ELECTRIFICAREA IN ROMANIA (1882-1992)

Tara noastra a fost printre primele care au beneficiat de binefacerile aplicarii electricitatii. In acest sens se pot enumera: realizarea liniilor telegrafice intre anii 1852-1853 pentru legarea oraselor Timisoara si Sibiu de Viena, centrala electrica pusa in functiune in Bucuresti in 1882, linia telefonica construita in 1886 in Bucuresti, sistem de iluminat public electric stradal extins, realizat in 1884 in Timisoara.

INTRODUCERE

Aparitia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a primelor aplicatii ale energiei electrice (telegraful, telefonul, iluminatul electric, generatoarele si motoarele electrice) a fost rezultatul preocuparii omului pentru cresterea continua a nivelului de satisfacere a necesitatilor sale. Astfel energia electrica a devenit o sursa de progres.

Aceasta perioda de avant economic s-a caracterizat prin cresterea accelerata a volumului de transformari si prelucrari ale materialelor, ceea ce a implicat o marire continua a consumului de energie. Dintre formele de energie utilizate, energia electrica (denumirea prescurtata uzuala a energiei electromagnetice) este preferata, datorita proprietatilor sale de a putea fi transportata usor la distanta, de a fi distribuita si transformata in alte forme de energie cu randament ridicat.

Ceea ce este impropriu energiei electrice este inmagazinarea si conservarea ei. De aceea energia electrica necesita producerea, transmiterea si utilizarea ei simultana, ceea ce impune o structura specifica a instalatiilor electrice.

Pe plan mondial, "energetizarea", adica satisfacerea necesitatilor de energie, se realizeaza indeosebi prin "electrificare". De aceea, consumurile de energie electrica cresc in ritm mai accentuat decat consumurile directe de energie primara sub diferite forme.

Necesitatile de energie electrica sunt in continua crestere si se pare ca in nici o tara nu exista tendinte de saturatie. Doar anumite perturbari economice provoaca stagnari temporare. Este si cazul perioadei de tranzitie in tarile central si est-europene cand se constata o recesiune accentuata a consumurilor de energie electrica. Aceasta situatie se manifesta si in Romania.

Electrificarea este una dintre realizarile tehnice principale ale Romaniei, care a contribuit in mare masura la dezvoltarea economica, sociala si culturala a tarii.

Aceasta actiune a fost initiata in secolul trecut, incepand cu anul 1882, concomitent cu demararea actiunii de electrificare in tarile dezvoltate.

Electrificarea Romaniei a fost realizata prin studierea, proiectarea si executarea unui mare numar de instalatii de producere, transport si distributie, care asigura alimentarea cu energie electrica a consumatorilor de pe un intins teritoriu al tarii.

Principalele obiective avute in vedere in acest scop au fost: crearea posibilitatilor ca pe intreg teritoriul tarii sa se dispuna de energie electrica; livrarea energiei sa se faca cu continuitate la parametrii prestabiliti si la un pret care sa asigure dezvoltarea economica.

Vasta actiune de electrificare inceputa in 1882, nu se va limita la ceea ce s-a realizat pana in prezent, ci va trebui sa continue spre a satisface necesitatile viitoare ale unei Romanii incadrate in Uniunea Europeana.

2. PERIODIZARI SI CARACTERISTICI

Intervalul de peste 100 de ani de electrificare a Romaniei, cuprins intre anii 1882 si 1989, poate fi impartit in trei perioade, fiecare avand caracteristici specifice: 1882-1920, 1921-1950 si 1951-1989.

Prima perioada a electrificarii Romaniei, cuprinsa intre 1882 si 1920, este caracterizata printr-o evolutie in conditii de economie libera, fara orientari energetice stabilite prin lege, cu initiative provenind in principal de la administratiile comunale, in scopul realizarii, in primul rand, a iluminatului electric stradal si casnic, ceea ce a insemnat un progres tehnic fata de iluminatul cu petrol.

Solutia cea mai frecventa de alimentare era aceea cu o singura centrala electrica pentru o localitate, distributia fiind facuta la joasa tensiune. Ca resurse principale de energie primara se foloseau petrolul si carbunii, iar echipamentele energetice erau procurate prin import.

Cei dintai ingineri electricieni au fost inginerii formati in scoli superioare din tarile vestice. Apoi o serie de inginerii absolventi ai Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti au fost trimisi pentru specializare in Universitati si scoli politehnice din Europa. Aceasta generatie de exceptie a avut un rol important in propulsarea electrificarii tarii.

La nivelul anului 1920, aproape toate orasele importante ale tarii dispuneau de energie electrica, iar utilizarile incepeau sa se inmulteasca, nu numai pentru iluminat ci si pentru forta motrice si pentru tractiune urbana.

A doua perioada a electrificarii Romaniei, intre anii 1921 si 1950, este caracterizata tot printr-o evolutie in conditii de economie liberala, Ministerul Industriei avand rolul de a orienta activitatea in baza prevederilor legale. Statul nu a participat insa la (investitii) energetice decat numai pentru sprijinirea unor programe minore de electrificari rurale.

S-a continuat electrificarea prin centrale electrice izolate intre ele, dar s-a accentuat si realizarea de electrificari regionale, cu centrale interconectate prin linii de transport cu tensiuni de 60 si 110 kV. Echipamentele energetice au continuat sa fie procurate prin import, dar in tara s-au infiintat fabrici ce produceau unele aparate electrotehnice. Resursele de energie primara folosite pentru producerea energiei electrice au fost petrolul, gazele naturale, carbunii si in mica masura potentialul hidroenergetic.

Inginerii electricieni, formati in cele trei Institute Politehnice infiintate la Bucuresti, Timisoara si Iasi au contribuit in continuare la dezvoltarea energeticii. In aceasta perioada au fost infiintate doua organizatii cu scopul de a promova activitatea energetica si anume:

Institutul roman de energie (IRE), constituit cu scopul de a studia problemele energetice ale tarii si de a formula orientari de politica energetica; activitatea acestui institut a fost foarte bogata si a influentat favorabil electrificarea tarii;

Asociatia generala a producatorilor si distribuitorilor de energie electrica (APDE), care a avut ca scop organizarea moderna a intreprinderilor de electricitate.

Ambele au fost desfiintate dupa 1950, ceea ce a avut ca rezultat risipirea unui bogat material documentar.

A treia perioada a dezvoltarii energeticii, cuprinsa intre anii 1951 si 1989, a corespuns regimului socialist instaurat in Romania, cu o economie centralizat planificata, fara orientari stabilite prin legi ale energiei, dar cu dezvoltari stabilite prin planuri cincinale.

Caracteristicile principale ale electrificarii in aceasta perioada au decurs din directiile dezvoltarii economice a tarii, cu accentul pe industrializare, indeosebi pe dezvoltarea industriei grele. Aceasta a determinat intensificarea electrificarii prin extinderea rapida a sistemului electroenergetic si introducerea termoficarii pentru asigurarea necesitatilor tehnologice de caldura si pentru incalzire urbana.

Echipamentele energetice au fost importate initial din tarile Europei de Est, ulterior fiind produse in tara agregate cu puteri pana la nivelul cel mai inalt, dupa licente din unele tari occidentale.

Resursele primare principale folosite au fost: gazele naturale, petrolul, lignitul si potentialul hidroenergetic.

Inginerii care au participat la electrificare in aceasta perioada s-au format in institute care functionau dupa reforma invatamantului din 1948.

In anul 1989, la sfarsitul perioadei a treia, parametrii energetici principali ai Sistemului energetic national erau urmatorii:

Puterea totala instalata - de 22.904 MW, din care in centrale termoelectrice si de termoficare 17.320 MW (8708 MW - cu carbuni si 8612 MW - cu hidrocarburi), si in centrale hidroelectrice 5.584 MW;

Productia totala de energie electrica - de 75.851 GWh, din care in centrale termoelectrice si de termoficare 63.223 GWh (28.860 GWh din gaze naturale, 24.402 GWh din carbuni, 8.506 GWh din pacura si motorina, 1.455 GWh din alti combustibili) si in centrale hidroelectrice 12.628 GWh.

O caracteristica a acestei perioade este faptul ca procesele tehnologice ale multor industrii si dezvoltarea constructiei de locuinte au determinat si consumuri tot mai mari de caldura. Acestea impreuna cu cerintele crescande de energie electrica, au impus introducerea termoficarii, solutie cu randament global energetic ridicat, prin producerea simultana de energie electrica si caldura. In acest mod, in zonele marilor platforme industriale si ale marilor orase s-au realizat centrale de termoficare pentru asigurarea consumului de caldura, energia electrica produsa de acestea fiind furnizata sistemului energetic.

In perioada 1950-1970, ritmul de crestere a consumului de energie electrica a fost sensibil superior ritmurilor de evolutie macroeconomica. Dupa anul 1970, ritmurile cresterii consumului de energie electrica au devenit treptat inferioare celor ale evolutiei economiei nationale pe ansamblu. Aceasta reducere a fost declansata de criza energiei de dupa 1970, de masurile de utilizare eficienta a energiei electrice si de unele masuri coercitive de limitare a consumului de energie electrica (stabilirea cotelor de consum in industrie, reducerea iluminatului stradal, limitarea consumului in mediul rural).

Indiferent insa de valoarea efectiva a ritmului de crestere a consumului de energie electrica se remarca valori permanent mai mici ale cresterii consumului direct de energie primara. Aceasta ilustreaza si in tara noastra tendinta de electrificare continua, prin trecerea la utilizarea energiei electrice in diferite procese care erau actionate cu alte forme de energie, tendinta ce se manifesta pe plan mondial.

Dupa 1989 a inceput o perioada tranzitorie, care se va concretiza printr-un program de eficientizare a utilizarii energiei si de economisire a resurselor naturale.

3. FOLOSIREA RESURSELOR DE ENERGIE PRIMARA IN ROMANIA

Romania este o tara cu resurse clasice de energie primara variate, dar cantitativ modeste - carbuni (in principal lignit), petrol, gaze naturale, potential hidroenergetic si potential nuclear (uraniu) - la care se adauga resurse neconventionale si reincarcabile (energie solara, eoliana, geotermica), cu potential redus. In primele studii energetice din perioada interbelica (efectuate de Dimitrie Leonida, Dorin Pavel s.a.) s-a considerat ca energia hidroelectrica poate avea un rol prioritar in electrificarea tarii. Dupa 1950, incepandu-se o industrializare accentuata, s-a constatat ca trebuie data prioritate combustibililor, deoarece potentialul hidroenergetic nu prezenta conditii pentru amenajari rapide si nici nu avea o capacitate suficienta.

In prima perioada a electrificarii, combustibilii care asigurau cea mai mare eficienta economica si energetica erau hidrocarburile, respectiv petrolul si indeosebi gazele naturale; aceasta datorita faptului ca hidrocarburile puteau fi procurate in termene scurte si cu investitii minime, ceea ce nu era posibil in cazul carbunelului. Totodata, centralele cu hidrocarburi, in principal cu gaze naturale, se puteau realiza mai rapid, la preturi mai mici si cu eficienta energetica mai ridicata decat centralele cu carbuni.

Evenimentele internationale de dupa 1970, care au declansat o criza a energiei, au atras atentia si in tara noastra asupra perspectivei apropiate a epuizarii zacamintelor de petrol si gaze naturale. Aceasta a determinat din 1970, sa se inregistreze o crestere substantiala a aportului carbunilor, in particular a lignitului, in productia de energie electrica, in locul pacurii si gazelor naturale. S-a preconizat sa se foloseasca si rezervele de sisturi bituminoase, dar esecul primei centrale cu acest combustibil a determinat stoparea initiativei respective.

4. TRANSPORTUL SI DISTRIBUTIA ENERGIEI ELECTRICE

Activitatea de electrificare generala a Romaniei, inceputa prin alimentari zonale izolate, a evoluat pe etape, realizandu-se treptat un sistem interconectat unic pe intreg teritoriul tarii.

Astfel, in anii 1960 s-a realizat prima etapa de electrificare, retelele de 110 kV constituind baza sistemului energetic national. S-a continuat cu etapa de construire a retelelor electrice de transport la 220 si 400 kV, tensiunea de 110 kV fiind folosita in principal pentru alimentarea cu energie electrica a marilor consumatori. Strategia viitoare de dezvoltare a sistemului energetic national are in vedere utilizarea eficienta a tensiunii de 400 kV pentru reteaua de transport.

O actiune careia i s-a acordat o importanta deosebita a fost cooperarea cu tarile vecine, realizandu-se interconexiuni la 110 kV, 220 kV, 400 kV si 750 kV, prin care Sistemul energetic romanesc s-a integrat in Sistemul Energetic Interconectat (SEI). In perspectiva se impune interconectarea sistemului electroenergetic al tarii noastre cu sistemele energetice ale tarilor vest-europene membre ale Uniunii pentru Coordonarea Productiei si Transportului Energiei Electrice (U.C.P.T.E.E.).

Distributia energiei electrice este realizata prin retele de medie si joasa tensiune, cu tensiuni a caror normalizare a durat lung timp. Concomitent cu extinderea retelelor s-au executat lucrari de mari proportii pentru reconditionarea celor existente.

S-a reusit astfel ca sistemul electroenergetic al Romaniei sa functioneze continuu, cu rare intreruperi, satisfacand necesitatile de energie electrica ale consumatorilor, insa nu cu o inalta eficienta si si nesatisfacand toate conditiile cerute de instalatiile electrice.

Centralele termoelectrice cu lignit avand grupuri de 330 MW si unele unitati de puteri mai mici, fabricate in tara pe baza de licenta, nu functioneaza la puterile nominale. Ca urmare, desi puterea totala instalata in centralele termoelectrice este de peste 15000 MW, puterea disponibila este de numai cca. 10.000 MW.

Carenta de putere disponibila a condus la importul de energie electrica si la necesitatea functionarii inainte de anul 1990 cu frecvente sub valoarea nominala de 50 Hz. De aceea, in acea perioada nu s-au putut functiona interconectat cu sistemele energetice ale tarilor vecine ceea ce a redus eficienta functionala a Sistemului energetic national, care nu mai putea fi ajutat in momente critice, inregistrandu-se importante pagube in sectoarele productive.

5. RETELE ELECTRICE EXISTENTE IN ROMANIA IN ANUL 1950

5.1. Retele de transport al energiei electrice

In 1950 liniile electrice care functionau in sistem trifazat, cu frecventa de 50 Hz, la tensiuni de 110 - 15 kV aveau o lungime totala de cca. 2500 km. Ele au fost realizate in principal in perioada interbelica si in mai mica masura in anii 1946-1950. Unele dintre aceste linii mai functioneaza si in prezent. Tensiunile lor principale au fost de 110 kV, 60 kV, 30 kV, 25 kV, 15 kV.

La tensiunea de 110 kV existau doua linii, una cu stalpi metalici si alta cu stalpi de lemn.

Prima linie de 110 kV a fost pusa in functiune in 1930, pe traseul CHE Dobresti-Targoviste-Bucuresti si a avut rolul principal de a asigura alimentarea cu energie electrica a orasului Bucuresti, functionand si in prezent. Linia, in lungime de 122 km, cu dublu circuit, cu stalpi metalici, a fost echipata cu conductoare de aluminiu-otel, pentru prima data folosite in Romania.

A doua linie de 110 kV a fost pusa in functiune in anul 1950 pe traseul Cluj-Campia Turzii, in lungime de 34,2 km, cu stalpi de lemn si conductoare Al/Ol, simplu circuit. Pana in 1958 linia a functionat la tensiunea de 60 kV.

La tensiunea de 60 kV o prima linie a fost pusa in functiune in 1924 pe traseul CTE Floresti-Ploiesti (apartinand societatii "Electrica") si Ploiesti-Bucuresti (apartinand Uzinelor chimice Bucuresti). Linia in lungime de 81,3 km, pentru dublu circuit (numai unul echipat), cu stalpi metalici cu fundatii pe traverse de lemn a fost construita de firma elvetiana Brown-Boveri.

In mini-sistemul societatii "Electrica" si al intreprinderilor afiliate, cuprinzand zece centrale electrice (pentru alimentarea in principal a industriei petroliere din judetele Dambovita, Prahova si Buzau) s-au mai executat o serie de linii electrice de 60 kV, dintre care unele au functionat initial la 25 kV.

In mini-sistemul energetic SETA din centrul Transilvaniei, bazat pe CTE Tarnaveni si CTE Gura Barza, s-au executat urmatoarele linii de 60 kV:

Linia CTE Tarnaveni - Prostea Mare (Medias) - Sibiu (in 1931) cu statii de 60/15 kV in ultimele doua localitati;

Linia CTE Gura Barza - Hanes - Zlatna (in 1936);

Linia Zlatna - Sebes (in 1949);

Linia Sibiu - Marsa (in 1949), prelungita in 1951 si 1952 pana la Victoria si Fagaras.

In mini-sistemul energetic al Societatii Generale de Gaz si Electricitate din Bucuresti, bazat pe patru centrale electrice, s-au executat:

Linia CTE Grozavesti - Giurgiu - Ruse, in lungime de 60 km, traversarea Dunarii facandu-se in cablu subfluvial (prima lucrare de acest fel din tara);

Linia CTE Grozavesti-Buftea-Tancabesti in lungime de 35 km pentru alimentarea Studioului cinematografic Buftea si a Postului de radio Tancabesti (in 1950);

In mini-sistemul energetic incipient din Transilvania de Nord, bazat pe CTE Aghires (Sorecani), s-a executat in 1931 linia de 60 kV, in lungime de 28,761 km, dintre centrala mentionata si orasul Cluj. O portiune de 3,437 km a acestei linii, construita in oras, cu dublu circuit de tip interior.

La tensiunea mai putin uzuala de 55 kV a fost pusa in functiune (1916) linia Anina-Resita, in lungime de 25 km, cu dublu circuit, pe stalpi metalici.

Tensiunea de 30 kV a fost adoptata in suprareteaua de cabluri subterane a orasului Bucuresti a carei instalare a inceput in 1931, intrucat reteaua existenta de 5 kV nu mai putea satisface necesitatile de alimentare, crescute prin dezvoltarea consumului si extinderea teritoriala a orasului.

La tensiunea de 33 kV au fost executate in 1936 liniile aeriene CHE Marul-Otelul Rosu, in lungime de 10,6 km, si Otelul Rosu - Nadrag in lungime de 24,5 km.

Tensiunea de 25 kV a fost adoptata in sistemul energetic al societatii "Electrica" din Campina incepand din anul 1910 (dupa ce initial se folosise tensiunea de 10 kV) si a fost catva timp cea mai inalta tensiune in acest sistem, care alimenta cu energie electrica instalatiile petroliere din zona.

O linie importanta de 25 kV a fost cea de pe traseul Azuga-Predeal-Darste, pusa in functiune in 1928; ulterior aceasta a fost prelungita pana la Brasov (racordata si cu CHE Tarlungul), realizandu-se astfel prima legatura electrica intre Muntenia si Transilvania.

Tensiunea de 15 kV a fost mult utilizata in retele de transport si de distributie de inalta tensiune, liniile respective insumand in 1950 peste 50% din totalul liniilor de 15-110 kV.

In 1937 activarea electrificarii rurale pe baza de lege a determinat o dezvoltare a liniilor de 15 kV. Acestea au fost executate cu: stalpi de metal; stalpi de lemn simplii si tip A pentru intindere.

In categoria liniilor de transport am putea include si unele linii de tensiuni inferioare, care insa la vremea construirii lor serveau pentru transportul energiei:

linia monofazata de 4 kV, 42 Hz, dintre CHE Sadu 1 si orasul Sibiu, in lungime de 17 km, pusa in functiune in anul 1896;

linia trifazata de 8 kV dintre CHE Sinaia (pe Prahova) si CTE Doftana, pusa in functiune in 1899, prima linie de interconexiune intre doua centrale din Romania; in 1906-1907 Centrala Doftana desfiintandu-se, linia Sinaia-Doftana a fost modificata si racordata la CTE Campina, fiind trecuta la 10 kV si ulterior (in 1912) la 25 kV.

5.2. Retele electrice de distributie si utilizare

Aceste retele (aeriene si subterane), alimentate direct din centrale electrice locale sau din statii de distributie, aveau caracteristici electrice variate in ce priveste felul curentului, tensiunea, frecventa, numarul de faze. Aceasta situatie se datora faptului ca instalatiile au fost realizate in perioade si locuri diferite, pe baza unor conceptii diverse cu echipamente de la diferiti furnizori, existentei unui mare numar de instalatii electrice in tinuturile alipite dupa 1819 (in care orientarile tehnice fusesera diferite de cele din Regatul Romaniei) si posibilitatilor de procurare prin import a unor echipamente cu variati parametri electrici, alegandu-se acelea care la diferite epoci erau cele mai avantajoase.

Tensiunile retelelor prezentau o mare varietate:

retelele de distributie de medie tensiune functionau la tensiuni intre 2 si 10 kV (intre faze), dar tensiunea de 6 kV tindea sa devina dominanta;

retelele de utilizare de joasa tensiune functionau la tensiuni intre 100 si 220 kV (pe faza, respectiv pe punte de curent continuu), tinandu-se ca tensiunea de 380/220 V sa se raspandeasca repede.

In perioada interbelica uniformizarea a fost urmarita staruitor si aplicata la refacerea unor instalatii, ca si la executarea celor noi. In aceste conditii, in anul 1950 sistemul trifazat si frecventa de 50 Hz erau predominante, sistemele bifazat si monofazat fiind putin raspandite frecventa de 42 Hz se intalnea numai in Transilvania, iar frecventa de 20,8 Hz era limitata la zona industriala Resita; curentul continuu era utilizat in localitati mici.

ORGANIZAREA ACTIVITATII ENERGETICE IN ZONA PRAHOVEI

In judetul Prahova, datorita pozitiei geografice, a bogatiilor naturale, a industrializarii timpurii si a interesului pentru nou a lui Homo Technicus Technologicus se poate vorbi de o ampla traditie energetica.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX existau conditii pentru introducerea electricitatii in zona Prahova. Activitatea in domeniul electric a inceput initial in domeniile de mare interes economic si politic (hartia, petrolul, transportul feroviar, resedinta regelui Carol etc.). Enumeram cateva din punctele cheie ale inceputului electricitatii in acest areal:

=> Se introduce iluminatul electric la Fabrica de Hartie din Busteni, prin darea in folosinta a unei turbine hidraulice cu puterea P = 175 kW care antrena un dinam si servea pentru actionarea instalatiilor tehnologice.

7 martie 1883 => Se pune in functiune la Salina Slanic-Prahova grupul motor-generator, constituit dintr-o locomobila cu abur cu puterea de P = 10 CP care antrena un generator electric Siemens-Halstel, cu turatia n = 620 rot/min; Prin conductoare izolate si folosind un transformator Siemens se asigura iluminatul electric la salina, realizat cu 12 lampi cu arc.

=> Se realizeaza instalatia de iluminat electric a Castelului regal Peles de la Sinaia: in luna august 1884 se pune in functiune prima Centrala hidroelectrica din Romania pe riul Pelisor; uzina electrica cuprindea 2 turbine Pelton de putere P = 600 CP, cu turatia de 600 rot/min, care actionau 2 generatoare de curent continuu de 100 kW, care produceau energia electrica necesara iluminarii castelului, parcului si a soselei de acces.

=> Se definitiveaza instalatia de iluminat electric pentru drumul de acces de la gara Sinaia la castelul Peles, practic "al intregului sistem palatial".

=> Se consemneaza o premiera mondiala, si anume prima forare cu sonde petrolifere actionate cu energie electrica, la sondele din apropierea garii Cimpina ale Societatii Olandeze Amsterdam: Operatiile de forare au fost conduse de inginerul Ion Savulescu, sursa de energie fiind asigurata printr-un baraj ridicat pe raul Prahove, cu aductiunea apei pe jgheab de lemn la o turbina de 300 CP, care antrena un generator de 200 kW, 500 V; Instalatia de foraj era actionata cu motoare asincrone trifazate, cu inele si rezistente de pornire cu lichid.

=> Firma Lahmeyer construieste Centrala termoelectrica de la Doftana: Centrala a fost echipata initial cu o semistabila cu abur Lanz de P = 350 CP si un generator de P = 235 kW la U = 500 V, frecventa de 50 Hz, care asigura alimentarea cu energie electrica a sondelor de petrol din regiune;

=> Incepe constructia primei linii electrice de interconexiune intre doua centrale electrice din Regatul Romaniei: linia de 1/10 kV intre Centrala hidroelectrica de la Sinaia si Centrala termoelectrica Doftana.

=> Se constituie "Societatea Romana pentru intreprinderi electrice si industriale" (statutul este publicat in Monitorul Oficial nr. 75, 7/19 Iulie 1898). Este prima societate din regatul Romaniei a carei activitate avea ca scop producerea si distributia energiei electrice: Dirigentii ei s-au straduit sa foloseasca toate aplicatiile electrotehnicii din acea epoca de pionierat in scopuri industriale. Societatea urmarea si dobandirea de concesii pentru unele cai ferate pe care "vehicolele sa fie miscate prin forte electrice".

=>"Societatea Romana pentru intreprinderi electrice si industriale" realizeaza Centrala hidroelectrica de la Sinaia pe raul Prahova, pusa in functiune in 1899. Dotata initial cu 3 grupuri electrogene de putere P = 250 kW, apoi, prin montarea, in anul 1901, a celui de al 4-lea grup, aceasta unitate energetica a devenit cea mai mare din Romania. Era echipata cu turbine Francis orizontale, fabricate de firma Voith, cu P = 360 CP (printre primele turbine perfectionate de tip Francis din Europa), cu generatoare Lahnmeyer, avand puterea P = 250 kW, tensiunea U = 3000 V, de curent alternativ trifazat cu frecventa n = 50 Hz, productia de energie electrica fiind de W 5 GWh/an. Lucrarile hidraulice si constructiile s-au facut dupa proiectul inginerului Elie Radu.

=> La schela Bucea de langa Cimpina se fac noi experiente de utilizare a energiei electrice la foraj si la exploatarea unor sonde. Acestea au fost posibile prin constructia, in acelasi an, a Centralei termoelectrice de la Doftana.

=> Centralele de la Doftana si de la Sinaia functioneaza interconectat prin linia de interconexiuni de 8 kV; Astfel s-a constituit primul sistem energetic regional, nucleul din care s-a dezvoltat mai apoi sistemul energetic Muntenia.

1902 => "Societatea Romana pentru intreprinderi electrice si industrii" are o activitate bogata si perspective promitatoare: conducatorii ei intreprinzatori decid sa-i schimbe titulatura. La 11 Mai 1902 s-a transformat in Societatea "Electrica". Ca societate romana pe actiuni, a fost cea mai mare unitate producatoare si distribuitoare de electricitate din Regatul Romaniei.

=> Se pune in functiune Uzina electrica din Ploiesti Mihai Bravu 19, construita de Societatea Anonima Romana, Societatea Anonima de Electricitate, filiala societatii belgiene Compagnie Internationale d'Electricit de Lige. Incepe producerea si distributia publica a energiei electrice. Curentul continuu cu tensiunea de U = 2 x 250 V s-a folosit pana in 195

=> La Uzina electrica de la Sinaia se pune in functiune o importanta instalatie fabricata de firma I.N. Voith din Heidenheim, care avea ca reprezentant in Romania pe inginerul D.A. Pasti, din Bucuresti.

=> Se construieste Centrala termoelectrica din Cimpina.

=> Linia electrica Sinaia-Doftana, la tensiunea de U = 10 kV, este racordata la Centrala termoelectrica din Cimpina, folosind transformatoare de tensiuni 10/3 kV.

=> Este electrificat orasul Cimpina. In orasul Cimpina se introduc instalatii electrice care au permis electrificarea unor cladiri. Se folosesc transformatoare de 10 kV / 3 kV, instalate in centrala, 2 cabluri de tensiune U = 3 kV, si mai multe posturi de transformare de 3000 V / (208 - 120) V. Proiectul a fost realizat de inginerul Nicolae Vasilescu - Karpen.

=> Intra in functiune la Cimpina prima statie de transformare si de conexiuni de 25 kV / 10 kV din Regatul Romaniei cu o solutie avansata: un sistem multicelular pentru 4 nivele, cu comanda de la distanta.

=> Se construiesc liniile de inalta tensiune de U = 25 kV care leaga localitatile Cimpina-Baicoi, Tintea, Cimpina-Moreni, Cimpina-Sinaia.

=> La centrala electrica din Campina erau in functiune 7 grupuri electroenergetice cu o putere instalata de P=11.800 kW. Era cea mai importanta centrala electrica din Romania, dotata cu un grup turbina - generator AEG de mare putere, cu puterea P=5000 kW, S=8340 kVA, cos φ = 0,6, cu 12 autotransformatoare ATM.

=> Liniile de consum electric industrial din zona Ploiesti (zona cea mai industrializata din Vechiul Regat al Romaniei) se racordeaza la liniile electrice de transport de U=25 kV: in Ploiesti sistemul trifazat de tensiuni electrice alternative inlocuieste sistemul de alimentare in curent continuu.

=> La Centrala termoelectrica Campina se realizeaza prima reparatie capitala a unui transformator de 3 MVA si tensiune 10 kV/25 kV.

=> La CTE Campina se realizeaza prima reparatie a unui turbogenerator; rotorul s-a reparat in Germania la AEG iar statorul pe loc, la CTE Campina, sub indrumarea inginerului Titus Bungardianu.

=> Se atinge la CTE Campina cea mai mare productie de energie electrica din tara, de 57 GWh.

=> Prin construirea Liniei de 25 kV Azuga - Predeal - Daste (prelungita ulterior pana la Brasov), se realizeaza interconexiunea sistemului "Electrica" cu CHE Tarlung si zona Brasov.

7. CENTRALA HIDROELECTRICA SINAIA SI MUZEUL ENERGETICII PRAHOVENE

In judetul Prahova traditia energetica este relevanta: in anul Societatea romana pentru intreprinderi electrice si industriale sustine construirea Centralei Hidroelectrice de la Sinaia, aflata si astazi in functiune la parametri nominali. Centrala a fost pusa in functiune in 1899, cu 3 grupuri electrogene de P = 250 kW. In anul 1901 s-a montat cel de al 4-lea grup, fiind la acea vreme, cea mai mare unitate energetica din Romania. Lucrarile hidraulice si constructiile s-au facut dupa proiectul inginerului Elie Radu (1853-1931).

Odata cu sarbatorirea centenarului Societatii Electrica si a hidrocentralei CHE Sinaia, centrala a fost restaurata. Au participat la restaurare si firmele care au contribuit si la construirea centralei cu aparatura si instalatii: J.M. VOITH A.G., LAHMEYER A.G., AEG, SIEMENS A.G., SACHSENWERK, ABB Energco LTD.

In salile hidrocentralei s-a organizat un Muzeu al energeticii din zona Prahovei :, compus din trei sectiuni:

Centrala propriu-zisa, cu echipamente de epoca aflate in functiune,

Cladirea - monument al arhitecturii industriale,proiectata de inginerul roman Elie Radu

O platforma exterioara unde sunt expuse echipamente energetice si aparatura utilizata in perioada 1900 - 2000, cum sunt:

Un descarcator de tip DRVL-24 kV (de medie tensiune, cu eclatoare si rezistenta variabila, de fabricatie romaneasca - Electroceramica Turda

Un transformator de tip ELIN, cu tensiuni 550/380 V, curenti 31,5/45,5 A, utilizat la CHE Sinaia

Un transformator electric de distributie, cu tensiuni 6/0,4 kV, de 50 kVA

Salile interioare ale muzeului, in care se afla echipamente reprezentative pentru evolutia aparaturii de comutatie, a aparatelor de masura si protectie, a aparaturii de laborator, precum si ale echipamentelor auxiliare in domeniul energetic, cum sunt:

O celula debransabla de 5250 V, care cuporinde un intreruptor cu ulei mult, aparatura de protectie primara la scurtcircuit, ampermetre. Fabricat de Siemens-Schuckart in 1914, a functionat la Fabrica de Hartie din Busteni pana in anul 199

Un intreruptor Siemens-Schuckart cu expansina (U_n = 6 kV, I_n = 1500 A, S_r = 200 MVA). Fabricat in 1936, a fost utilizat in instalatiile din Rafinaria Astra Romana din Ploiesti, fondata in 1880.

O rezistenta reglabila (170 Ω, 0,5-7,3 A la 220 V, pentru reglajul turatiei motoarelor de curent continuu cu excitatie independenta; A fost utilizata la instalatia de bobinare a hartiei de zinc, aproape 80 de ani.

Un izolator capa - tija, tip F132, din sticla calita, fabricat in 1970 de firma SEDIVER ( Franta); s-a comportat foarte bine in zone poluate industrial

Un izolator capa - tija, tip V2M, din portelan, fabricat in 1973.

Un lant dublu de izolatoare, de tip Langstab, din portelan, de fabricatie NORDEN (Danemarca); Acest tip de izolator a fost utilizat pe linia de 25 kV din zona statiei de 60/25 kV Floresti, construit in 1923. Izolatorii s-au dovedit a fi foarte fiabil, fiind folosit la 20 kV si azi.

Un telefon portabil tip VEB, BL, cu anul probabil de fabricatie 1960.

Un telefon cu inductor VEM tip BL, fabricat in Romania, cu an de fabricatie probabil 1950.

O sonerie suplimentara tip BL DC, 75 V.

O protectie pentru retele telefonice pe stalpii retelelor de medie tensiune; Asigura protectia retelei telefonice la supratensiuni induse sau provocate de defecte in retεaua de energie electrica. De fabricatie germana, in perioada 1950-1955, a functionat pana in anul 1970.

O centrala telefonica de tip BL cu 10 abonati, construita la IRE Campina in 195

Muzeul prezinta, de asemenea, documente si fotografii din anii de pionierat si contemporane. Ca un omagiu adus omului si traditiei, in prima sala a muzeului au fost asezate portretele in granit negru ale unor personalitati ale energeticii romanesti care au contribuit la ridicarea si dezvoltarea sectorului energetic al Prahovei: Elie Radu, Cristea Mateescu, Constantin Budeanu, Constantin Dinculescu

8. ELECTRIFICAREA TARII BARSEI

8.1. Context socio-economic - implicatii

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui actual, zona Brasovului se afla in plina dezvoltare economica in diverse domenii: textile, chimie, metalurgie, constructii de masini, exploatarea si prelucrarea lemnului, ciment si celuloza, pielarie si bineinteles, agricultura si zootehnie.

Ca si in alte zone ale tarii dezvoltarea economica a condus aici in mod firesc la momentul primei aplicatii a electricitatii, in anul 1996 aniversandu-se un secol de la introducerea in zona Brasovului a electricitatii.

Industria existenta la sfarsitul secolului trecut folosea la actionarea masinilor fie forta aburului, fie potentialul hidraulic al cursurilor de apa, in Brasov acesta fiind asigurat de canalul Timis, paraul Graft, paraul Tern, valea Racadau. Pe aceste cursuri de apa s-au instalat numeroase mori (in anul 1910 erau inregistrate 16 firme de morarit) existenta lor conducand la unele toponime: Valea Morilor, strada Morii, Dealul Morii.

Primele aplicatii tehnice ale electricitatii au aparut, ca peste tot in lume, de necesitati economice. Prin iluminarea atelierelor si sectiilor industriale, precum si prin actionarea cu motoare electrice, crestea productivitatea si calitatea produselor realizate. Se imbunatateau, de asemenea, conditiile de munca, ceea ce avea implicatii asupra productivitatii.

O noua etapa nu putea sa acopere decat consumul casnic (iluminat casnic) care apoi sa fie extins la iluminatul electric public. O alta etapa este cea legata de producerea si distributia energiei electrice, generatoarele electrice realizate fiind antrenate de masini cu abur sau de turbine hidraulice.

Introducerea electricitatii in zona Brasov a avut impact nu numai asupra produselor industriale realizate ci asupra intregului complex de conditii socio-culturale ale populatiei din zona. Ziarul Gazeta de Transilvania din 1903 comenteaza aceste evenimente.

8.2. Electrificarea in Tara Barsei (1896-1940)

a) Utilizarea electricitatii in industrie

In analelor Kronstadter Adressen Kalender editate din 1920 de "Asociatia Generala a Producatorilor si Distribuitorilor de Energie Elecrica" din Romania este consemnat faptul ca in Brasov, in anul 1896, a fost pusa in functiune o centrala electrica, si anume, Centrala de la Fabrica de acid sulfuric si ingrasaminte Zladna - filiala Brasov, situata pe strada Garii nr.70. Era echipata cu doua generatoare de curent continuu de 110 V, avand puterea de 50 kW, respectiv 24 kW, actionate cu o masina de aburi de 100 CP[2].

Grupurile electrogene s-au montat apoi pe langa alte unitati industriale:

- la Fabrica de ciocolata, bomboane si zaharicale "Fratii Stolwerk";

- la Fabrica de postav "Wilhelm Tellman & Co" si la Fabrica de malt din Darste "Friederich Czeil si fiii";

- la Fabrica de postav si tesaturi la moda "Wilhelm Scherg & Cie SA";

- la Fabrica romana de laminat si tras metale "Farola" si la Fabrica de pielarie "Fratii Scherg";

- la Intreprinderile Metalurgice "D.Voina SAR";

- la Fabrica de avioane "IAR";

- la Fabrica romana de vagoane si motoare "Astra";

- la Fabrica de parchete si lemnarie "A. Kocsis si fiii SSA';

- la Fabrica metalurgica romana "Metrom".

b) Iluminat casnic

In perioada 1903 -1910, s-au instalat primele grupuri electrogene, utilizate pentru iluminat in unele case particulare, din care amintim:

cladirea "Reduta" (Actuala Casa de Cultura),

subsolul cinematografului de pe strada Mureselilor,

Cladirea Orghidan si Horvath de pe strada Baritiu,

Hotelul Coroana,

Baile comunale de langa Colegiul Natonal "Andrei Saguna',

Cinematograful Astra, la capatul strazii Lungi,

Cazarma neagra de pe strada Nicolae Balcescu,

Cladirea care actual este Comisariatul Militar de pe strada Lunga.

c) Iluminatul public

Iluminatul public s-a extins la grupuri de case prin retele electrice rudimentare.Primul post de transformare pentru distributia publica a energiei s-a montat in 1916 in zona Spitalului Militar, racordat printr-o linie aeriana LEA de 15 kV, care lega CHE Vulcan cu Fabrica de ciment.

Abia dupa primul razboi mondial se extinde reteaua de 15 kV in zona centrala a orasuluiprin cablu subteran, la un post de transformare situat in actuala Piata a Sfatului, la subsolul magazinului de stofe "Scherg". De la acest post s-a construit o retea de distributie de joasa tensiune, inclusiv pentru iluminat public.

d) Retele de producere si distributie a energiei electrice

Pentru electrificarea zonei, in anul 1909 orasul Rasnov (comuna la vremea aceea) se asociaza cu inca alte 10 localitati: Cristian, Ghimbav, Stupini, Sanpetru, Harman, Bod, Feldioara, Rotbav, Araci si Haghig, prevazandu-se alimentarea acestora dintr-o hidrocentrala, prin retea trifazata de 15 kV cu statii de transformare de 15/0,4 kV si retea de distributie de 380/220 V .

Ca urmare, societatea particulara pe actiuni Uzina electrica Rasnov a construit si a pus in functiune in anul 1911 primele instalatii:

centrala hidroelectrica Rasnov (denumita ulterior C.H.E. 3 Rasnov) echipata cu o turbina Francis de 235 CP si un generator de 160 kW, 6 kV c.a. trifazat 50 Hz;

LEA 15 kV Rasnov - Sanpetru, de 34,6 km, cu conductoare 3 x 25 mm² cupru si stalpi de beton armat vibrat, prima linie de 15 kV din judet;

posturile de transformare si primele retele de j.t;

Initial LEA de la C.H.E. 3 Rasnov a functionat la tensiunea de producere, 6 kV, iar in zona de intersetie cu LEA 15 kV de la C.H.E. Vulcan la fabrica de ciment din Brasov (mentionata la municipiul Brasov) s-a realizat, din considerente tehnice si economice, statia de conexiuni 15 kV Cristian, cu un transformator de 15/6 kV, interconetand cele doua C.H.E.

In preajma primului razboi mondial, lucrarile initiate de SPA Uzina Elecrica Rasnov s-au intrerupt, fiind reluate ulterior cand, pe langa continuarea electrificarii celorlalte sate asociate, s-au pus in functiune:

in anul 1921, la CHE Rasnov, al doilea grup cu turbina de 495 CP si generator de 456 kW, 6 kV;

in anul 1933, tot la CHE. 3 Rasnov, cel de-al treilea grup, cu turbina de 300 C.P. si generator de 160 kW, 6 kV;

in anul 1936, CHE. Rasnov II (numita ulterior C.H.E. 4 Rasnov) o noua hidrocentrala la cca 4 km aval de prima, echipata cu doua turbine de 805 CP si respectiv 493 CP si doua generatoare de c.a. 400 V, 50 Hz, avand 585 kW si respectiv, 360 kW; noua centrala s-a racordat la LEA Rasnov - Cristian, trecuta la 15 kV si prin aceasta s-a interconectat cu C.H.E. Rasnov I si cu celelalte centrale din reteaua de 15 kV existenta in zona;

In orasul Brasov, in anul 1929 s-a pus in functiune Centrala de Energie pentru Industrie (Industrie Kraftzentrale, I.K.Z.), realizata din fondul social constituit de fabricile Scherg (ulterior, Carpatex), Kgler (de ciment, Temelia), Fratii Schiel (ulterior, Hidromecanica) si Teutsch (I.U.S.) in scopul inlocuirii uzinelor proprii, uzate si insuficiente ca putere.

Centrala, numita ulterior C.E.T. 2 Brasov, echipata initial cu un turbogenerator de 1830 kW, 400 V curent alternativ trifazat de 50 Hz si echipata in 1940 cu inca un turboagregat de 3,2 MW, 6,6 kV, a fost racordata la reteaua de 15 kV existenta, prin care s-a interconectat cu C.H.E. Vulcan si cu C.H.E. I Rasnov .

In anul 1930 intra in aceasta interconexiune si Centrala Termoelectrica a Fabricii de Zahar din Bod, in urma unei conventii de schimb de energie ce prevedea ca energia consumata in timpul anului sa fie restituita de catre fabrica de zahar in timpul campaniei de fabricatie. In acest scop s-a construit LEA 15 kV Brasov-Bod, in lungime de 14 km, iar in zona intersectiei acestei LEA cu LEA 15 kV Rasnov-Sanpetru s-a realizat Statia de conexiuni 15 kV Stupini, asigurandu-se astfel o legatura suplimentara a centralelor I.K.Z. si Bod cu reteaua de 15 kV existenta.

Despre o distributie a energiei electrice, cu caracter unitar si cu grad sporit de siguranta, se poate vorbi incepand cu infiintarea Uzinei Electrice S.A. Brasov cu capital suedez Electroinvest-ASEA, careia primaria ii concesioneaza dreptul de construire a instalatiilor si de exploatare a electricitatii. Aceasta companie, pe data de 15 iunie 1933 pune in functiune o noua centrala termoelectrica, inclusiv reteaua de medie tensiune (6,6 kV, majoritatea in cablu subteran) si de joasa tensiune (10% in cablu subteran) si posturile de transformare 6,6/0,4 kV.

Noua uzina, denumita ulterior CTE 1 Brasov, era echipata initial cu doua turbogeneratoare de cate 1,4 MW, 6,6 kV, curent electric trifazat, 50 Hz, iar in 1937 a fost echipata cu inca un turbogenerator de 3 MW si 6,6 kV. Uzina s-a interconectat cu celelalte centrale din reteaua de 15 kV a zonei printr-un transformator de 15/6,6 kV si un cablu de 15 kV in derivatie din LES 15 kV care lega I.K.Z. cu LEA 15 kV spre statia de conexiuni 15 kV Cristian.

Ulterior, CTE. 1 Brasov s-a interconectat direct cu CTE. 2 Brasov (I.K.Z.) printr-un cablu subteran de 6,6 kV. De asemenea, la CTE 1 Brasov exista din anul 1939 o legatura cu reteaua societatii "Electrica" (Concordia) Campina, prin prelungirea LEA 25 kV de la Darste la U.E. Brasov (LEA + LES 25 kV) unde s-a instalat un transformator de 25/6,6 kV.

Principalele date privind instalatiile electrice si exploatarea lor de catre Uzina Electrica S.A. Brasov, conform statisticilor A.P.D.E. (Asociatia Generala a Producatorilor si Distribuitorilor de Energie Electrica din Romania) pe anul 1941, sunt urmatoarele:

reteaua de 6,6 kV: 4,7 km LEA si 25,45 km LES,

reteaua de 25 kV: 1,73 km LEA si 2,95 km LES,

29 de posturi de transformare 6,6/0,4 kV, insumand 3460 kVA,

reteaua de JT: 80,2 km LEA si 6,2 km LES,

13740 de abonati, toti cu contor,

iluminat public: 2386 becuri, totalizand 169 kW,

puterea total instalata la consumatori: 8159 kW

Mai trebuie amintit ca, prin LEA 6 kV alimentata din CHE Tarlung, apartinand societatii particulare "Tarlungul " S.A.R. Cernatu, au fost electrificate in perioada 1923-1926 cartierele Darste si Noua, la acea vreme separate de municipiul Brasov.

Realizari tehnice in decursul timpului

Pe parcursul anilor unele grupuri electrogene din fabrici sau din locuinte s-au desfiintat, iar alte centrale, mai puternice (I.A.R., Metrom), s-au incadrat in reteaua de 6,6 kV, astfel ca pana in anul 1948 in Brasov s-a inchegat un sistem energetic, cu interconectarea multor hidrocentrale sau termocentrale ce functionau in imprejurimile Brasovului.

De la cladirile respective distributia publica s-a extins la grupuri de case vecine, prin retele rudimentare. De la C.H.E. Tarlung s-a construit o LEA 6 kV pana la Darste si posturi de transformare de 6000/220 V. In afara celor 9 municipii si orase din restul de 155 comune si sate din judetul Brasov, pana in anul 1948 (inclusiv) au fost electrificate 41.

Dezvoltarea instalatiilor, care sa asigure transportul energiei spre Brasov, zona cu un consum tot mai mare, a continuat cu punerea in functiune in septembrie 1954 a LEA 110 kV Fantanele-Brasov (primul circuit), ceea ce a condus si la realizarea primului paralel intre sistemele energetice ale Munteniei si Ardealului.

Conform strategiei de dezvoltare a sistemului energetic national, in anul 1969 Brasovul a cunoscut o noua treapta de tensiune, 220 kV, in transportul energiei electrice, prin punerea in functiune a LEA 220 kV (cu gabarit de 400 kV) Sibiu-Brasov si a unui autotransformator 200 MVA, 220/110 kV in statia de transformare 220 (400)/110 kV Brasov, amplificata ulterior cu inca o unitate 220/110 kV, 200 MVA. La noua statie de 220 (400) kV s-au racordat in anii urmatori, inca doua linii de 220 kV, cu gabarit de 400 kV: in 1973 LEA Brazi Vest-Brasov si in 1974, LEA Brasov-Gutinas.

In anul 1976, liniile Sibiu-Brasov si Brasov-Gutinas au trecut la functionarea in 400 kV, in statia Brasov montandu-se doua autotransformatoare de 400/220 kV, 400 MVA.

Anul urmator consemneaza aparitia unei noi statii de transformare 220/110 kV, cu profil de 400 kV, statia Darste, cu o unitate de 220/110 kV, 200 MVA, intercalata in LEA 220 (400) kV Brazi-Brasov.

Trei ani mai tarziu, la 30.09.1980 sistemul energetic national a realizat o noua legatura: LEA 400 kV Brasov-Bradu.

Definitivarea sistemului de 400 kV din zona Brasovului a continuat cu trecerea la 400 kV, in anul 1983, a liniei Brasov-Darste si a statiei Darste, cu un transformator de 250 MVA, 400/110 kV, iar in 1984 a liniei Domnesti-Darste (din 1989, prin aparitia statiei 400 kV Brazi, linia este numita LEA 400 kV Brazi Vest-Darste). Tensiunea de 220 kV s-a desfiintat in anul 1985, prin inlocuirea autotransformatoarelor de 400/220 kV si 220/110 kV din statia Brasov, cu doua transformatoare 400/110 kV, 250 MVA.

Printre evenimentele legate de dezvoltarea sistemului energetic de 400-100 kV din zona de activitate a F.R.E. Brasov in configuratia actuala mai trebuie amintite:

Punerea in functiune in anul 1989 a hidrocentralelor de pe raul Olt: C.H.E. Voila si C.H.E. Vistea, avand fiecare cate doua generatoare de cate 7,1 MW, 6 kV, actionate de turbine Kaplan;

Punerea in functine, la sfarsitul anului 1990, a celei mai mari unitati de producere din zona, C.E.T. Brasov, cu prima unitate de 50 MW, cel de al doilea grup, de aceeasi putere, fiind dat in exploatare in mai 1995. CET Brasov cu capacitatea de 2 x 50 MV constituie in prezent a doua unitate RENEL din Brasov sub titulatura de Filiala de Electrocentrale Brasov.

Volumul de instalatii STE Brasov 31.12.1995

Statii de transformare existente in zona de activitate a STE Brasov

9. Bibliografie

Paul Cartianu, s.a.: Electrificarea in Romania (1951-1992), Editura Tehnica,1996, Bucuresti, 953 pagini.

Marilena Ungureanu, s.a.: Utilizari ale energiei electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Editura Scrisul Romanesc, Bucuresti, 1999, 590 pagini.