INSTALATII ELECTRICE LA CONSUMATORI

INSTALATII ELECTRICE LA CONSUMATORI

Definitii, clasificari

Instalatia electrica defineste un ansamblu de echipamente electrice interconectate intr-un spatiu dat, formand un singur tot si avand un scop functional bine determinat.

Prin echipament electric se intelege, in general, orice dispozitiv intrebuintat pentru producerea, transformarea, distributia, transportul sau utilizarea energiei electrice. Aceasta ultima destinatie, reprezentand scopul final al intregului proces de producere, transport si distributie, defineste o categorie distincta de echipamente, denumite receptoare. Receptoarele electrice sunt dispozitive care transforma energia electrica in alta forma de energie utila.

Receptoarele electrice se impart in:

- receptoare de iluminat, cuprinzand corpurile de iluminat prevazute cu surse electrice de lumina;

- receptoare de forta, care pot fi electromecanice (motoare electrice, electromagneti, electroventile), electrotermice (cuptoare electrice, agregate de sudura) sau electrochimice (bai de electroliza).

Instalatiile elctrice se clasifica dupa diferite criterii, ca: rolul functional, pozitia in raport cu procesul energetic, locul de amplasare, nivelul tensiunii, frecventa si modul de protectie.

a. Dupa rolul functional, instalatiile electrice pot fi:

- de producere a energiei electrice, aferente diferitelor tipuri de centrale electrice sau unor grupuri electrogene;

- de transport a energiei electrice, incluzand linii electrice (racord, distribuitor, coloana si circuit);

- de distributie a energiei electrice - statii electrice, posturi de transformare si tablouri de distributie;

- de utilizare a energiei electrice, care la randul lor se diferentiaza in raport cu tipul receptoarelor, in instalatii de forta si instalatii de iluminat;

- auxiliare, din care fac parte instalatiile cu functie de mentinere a calitatii energiei electrice (reducerea efectului deformant, compensarea regimului dezechilibrat, reglajul tensiunii), de asigurare a unei distributii economice a acesteia (compensarea puterii reactive), pentru protectia personalului impotriva electrocutarilor (legarea la pamant, legarea la nul etc.), pentru protectia cladirilor si a bunurilor (instalatiile de paratrasnet, de avertizare de incendiu), precum si instalatiile de telecomunicatii.

b. Dupa pozitia ocupata in raport cu procesul energetic la care concura se deosebesc:

- instalatii de curenti tari, care cuprind elementele primare implicate in procesul de producere, transport, distributie si utilizare a energiei electrice;

- instalatii de curenti slabi, care desi nu sunt inseriate in circuitul fluxului energetic principal, concura la realizarea in conditii corespunzatoare a proceselor energetice. Din aceasta categorie fac parte instalatiile de automatizare, masura si control (AMC), de avertizare de incendii, de telecomunicatii etc.

In mod asemanator, instalatiile complexe se compun din circuite primare sau de forta si circuite secundare sau de comanda, cele doua parti diferentiindu-se functional ca si instalatiile de curenti tari, respectiv slabi.

c. In raport cu locul de amplasare, se deosebesc urmatoarele categorii de instalatii:

- pe utilaj, un caz deosebit reprezentandu-l amplasarea pe vehicule;

- in interiorul cladirilor, in diferite categorii de incaperi;

- in exterior, in diferite conditii de mediu.

d. Dupa nivelul tensiunii, instalatiile se clasifica in:

- instalatii de joasa tensiune (JT), a caror tensiune de lucru este sub 1 kV;

- instalatii de medie tensiune (MT), cu tensiuni de lucru in intervalul 120 kV;

- instalatii de inalta tensiune (IT), cu tensiuni de lucru intre 35110 kV;

- instalatii de foarte inalta tensiune, functionand la tensiuni mai mari sau egale cu 220 kV.

e. Dupa frecventa tensiunii, se deosebesc instalatii:

- de curent continuu;

- de curent alternativ.

f. Din punct de vedere al modului de protectie, instalatiile pot fi:

- de tip deschis, fata de care persoanele sunt protejate numai impotriva atingerilor accidentale a partilor aflate sub tensiune;

- de tip inchis, la care elementele componente sunt protejate contra atingerilor, patrunderii corpurilor straine peste 1 mm, a picaturilor de apa si a deteriorarilor mecanice;

- de tip capsulat, la care elementele componente sunt protejate contra atingerilor, patrunderii corpurilor straine de orice dimensiuni, a stropilor de apa din toate directiile si contra deteriorarilor mecanice.

Compunerea instalatiilor electrice la consumatori

Consumatorul de energie electrica este alcatuit din totalitatea receptoarelor dintr-un anumit spatiu sau dintr-o intreprindere. Avand in vedere corelatiile de natura tehnologica dintre diversele laturi ale procesului de productie, la care concura si instalatiile electrice, se poate afirma ca receptoarele electrice, care in ansamblu formeaza consumatorul, sunt legate printr-un scop functional.

Instalatiile electrice la consumator se compun din:

- receptoare electrice;

- retele electrice si puncte de alimentare (distributie);

- echipamente de conectare, protectie, AMC etc., adica restul echipamentelor electrice, in afara de receptoare.

Racordarea consumatorilor la sistemul electroenergetic national se face, de regula, printr-o singura linie electrica de alimentare. Aceasta va fi prevazuta cu numarul minim de circuite necesare tranzitului energiei electrice in conditii economice si la parametri de calitate si siguranta ceruti de consumator.

Punctul de separatie intre furnizor si consumator se numeste punct de delimitare. Doua puncte de delimitare se considera distincte daca prin fiecare din ele se poate asigura puterea necesara la consumator, in cazul disparitiei tensiunii in celalalt punct, la parametrii de calitate si de siguranta stabiliti prin proiect. Asigurarea continuitatii in alimentarea consumatorului din puncte de delimitare distincte presupune functionarea reusita a automaticii de sistem si a sistemului de alimentare extern in ansamblu.

Nodul electric din amonte de punctul de delimitare constituie sursa in raport cu consumatorul considerat.

Din punctul de alimentare, reprezentat de barele statiei ST (sau SD), se alimenteaza diferitele posturi de transformare PT, precum si receptoarele de medie tensiune m_i, prin intermediul liniilor 2, numite distribuitoare; in practica se foloseste denumirea de fider pentru distribuitoarele care alimenteaza posturi de transformare sau puncte de alimentare intermediare.

De la barele de joasa tensiune ale posturilor de transformare se alimenteaza receptoarele de joasa tensiune m_j, ale consumatorului. Receptoarele mai importante sau cele de puteri mai mari se racordeaza adeseori direct la tabloul general TG. In general, se realizeaza puncte de distributie intermediare, reprezentate de tablourile de distributie TD. Liniile care alimenteaza tablourile de distributie se numesc coloane. O parte din receptoarele de joasa tensiune sunt grupate pe utilaje care avand o instalatie electrica proprie, au si un tablou de distributie TU al utilajului. Linia 4, care leaga tabloul de utilaj la tabloul de distributie constituie un circuit de utilaj. Liniile de alimentare 5 ale receptoarelor se numesc circuite.

Instalatia electrica inseriata intre sursa si un punct de consum considerat se numeste cale de alimentare, aceasta putand cuprinde linii aeriene si in cabluri, intreruptoare, separatoare, transformatoare, reactoare etc. Indisponibilitatea oricarui element nerezervat al caii de alimentare conduce la intreruperea alimentarii in punctul de consum respectiv.