volumul resurselor de baza (rezerve de hidrocarburi in scadere sensibila);

insuficienta resurselor financiare interne si externe;

Pentru caracterizarea obiectivelor strategice selectate de mai sus sunt posibile cai diferite, precum propunerea unor scenarii (alternative) care pot fi transpuse in modele adecvate si simulate in conditii diferite, incluse in ansamblul strategiei.

Conform figurii strategia, in intregul ei, trebuie sa cuprinda si setul de politici necesare concretizarii in practica economica a fiecarui scenariu, cu scopul final de atingere a obiectivului strategic preconizat. Politicile ce se elaboreaza si sunt complementare fiecarui scenariu, se refera la investirii, aspecte conomico-sociale ale energeticii, eficienta energetica, protectia mediului, politici de personal etc.

Elaborarea unei strategii poate ramane un exercitiu profesional, daca nu este urmata de alte doua etape necesare si anume:

cadrul legislativ pentru realizarea strategiei;

instrumentele (economice, financiare, administrative, normative etc.) pentru respectarea legii si nominalizarea institutiilor (de stat, independente etc.).

Etape critice in procesul de elaborare a strategiei. Toate aceste etape sunt redate in schema logica din figura 3, si care sunt necesare si importante, dar dupa felul cum strategiile romanesti elaborate dupa anul 1989 au esuat, pot fi facute unele consideratii, eventual, folositoare decidentilor si celor ce lucreaza in sectorul energetic(national).

Filozofia sub semnul careia se poate analiza intreaga strategie (si care ofera o coeziune etapelor din schema logica, concordanta cu strategia nationala de dezvoltare a economiei), permite articularea acesteia cu alte strategii sectoriale si poate fi la baza unei motivatii comune a tuturor celor care au legatura cu sectorul energetic.

Criteriile de selectie a obiectivelor sunt extrem de diferite astfel: politice, economice, sociale, ecologice, de timp de realizare etc., fiecare avand o pondere semnificativa in optiunea pentru un obiectiv sau altul. Pentru acest lucru este dificila sa alegem o optiunea finala.

Conform opiniei specialistilor acestui sector energetic, interesul national, in aceasta etapa, in domeniul acestui sector, presupune:

functionalitatea sistemului sau capacitatea sa de a raspunde la semnalele externe si interne, pastrandu-si parametrii de performanta pentru care a fost proiectat;

structura a sistemului care sa dea voie acestuia sa functioneze in conditii de competitivitate si concurenta cu alte sisteme similare din Europa. Pentru aceasta trebuie realizate urmatoarele: modernizarea (restructurarea, reindustrializare, retehnologizare etc.) infrastructurii sistemului, modernizarea nivelului conducerii strategice, tactice si operatorie, arieratele acumulate in sector pot da o infatisare a calitatii actuale a managementului, sectorului energetic sa devina suportul si stimulentul procesului de dezvoltare a economiei nationale si nu bariera in calea dezvoltarii.

Acest rol de suport trebuie explicitat. Exista un decalaj mare (de aproximativ 30--40 ani) intre nivelul dezvoltarii economice a Romaniei si cel al altor tari europene.

Alegerea obiectivelor strategice, aceasta necesita multa munca si osteneala si care este foarte importanta pentru viabilitatea strategiei. Participarea unui numar mare de specialisti, folosirea anchetelor, recurgerea la analize multicriteriale, multimi fuzzy etc, sunt conditii ca din inventarul de numeroase obiective posibile, sa fie alese cateva care sa asigure succesul strategiei pe orizontul de timp luat in considerare.

"Cu aproximativ 10 ani in urma, dupa pozitii neguvernamentale, a fost schitata o propunere de strategie a energeticii romanesti [27] care, la acea data, identifica cinci obiective pe termen scurt si cate unul pe termen mediu si lung (tabel 5.1).

A.Leca, V. Musatescu, Managementul Energiei, Bucuresti, Editura Agir, 2008, pag 113.

Tabelul Propuneri de obiective strategice pentru energetica, varianta

Dupa 10 ani, obiectivele propuse isi pastreaza importanta si actualitatea, dar pentru o noua strategie, ele trebuie completate sau prelucrate cu cerintele impuse de aderarea Romaniei la UE, cu evolutiile din spatiul geopolitic si geoeconomic actual si cu gestiunea efectelor deciziilor gresite luate intre timp: externalizarea resurselor de petrol si, partial, de gaze, liberalizarea pietei energiei ETC.

Organizarea entitatii de operationalizare a strategiei la nivel sectorial este o etapa critica a practicii economice din Romania si o cauza principala a esecului strategiilor anterioare. Lipseste locul acestei entitati in organigrama ministerelor, in dotarea cu personal de specialitate, in logistica, statutul de functionare, independenta functionala fata de schimbarea partidelor si guvernelor. Ea trebuie sa fie capabila sa mentina politicile energetice, sa monitorizeze programele si sa mobilizeze instrumentele corespunzatoare obiectivelor strategiei.

Aceasta entitate este locul unde se pregatesc variante de decizii, se opteaza pentru un scenariu sau altul si locul unde decizia luata se reintroduce in sistem, in ansamblul strategiei. Functionalitatea ei se manifesta pe toata durata prevazuta pentru realizarea obiectivelor, cu orizontul cel mai indepartat.

O schema tip de organizare si functionare a activitatii de operationalizare a strategiei ar trebui elaborata si in Romania; experienta unor tari cu succese in gestiunea strategiilor ar usura aceasta sarcina. Colaborarea cu institutele de studii, consultanta si proiectare din sectorul energetic ar putea fi benefica in ambele sensuri: ar salva de la faliment aceste unitati si ar folosi in interesul ministerului de profil, competentele personalului.

4 Comportamentul sistemelor de mangement energetic

Prin comportamentul unui sistem de management energetic se poate intelege ansamblul actiunilor, al modificarilor sistemului energetic, reactia acestuia la influentele externe, schimbarea sau cresterea sistemului.

Principalele tipuri de comportament al managementului energetic sunt urmatoarele :

Ø      Sisteme energetice caracterizate prin rigiditatea nivelului de conducere. Au la baza prin

principiul mentinerii parametrilor sistemului de valori initiale considerate optime pe o perioada mare de timp. Ansamblul de decizii prin care managementul sistemului energetic cauta sa reproduca permanent, exact, aceleasi conditii poarta denumirea de operare statica.

Ø      Sistemele de management energetic cu comportament evolutiv. Sarcina lor era sa

raspunda rapid la schimbarile interne si externe. Dupa circa 100 de ani de evolutie, de progrese, de imbunatatiri continue si de stratificare a experientei generatiilor succesive de conducere sistemele energetice au ajuns in stadiul in care managementul energetic se afla in zona predictiva, evolutiva.Elementul principal in structura si functionarea sistemelor evolutive il reprezinta informatiile. Acestea provin din exteriorul sistemului; in interiorul acestuia are loc o metamorfoza a informatiilor, astfel:

colectarea si depozitarea lor;

selectarea, prelucrarea, asimilarea si valorificarea in interesul perfectionarii continue a propriului sistem;

- generarea de informatii noi care dau alta dimensiune cantitativa si calitativa sistemului;

Cu un astfel sistem de veghe asupra informatiilor din amontele sistemului de referinta (energetic, in cazul de fata), sistemul cu comportament managerial evolutiv care indeplineste rolul de lider in domeniul lui de activitate, profitandu-se de toate avantajele care decurg din aceasta calitate. Notiunea de lider descrie, de altfel, cel mai bine sistemul evolutiv.

Managementul unor asemenea sisteme este indreptat spre viitor: setul de cunostinte din exteriorul sistemului si cele generate in interior (experienta, talent, spirit inovator) permite luarea deciziilor inainte ca presiunile externe sa ajunga la sistem. Bucla de reglaj a sistemului se schimba de la feed-back la feed-before, ceea ce presupune si o alta calitate a conducerii sistemului, a factorilor de decizie, a specialistilor, a celor ce lucreaza in subsistemele energetice.

Sunt pregatite seturi de variante de decizii, scenarii imaginate si simulate, astfel incat conducerea sistemului sa poata interveni rapid la schimbarile de mediu exterior, inainte ca acestea sa influenteze performantele sistemului.

Ø      Sistemele de management energetic cu comportament adaptiv formeaza interfata dintre sistemele cu comportament rigid si cele cu comportament evolutiv. Adaptarea presupune un termen de comparatie, un sistem model din spatiul economic national sau international, care, evident, este un sistem cu comportament mai avansat decat cel evolutiv.

In aceasta perioada are loc modernizarea treptata a structurii sistemelor economiei, a conducerii strategice, tactice si operative capabile de a impune o traiectorie prestabilita sau parametrii de performanta tipici sistemului de management energetic cu comportament evolutiv.

In aceasta etapa, a adaptarii, incep sa prinda contur avantajele comparative la nivel sectorial, care se traduc in practica economica prin atragerea investitiilor autohtone si, mai ales, straine. Aportul masiv de capital devine esential, deoarece trebuie introduse noi tehnologii, achizitionate informatii (know-how, brevete, licente, programe etc), pregatit personalul care trebuie sa tinda catre excelenta profesionala.

Sistemele cu comportament managerial adaptiv (la nivel sectorial si national) faciliteaza accesul tarii la aliante regionale. Exista premise ca, treptat, sa se poata asimila semnalele fenomenului de globalizare, iar sistemul sa inceapa sa se inscrie in fluxurile globale de produse, capital, informatii, servicii si cunoastere, tinzand catre sistemele cu comportament managerial evolutiv.

Acest capitol si-a propus sa insiste asupra unor aspecte esentiale, de ordin managerial, al sectorului energetic din Romania si anume:

a. Energia pentru Romania, in perioada actuala de dezvoltare economica a tarii trebuie privita ca suport, ca stimulent al economiei nationale si nu un obstacol al cresterii si dezvoltarii economice si sociale. Includerea criteriului interesului national in procesul de selectare a obiectivelor strategice va aduce, probabil, motivatia necesara factorilor de decizie de a realiza dezideratul ca strategia sa nu accentueze fenomenul de saracie si de saracire a populatiei si sa nu indeparteze investitorii, ale caror obiective economice sunt dependente de energie (electrica, termica, gaze naturale).

b. Considerarea strategiei ca o unealta de lucru pe o perioda de termen lung, functionala pe toata durata obiectivelor prestabilite, independent de succesiunea la putere a partidelor politice si a guvernelor.

c.    Avantajele comparative din domeniul petrolului, gazelor naturale, hidro-energiei etc. Sa fie folosite in interes national, sa fie generatoare de aport la PIB. Aceasta va fi contributia sectorului energetic la iesirea Romaniei din ierarhia ultimelor locuri din Europa, dupa marimea PIB, pozitie nedemna si nedreapta pentru potentialul natural si uman al tarii. Externalizarea resurselor si a rentei de la exploatarea acestor resurse sunt erori fundamentale pentru economia Romaniei; pentru astfel de decizii care privesc energetica din Romania, in mod practic, strategia sectoriala nu-si mai are rostul.

d. Managementul strategiei la nivel sectorial trebuie privit in consonanta calitativa cu practicile din tarile europene, pentru a permite Romaniei incadrarea in mecanismele Uniunii Europene si "asimilarea' treptata a elementelor tipice fenomenului de globalizare a economiei.