MANAGEMENTUL ENERGIEI LA CONSUMATOR (DSM)

MANAGEMENTUL ENERGIEI LA CONSUMATOR (DSM)

Cresterea eficientei energetice intr-o intreprindere industriala presupune aplicarea cu convingere, consecventa si profesionalism a tehnicilor si procedurilor de management al energiei. In general, tehnicile si procedurile de management urmaresc identificarea, alocarea si valorificarea cu eficienta maxima a resurselor materiale, umane si financiare in cadrul unei organizatii. Managementul energiei la consumator (DSM = demand side management) urmareste valorificarea cu eficienta maxima a energiei intrate sub diverse forme in mod organizat si contra cost intr-un contur dat.

Aplicarea corecta a procedurilor de management al energiei implica cunoasterea in profunzime a specificului activitatii desfasurate in conturul dat, monitorizarea fiecaruia dintre fluxurile de purtatori de energie intrate in si respectiv iesite din contur si stabilirea legaturilor intre acestea. In final ea conduce la stabilirea unor masuri si actiuni avand ca scop imbunatatirea eficientei utilizarii energiei in interiorul conturului respectiv.

Analiza eficientei energetice intr-un perimetru dat incepe prin precizarea aspectelor calitative si cantitative ale alimentarii cu energie a activitatilor desfasurate in perimetrul respectiv

stabilirea naturii purtatorilor de energie care intra in conturul de bilant;

stabilirea ordinului de marime al consumului pentru fiecare categorie de purtator de energie;

stabilirea modalitatii de plata pentru fiecare dintre acestia.

Marimea facturii energetice si modul in care ea este constituita reprezinta deci primul aspect al analizei.

Al doilea aspect avut in vedere de auditor este reactia personalului la marimea facturii energetice. Experienta acumulata in tarile dezvoltate a aratat ca, la nivelul conducerii executive a unei organizatii, atitudinea in raport cu factura energetica se poate incadra intr-una dintre urmatoarele situatii :

facturile energetice sunt platite la timp fara nici un fel de analiza sau de control intern;

facturile energetice lunare sunt comparate cu citirile (inregistrarile) lunare ale aparatelor de masura montate la intrarea in conturul de bilant;

citirile (inregistrarile) lunare sunt raportate la volumul activitatii din luna respectiva, calculandu-se un consum specific global de energie;

exista un sistem de achizitie (nu neaparat automat) a datelor, care realizeaza cel putin saptamanal monitorizarea consumurilor energetice ale principalilor consumatori interni si raportarea acestora la partea care le revine din volumul activitatii;

este implementat si functioneaza un sistem automatizat/informatizat de supraveghere si evaluare continua a eficientei utilizarii energiei, eventual si a altor resurse materiale, sistem cunoscut in Marea Britanie sub denumirea de Monitoring and Targeting (M&T).

Atitudinea conducerii executive si a restului personalului organizatiei fata de eficienta cu care este utilizata energia este reflectata de gradul de constientizare a importantei problemei, calitatea si eficacitatea sistemului de monitorizare, modul de valorificare a rezultatelor astfel obtinute si reactia asteptata din partea fiecaruia dintre nivelurile de autoritate la marimea si evolutia in timp a cheltuielilor cu energia. Auditorul trebuie sa caracterizeze cu sinceritate situatia existenta, infrumusetarea ei fiind contraproductiva.

Al treilea aspect important pe care auditorul trebuie sa-l clarifice este legat de modul de functionare si eficacitatea sistemului de urmarire si transmitere a informatiilor privind consumurile de energie in interiorul conturului dat. Analiza include conceptia, baza materiala aferenta si importanta acordata sistemului la nivelul organizatiei. In acest sens trebuie urmarite urmatoarele aspecte :

modul si frecventa de citire a aparatele de masura, cu deosebire a celor care constitue baza de facturare;

modul de transmitere a datelor citite sau inregistrarilor (pe formulare tip, prin semnale electrice, printr-o retea informatica etc.);

modul de prelucrare a informatiilor (modelul, algoritmul, marimile calculate etc.);

continutul, frecventa intocmirii raportului (zilnic, saptamanal sau lunar) si adresa (destinatia) sa;

efectele raportarii si modul in care se iau deciziile privind eficienta energetica.

Trebuie subliniat ca toate cele trei aspecte ale analizei sunt la fel de importante, intre ele existand de altfel unele suprapuneri. Daca reducerea facturii energetice reprezinta scopul final, la atingerea lui contribue in egala masura angajamentul sincer al intregului personal si un sistem eficient de monitorizare, prelucrare si valorificare a datelor.

Dupa precizarea caracteristicilor activitatii desfasurate in interiorul conturului analizat se poate trece la intocmirea unui audit energetic preliminar. Acesta are de obicei la baza datele existente sub forma evidentelor si inregistrarilor contabile sau de alta natura ale organizatiei. Baza auditului preliminar consta in compararea efectelor globale util si consumat, pentru o perioada anterioara de cel putin cinci ani de activitate in conditii normale. Se compara astfel marimea, structura si valoarea facturilor energetice cu marimea, structura si valoarea productiei sau a serviciilor prestate in perioada respectiva. In cazul unui context economic normal, pe baza evolutiei anterioare se pot stabili tendintele evolutiei viitoare a consumurilor de energie la nivelul conturului analizat. Indiferent de contextul economic se calculeaza unul sau mai multi indicatori sintetici de eficienta energetica. Valorile astfel obtinute sunt comparate cu datele de proiect, cu realizarile si performantele altor organizatii avand un profil similar de activitate, cu valorile recomandate de literatura de specialitate sau cu standardele in vigoare.

Auditul preliminar permite deci :

stabilirea ordinului de marime al consumului pentru fiecare dintre purtatorii de energie;

estimarea tendintei evolutiei viitoare a consumurilor de energie;

obtinerea unor indicatori sintetici globali pe baza carora organizatia primeste un calificativ referitor la eficienta cu care utilizeaza energia.

Evaluarea globala a eficientei energetice a organizatiei analizate nu permite insa stabilirea unor masuri sau solutii concrete prin care se poate corecta sau imbunatati situatia existenta. Cu ocazia intocmirii auditului energetic preliminar se pot detecta unele deficiente legate de functionarea sistemului de masura, transmitere si prelucrare a informatiilor (lipsa sau precizia insuficienta a unor aparate de masura, lipsa unor informatii privind anumite consumuri de energie, etc) sau de modul in care sunt intocmite contractele cu furnizorii.

Dupa corectarea si complectarea sistemului de monitorizare, prelucrare si valorificare a datelor se trece la intocmirea auditului energetic propriu-zis. Durata pentru care se intocmeste auditul energetic propriu-zis este de regula egala cu un an calendaristic sau financiar. In comparatie cu auditul preliminar, acesta din urma este mai detaliat, oferind posibilitatea punerii in evidenta a potentialului de economisire a energiei inca nevalorificat. In acest scop trebuie identificate subsistemele unde se consuma cea mai mare parte din energia intrata in conturul de bilant general. Acestea vor constitui zonele care trebuie monitorizate separat, denumite centre de consum energetic. Definirea limitelor conturului centrelor de consum energetic se face intr-un mod convenabil, luandu-se in considerare criteriile tehnologice, functionale, economice, administrative sau de alta natura. Pentru fiecare astfel de centru de consum se masoara si se consemneaza separat atat consumurile pe tipuri de purtatori de energie cat si volumul activitatii. Daca este nevoie, se intocmeste cate un bilant energetic pentru fiecare subsistem astfel definit. In perspectiva preluarii initiativei actiunilor de imbunatatire a eficientei energetice de catre responsabilul cu energia, dupa definirea limitelor trebuie sa urmeze atribuirea responsabilitatilor pentru realizarea si mentinerea eficientei utilizarii energiei in conturul respectiv.

Calculul indicatorilor de performanta energetica, realizati atat la nivel global cat si la nivelul centrelor de consum energetic, permite evaluarea eficientei energetice a fiecarui subsistem si a sistemului in ansamblul sau prin compararea valorii indicatorilor realizati cu cate o valoare de referinta. Evaluarea vizeaza de aceasta data atat ansamblul cat si partile lui componente, deoarece gradul de detaliere al auditului energetic propriu-zis permite analiza fiecarui centru de consum in parte. O astfel de analiza se finalizeaza cu un program care cuprinde masuri si actiuni menite sa contribuie la cresterea eficientei energetice. Masurile luate in vederea economisirii energiei si reducerii cheltuielor cu energia pot fi la randul lor clasificate in trei categorii :

organizatorice;

tehnice;

economice.

Masurile organizatorice constau in planificarea si esalonarea activitatilor in vederea evitarii mersului in gol si altor tipuri de consumuri inutile, incarcarii optime a utilajelor, aplatizarii curbei de sarcina, etc. Masurile tehnice constau in adaptarea, modificarea sau inlocuirea procedurilor si utilajelor existente cu altele mai performante in vederea reducerii consumului specific de energie, modificarea conceptiei de alimentare cu energie a conturului dat si a modului de distributie a energiei in interior, etc. Masurile economice constau in alegerea celui mai convenabil tarif si a celui mai convenabil contract de furnizare pentru fiecare forma de energie cumparata din exterior, in dimensionarea optima a stocurilor interne de combustibil, etc. Indiferent de categoria din care face parte, fiecare masura propusa trebuie sa fie insotita de cheltuielile pe care le presupune aplicarea ei si de efectul sau efectele aplicarii ei, estimate de catre auditor.

In cazul in care se intentioneaza instalarea unui sistem M&T, este necesara identificarea factorilor care influenteaza semnificativ consumul de energie la nivelul conturului analizat. Acesti factori pot fi volumul activitatii prestate (exprimat printr-o cantitate masurata fie la intrarea fie la iesirea din contur, prin timpul de lucru, etc), parametrii fizici sau functionali care exprima calitatea activitatii, temperatura exterioara, etc. Numarul de variabile independente care influenteaza semnificativ consumul absolut sau specific de energie este diferit in functie de structura consumului si de natura activitatii desfasurate in interiorul conturului de bilant. Natura influentei fiecaruia dintre factori se determina experimental, pas cu pas si se prelucreaza prin metode statistice. Prelucrarea datelor obtinute din bilantul periodic in scopul stabilirii factorilor de influenta necesita o buna cunoastere a activitatii organizatiei. In aceste conditii, eventualele corectii la rezultatele obtinute prin prelucrarea datelor experimentale pot fi bazate si pe bunul simt tehnic sau pe cunostinte teoretice.

In cazul particular al cladirilor in care intensitatea energetica a activitatii este mai redusa (birouri, scoli, spitale, magazine, locuinte) si care nu sunt dotate cu sisteme de monitorizare si evaluare continua a consumurilor tip M&T, actiunea de evaluare pe baza auditului energetic prezinta cateva aspecte specifice :

durata perioadei intre doua audituri energetice succesive poate fi de doi sau chiar trei ani;

principalul factor de influenta al consumului total de energie este temperatura exterioara, urmat de natura si durata activitatii interioare;

intocmirea auditului energetic este obligatoriu incredintata unei companii specializate.

Auditul energetic se materializeaza sub forma unui raport final. Acesta include atat informatiile primare cat si rezultatele prelucrarii lor (datele masurate, indicatorii de performanta realizati, evaluarea eficientei energetice, planul de masuri si actiuni pentru imbunatatirea eficientei energetice, propunei privind esalonarea masurilor cuprinse in plan, bazate pe informatii si indicatori economici, etc).

In cazul sistemelor tip M&T, auditul energetic este un instrument aplicat periodic, frecventa si continutul raportului periodic fiind specifice fiecarui caz in parte. In majoritatea cazurilor, raportul periodic este conceput in mai multe variante, fiecare fiind adresata unui alt nivel de autoritate (operator, sef de departament, inginer sef, director, consiliu de administratie, etc). Raportul periodic prezinta numai situatia in perioada analizata si nu include nici plan de masuri nici solutii de imbunatatire a eficientei energetice. El cuprinde de obicei un rezumat al situatiei curente, urmat de o serie de detalii tehnologice (parametrii semnificativi, valori ale unor marimi care depasesc nivelul admisibil, alte informatii, etc). Sunt incluse valorile absolute sau raportate ale marimilor urmarite sub forma de tabele, grafice, diagrame sau orice alta forma care faciliteaza analiza si interpretarea rezultatelor. Raportul periodic este un mijloc important de mentinere in atentia personalului si conducerii organizatiei a preocuparii pentru cresterea eficientei energetice si a cerintelor care decurg din ea. El fundamenteaza fiecare decizie avand ca scop cresterea eficientei energetice in interiorul conturului analizat.

Succesul sau esecul unui asemenea demers depind in primul rand de angajamentul real al conducerii executive, dar si de modul in care angajatii si chiar sindicatele resimt necesitatea si caracterul sau permanent. Existenta unui plan de masuri de conservare a energiei, indiferent cat este el de bine conceput, nu constituie sfarsitul ci doar inceputul actiunii. Angajatii nu vor intelege dintr-o data care este rolul lor in acest demers. Toti vor trebui sa fie determinati si motivati pentru indeplinirea planului, ajungand sa constientizeze faptul ca economisirea energiei contribuie la profitabilitatea activitatii organizatiei, deci la siguranta locului de munca, la cresterea salariilor dar si la prezervarea mediului inconjurator.

Experienta a aratat ca succesul nu este asigurat numai prin eforturi de ordin material (rationalizari, reabilitari, modernizari, noi investitii, etc), ci si prin mentinerea unei anumite stari de spirit in randul personalului organizatiei. Calificarea, motivarea si stimularea personalului se pot face treptat, de sus in jos, costa mult mai putin si produc efecte semnificative. Constientizarea importantei imbunatatirii eficientei energetice se obtine prin educarea personalului pe intreaga scara ierarhica, incepand cu conducerea executiva si terminand cu personalul care asigura operarea si intretinerea instalatiilor.