Eficientizarea energetica si perfectionarea sistemului de tarifare

Eficientizarea energetica si perfectionarea sistemului de tarifare

1. Proiecte europene privind eficientizarea producerii, transportului si furnizarii energiei electrice

Daca sursele energetice si alimentarea cu energie nu sunt sigure, atunci societatea si economia nu pot functiona. De aceea, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, mai multe tari europene au decis ca sectorul energetic este unul strategic, mult prea important pentru a fi lasat la latitudinea tarilor individuale. O solutie mult mai buna a fost identificata si anume unirea eforturilor in dezvoltarea surselor energetice, prin asocierea in doua structuri: Comunitatea europeana a Carbunelui si Otelului, precum si EURATOM.

Ulterior, existenta unor surse de energie relativ ieftine si sigure a abatut atentia opiniei publice si a politicienilor de la problemele energetice. Refocalizari de scurta durata au fost in anii '70, generate de crizele petrolului. In ultimii ani insa, au aparut o serie de elemente, ce au readus problemele energetice in atentie: schimbarile climatice, triplarea preturilor la petrol, dependenta de gazul rusesc, intreruperi ale furnizarii energiei electrice pe intinderi mari ale Europei (de exemplu, in noiembrie 2006).

In martie 2006, Comisia Europeana a analizat situatia energetica a Uniunii Europene si posibilele evolutii in domeniu, publicand concluziile intr-un document intitulat Cartea Verde. O Strategie Europeana pentru Energie Sustenabila, Competitiva si Sigura. Insusi titlul reflecta obiectivele pe care Uniunea Europeana si le-a stabilit pentru politica sa energetica: o dezvoltare durabila a sectorului, in armonie cu mediul, precum si transformarea sectorului energetic intr-un factor de competitivitate si stabilitate, atat in ceea ce priveste satisfacerea necesarului european de energie cat si in privinta importurilor. Strategia le dezvolta pe sase domenii prioritare:

dezvoltarea pietelor concurentiale de energie electrica;

asigurarea sigurantei in alimentare a statelor membre si promovarea unui mecanism de solidaritate intre acestea in domeniul energiei;

organizarea unei dezbateri privind sursele de energie, inclusiv in ceea ce priveste costurile de utilizare si impactul acestora asupra mediului;

abordarea problematicii schimbarilor climatice de o maniera compatibila cu Obiectivele Lisabona;

elaborarea unui plan strategic tehnologic la nivel european care sa asigure valorificarea optima a resurselor comunitare de cercetare si a potentialului de inovare;

elaborarea unei politici exteme comune care sa asigure atingerea obiectivelor de baza, cum ar fi siguranta energetica pe termen lung, o piata de energie functionala, dezvoltarea economica sustenabila si reducerea impactului asupra mediului.

Cartea Verde stabileste o serie de domenii in care tarile membre ar trebui sa colaboreze mai mult: economisirea energiei, promovarea surselor regenerabile de energie, investitii in noi tehnologii energetice si utilizarea unei singure voci in discutiile si negocierile internationale pe probleme energetice.

In ciuda eforturilor pentru reducerea cererii de energie, statele membre ale Uniunii Europene continua sa-si creasca consumul energetic cu 1 - 2% pe an. In acest ritm, in 10 ani consumul va creste cu cel putin 10%, in conditiile in care doua treimi din resursele energetice primare vor fi asigurate din import. In prezent, 80% din consumul energetic il reprezinta resursele fosile: petrol, gaze naturale si carbune. Aceasta pondere este in crestere, consumul resurselor epuizabile evoluand mai rapid decat consumul resurselor regenerabile. Ca rezultat direct, emisiile de gaze cu efect de sera ar putea fi cu 5% mai mari in 2012 fata de anul 2006, iar tinta stabilita prin protocolul de la Kyoto, respectiv o reducere cu 8% a emisiilor in 2012, ar deveni imposibil de atins.

Documentele publicate de Comisia Europeana la inceputul anului 2007 sub denumirea "O noua politica europeana in domeniul energiei', sunt construite pe trei idei:

a) sa demonstreze faptul ca obiectivele deja stabilite la nivel comunitar in domeniul energiei nu pot fi atinse cu politicile actuale, fiind necesara revizuirea acestor politici;

b) sa propuna un obiectiv strategic care sa constituie baza pentru toate deciziile de politica energetica ulterioare;

c) sa propuna un plan de actiune concret in vederea atingerii obiectivului strategic.

Ca obiectiv strategic s-a propus de catre Comisie reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% pana in anul 2020. Focalizarea pe emisiile de gaze cu efect de sera este justificata prin faptul ca sectorul energetic contribuie in procent de 80 % la volumul total de emisii. Acest obiectiv se inscrie in obiectivul mai larg de gestionare a schimbarilor climatice si constituie o buna tinta pentru obiective subsecvente privind promovarea surselor regenerabile, imbunatatirea eficientei energiei si dezvoltarea tehnologiilor curate. Tinta de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera reprezinta un angajament minim, unilateral al Uniunii Europene. Este evident ca o influentare pozitiva a schimbarilor climatice nu se poate obtine doar prin efortul cetatenilor Europei. Comisia Europeana considera ca in conditiile in care se va ajunge la un acord international larg acceptat la nivel mondial privind reducerea impactului asupra mediului, Uniunea Europeana urmeaza sa-si creasca tinta la 30% reducere a emisiilor pana in anul 2030 si 60 - 80% reducere pana in anul 2050.

Obiectivul general propus, are efect si asupra sigurantei in alimentarea cu energie pe termen lung. Prin atingerea acestui obiectiv se va reduce expunerea Europei la volatilitatea preturilor resurselor fosile de energie, va stimula dezvoltarea pietelor interne de energie electrica si gaze naturale si va incuraja dezvoltarea tehnologica.

Din obiectivul general se desprind trei obiective conexe, pentru fiecare, Comisia Europeana propunand o tinta:

cresterea ponderii resurselor regenerabile in totalul mixului energetic la 20% in anul 2020;

elementul de baza din planul Comisiei Europene il reprezinta propunerea de partajare patrimoniala ("ownership unbundling') prin care se urmareste separarea efectiva intre activitatile de operare a retelei de transport a energiei electrice si gazelor naturale si orice alte activitati din sectorul energiei. Este in continuare posibila detinerea de catre stat atat a proprietatii asupra operatorului de transport si sistem cat si asupra unor producatori, in conditiile in care aceste societati nu sunt grupate intr-o structura comuna, cum ar fi un holding. Totodata sunt formulate restrict privind reprezentarea statului in aceste structuri de catre aceleasi persoane precum si in ceea ce priveste numirea acestor reprezentanti de catre aceeasi institute. Ca solutii alternative, Comisia Europeana propune varianta unui operator de sistem independent (ISO - Independent System Operator).

alta prevedere importanta a proiectelor noilor directive interzice controlul operatorilor de transport si sistem de catre persoane fizice sau juridice din terte tari.

Spre deosebire de Romania, in multe din tarile Uniunii Europene autoritatile de reglementare din domeniul energiei au competente limitate privind crearea pietei concurentiale, iar independenta lor este limitata. In aceste conditii, Comisia Europeana propune in noul pachet legislativ consolidarea competentelor reglementatorilor, in special in urmatoarele domenii:

supravegherea respectarii de catre operatorii de transport si de distribute a normelor de acces al teitilor, a obligatiilor de separare patrimoniala, a mecanismelor de echilibrare, a managementului congestiilor si a alocarii capacitatilor de interconexiune;

revizuirea planurilor de investiti ale operatorilor de transport si sistem si prezentarea in raportul anual a unei evaluari a coerentei dintre planurile de investitii proprii si planul de dezvoltare a retelelor pe intreg teritoriul Europei in urmatorii zece ani;

monitorizarea obligatiilor de comunicare si transport in piata de energie;

monitorizarea nivelului de deschidere a pietei si promovarea unei concurente eficiente, in colaborare cu autoritatile din domeniul concurentei;

asigurarea unor masuri eficiente de protectie a consumatorului.

Pentru a-si putea indeplini obligatiile, autoritatile de reglementare trebuie sa dispuna de competente de investigare, de solicitare a tuturor informatiilor necesare si de impunere de sanctiuni descurajatoare. Se propune ca autoritatea de reglementare sa fie distincta din punct de vedere juridic si independenta din punct de vedere functional de orice alta entitate publica sau privata, ca personalul sau si orice membra din corpul sau decizional sa actioneze in afara oricarui interes de piata si sa nu solicite sau sa accepte instructiuni de la guvern sau alta entitate publica sau privata. Independenta se asigura prin personalitate juridica distincta, autonomic bugetara, resurse umane si financiare corespunzatoare si conducere autonoma.

Crearea unei piete unice de energie la nivelul Uniunii Europene necesita o stransa colaborare intre autoritatile implicate in reglementarea activitatilor din sector. Cu toate acestea, in prezent se constata o diversitate a modelelor pietelor nationale precum si a prevederilor codurilor de retea, dovada a rezultatelor modeste ale structurilor de cooperare intre autoritatile nationale de reglementare: CEER(Council of European energy regulations), ERGEG(European regulation group for electricity), diverse forumuri. In aceste conditii, Comisia Europeans propune crearea unei structuri supranationale, agenda pentru cooperarea autoritatilor de reglementare, cu rol complementar la nivel european fata de atributiile nationale ale reglementatorilor din domeniul energiei. Principalele atributii ale agentiei vor fi:

crearea unui cadru de cooperare a autoritatilor nationale de reglementare;

supravegherea cadrului normativ de cooperare dintre operatorii de sisteme de transport;

competentele de decizie individuala (de exemplu, pentru cererile de derogare privind activele de interes european ale infrastructurii si competenta de a decide cu privire la regimul de reglementare aplicabil infrastructurilor de pe teritoriul mai multor state membre);

rolul consultativ general pe langa Comisie, elaborare de ghiduri de buna practica etc.

Totodata, Comisia Europeana propune crearea unei structuri de cooperare intre operatorii de transport si sistem din statele membre.

In conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene (UE) elaborata in anul 2007,energia este un element esential al dezvoltarii la nivelul Uniunii. Dar, in aceeasi masura este o provocare in ceea ce priveste impactul sectorului energetic asupra schimbarilor climatice, a cresterii dependentei de importul de resurse energetice precum si a cresterii pretului energiei. Pentru depasirea acestor provocari, Comisia Europeana (CE) considera absolut necesar ca UE sa promoveze o politica energetica comuna, bazata pe securitate energetica, dezvoltare durabila si competitivitate.

In ceea ce priveste securitatea alimentarii cu resurse energetice, UE se asteapta ca dependenta de importul de gaze naturale sa creasca de la 57% la ora actuala, la 84% in anul 2030 iar pentru petrol,de la 82% la 93% pentru aceeasi perioada.

In ceea ce priveste dezvoltarea durabila, trebuie remarcat faptul ca, in anul 2007, sectorul energetic este, la nivelul UE, unul din principalii producatori de gaze cu efect de sera. In cazul neluarii unor masuri drastice la nivelul UE, in ritmul actual de evolutie a consumului de energie si la tehnologiilor existente in anul 2007, emisiile de gaze cu efect de sera vor creste la nivelul UE cu circa 5% si la nivel global cu circa 55% pana in anul 2030. Energia nucleara reprezinta in acest moment in Europa una dintre cele mai mari resurse de energie fara emisii de CO Centralele nucleare asigura in anul 2007 o treime din productia de electricitate din Uniunea Europeana, avand astfel o contributie reala la dezvoltarea durabila.

In ceea ce priveste competivitatea, piata interna de energie a UE asigura stabilirea unor preturi corecte si competitive la energie, stimuleaza economisirea de energie si atrage investitii in sector.

UE este tot mai expusa la instabilitatea si cresterea preturilor de pe pietele internationale de energie, precum si la consecintele faptului ca rezervele de hidrocarburi ajung treptat sa fie monopolizate de un numar restrans de detinatori. Efectele posibile sunt semnificative: de exemplu, in cazul in care pretul petrolului ar creste pana la 100 USD/baril in anul 2030, importul de energie in UE ar costa circa 170 de miliarde EUR, ceea ce inseamna o valoare de 350 EUR/an pentru fiecare cetatean UE. Comisia Europeana propune in setul de documente care reprezinta Noua Politica Energetica a UE urmatoarele obiective:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% pana in anul 2020, in comparatie cu cele din anul 1990.

cresterea ponderii energiei regenerabile in totalul mixului energetic de la mai putin de 7% in anul 2006, la 20% din totalul surselor sale de energie pana in 2020;

cresterea ponderii biocombustibililor la cel putin 10% din totalul combustibililor utilizati in anul 2020;

reducerea consumului global de energie primara cu 20% pana in anul 2020.

La 19 octombrie 2006, CE a adoptat Planul de actiune privind eficienta energetica, aferent acestei directive, care cuprinde masuri datorita carora UE ar putea face progrese vizibile in directia indeplinirii principalului sau obiectiv, si anume reducerea consumului sau global de energie primara cu 20% pana in 2020. In cazul in care acest plan reuseste, ar insemna ca UE sa foloseasca pana in 2020 cu circa 13% mai putina energie decat in prezent (2007). Pentu aceasta sunt necesare eforturi deosebite in schimbari de mentalitati si comportament si mai ales investitii suplimentare.

Directii de actiune in asigurarea securitatii si competitivitatii energetice

Cercetarea stiintifica cu toate componentele sale (cercetare aplicativa, dezvoltare, inovare) constituie unul din factorii importanti in dezvoltarea durabila a sectorului energetic.

Principalele directii stategice de actiune in acest domeniu vor fi:

valorificarea potentialului uman existent in prezent in cercetarea energetica, asigurarea stabilitatii si intineririi in conditiile cresterii nivelului de expertiza care sa permita corelarea cunostintelor despre evolutiile tehnice pe plan global cu posibilitatile de particularizare la nivel national;

crearea de oportunitati pentru stimularea tinerilor specialisti de a ramane in tara si de a lucra in cercetarea energetica romaneasca pentru a contribui la absorbtia fondurilor de cercetare europene;

promovarea unor instrumente de incurajare a companiilor de producere, transport si distributie a energiei electrice pentru finantarea programelor proprii de cercetare si dezvoltare si cofinantarea proiectelor complexe de cercetare cu specific energetic;

continuarea Planului sectorial de cercetare - dezvoltare si cresterea fondurilor alocate Ministerului Economiei si Finantelor pentru acest program;

consolidarea unei structuri nationale, responsabila pentru elaborarea de studii necesare la elaborarea strategiilor si politicilor energetice, pentru fundamentarea unor decizii in domeniu, pentru coordonarea si chiar elaborarea unor proiecte complexe de dezvoltare de nivel national regional, transfrontalier.

Domeniile prioritare pentru cercetarea aplicativa, dezvoltarea, inovarea energetica, sunt urmatoarele:

sisteme si tehnologii energetice noi care sa conduca la:

cresterea securitatii in alimentarea cu energie

promovarea unei structuri de resurse energetice primare, cu accent pe utilizarea carbunilor, a energiei nucleare si a surselor regenerabile, de natura sa mareasca competitivitatea si securitatea alimentarii,

informatizarea proceselor de producere a energiei electrice si a proceselor decizionale in sectorul energetic.

cresterea eficientei energetice pe intregul lant energetic, cu accent deosebit pe reducerea pierderilor de energie in cladirile publice si rezidentiale si la consumatorii industriali

promovarea tehnologiilor energetice curate si a reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera

promovarea de tehnologii de protectie a mediului de efectele proceselor si echipamentelor energetice

reducererea emisiilor poluante ale centralelor electrice;

promovarea transferului de cunostinte si tehnologii in domeniul energetic,

fundamentarea strategiilor energetice ale localitatilor,

promovarea utilizarii surselor de energie regenerabila prin:

actualizarea hartilor cu potentialul eolian, solar, biomasa, plante energetice, etc

studii cu privire la conectarea la sistemul energetic national a surselor de energie regenerabila,

mecanisme de sustinere a investitiilor in acest domeniu.

sectorul energetic trebuie sa fie un sector dinamic, care sa sustina activ dezvoltarea economica a tarii, si reducerea decalatiilor fata de Uniunea Europeana.

In acest sens, Obiectivul general al strategiei sectorului energetic il constituie satisfacerea necesarului de energie atat in prezent, cat si pe termen mediu si lung, la un pret cat mai scazut, adecvat unei economii moderne de piata si unui standard de viata civilizat, in conditii de calitate, siguranta in alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

Directile de actiune ale strategiei energetice a Romaniei, convergente cu cele ale politicii energetice a Uniunii Europene, sunt:

cresterea sigurantei in alimentarea cu energie atat din punct de vedere al mixului de combustibili cat si al infrastructurii de retea;

alegerea unui mix de energie echilibrat, cu accent pe utilizarea carbunelui, energiei nucleare si resurselor energetice regenerabile, inclusiv prin utilizarea potentialului hidro neexploatat, care sa confere sectorului energetic competitivitate si securitate in aprovizionare;

asigurarea necesarului de carbune si uraniu in principal din productie interna si diversificarea resurselor de aprovizionare cu uraniu prin combinarea exploatarii rationale a resurselor nationale cu importul de uraniu;

gestionarea eficienta si exploatarea rationala in conditii de securitate a resurselor energetic primare epuizabile din Romania si mentinerea la un nivel acceptabil, pe baze economice, a importului de resurse energetice primare (dependenta limitata/controlata);

imbunatatirea competivitatii pietelor de energie electrica si gaze naturale si participarea activa la formarea pietei interne de energie a Uniunii Europene si la dezvoltarea schimburilor transfrontaliere cu luarea in considerare a intereselor consumatorilor din Romania si a companiilor romanesti;

cresterea eficientei energetice pe tot lantul resurse, producere, transport, distributie, consum;

promovarea utilizarii resurselor energetice regenerabile;

asigurarea investitiilor pentru cresterea capacitatii de inovatie si dezvoltare tehnologica;

realizarea obiectivelor de protectie a mediului si reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera;

participarea proactiva la eforturile Uniunii Europene de formulare a unei strategii energetic pentru Europa, cu urmarirea si promovarea intereselor Romaniei.

Avand in vedere aceste directii principale de actiune, obiectivele prioritare ale dezvoltarii sectorului energetic din Romania, sunt urmatoarele:

Securitatea aprovizionarii

Mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare de energie si respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei. In conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, bogatiile de orice natura ale subsolului, apele cu potential energetic valorificabil, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Bunurile proprietati publice sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate ;

Mentinerea unui echilibru intre importul de resurse energetice primare si utilizarea rezervelor nationale pe baze economice si comerciale;

Diversificarea si consolidarea, in cadrul stabilit la nivel european, a relatiilor de colaborare cu tarile producatoare de hidrocarburi, precum si cu cele de tranzit;

Diversificarea surselor de aprovizionare si dezvoltarea rutelor de transport;

Incheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import pentru a diminua riscurile de intrerupere a furnizarii, cu respectarea regulilor concurentiale;

Incheierea de contracte pe termen lung pentru furnizorii interni de carbune care sa le asigure acces la pietele financiare, cu respectarea regulilor concurentiale;

Stimularea investitiilor in domeniul exploatarii rezervelor de gaze naturale, prin incurajarea identificarii de noi campuri si valorificarea maxima a potentialului;

Abordarea, in comun cu statele membre ale UE, a problemelor referitoare la protectia infrastructurii critice din sistemul energetic in lupta impotriva terorismului;

Punerea in valoare de noi perimetre pentru exploatarea lignitului si a uraniului care sa asigure cererea dupa anul 2015;

Cresterea nivelulul de adecvanta al retelei de transport prin dezvoltare si modernizare in concept de retea inteligenta (smart grid) si cu respectarea cerintelor UCTE/ ETSO.

Dezvoltare durabila

Promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile, astfel incat consumul de energie electrica realizat din resurse regenerabile de energie electrica sa reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrica al anului 2010, 35 % in anul 2015 si 38 % in anul 2020. Din consumul intern brut de energie 11% va fi asigurat din surse regenerabile in anul 2010;

Stimularea investitiilor in imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant: resurse - productie - transport - distributie - consum;

Promovarea utilizarii biocombustibililor lichizi, biogazului si a energiei geotermale;

Sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare si diseminare a rezultatelor cercetarilor aplicabile;

Reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator prin utilizarea tehnologiilor curate.

Competitivitate

Continuarea dezvoltarii si perfectionarea mecanismelor pietelor concurentiale pentru energie electrica, gaze naturale, certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de sera si servicii energetice;

Extinderea activitatii operatorului pietei angro de energie electrica din Romania la nivel regional, participare activa la realizarea pietei regionale de energie si a pietei unice europene;

Liberalizarea in conditii tehnice controlate de siguranta in alimentare a tranzitului de energie si asigurarea accesului permanent si nediscriminatoriu la retelele de transport si interconexiunile internationale; cresterea capacitatii de interconexiune de la circa 10 % in prezent la 15-20 % la orizontul anului 2020;

Continuarea procesului de restructurare, crestere a profitabilitatii si privatizarii in sectorul energetic (privatizarea se va realiza atat cu investitori strategici, cat si prin listarea pe piata de capital);

Continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit in vederea cresterii profitabilitatii si accesului pe piata de capital;

Mentinerea accesului la rezervele de huila, in vederea asigurarii securitatii energetice, in conditii economice adecvate.

3. Aspecte metodologice privind tarifarea energiei electrice in contextul reformei structurale

Specialistii din intreaga lume recunosc existenta unor principii ce trebuie avute in vedere la proiectarea tarifelor utilizarea eficienta a resurselor materiale si umane (orientarea consumatorilor catre un consum rational):

crectitudine si echitate (fiecare consumator trebuie sa plateasca proportional cu cantitatea si calitatea serviciilor de care beneficiaza);

asigurarea stabilitatii preturilor (cu scopul de a evita propagarea in economie a unor semnale distorsionate, precum si pentru orientarea investitiilor);

asigurarea necesitatilor financiare ale sectorului (principala cerinta a unui sistem tarifar este aceea de a asigura resursele financiare pentru functionarea si dezvoltarea sectorului);

Usor de inteles, usor de aplicat (tariful trebuie sa transmita consumatorului semnale economice clare si sa nu ridice probleme in ceea ce priveste aparatura de masura, citirea si facturarea consumurilor);

Considerarea unor obiective economice si sociale (acest principiu conduce la existenta unor tarife preferentiale pentru anumite ramuri economice de importanta strategical sau pentru anumite categorii sociale).

Deoarece principiile enumerate vin in contradictie unele cu altele, trebuie realizate anumite compromisuri. Ansamblul acestor compromisuri, Impreuna cu alti factori, formeaza ceea ce se numeste politica tarifara

    Utilizarea efficienta a resurselor

    Corectitudine si echitate

    Stabilitatea preturilor

    Asigurarea necesitatilor financiare ale sectorului

Usor de inteles, usor de aplicat

    Considerente economico-sociale

Figura 4. Principiile tarifarii

a)      Clasificarea tarifelor. Exemple:

Tarifele pentru energie se pot clasifica dupa mai multe criterii, iar in cadrul acestei lucrari ne vom opri la cele mai reprezentative.

Clasificarea tarifelor dupa costurile pe baza carora acestea se proiecteaza:

Tarife bazate pe costul mediu total (CMed);

Tarife bazate pe costuri marginale (CM).

b)    Clasificarea tarifelor dupa numarul componentelor de pret ce determina
calculul facturii pentru energie:

tarife monome (au in componenta un singur termen, reprezentat de taxa pentru energie, exprimata in unitati monetare/kWh);

tarife binome (au in componenta doi termeni, reprezentati de o taxa de energie si o taxa de putere aplicabila puterii maxime masurate sau puterii contractate);

tarife trinome (au in componenta trei termeni, reprezentati de o taxa de energie, o taxa pentru puterea maxima masurata si o taxa pentru puterea contractata).

In abordarea tarifelor, componentele de tip taxa pentru putere sau taxa pentru energie sunt denumite si coeficienti tarifari.

c)      Clasificarea tarifelor dupa diferentierea componentelor de pret pe perioadele de tarifare corespunzatoare intervalelor de variatie a costurilor sistemului energetic:

tarife nediferentiate (coeficientii tarifari au aceleasi valori in toate perioadele);

tarife diferentiate acestea pot avea mai multe forme, dupa modul de intelegere a perioadelor de tarifare:

tarife in funtie de perioada din zi

tarife zi-noapte

tarife preferentiale de noapte;

tarife in functie de perioada din saptamana;

tarife in functie de perioada din an (sezoniere).

Tarife cu destinatii speciale, tarife pentru furnizari cu intreruperi (furnizorul convine cu consumatorul ca, in schimbul unor reduceri la taxa de putere, la taxa de energie sau la ambele, sa poata comanda consumatorului reducerea partiala sau totala a puterii absorbite in momentele grele pentru sistem); tarife scop sau special, sunt tarife preferentiale pe care furnizorul le lucra cu un anumit scop, care poate fi:

atragerea unor noi clienti situati intr-o anumita zona geografica sau concurentiala;

atragerea unor anumite clase de consumatori;

stimularea cresterii consumului in anumite zone geografice sau concurentiale;

Tarife in timp real (in functie de situatia existenta in sistem, se calculeaza costul furnizarii energiei electrice in fiecare moment; pretul determinat pe baza acestuia este comunicat consumatorului, de regula, cu 24 de ore inainte).

Asa cum s-a mai mentionat, sistemul electroenergetic este format din trei subsisteme de baza:

sistemul de producere (generare);

sistemul de transport;

sistemul de distribute.

Cele trei componente sunt interdependente, iar din punctul de vedere al procesului tehnologic, neseparabile. Fiecare din cele trei subsisteme are contributia sa in costul unui kWh ce ajunge la consumator. Dintre toate, subsistemul generarii are ponderea cea mai insemnata (75%), iar valoarea costului generarii este puternic influetata de metodologia adoptata pentru defalcarea cheltuielilor pe cele doua produse, energie electrica si caldura in cazul producerii lor combinate. Valoarea costului de generare mai poate fi influentata destul de puternic de structura productiei: centrale hidro, centrale functionand cu hidrocarburi, centrale functionand cu carbune, centrale nuclearoelectrice. In figura 6 este prezentata structura productiei de energie electrica a RENEL prognozata pentru anul 1996.

Figura 6. Structura productiei de energie electrica.

La nivelul subsistemului de transport, costul unitar al energiei electrice suporta o crestere datorata, pe de o parte, cheltuielilor existente la acest nivel si, pe de alta parte, pierderilor fizice din retelele de transport. Acelasi fenomen se manifesta si la nivelul subsistemului de distributie.

O prezentare mai detaliata a evolutiei costului unitar este realizata in cadrul descrierii proiectarii coeficientilor tarifari. Pentru formarea preturiilor, la costurile unitare se mai adauga taxa de dezvoltare (12% din total costuri), o cota de constituire a stocului de carbune si profitul RENEL, care, conform legii actuale, trebuie sa se situeze sub valoarea de 1%. Structura pretului mediu de vanzare a energiei electrice de catre RENEL este prezentata in figura 6.

Figura 7. Structura pretului de vanzare a energiei elecrice (RENEL, 1996).

Aceasta structura se refera la calculele facute pe un an de zile, conform conditiilor din momentul negocierii. In realitate, ea sufera modificari importante pe parcursul perioadei ce se scurge pana la urmatoarea renegociere de preturi.

Intr-un asemenea interval, pretul energiei electrice este mentinut constant si, de asemenea, o serie de elemente sunt mentinute constante (amortizari, pretul combustibililor din tara etc.). De fapt, aceste elemente - legate de inflatie si devalorizarea leului - cresc. Dintre acestea, cele mai importante sunt preturile combustibililor din import. Cu cat fenomenul inflationist este mai accentuat si perioada dintre doua renegocieri mai mare, cu atat distorsiunile sunt mai puternice. Astfel, se poate ajunge la situatii ca cea din aprilie 1996, cand pretul mediu de vanzare al unui kWh nu a acoperit costul pacurii de import necesara procesului tehnologic de furnizare a energiei electrice la consumator.

Metodologia actuala de proiectare a coeficientilor tarifari cuprinde doua etape:

calculul preturilor medii pe niveluri de tensiune, cu evidentierea componentei cheltuielilor variabile si a celei datorata cheltuielilor fixe;

fixarea preturiilor medii de revenire a energiei electrice, pe tipuri de tarife pentru fiecare nivel de tensiune (conform politicii tarifare adoptate), si calculul coeficientilor tarifari pe baza datelor ce caracterizeaza comportamentul energetic al consumatorilor.

Tariful A este un tarif binom diferentiat pe doua zone orare: ore de vai (numai varful de seara) si rest ore. La acest tarif s-a vandut, in 1996, 24% din energia electrica consumata.

Pentru utilizarea acestui tarif este necesara montarea la consumator a unui contor cu doua cadrane pentru energie si cu doua indicatoare de maxim pentru putere. Marimile citite si utilizate in formula de calcul a facturii sunt:

EV= energia consumata in orele de varf;

ER = energia consumata in restul orelor;

PV- puterea maxima masurata in orele de varf;

PR = puterea maxima masurata in restul orelor.

Utilizam pentru coeficientii tarifari notatiile:

TEV- taxa pentru energia de varf;

TER = taxa pentru energia in restul orelor;

TPV= taxa pentru puterea de varf;

TPR = taxa pentru puterea in restul orelor.

Formula de facturare pentru tariful A este:

Daca PV> PR -> F ~ EV x TEV + ERx TER + PVxTPV

Daca PR>PV-> F = EVxTEV + ERxTER +PVxTPV +(PR-PV)xTPR

Pretul mediu de revenire obtinut prin aplicarea tarifului A depinde de trei parametri ce caracterizeaza comportamentul energetic al consumatorului: durai D_u de utilizare a puterii maxime masurate, raportul PV/PR al puterilor maxime masurate in perioada orelor de varf si in rest ore, ponderea x_v a energiei consuma in orele de varf. Indirect, ultimii doi parametri sunt dependent de numarul orelor de varf din perioada de facturare. Numarul orelor de varf din cadrul fiecarei luni calendaristice este fixat printr-o decizie a directorului general al RENEL si variaza de la sapte ore, in lunile de iarna, pana la nici una, in lunile iunie si iulie. Ca urmare, pretul mediu de revenire va avea o variatie sezoniera, lucru pozitiv intr-ucat si costurile din sistem prezinta o astfel de variatie. In figura 7 este prezentata variatia pretului mediu de revenire in functie de fiecare dintre parametri, atunci cand ceilalti doi sunt mentinuti constanti.

ER= energia consumata in restul orelor.

Formula de facturare pentru tariful B este:

F = EV x TEV + ER x TER

Dintre toate tarifele, tariful A este e cel mai sensibil, tinand cont de comportamentul consumatorului sub toate aspectele.

Tariful B este un tarif monom diferentiat pe doua zone orare (aceleasi ca tariful A). La acest tarif s-a vandut, in 1996, din energia electrica consumata.

Pentru utilizarea acestui tarif este necesara montarea la consumator a unui contor cu doua cadrane. Marimile citice si utilizate in formula de calcul a facturii sunt :

EV= energia consumata in orele de varf;

ER = energia consumata in restul orelor.

Formula de facturare pentru tariful B este:

F EVx TEV + ERx TER

p    [lei/kwh]

p med

Du, Pmax.

8760 [h/an]

p [lei/kwh]

p med

Pmax varf/Pmax,rest

p [lei/kwh]

P varf

P med

P rest   

Xv

Figura 8. Tariful A: variatia pretului mediu de revenire.

4 Politici de tarifare pe piata energiei electrice din Romania

Politica de tarife din domeniul energiei electrice si termice tine seama permanent de evolutia structurii sectorului energiei electrice si de necesitatea asigurarii viabilitatii operatorilor economici din sector

Intr-un trecut nu prea indepartat, politicile tarifare ocupau un loc important in preocuparile guvernului, acest lucru fiind motivat si prin atributiile pe care ministerele de resort le aveau. Incetul cu incetul asistam insa la un fenomen prin care controlul, in sensul unei determinari subjective a preturilor si tarifelor, aproape ca a disparut. Care este contextul unei astfel de evolutii?

In primul rand, daca ne referim la activitatile cu caracter de monopol natural transportul si distributia de energie electrica, metodologiile de calcul al tarifelor sunt foarte precise si nu permit interventi subiective. Singura modalitate de a influenta nivelul preturilor si tarifelor se poate face prin limitarea sau dimpotriva, incurajarea unui anumit program de investitii, intrucat remunerarea capitalului investit este direct dependent de realizarea acelui program de investiti.

O alta modalitate de interventie asupra tarifelor de distributie prevazuti de reglementarile in vigoare se refera la plafonarea cresterilor de la un an la altul pe parcursul primei perioade de reglementare la nivelul de maxim 18% real. In plus de aceasta plafonare, reglementatorul mai poate impune plafoane individuale pe a tarifelor specifice nivelurilor de tensiune, cu conditia insa de a nu afecta veniturile cuvenite operatorului. Este practic vorba de realocari ale veniturilor intre nivelurile de tensiune. De obicei, reglementatorul recurge la acest tip de interventie atunci cantd constata o alocare gresita a costurilor intre nivelurile de tensiune. In lipsa argumentatiei privind plafonarea tarifelor, reglementatorul poate sa produca o subventionare incrucisata intre niveluri de tensiune.

O zona care suscita un interes deosebit si care poate fi obiectul unor interventii ale factorului politic de decizie o reprezinta tarifele pentru consumatorii casnici. Pana in prezent au existat tot felul de scheme de mentinere la un nivel scazut al acestor tarife si anume:

Consumatorii casnici, fiind racordati la JT, o buna perioada de timp toate aceste tarife au fost tinute artificial la un nivel scazut. In acest caz, se vorbeste de o subventionare incrucisata intre niveluri de tensiune.

In cadrul consumatorilor racordati la JT, consumatorii casnici beneficiaza de tarife mai scazute decat ceilalti. Avem de-a face, in acest caz, cu o subventionare incrucisata intre consumatorii casnici si restul consumatorilor de JT, ceea ce reprezinta totodata si un mare obstacol in calea deschiderii pietei de energie.

Prezenta tarifului social in grupul de tarife dedicate consumatorilor casnici creeaza o subventionare intr-o clasa permisa chiar si in reglementarile europene.

Toate aceste artificii nu fac altceva decat sa creeze o falsa protectie sociala si, mai grav, sa distorsionze piata de energie electrica. Solutia adoptarii furnizorului implicit, nu rezolva de la sine problema. Socul tarifar la deschiderea pietei inca poate exista. Sunt doua motive de optimism care ne fac sa credem ca se va putea rezolva aceasta problema: in primul rand, consumul familiilor cu venituri mici este sub media pe tara, care si asa este extrem de redusa comparativ cu alte tari, deci cota din bugetul familiei destinata facturii de energie electrica este relativ mica, daca nu se apeleaza la incalzitul electric; in al doilea rand, se fac auzite tot mai multe voci care recomanda punerea la punct a unui nou sistem de procesare sociala, care sa acorde ajutoare directe consumatorilor calificati. Acest ultim sistem nu numai ca ar contrabalansa efectele facturaarii energiei electrice la costurile reale, dar ar permite, prin sistemul de calificare, o filtrare mai corecta a celor care intr-adevar au nevoie de ajutoare.

La energia electrica, sistemul de preturi si tarife a evoluat de la sistemul tarifar unic reglementat pentru consumatorii finali, la un sistem cu preturi pe activitati si servicii, capabil sa raspunda noii structuri liberalizate a sectorului.

Pe piata liberalizata se utilizeaza preturi care se stabilesc prin mecanisme concurentiale, inclusiv pentru dezechilibrele dintre cantitatile contractate si cele efectiv consumate, precum si tarife reglementate pentru serviciile de retea (transport si distributie) si servicii de sistem.

Pretul energiei electrice a avut o evolutie crescatoare, datorita necesitatii practicarii unor preturi care sa reflecte costurile rational justificabile, cresterii preturilor la combustibili pe plan international, cresterii volumului de investitii in retele precum si eliminarii progresive a subventiilor directe si incrucisate. Astfel, preturile electricitatii s-au apropiat de valorile medii inregistrate in UE dar sunt in continuare mai mici decat acestea.

La sfarsitul anului 2006 pretul mediu al energiei electrice livrate consumatorilor casnici cu un consum de 1200 kWh/an (consumatorul casnic mediu in Romania) a fost de 0,1029 Euro/kWh comparativ cu 0,1637 Euro/kWh media UE25. A fost mentinut tariful social destinat consumatorilor cu consum redus si imbunatatit astfel incat sa beneficieze de el doar populatia defavorizata.

Consumatorii din aceasta categorie au platit 0,0499 Euro/kWh in 2006. Valorile prezentate includ TVA.

Pretul energiei electrice livrata consumatorilor industriali a variat functie de marimea consumului, situandu-se insa practic in toate cazurile sub valoarea medie UE25. Astfel, un consumator cu un consum anual de 1250 MWh si o putere maxima de 500 kW a platit 0,0853 Euro/KWh fata de 0,0935

Euro/kWh media UE25. Un consumator industrial cu un consum anual de 24.000 MWh si o putere maxima de 4 MW a platit 0,0643 Euro/kWh comparativ cu 0,0732 Euro/kWh valoarea medie UE25 pentru aceeasi categorie de consumatori. Aceste valori nu includ TVA.

In ultima vreme s-a discutat faorte mult in mass media referitor la preturi, tarife si privatizarile din sectorul energetic. Trebuie subliniat insa ca pentru a comenta si a intelege subtilitatile functionarii pietei de energie electrica in ansamblul ei sunt necesare cunostiinte solide si cel mai adesea sprijinul firmelor de consultanta. De asemenea, este important de mentionat ca intreaga comunitate energetica din Romania trebuie sa reconsidere strategia sectorului energetic, evaluarea politicilor tarifare actuale si implementarea unora noi, adecvate contextului energetic intern si extern.

Politicile tarifare trebuie evaluate nu neaparat in zona activitatilor cu caracter de monopol, zona care este reglementata de catre autoritatile de reglementare, ci, in special, in zona concurentiala, acolo unde este posibil ca atat societati cu capital de stat cat si cele cu capital privat pot avea un comportament discriminatoriu si netransparent. Astfel, trebuie evitate situatiile anormale, cronice din ziua de azi, cum ar fi:

. vanzari de energie pe contracte bilaterale negociate sub pretul pietei, in unele cazuri, chiar sub costuri;

. preturi de export cu mult sub cele de import.

S-a inserat cuvantul "cronice', deoarece astfel de situatii pot exista in piata doar pe perioade scurte de timp si nu ca situatii cronicizate (cu durate de ordinul saptamanilor sau lunilor).