Statii Si Posturi De Tansformare - SCHEME ELECTRICE DE CONEXIUNI ALE CIRCUITELOR

Statii Si Posturi De Tansformare

1.GENERALITATI

1.1.Consideratii generale asupra instalatiilor electrice
ale statiilor si posturilor de transformare

Sistemul energetic cuprinde ansamblul instalatiilor care servesc pentru producerea
energiei intr-o forma utilizabila, conversia acesteia in energie electrica si uneori combinat in
energie electrica si energie termica, transportul, transformarea, distributia si utilizarea energiei
electrice sau termice. Toate elementele unui sistem energetic sunt caracterizate printr-un
proces coordonat de producere, transport, distributie si consum de energie electrica sau
termica.

Sistemul electroenergetic este un ansamblu de centrale, statii, posturi de transformare
si receptoare de energie electrica, conectate intre ele prin liniile unei retele electrice. Sistemul
electroenergetic reprezinta partea electrica a sistemului energetic si cuprinde instalatiile de
producere a energiei electrice (generatoarele), instalatiile de transformare a acesteia de la o
tensiune la alta (statii si posturi de transformare), instalatiile de transport si distributie a
energiei electrice (retele de inalta, medie si joasa tensiune) si instalatiile de utilizare a
acesteia.

Energia electrica produsa de centralele electrice sufera mai multe transformari ale
tensiunii pentru a putea fi transportata cu pierderi cat mai mici la distante cat mai mari si apoi
utilizata de consumatori. Transportul energiei electrice la distante mari si foarte mari (de
ordinul zecilor respectiv sutelor de kilometri) trebuie deci facut pe linii electrice de inalta si
foarte inalta tensiune (110, 220, 400, 750 kV). Transportul energiei electrice la distante relativ
mici (de ordinul kilometrilor sau cel mult cateva zeci de kilometri), se face cu ajutorul liniilor
de medie tensiune (6, 10, 20 kV) iar la distante foarte mici (de ordinul sutelor de metri), pe
linii de joasa tensiune (0,4 kV). Cu cat tensiune este mai mare cu atat curentul este mai mic si
ca urmare pierderile (consumul propriu tehnologic, C.P.T.) pentru transportul energiei
electrice, scad foarte mult deoarece sunt proportionale cu patratul curentului.
Transformarea nivelurilor de tensiune (necesare transportului energiei electrice cu
pierderi cat mai mici cu ajutorul liniilor electrice), au loc in statiile si posturile de
transformare, care sunt noduri ale sistemului electroenergetic si la care sunt racordate liniile
electrice.

Instalatiile electrice ale statiilor si posturilor de transformare pot fi impartite in urmatoarele categorii:

a) circuite primare (numite si principale) b) circuite secundare

c) servicii proprii (consumatorii proprii tehnologici) si instalatii auxiliare
Circuitele primare ale statiilor electrice sunt cele parcurse de energia electrica care
circula dinspre centralele electrice spre consumatori. In aceasta categorie a circuitelor primare sunt incluse si circuite care nu sunt parcurse de fluxul principal de energie dar care sunt racordate in derivatie la diverse circuite primare pe care le deservesc, cum sunt circuitele transformatoarelor de tensiune sau ale descarcatoarelor cu rezistenta variabila (DRV).
Circuitele primare functioneaza obisnuit la tensiuni relativ ridicate si sunt parcurse de
curenti mari in regim normal de functionare (cu exceptia circuitelor legate in derivatie) si in special in regim de scurtcircuit.

Alegerea (verificarea) aparatelor electrice din circuitele primare ( ca de altfel tot echipamentul electric) ale statiilor electrice, se face comparandu-se caracteristicile partii din instalatie unde urmeaza sa fie montate (sau sunt montate) cu caracteristicile de catalog (ca si pentru instalatiile electrice ale centralelor electrice).

Alegerea (verificarea) aparatelor electrice, conform normativelor, se face pe baza unor criterii generale care se aplica tuturor tipurilor de aparate si pe baza unor criterii specifice fiecarui tip de aparat in parte.

Criteriile generale se impart in doua mari grupe: a) conditiile de mediu

b) conditiile electrice

Conditiile de mediu se refera la altitudine, conditii climatice, nivel de poluare etc., iar conditiile electrice se refera la frecventa, tensiune si curent.

Circuitele electrice secundare deservesc circuitele electrice primare si se
caracterizeaza prin faptul ca nu sunt parcurse de fluxul principal de energie care circula spre
consumatori precum si prin niveluri reduse ale tensiunii (de exemplu Un=220 V, curent
continuu) si foarte reduse ale curentilor (de exemplu In=5 A, in secundarul transformatoarelor
de curent).

Circuitele secundare se impart in circuite de comanda si circuite de control Circuitele de comanda servesc la actionarea voita (de la fata locului sau de la distanta) a diverselor mecanisme apartinand aparatelor de conectare (intreruptoare, separatoare) si de reglaj. Circuitele de control sunt cele care deservesc instalatiile de informare (semnalizare, masura, inregistrari diverse), blocaj (pentru evitarea manevrelor gresite - blocaje operative, protejarii personalului de exploatare - blocaje de siguranta, protejarii instalatiilor tehnologice - blocaje tehnologice), sincronizare, protectie prin relee si automatizare.

Principalele aparate ale circuitelor secundare dintr-o statie electrica sunt amplasate intr-o camera (ce poate fi camera de comanda, camera de supraveghere sau cabina de relee), pe panouri sau pe pupitre, ansamblul acestor panouri si pupitre formand tabloul de comanda. Legatura aparatelor circuitelor secundare cu aparatele din circuitele primare pe care le deservesc, se realizeaza cu ajutorul unui foarte mare numar de cabluri speciale de circuite secundare (fiecare cablu are mai multe conductoare izolate corespunzatoare nivelului de tensiune redus), conductoare care datorita curentilor relativ mici, au sectiune ce obisnuit nu depaseste 2,5 mm . Cablurile de circuite secundare sunt pozate in canale speciale de cabluri.
Serviciile proprii ale statiilor electrice (consumatorii proprii tehnologici) se impart in
servicii de curent alternativ si servicii de curent continuu

Serviciile proprii de curent alternativ sunt formate din instalatiile de racire ale transformatoarelor (autotransformatoarelor), instalatiile de reglaj ale transformatoarelor (autotransformatoarelor), instalatiile de incarcare ale bateriei de acumulatoare, instalatie de ventilatie a incaperii bateriei de acumulatoare, dispozitivele de actionare ale intrerupatoarelor si separatoarelor, instalatia de aer comprimat, instalatia de stingere a incendiilor, instalatia de telecomunicatii, instalatia de iluminat, etc. Serviciile proprii de curent continuu sunt formate din iluminatul de siguranta, unele dispozitive de actionare a aparatelor, consumatorii ce nu admit intreruperi in functionare, etc.

Instalatiile auxiliare din statiile electrice sunt formate din instalatiile mentionate anterior la servicii proprii (sunt atat servicii proprii cat si instalatii auxiliare) precum si din: bateria de acumulatoare, instalatia de legare la pamant, instalatia de protectie impotriva loviturilor directe de trasnet, etc.

1.2. Terminologie, definitii

Conform definitiilor din normative:

statie electrica este un ansamblu de instalatii electrice si constructii anexe,
destinat conversiei energiei electrice si/sau conectarii a doua sau mai multe surse
de energie electrica ori a doua sau mai multe cai de curent;

statia de transformare este o statie electrica care realizeaza transformarea

energiei electrice prin transformatoare de putere;

statia de conexiuni este o statie electrica, care primeste si distribuie energie

electrica la aceeasi tensiune si frecventa, tensiunea intre faze fiind mai mare de 1

kV;

post de transformare este o statie de transformare mica, destinata alimentarii in

joasa tensiune (pana la 1 kV inclusiv) a consumatorilor;

punct de alimentare este o statie de conexiuni de medie tensiune, destinata

alimentarii unor posturi de transformare;

instalatie electrica de tip deschis este o instalatie electrica in care persoanele sunt
protejate numai impotriva atingerilor accidentale a partilor sub tensiune, prin
ingradiri de protectie sau prin amplasarea echipamentului la inaltime
corespunzatoare in zone inaccesibile atingerilor accidentale;

instalatie electrica de tip inchis este o instalatie electrica in care echipamentul
electric este dispus in carcase inchise (neetanse fata de aerul atmosferic), astfel
incat nici o parte sub tensiune din instalatie nu poate fi atinsa;

instalatie electrica capsulata este o instalatie la care echipamentul este complet
inchis in carcasa de protectie, etansa fata de aerul atmosferic (in general
metalica, legata la pamant). Izolatia electrica a echipamentului in interiorul
carcasei se realizeaza prin diverse fluide, in general la presiuni superioare celei
atmosferice. Instalatia electrica capsulata poate fi instalata fie in exterior (in aer
liber), daca este construita corespunzator, fie in interior (intr-un spatiu inchis);
- instalatie electrica de conexiune si distributie (sub 1 kV) se numeste acea
instalatie care serveste la primirea si distribuirea energiei electrice si care
cuprinde ansamblul tablourilor electrice de forta (principale si secundare) si a
aparatelor, inclusiv caile de curent pentru alimentarea lor;

aparate electrice se considera toate obiectele principale, exclusiv (auto)

transformatoarele de putere cu care se echipeaza instalatiile electrice si anume:

aparate de conectare - intreruptoare, separatoare, separatoare de sarcina,

sigurante, etc. (inclusiv dispozitivele lor de actionare);

transformatoare de masura;

bobine de compensare si de reactanta;

descarcatoare;

bobine de blocare si condensatoare de cuplare pentru instalatii de inalta

frecventa.

materiale electrice se considera toate obiectele care servesc la asamblarea (auto)

transformatoarelor de putere si a aparatelor electrice din instalatiile electrice ca:

conductoare izolate sau neizolate;

izolatoare;

cleme, armaturi, etc.

echipamentul electric reprezinta totalitatea (auto) transformatoarelor, aparatelor

si materialelor electrice cu care se echipeaza instalatiile electrice;
- marimi nominale (tensiune nominala, curent nominal, putere nominala, frecventa
nominala) sunt caracteristici de dimensionare a echipamentului si a instalatiei.
Tensiunea nominala (Un) este valoarea eficace a tensiunii intre faze, dupa care se
denumeste instalatia;

2. CONDITII GENERALE CE TREBUIE INDEPLINITE DE
STATIILE SI POSTURILE DE TRANSFORMARE

Conditiile amplasarii instalatiilor electrice
ale statiilor si posturilor de transformare

Amplasarea spatiilor si posturilor de transformare trebuie facuta tinand seama de factori tehnici, economici si sociali precum si de regulile de protectia muncii si cele de prevenire si stingere a incendiilor. Amplasarea statiilor importante, cu functii de noduri de retea se face realizand conexiuni cat mai bune cu sistemul iar a instalatiilor electrice de conexiuni si distributie pentru alimentarea consumatorilor, cat mai aproape de centrul de greutate al consumului. Amplasarea statiilor trebuie facuta prin economisirea la maxim a terenurilor agricole si forestiere, evitandu-se terenurile periculoase (u posibile alunecari de teren, etc.), daca vor avea personal permanent se amplaseaza in apropierea zonelor locuite, iar amplasamentul si instalatiile electrice trebuie protejate impotriva inundatiilor, daca este cazul realizandu-se lucrari speciale de aparare.

Masurile de aparare a statiilor impotriva inundatiilor se iau in functie de importanta lor in cadrul sistemului energetic si de importanta obiectivelor ce le alimenteaza, tinand seama de eventualele alimentari de rezerva din alte surse ale acestor obiective.

Pentru realizarea unei investitii cat mai reduse, amplasamentul se stabileste tinandu-se seama de eventuale amenajari existente sau in curs de constructie cum sunt drumuri, cai ferate, instalatii de apa, canalizare, etc. Amplasamentul va tine seama de posibilitatile de extindere viitoare. Iesirile la tensiunile de 6-20 kV, la statiile urbane, in vederea sistematizarii, se realizeaza in cabluri.

Amplasarea tablourilor de conexiuni si distributie in incaperi umede, cu actiune chimica daunatoare, cu temperatura ridicata sau cu pericol de incendiu, trebuie evitata. Daca un astfel de amplasament nu poate fi evitat trebuiesc luate masuri suplimentare de protectie.
Amplasarea instalatiilor electrice trebuie facuta tinand seama de conditiile climatice
ale mediului ambiant, altitudine, pericolul de patrundere a apei si prafului, pericolul de coroziune, pericolul de incendiu si pericolul de deteriora mecanice.

Aparatele de masura nu pot fi montate in compartimente cu temperaturi sub 0 C sau
peste 40 C, cu exceptia cazului cand sunt prevazute incalziri locale ce asigura temperatura
minima necesara iar producatorul aparatului permite acest lucru. Daca temperatura maxima a
spatiului unde este montat echipamentul este cuprinsa intre +35 C si +40 C se iau masuri de
reducerea incarcarii cailor de curent sau de climatizare a incaperilor. Daca temperatura
depaseste +40 C se monteaza echipamente speciale ce rezista la aceste temperaturi. Pentru
altitudini de peste 1000 m se utilizeaza aparate corespunzatoare functionarii la aceasta
altitudine iar distantele de izolatie se maresc cu 1,25% pentru fiecare 100 m peste 1000 m dar
numai pana la 3000 m. Daca exista pericol de a patrunde apa sau praf, in incaperea de
productie electrica se utilizeaza aparate, tablouri sau dulapuri inchise etans. Daca in incapere
este pericol de coroziune echipamentul se protejeaza impotriva umiditatii si agentului corosiv
respectiv.

Din punct de vedere al pericolului de incendiu, amplasarea statiilor electrice in raport
cu alte constructii trebuie realizata la distantele minime indicate in normative.
Daca intre instalatiile electrice si constructiile vecine se prevede o separare cu pereti
antifoc, amplasarea poate fi realizata la orice distanta. Tablourile si echipamentele montate in
10

incaperi cu pericol de incendiu se realizeaza astfel incat sa nu poata fi cauza unui incendiu, instalatiile electrice se monteaza pe panouri, in dulapuri etc., confectionate din materiale incombustibile si nu se admite amplasarea aparatelor cu ulei.

Amplasarea instalatiilor electrice in locuri unde este pericol de deteriorari mecanice trebuie evitata iar daca nu este posibil se folosesc mijloace de protectie speciale.
Amplasarea posturilor de transformare si instalatiilor electrice inglobate in cladiri, nu
este permisa sub sau deasupra incaperilor cu aglomerari de persoane, a obiectelor continand obiecte de mare valoare, a cailor de evacuare, etc.

Instalatiile electrice exterioare echipate cu intreruptoare cu aer comprimat, se amplaseaza in centre populate, numai cu conditia respectarii nivelului de zgomot indicat de prescriptii. Instalatiile electrice exterioare se amplaseaza la o distanta suficient de mare fata de copacii invecinati, pentru evitarea caderii eventuale ale acestora peste instalatiile electrice.
In spatii de productie deservite de macarale, poduri rulante, etc., instalatiile electrice
pot fi amplasate numai in afara zonelor de lucru ale acestor mecanisme. Instalatiile electrice ce se amplaseaza in spatiile de productie, trebuie sa fie de tip inchis sau capsulate.
Instalatiile electrice de conexiuni si distributie nu se amplaseaza in podurile sau
subsolurile de cabluri. Aparatele si tablourile electrice se amplaseaza astfel incat sa se poata face usor intretinerea, verificarea, reparatiile, etc. si sa nu fie stanjenita circulatia pe coridoare.

2.2. Conditiile ce trebuie indeplinite la alegerea schemelor de conexiuni si a
echipamentului din statiile si posturile de transformare

Instalatiile electrice trebuie sa aiba scheme de conexiuni simple si clare, care sa
permita manevre rapide si sigure, realizarea instalatiilor pentru masura, protectie si altor
instalatii (automatizare, etc.), precum si separarea de lucru atat a intregii instalatii cat si a unei
parti (pentru executarea lucrarilor fara intreruperea intregii instalatii), conform exemplelor din
fig.2.2 si 2.3.

Aparatele a caror separare de lucru se face odata cu liniile sau transformatoarele (auto) deservite (transformatoarele de tensiune si descarcatoarele de pe linii, descarcatoarele montate la bornele transformatoarelor (auto) si la punctele neutre ale acestora, bobinele si condensatoarele pentru instalatia de inalta frecventa pentru telecomunicatii) nu se prevad cu o separare de lucru speciala. Transformatoarele de curent, din considerente constructive, pot fi uneori montate si dupa separatorul de linie (fig.2.4) separarea facandu-se odata cu linia.
Separarea de lucru se

admite numai daca se asigura responsabilitatea unica la toate punctele de separatie pe tot timpul separarii de lucru, daca punctele de separatie apartin unor organizatii de

exploatare diferite

(fig.2.5) sau sunt la

Fig.2.3. Schema de conexiuni

distanta (fig.2.6). Se

Fig.2.2. Schema de conexiuni cu

simplu sistem de bare ce permite
separarea de lucru a barelor colectoare
si echipamentului circuitelor de linie

cu dublu sistem de bare ce

permite separarea de lucru a
barelor colectoare si

echipamentului cuplei

transversale

admite separare de lucru

numai pe o singura parte
(spre alimentare), in

cazurile cand nu poate apare tensiune inversa din partea ce nu a fost

Fig.2.4. Schema de conexiuni

cu simplu sistem de bare ce
permite separarea de lucru a
barelor colectoare si a
intreruptorului, cu

transformatoarele de curent
montate dupa separatorul de
linie, separarea sa facandu-se
odata cu linia

Fig.2.5. Schema de conexiuni

ce permite separarea de lucru
a barelor colectoare,

separatorului de bare si
intreruptorului cu un nivel de
tensiune de transformatorul
de putere, intreruptorul,

separatorul de bare si barele
colectoare, cu alt nivel de
tensiune.

Fig.2.6. Schema de conexiuni

ce permite separarea de lucru
a echipamentului de la un
capat al unei linii de
echipamentul situat la celalalt
capat al liniei

separata ca in cazul liniilor radiale (fig.2.7) sau circuitelor motoarelor electrice (fig.2.8) si se iau masuri de prevenire a aparitiei unor tensiuni inverse. Separarea de lucru trebuie insa facuta obisnuit pe toate partile. Se folosesc ca elemente de separare numai aparatele sau dispozitivele cu intreruperea vizibila a circuitului. La instalatiile capsulate si cele interioare de tip inchis, separarile de lucru pot fi fara intreruperea vizibila a circuitului dar cu semnalizari sigure de pozitie.

Instalatiile de conexiuni si distributie sub 1 kV se prevad cu separari de lucru iar daca acestea nu sunt in acelasi loc se considera indeplinita conditia de separare numai daca pe timpul separarii de lucru este un responsabil unic la toate punctele de lucru. Pentru separare se folosesc numai aparate cu intreruperea vizibila a circuitului, ca separatoare, intreruptoare in aer, contacte debrosabile, sigurante fuzibile, etc.

Fig.2.7. Schema de conexiuni

ce permite separarea de lucru

numai pe o singura parte

(spre alimentare), cand nu

poate apare tensiune inversa

din partea ce nu poate fi

separata, in cazul liniilor

radiale

Fig.2.8. Schema de

conexiuni ce permite

separarea de lucru numai pe
o singura parte (spre
alimentare) cand nu poate
apare tensiune inversa in
partea ce nu a fost separata,
in cazul circuitelor

motoarelor electrice

Dupa separare, partea de instalatie scoasa de sub tensiune trebuie sa poata fi scurtcircuitata si pusa la pamant si pentru aceasta se folosesc instalatii fixe (separatoare cu contacte de legare la pamant) sau mobile (scurtcircuitoare mobile). Legarea la pamant prin instalatii fixe se face pentru celulele de linie cu tensiuni de peste 20 kV, barele colectoare si de transfer cu tensiuni de minimum 110 kV precum si pentru portiunile de circuit dintre separatoarele de bare si linie la minimum 220 kV.

Pentru scurte intervale de timp (pentru manevre), chiar daca se depaseste puterea de scurtcircuit, se admite conectarea unor parti de instalatie obisnuit separate, cu luarea masurilor evitarii accidentelor in caz de scurtcircuit.

Pe circuitele ce permit deconectarile si conectarile necesare (prin protectie si automatizare) cu aparate ieftine (separatoare de sarcina, sigurante de inalta tensiune etc.) trebuie montate intreruptoare.

Alegerea echipamentului electric din statiile si posturile de transformare trebuie facuta pe baza conditiilor de mediu. Tensiunile de incercare trebuie majorate cu 1,25% pentru fiecare 100 m crestere de altitudine intre 1000 si 3000 m sau se aleg aparate cu tensiune nominala mai mare. La instalatii de tip interior trebuie realizata climatizarea incaperilor daca nu sunt realizate conditiile de mediu impuse conform normativelor.

Trebuie respectate si anumite conditii de presiune si poluare impuse de caracteristicile echipamentului si de normative.

Echipamentul electric trebuie sa aiba o tensiune nominala cel putin egala cu tensiunea
maxima de serviciu a instalatiei unde se monteaza si trebuie sa reziste atat la supratensiunile
atmosferice cat si la cele interne. Tensiunea nominala a echipamentului poate in unele cazuri
sa fie mai mica ca cea a retelei (de exemplu la transformatoarele de curent si izolatoarele de
pe legatura la pamant a unui punct neutru), dar sa reziste la supratensiunile posibile de la locul
de montare. In laborator sau la locul de montare trebuie facuta verificarea nivelului de izolatie
al echipamentului; daca aceste verificari nu pot fi facute, trebuie respectate anumite distante
minime de izolare in aer, distante ce sunt date in normative. Trebuie, de asemenea, facuta
verificarea echipamentului la scurtcircuit. Se admite utilizarea unor intreruptoare sau
separatoare de sarcina cu capacitate de rupere si de inchidere nominala mai mica ca cea de
scurtcircuit, daca aceste aparate nu vor fi utilizate pentru corectari automate la scurtcircuit, cu
luarea unor masuri de protectie a personalului de exploatare (de exemplu comanda la
distanta).

Protectia barelor colectoare impotriva defectelor in transformatoarele de tensiune se face prin legarea acestora la bare prin sigurante fuzibile, pentru instalatii electrice cu tensiuni pana la 20 kV.

Daca instalatia electrica are circuite legate la surse a caror functionare in paralel este interzisa, trebuie prevazuta cu blocaje pentru impiedicarea conectarii in paralel sau, in cazuri extreme cand nu exista astfel de blocaje, se monteaza tablite de interdictie.
Intrarile in instalatiile de distributie (tablourile) de joasa tensiune trebuie sa aiba
intreruptoare manuale sau automate. Intrarile in tablourile de joasa tensiune ale posturilor de transformare pot sa nu aiba intreruptoare daca este alta posibilitate de intrerupere a alimentarii pe joasa tensiune a tabloului.

2.3. Conditii generale pentru realizarea instalatiilor electrice

Solutiile constructive care se adopta pentru instalatiile (statiile) electrice trebuie sa satisfaca o serie de conditii cu caracter general privind:

siguranta in functionare a instalatiilor;

securitatea personalului de exploatare;

economicitatea solutiei.

2.3.1. Siguranta in functionare a instalatiilor

Modul in care se dispun aparatele si legaturile conductoare afecteaza direct gradul de siguranta in functionare al instalatiilor in regim normal de functionare sau in conditiile aparitiei unor perturbatii. Masurile care se iau inca din faza de proiectare a instalatiilor in vederea obtinerii unei sigurante in functionare satisfacatoare se refera la:
a) Asigurarea nivelului de izolare necesar intre diferitele elemente sub tensiune sau
intre acestea si pamant, realizabila prin dispunerea spatiala a acestor elemente astfel incat intensitatea campului electric in orice situatie de functionare permisa sa ramana inferioara valorii critice la care are loc strapungerea mediului izolant folosit. Altfel spus, trebuie asigurate distantele minime izolante. Aceste distante, verificate pe cale experimentala, sunt normate si valorile lor pentru parti fixe sub tensiune sunt indicate spre exemplificare in tabelul

2.1. In cazul conductoarelor flexibile, distantele din tabel se suplimenteaza cu distantele de
deplasare a conductoarelor in urma actionarii sarcinlor care solicita conductorul.
b) Reducerea riscului de avarie datorita arcurilor electrice, care in general sunt
mobile, deplasandu-se sub actiunea campurilor electromagnetice si termice intense, dezvoltate
la scurtcircuite polifazate si care pot deci scoate din functiune partial sau total statia electrica.
In vederea limitarii efectelor in cazul aparitiei unui defect prin arc, se recurge la
anumite artificii constructive, cum ar fi prevederea unor pereti despartitori rezistenti mecanic
intre:

celule alaturate;

barele colectoare si restul echipamentelor;

diferite parti din interiorul celulelor, functie de marimea curentului de scurtcircuit;

sectii de bare colectoare.

Aceste masuri constructive se iau, de obicei, la instalatii de tip interior. La instalatii in aer liber, din cauza intervalelor mari intre partile sub tensiune si intr-o oarecare masura datorita actiunii in general favorabile a curentilor de aer, este suficient sa se faca un amplasament corespunzator al aparatajului pentru a se limita efectele unui defect prin aparitia arcului electric.

c) Reducerea riscului de avarie din cauza solicitarilor accidentale mecanice se refera in special la urmatoarele trei aspecte:

dispunerea separatoarelor astfel incat sa nu fie posibila deschiderea accidentala a
cutitelor principale sub actiunea greutatii proprii sau a fortelor electrodinamice,
respectiv inchiderea cutitelor de legare la pamant, fig.2.1;

prin dispunerea judicioasa a legaturilor conductoare este posibil ca avariile cauzate
de ruperea acestor legaturi sau a lanturilor de izolatoare sa nu se extinda, conform
exemplificarii din fig.2.2;

este indicat ca izolatoarele de portelan sa fie solicitate in special la compresiune si

nu la incovoiere, conform fig.2.3.

d) Diminuarea pericolului de incendiu urmareste realizarea de dispozitive anexe care sa limiteze efectele nocive ale unui incendiu pe cat posibil la zona in care s-a produs, stiut fiind ca in instalatiile electrice exista materiale puternic inflamabile - uleiul de transformatoare, bobine, cabluri si respectiv o buna parte din materialele izolante ale acestora.

2.3.2. Securitatea personalului de exploatare

Se prevede evitarea expunerii persoanelor din statia electrica la socuri electrice, termice (la scurtcircuite ori puneri accidentale sub tensiune) sau mecanice (explozii). In acest sens se prevad astfel dispozitiile constructive incat sa impiedice patrunderea accidentala a personalului de deservire in zone care prezinta riscurile citate mai sus, sa protejeze termic si mecanic culoarele de acces in instalatie.

Un principiu verificat este acela ca la revizii/reparatii separarea locului de lucru sa poata fi facuta astfel incat sa fie scos din functiune numai elementul la care se lucreaza. Se folosesc separari de protectie si in general se dispun la distante inaccesibile - numite distante de protectie - partile sub tensiune.

2.3.3. Economicitatea solutiei

Se apreciaza prin prisma efortului de investitie si a cheltuielilor de exploatare. Aceste elemente se pot influenta favorabil printr-o serie de masuri, din care se citeaza:

limitarea spatiilor ocupate si in special a volumului de lucrari de constructii;

limitarea lungimii cailor de curent si a numarului de izolatoare;

esalonarea rationala a etapelor de realizare a investitiei;

simplificarea executiei prin folosirea masiva a elementelor tipizate;

reducerea volumului cheltuielilor de exploatare.

3. SCHEME ELECTRICE DE CONEXIUNI ALE CIRCUITELOR
PRIMARE DIN STATIILE SI POSTURILE ELECTRICE

3.1. Criterii de clasificare ale statiilor electrice si de analiza tehnico-economica a
diferitelor structuri de scheme de conexiuni pentru circuitele lor primare

Circuitele primare ale unei statii electrice contin acele elemente si echipamente care realizeaza nemijlocit transferul energiei electrice, sau concura nemijlocit la realizarea acestui transfer. In componenta acestora intra transformatoarele de forta si autotransformatoarele, intreruptoarele, separatoarele, barele colectoare, bobinele de reactanta, transformatoarele de masura, conductoarele de legatura etc.

Circuitele primare ale unei statii electrice sunt realizate fizic sub forma de celule. Celula este o parte componenta a unei statii, care contine echipamentele apartinand unui singur circuit sau unui dispozitiv de legatura intre diverse parti din statie sau unui dispozitiv de masurare sau de protectie si care constituie din punct de vedere constructiv si al spatiului pe care il ocupa o unitate distincta. Numele celulei este dat de numele circuitului ale carui elemente alcatuiesc celula.

Orice statie electrica contine cel putin o instalatie de conexiuni.

Instalatia de conexiuni este un ansamblu de elemente si echipamente, legate functional intre ele, amplasate pe un teritoriu comun, deservite de aceeasi formatie de lucru si avand drept scop primirea si cedarea energiei electrice la aceeasi valoare a tensiunii. Instalatia de conexiuni contine aparate de comutatie, sisteme de bare colectoare, aparate si echipamente pentru protectia impotriva supratensiunilor, transformatoarelor de masura, conductoare de legatura, diferite echipamente auxiliare.

Daca o statie electrica realizeaza transfer de energie intre puncte aflate la acelasi nivel de tensiune, atunci acea statie contine numai instalatia de conexiuni de la acel nivel de tensiuni, cladirile si instalatiile anexe si nu contine transformatoare de forta sau autotransformatoare. In acest caz statia are caracter de statie de conexiuni.
Daca o statie electrica realizeaza transfer de energie intre puncte aflate la acelasi nivel
de tensiune, atunci acea statie contine numai instalatia de conexiuni de la acel nivel de tensiune, cladirile si instalatiile anexe si nu contine transformatoare de forta sau autotransformatoare. In acest caz statia are caracter de statie de conexiuni.
Daca o statie electrica realizeaza transfer de energie intre puncte aflate la nivele de
tensiuni diferite, atunci acea statie, in afara instalatiilor de conexiuni de la acele nivele de tensiune, a cladirilor si instalatiilor anexe, mai contine si transformatoare de forta sau autotransformatoare, care fac legatura intre acele nivele de tensiune. In acest caz statia respectiva are caracter de statie de transformare si conexiuni.

Circuitele primare ale unei statii electrice se reprezinta grafic prin schema electrica de
conexiuni. Schema electrica de conexiuni a circuitelor primare dintr-o statie electrica este
reprezentarea prin semne conventionale, stabilite prin standarde, a configuratiei acestor
circuite.

Schema de conexiuni a circuitelor primare ale unei statii electrice este compusa din schemele instalatiilor de conexiuni care intra in componenta statiei respective, legatura dintre aceste scheme fiind realizata de catre transformatoarele de forta sau autotransformatoarele

statiei. In mod obisnuit pentru fiecare din nivelele de tensiune ale unei statii electrice se prevede cate o instalatie de conexiuni. Exista insa si cazuri particulare cand pentru unul sau mai multe nivele de tensiune dintr-o statie, instalatiile de conexiuni de la acele nivele nu contin sisteme de bare colectoare, devin extrem de simple sau chiar dispar.
Sunt urmatoarele categorii de scheme ale circuitelor electrice primare:

scheme monofilare;

principiale;

complete;

scheme multifilare;

scheme de montaj.

Schemele monofilare reprezinta elementele si legaturile dintre ele pentru o singura faza (schema presupune o simetrie perfecta pentru toate fazele). Ele sunt principiale atunci cand se reprezinta pe ele numai generatoarele si transformatoarele iar barele colectoare sunt date sub forma cea mai simpla (bara simpla nesectionata). Acestea se folosesc in special in etapa initiala de proiectare pentru operatiile de comparare grosiera a variantelor, sau la reprezentarea de parti mari ale sistemului (fig.3.1).

Schemele monofilare complete contin toate elementele instalatiei corespunzatoare unei

faze.

Simbolurile folosite in schemele circuitelor electrice primare din centrale si statii sunt date in tabelul 3.1.

Schemele electrice multifilare reprezinta numarul real de conductoare a fiecarui circuit. De obicei aceste scheme se intocmesc numai pe portiuni din instalatii si servesc pentru scoaterea in evidenta a unor particularitati de detaliu, de exemplu pentru indicarea unor asimetrii in raport cu cele trei faze.

Schemele electrice de montaj cuprind elementele instalatiei in perfecta concordanta cu amplasarea lor pe teren. Ele folosesc la montarea si la exploatarea instalatiilor.
Schema electrica de conexiuni a circuitelor primare ale unei statii electrice depinde in
masura hotaratoare de locul de amplasare si de functia pe care o indeplineste statia respectiva in cadrul sistemului energetic.

Dupa locul de amplasare in cadrul sistemului eletroenergetic, statiile electrice pot fi
statii de centrala si statii de retea sau de sistem. Statiile de centrala sunt amplasate langa
centralele electrice, iar cele de retea sunt amplasate in diferite puncte ale sistemului energetic.
Dupa functiile pe care le indeplinesc in cadrul sistemului electroenergetic, statiile
electrice pot fi: statii de evacuare, statii de transfer, statii de distributie si statii cu functiuni
multiple.

Statiile de evacuare au functia de a realiza injectia in sistemul electroenergetic a puterii produse in centralele electrice, fara a alimenta direct vreun consumator. Statiile de evacuare sunt statii de centrala.

Statiile de transfer au functia de a realiza transferul de putere intre doua sau mai multe puncte ale sistemului electroenergetic, fara a alimenta direct consumatori concentrati.
Statiile de distributie au functia de a alimenta direct consumatorii. Cele mai simple,
dar si cele mai numeroase statii de distributie sunt posturile de transformare. Acestea sunt statii de distributie de importanta locala, care contin unul sau mai multe transformatoare de forta, prin intermediul carora se modifica tensiunea de la valoarea medie (20kV; 10kV; 6kV) la o valoare joasa (0,4kV).

In general posturile de transformare sunt alimentate din statiile de distributie de inalta/medie tensiune. Cand este necesara instalarea intr-o anumita zona a unui numar mare de posturi de transformare cu putere nominala mai mica decat 1000kVA, nu mai este economica alimentarea lor individuala de la barele colectoare de medie tensiune ale statiilor de

distributie. In aceste cazuri, din statia de distributie porneste unul sau mai multe cabluri de medie tensiune (fideri) pana intr-un punct situat aproximativ in centrul de greutate al consumatorilor din zona respectiva. In acest punct se amplaseaza o instalatie de conexiuni de medie tensiune, denumita punct de alimentare, din care energia este distribuita spre posturile de transformare din zona.

Statiile cu functiuni multiple au mai mult decat o functiune din cele amintite mai sus.
Tinand seama de criteriile de clasificare ale statiilor electrice prezentate mai sus,
sistemul electroenergetic s-ar putea reprezenta schematic ca in fig.3.1. In cadrul statiilor de transfer, precum si in cadrul statiilor de distributie pot sa nu apara intotdeauna instalatii de conexiuni, motiv pentru care in fig.3.1 acestea au fost reprezentate cu linie intrerupta.

3.2. Tipuri de scheme de conexiuni folosite la statiile electrice

3.2.1. Criterii generale tehnice si economice pentru
alegerea schemelor de conexiuni

Schemele electrice de conexiuni ale instalatiilor primare din statiile electrice constituie elementul caracteristic cel mai important al unei astfel de instalatii. Tendinta de a se realiza instalatii cat mai bine adaptate scopului pentru care au fost create si mijloacele disponibile au condus la aparitia unui numar mare de tipuri si variante de scheme electrice de conexiuni, determinate de conditii din ce in ce mai complexe si variate in care este pusa sa functioneze o statie electrica. Acest proces de diversificare a antrenat in acelasi timp dificultati crescande in determinarea solutiei optime, a celei mai indicate scheme de conexiuni pentru o anumita statie. Astfel, la alegerea unei scheme de conexiuni a unei statii electrice este necesar sa se aiba in vedere, in afara de caracteristicile specifice ale instalatiei analizate, si o serie de criterii care pot sa influenteze structura schemei. In acest scop se tine seama de:
- Conditiile de functionare ale sistemului energetic in punctul respectiv, care se
refera la tensiunile necesare, circulatiile de curenti in diverse regimuri, puterile si
curentii de scurtcircuit, necesitatile de sectionare pentru izolarea anumitor
consumatori, conditiile legate de comportarea in timpul avariilor, posibilitatile de
extindere, prevederea de instalatii de reglaj, etc.

Caracteristicile consumatorilor alimentati, referitoare la siguranta in functionare a
acestor consumatori, respectiv la exigenta necesara cu privire la frecventa si durata
intreruperilor. De asemenea, consumatorii pot influenta alegerea schemei prin
anumite caracteristici functionale specifice, ca de exemplu necesitatea atenuarii
efectelor unor socuri de putere activa sau reactiva, a unor regimuri deformante, a
disimetriilor de curent, etc.

Caracteristicile echipamentului, respectiv calitatea echipamentului, pot influenta
structural schema de conexiuni. In mod deosebit siguranta in functionare a
intreruptoarelor, a transformatoarelor si autotransformatoarelor utilizate
influenteaza asupra tipului de schema folosit.

Conditiile de exploatare, care se refera la amplasarea pe teren (forma si

dimensiunile terenului) si la claritatea schemei pe care trebuie sa o ofere

personalului de exploatare.

Criteriul economicitatii, care este introdus prin intermediul unui indicator tip de
eficienta economica, cel al cheltuielilor anuale minime de calcul. In acest fel, se
tine seama atat de cheltuielile anuale datorate reviziilor-reparatiilor, retributiilor,
consumului propriu tehnologic, pierderilor de energie, costul energiei nelivrare

38

datorita intreruperilor planificate sau accidentale (daune de continuitate), penalizarile pentru abaterile de la valorile nominale ale parametrilor de calitate a energiei electrice (daune de calitate), cat si de investitiile efectuate si termenul normat de recuperare a investitiei. Solutia optima reprezinta deci compromisul intre volumul investitiilor, cheltuielile anuale si daunele medii probabile.

3.2.2. Rolul aparatelor de comutare in schemele electrice de conexiuni

Comutarea (inchiderea, deschiderea) diverselor cai (circuite) de energie electrica si localizarea defectelor in instalatii se realizeaza cu ajutorul intreruptoarelor.
Intreruptoarele sunt aparate de comutare a circuitelor de IT atat in prezenta
curentilor de lucru cat si a curentilor de suprasarcina sau scurtcircuit. Cu ele se realizeaza toate operatiile de inchidere, deschidere in regim de mers in gol, de mers la sarcina normala sau la scurtcircuite.

Declansarea rapida automata in caz de scurtcircuit, este operatia principala si cea mai importanta a intreruptoarelor, prevenind avarierea si distrugerea echipamentelor electrice datorate curentilor de scurtcircuit. De asemenea, un rol important il au intreruptoarele in eliminarea abaterilor posibile de la functionarea normala a sistemului energetic (perturbatii in alimentarea cu energie electrica, pierderea stabilitatii agregatelor ce functioneaza in paralel, etc.). Prin declansare intreruptoarele localizeaza zonele defecte separandu-le de restul retelei.
Avand capacitatea de a intrerupe sau restabili curentul de scurtcircuit,
intreruptoarele se folosesc impreuna cu dispozitivele de automatizare (RAR) pentru a incerca restabilirea regimului normal de functionare dupa defectele trecatoare care dispar odata cu disparitia tensiunii.

Intreruptoarele sunt elementele importante cele mai solicitate, mai complexe si mai scumpe din instalatii. Ele trebuie montate in schema astfel incat sa poata fi usor revizuite, reparate sau inlocuite.

Separatoarele sunt aparate de comutare, care separa in mod vizibil si cu
suficienta izolatie conductoarele unui

circuit in scopul protejarii

personalului care lucreaza in

instalatie. Separatorul este un aparat
mecanic de conectare care, pentru
motive de securitate, asigura in
pozitia deschis o distanta de izolare
predeterminata intre bornele fiecarui
pol.

Separatorul se utilizeaza pentru a deschide sau inchide un circuit atunci cand un curent de intensitate neglijabila este intrerupt

Fig.3.4. Pozitie separator in circuit: a - inseriat cu

sau stabilit si atunci cand nu se

un alt aparat de comutare; b - suntat de un circuit de

_{impedanta zero} produce nici o schimbare de tensiune

la bornele fiecarui pol al

separatorului.

Deschiderea separatorului se face totdeauna in urma intrerupatorului corespunzator iar inchiderea se face inaintea acestuia. In unele cazuri separatoarele se

folosesc pentru deconectarea unor curenti mici (curenti de mers in gol a

transformatoarelor mici si a LEA scurte).

Ele se mai folosesc in schemele circuitelor electrice primare pentru realizarea unei anumite configuratii de functionare a instalatiei, care configuratie este apoi definitivata cu ajutorul intreruptoarelor.

Separatoarele se mai folosesc pentru legarea vizibila la pamant a unei parti din instalatie fara tensiune (in acest scop se folosesc mai putin separatoarele speciale si mai mult cutite suplimentare ale separatoarelor din schema). Oricare ar fi rolul separatoarelor in schema, acestea neputand comuta curenti, vor fi manevrate numai atunci cand prin comutarea lor nu se produce nici o schimbare de tensiune la bornele oricarui pol al sau. Practic aceasta situatie poate apare in doua cazuri:
- separatorul se gaseste pe acelasi circuit (inseriat) cu un alt aparat de
comutare care este deschis, fig.3.4.a;

separatorul este suntat de un circuit de impedanta zero, fig.3.4.b.
Exista intre intreruptoare si separatoare o clasa intermediara de aparataj de IT care are
capacitatea de a comuta (intrerupe sau restabili) curentul normal de sarcina dar nu pe cel de
scurtcircuit. Acestea poarta numele de separatoare de putere sau intreruptoare de sarcina. Sunt
mai simple si mai ieftine decat intreruptoarele si se folosesc in special la MT pe circuitele de
mai mica importanta, de obicei combinate cu sigurante fuzibile legate in serie. La folosirea
unei astfel de combinatii comutarile din regim normal se fac cu separatoarele de putere sau
intreruptoarele de sarcina respective iar separarea unui scurtcircuit se face de catre sigurantele
fuzibile.

O combinatie similara se face in cazul circuitelor de curent normal foarte mic
(exemplu circuit transformator de tensiune) intre separatoare si sigurante fuzibile.
Sigurantele fuzibile de IT sunt aparate care asigura, prin deconectare, protectia
instalatiilor fata de curentii de scurtcircuit si fata de suprasarcinile inadmisibile.
Siguranta fuzibila este un aparat de conectare si de protectie care intrerupe in mod
automat curentul in limita puterii sale nominale de rupere prin topirea unei parti a caii de
curent.

Elementul fuzibil al sigurantei se conecteaza in serie in circuitul instalatiei protejate si
este topit direct de curentul de scurtcircuit sau curentul de suprasarcina care trece prin acesta.
Tot din categoria sigurantelor ar putea face parte si limitatoarele de curent folosite in
unele tari pentru intreruperea instantanee a unui circuit cand curentul depaseste o anumita
valoare.

Intreruperea circuitului se face instantaneu prin intermediul unui cartus exploziv amorsat de incalzirea unui filament.

Tot din categoria aparatelor de comutare fac parte si scurtcircuitoarele. Acestea sunt
aparate din categoria separatoarelor cu inchidere rapida care pot stabili valoarea curentului de
scurtcircuit in locul in care sunt montate. Ele se folosesc in scopul protejarii unor circuite sau
agregate prin declansarea intreruptoarelor montate in alt loc din amontele punctului unde ele
se gasesc. Montate de exemplu la bornele unui transformator legat direct la o linie poate
provoca declansarea intreruptorului liniei, intreruptor aflat in alta statie, la defectele incipiente
din transformator.

Separatoarele de izolare sunt separatoare cu deschidere automata la lipsa de tensiune si deci a curentului. Folosite impreuna cu scurtcircuitoarele, pot separa portiunea defecta de retea imediat dupa declansarea intreruptorului datorita actiunii scurtcircuitorului pentru ca restul retelei sa poata fi pus sub tensiune prin actiunea RAR.

3.2.3. Principalele scheme electrice de conexiuni folosite

3.2.3.1. Scheme cu bare colectoare simple

Schemele cu bare colectoare au ca element central barele colectoare, bare la care se
leaga prin intermediul aparatajului de comutare toate circuitele (linii, transformatoare,
generatoare, etc.) ce aduc sau extrag energia electrica in si din nodul respectiv. Barele
colectoare realizeaza practic legatura dintre toate circuitele ce se racordeaza la statia
respectiva. Este dispusa transversal pe directia circuitelor aferente si permite exploatarea
comoda a statiei.

Cea mai simpla si mai ieftina schema este
cea cu bara simpla nesectionata, fig.3.5.
Spatiul in care se monteaza aparatele ce
apartin unui circuit se numeste celula. In fig.3.5 se
da componenta celulelor de generator (G),
transformator cu doua infasurari (T2), transformator
cu trei infasurari (T3), linie (L), masura (CM) si
descarcatoare (D).

Separatoarele de bare au rolul de a separa in vederea interventiilor directe, echipamentul din celula, de barele colectoare care pot ramane astfel sub tensiune. Lipsa separatoarelor de bare ar impune de fiecare data cand e necesar accesul intr-o celula sa fie scoasa de sub tensiune intreaga instalatie.
Separatorul de linie (SL) separa vizibil linia
de intreruptor in scopul accesului personalului la acesta din urma. El trebuie demontat atunci cand

_{Fig.3.5. Schema unei statii cu bare} exista sursa de tensiune (generator, sistem) in

_{colectoare simple} celalalt capat al liniei. Separatorul de linie poate

avea cutite de punere la pamant de o parte sau de

alta a sa in scopul legarii la pamant a elementului respectiv in cazul interventiei la acesta. In
special la liniile in cablu cutitele de punere la pamant sunt folosite si pentru descarcarea
sarcinii electrostatice (capacitive) remanente dupa deconectarea acestuia de la sursa de
tensiune.

Similar separatorului de linie, exista in celula transformatorului cu trei infasurari (T3), separatorul de borne (SB). Acesta foloseste la separarea intreruptorului din celula fara a scoate din functiune celelalte doua infasurari ale transformatorului.

Cutitele de legare la pamant (CLP) ale separatorului de bare din celula de masura sau descarcatoare (D) folosesc la descarcarea sarcinii electrostatice, respectiv punerea la pamant a barelor colectoare inainte de eventualele interventii la acestea.

Transformatorul de curent (TC) serveste la racordarea aparatelor de masura, protectie, etc. La curentul circuitului respectiv. El este necesar pentru a transforma valoarea curentului primar (care strabate circuitul) valoare, in cele mai multe cazuri, mare sau foarte mare, in scopul de a face posibila racordarea aparatelor de masura de curenti mici si deci mai putin voluminoase si mai ieftine. Montarea transformatoarelor de curent permite, de asemenea, ca aparatele de masura, protectie, etc. Care masoara sau supravegheaza valoarea curentului sa fie amplasate oriunde si nu numai in apropierea circuitului respectiv.

Curentul care strabate circuitele racordate la secundarul transformatorului de curent fiind mai mic, rezulta ca si conductoarele acestor circuite vor fi de sectiune mai mica.

Circuitele alimentate de secundarul transformatorului de curent au un curent nominal a carui
valoare este normalizata, in general, la 5 A iar la tensiuni mari - 1 A. De remarcat ca se
monteaza transformatoarele de curent si pe circuitele de IT al caror curent este egal sau mai
mic decat cel al aparatului de masura. Aceasta cu scopul de a izola circuitele secundare de IT.
In principiu, totdeauna este necesar, acolo unde este montat un intreruptor si un transformator
de curent.

Statia cu bara simpla nesectionata are avantajul ca este simpla, ieftina, foloseste spatiu redus si este usor de exploatat. Ea ofera insa, o siguranta in functionare redusa, fiind scoasa din functiune in intregime pe toata durata reparatiei oricarui defect pe barele colectoare sau a separatoarelor de bare.

3.2.3.2. Sectionarea barelor colectoare

Pentru a nu fi scoasa din functiune intreaga statie pe toata durata reviziei, reparatiei, se practica sectionarea longitudinala a barei colectoare cu unul, cu doua separatoare sau cu o cupla longitudinala functie de gradul de elasticitate dorit, fig.3.6. Prin sectionare longitudinala a barelor se mai realizeaza urmatoarele deziderate:

limitarea curentilor de scurtcircuit;

limitarea influentei consumatorilor cu socuri asupra celorlalte categorii de

consumatori;

alimentarea mai sigura a unor consumatori importanti prin legarea acestora la

ambele sectii de bare.

Revizia sectiilor de bare se face pe rand prin deconectarea prealabila a circuitelor aferente sectiei respective si a separatorului SCL; doar revizia separatorului SCL implica

scoaterea din

functiune a intregii

bare colectoare.

Aceasta se poate

remedia prin

inserierea a doua

separatoare de

cupla longitudinala ca in fig.3.4.b, cand revizia unei sectii de bare se

extinde si la

separatorul de

cupla alaturat,

celalalt separator de cupla fiind

Fig.3.6. Sectionarea longitudinala a barei colectoare: a - printr-un separator; b prin doua separatoare; c - prin cupla longitudinala

deschis.

Sectionarea

longitudinala cu

separatoare

realizeaza totusi un grad de elasticitate modest, caracterizat prin aceea ca orice defect pe una din sectiile de bare conduce la declansarea intregii statii, functionarea sectiei neavariate fiind reluata dupa izolarea sectiei defecte prin deschiderea cuplei.

Prezenta intreruptorului de cupla longitudinala ofera elasticitate sporita. In regimul de functionare de cupla inchisa, varianta (1) in fig.3.4.c, apare evident avantajul ca in cazul unui defect pe una din sectii cealalta sectie de bare isi continua neintrerupta functionarea prin declansarea intreruptorului cuplei.

In regimul de functionare cu cupla normal deschisa, pentru limitarea curentilor de

scurtcircuit, varianta (2),

statia este in general

alimentata de la doua surse

diferite, fie acestea

transformatoarele T1 si T2,

actionarea intreruptorului

cuplei este supravegheata de

automatizarea AAR

(anclansarea automata a

rezervei); astfel, cu ocazia defectarii unui transformator, intreruptorul sau deconecteaza si dupa o scurta pauza de timp, in care sectia de bare aferenta ramane nealimentata,

_{Fig.3.7. Alimentarea unor consumatori importanti: a -prin doua} anclanseaza intreruptorul

_{cabluri diferite; b - printr-un cablu} cuplei longitudinale si sectia

intrerupta este realimentata de

la transformatorul ramas, care preia toata sarcina statiei. Anterior, cupla era in rezerva calda avand separatoarele inchise.

Uneori, din motive de limitare a plafonului curentilor de scurtcircuit pe bara, cupla include si o bobina de reactanta (varianta 3, fig.3.6.c).

In cazuri rare, cand se doreste o elasticitate si o siguranta sporita a circuitului de cupla, se inseriaza doua intreruptoare (varianta 4, fig.3.6.c).

Legarea consumatorilor importanti la cele doua sectii de bare se poate face fie prin doua cabluri diferite, fig.3.7.a, fie printr-un singur cablu (fig.3.7.b), cablu ce poate fi comutat prin separatoare la oricare din sectii cu doua separatoare.

Aceasta schema electrica de conexiuni, cu bara sectionata longitudinal, a capatat o larga raspandire mai ales la 6-20 kV. Bara, executata de obicei din bara sau teava de aluminiu, contribuie si mai mult la reducerea cheltuielilor de intretinere ale statiei electrice.

3.2.3.3. Scheme cu o bara colectoare si o bara de ocolire (transfer)

In instalatii cu multe plecari si deci multe intreruptoare, pentru revizia si repararea fiecarui intreruptor fiind necesara scoaterea din functiune a circuitului respectiv, se impune gasirea unei solutii de rezervare a intreruptoarelor.

Folosirea cuplei transversale de la sistemele duble drept rezerva de intreruptor este
anevoioasa deoarece este necesar ca locul intreruptorului inlocuit sa fie suntat blocandu-se
totodata si sistemul de bare de rezerva, lucru nerecomandat din cauza multiplelor functii ale
acestuia.

Inlocuirea oricarui intreruptor prin unul de rezerva se poate face in schemele de bare de transfer unde rolul de intreruptor de rezerva este jucat de intreruptorul cuplei de transfer.

In fig.3.8 se prezinta schema de conexiuni a unei astfel de statii. Se ofera posibilitatea scoaterii in revizie-reparatie a oricarui intreruptor din instalatie fara sacrificarea continuitatii

in alimentare,

prin inserierea

cuplei de

transfer. Astfel, pentru linia L3, de exemplu, se creeaza o a doua

cale de

alimentare
"ocolita",

desenata punctat in fig.3.6, prin inchiderea cuplei si separatorului

Fig.3.8. Schema principala a unei statii cu un sistem de bare colectoare si bara de

de ocolire

_{ocolire (transfer)} ^{(transfer) aferent}

liniei, _SOCL3

Intreruptorul IL3 urmeaza sa fie scos in revizie-reparatie, locul lui fiind luat de ICO Testarea pasagera cu ICO a barei de transfer, impusa de ordinea manevrelor, in cazul
in care L3 este deja in functiune pare o manevra complicata, inutila. Ea este insa necesara
pentru incercarea cu tensiune a barei de transfer. Ocolirea tuturor circuitelor nu este necesara.
In fig.3.8 s-a aratat ca transformatoarele cu trei infasurari nu au fost racordate la bara de
transfer, ele putand sa asigure alimentarea consumatorilor si deci putand fi retrase din
exploatare.

3.2.3.4. Scheme cu dublu sistem de bare colectoare si un intreruptor pe circuit

Este schema care a capatat o larga raspandire in instalatiile de comutatie electroenergetica de unde se alimenteaza consumatori mai importanti. In comparatie cu
schema cu sistem simplu de bare,

schema cu dublu sistem de bare colectoare ofera un grad de

eklasticitate sporita prin

posibilitatea racordarii circuitelor aferente la oricare din cele doua noduri electrice (bare colectoare).

Fiecare circuit se

racordeaza la sistemul dublu de

bare colectoare prin intermediul

intreruptorului si a doua

separatoare de bare, fig.3.9.

Exista doua variante ale

Fig.3.9. Schema unei statii cu dublu sistem de bare si plecari intr _{schemei cu bare duble, functie de}

o singura directie _{amplasarea pe teren. In prima}

varianta, fig.3.9, statia realizata

ocupa mai mult teren, iar prin extindere statia isi mareste repede dimensiunea paralela cu BC.

In varianta din fig.3.10, terenul este mai bine ocupat, cu conditia sa existe plecari in ambele
directii. Statia este compacta.

Statia ofera doua

posibilitati de functionare in regim normal:

1) Toate circuitele se

racordeaza la un singur sistem de bare (sistemul de bare de lucru) al doilea sistem fiind liber,

in rezerva calda,

mentinut sub tensiune

Fig.3.10. Schema unei statii cu dublu sistem de bare si plecari in ambele directii

prin intermediul

circuitului de cupla transversala CT.

2) Instalatia functioneaza,
de regula, cu

consumatorii si sursele repartizate pe cele doua sisteme de bare colectoare cu cupla transversala inchisa sau deschisa.

Rolurile cuplei transversale pot fi prezentate sub o forma condensata astfel:
- permite trecerea circuitelor de pe un sistem de bare colectoare pe altul fara
intreruperea circuitului respectiv;

serveste pentru controlul integritatii sistemelor de bare colectoare dupa revizia

acestora;

se poate substitui oricarui intreruptor din instalatie care este defect sau urmeaza a

fi scos in revizie.

a) Trecerea unui circuit de pe o bara pe alta se face conform exemplificarii de mai jos pentru cazul liniei L1 racordate la bara colectoare BC1 din fig.3.9.
Manevra de schimbare a barei colectoare cu mentinerea functionarii continue implica
trei etape si anume:

1) inchiderea cuplei si deci punerea in paralel a celor doua sisteme de bare cu controlul
prealabil al sincronismului;

2) comutarea separatoarelor de bara;
3) revenirea la functionarea cu cupla deschisa.

Pentru a evita manevrarea separatoarelor sub curent numai pe timpul scurt al etapei a doua, se deconecteaza protectia cuplei transversale.

Experienta exploatarii statiilor cu scheme de conexiuni mai dezvoltate a relevat
oportunitatea introducerii unor blocaje pentru a evita manevrarea gresita a separatoarelor.
b) Controlul integritatii barelor colectoare se face de regula la terminarea reviziei.
Orice scurtcircuit pe aceasta bara duce la deconectarea instantanee a intreruptorului cuplei
(actionat de protectia sa prin relee au fost expres reglate sa functioneze fara retinere de timp),
indicand ca revizia trebuie reluata si remediate eventualele defectiuni. In cazul in care cupla
nu declanseaza inseamna ca este asigurata integritatea barei colectoare si se poate conta pe ea
pentru manevre.

c) Inlocuirea unui intreruptor defect sau care urmeaza a fi scos in revizie poate fi facuta cu ajutorul circuitului de cupla transversala prin doua intreruperi in functionare, relativ de scurta durata, in care caz celula in cauza se racordeaza singura la un sistem de bare.

Fie schema simpla din fig.3.11. Se presupune ca s-a defectat intreruptorul I1 al liniei L1, prin el trece sarcina liniei dar el nu mai poate realiza operatia de intrerupere a circuitului. Pentru repararea si inlocuirea sa cu intreruptorul cuplei pe perioada reparatiei, se procedeaza astfel: se degajeaza complet un sistem de bare S2, cu exceptia circuitului in cauza. Cupla transversala ramanand inchisa rezulta ca s-a inseriat cu circuitul cu intreruptor defect,
manevra fiind facuta cu mentinerea

continuitatii in alimentare. Toate functiunile intreruptorului defect au fost preluate de intreruptorul de cupla. Se poate deschide circuitul sau se poate functiona asa pana ce dispecerul aproba scoaterea in reparatie a intreruptorului defect.

Pentru scoaterea in

reparatie, se deschide cupla si se

separa intreruptorul defect prin

_{Fig.3.11. Substituirea intreruptorului unui circuit cu} ^{desfacerea legaturilor c si refacerea}

_{intreruptorul cuplei transversale} legaturilor a si b. Se reia

functionarea normala a statiei.

3.2.3.5. Scheme cu bare colectoare duble si bara de ocolire (transfer)

Introducerea barei de ocolire (transfer) nu

se justifica decat pentru statii importante care vehiculeaza mari cantitati de energie pe mai multe linii.

Presupunand ca se doreste scoaterea in
revizie a intreruptorului I1 al circuitului de linie
racordat de exemplu la sistemul de bare S1, se
creeaza o a oua cale de alimentare in paralel a
circuitului respectiv prin cupla de ocolire,
fig.3.12.

Intreruptorul cuplei este echipat cu aceeasi protectie ca si intreruptorul liniei pe care

Fig.3.12. Schema unei statii cu dublu sistem de

bare si bara de ocolire cu ambele tipuri de

cuple

Fig.3.13. Cuple: a - cupla combinata; b
simplificata

l-a ocolit.

Schema de comutatie, asa cum este prezentata in fig.3.12, cu ambele tipuri de cuple,

se refera in general la statii

intinse, cu multe circuite.

Pentru statii cu mai putine

circuite, exista scheme mai

simple si mai ieftine care pot

indeplini, pe rand, cu un singur

intreruptor, rolurile ambelor

cuple, transversala si de

ocolire.

cupla combinata

a) Cupla combinata

poate realiza atat configuratia

de cupla transversala (S2, S3, S4 si I inchise, S1 deschis), cat si de cupla de ocolire (S4 deschis). Dezavantajul consta in imposibilitatea folosirii simultane a celor doua cuple, fig.3.13.a.

b) Cupla combinata simplificata

economiseste un separator fata de cupla combinata (fig.3.13.b), cumuland insa dezavantajul de a nu ocoli decat circuitele racordate la unul din sistemele de bare (SBC1 in cazul figurii). Ocolirea si a circuitelor racordate la SBC2 implica trecerea lor prealabila pe SBC1 folosind la cupla mai intai configuratie transversala si apoi cea de ocolire.
c) Schema cu separatoare de ocolire retine
doar cupla transversala, ocolirea avand loc cu ajutorul acesteia si al unui separator de ocolire. Este suprimata bara de ocolire propriu-zisa, locul

Fig.3.14. Schema cu separatoare de ocolire

acesteia luandu-l chiar o bara colectoare (SBC2 in cazul fig.3.14). O asemenea schema este deosebit

de economica. Schema prezinta insa dezavantajul ca poate folosi cupla doar pentru o singura operatie; pe timpul inlocuirii unui intreruptor cupla se blocheaza impreuna cu sistemul 2 de bare, care devine bara de ocolire. Celelalte (n-1) circuite sunt trecute in prealabil pe sistemul de bare SBC1, unde un singur defect scoate din functiune toata statia.

3.2.3.6. Sectionarea longitudinala a barelor colectoare duble

Se recurge la sectionarea longitudinala a ambelor sau numai a unuia dintre cele doua sisteme de bare din aceleasi motive ca in cazul schemelor cu un sistem de bare colectoare.
De obicei se sectioneaza numai un sistem (denumit bara de lucru) in doua sau trei
sectii longitudinale, celalalt sistem (denumit bara de rezerva) ramanand nesectionat.
Cu ocazia avarierii unei sectii longitudinale, functionarea este preluata de bara de
rezerva prin intermediul circuitelor de cupla, fig.3.15.a, b.

Uneori se sectioneaza ambele bare colectoare prin cate doua separatoare inseriate sau prin celule cu intreruptor, fig.3.15.c.

In anumite situatii, in scopul realizarii unor economii de investitii prin reducerea numarului de celule de cupla, se folosesc cuple combinate longo-transversale, fig.3.16.
Realizarea fizica implica insa solutii constructive mai complicate, necesitand spatiu
relativ mare sau incrucisari de conductoare care sporesc posibilitatea de aparitie a avariilor, cu urmari grave in special pentru cazul celulelor de cupla.

Intrucat cuplele combinate indeplinesc mai multe functiuni, in timpul exploatarii pot apare situatii in care cupla ramane blocata intr-o anumita pozitie si deci devine indisponibila pentru cea de a doua pozitie.

Fig.3.15. Sectionarea longitudinala a barelor colectoare: a - schema cu bare duble cu doua sectii longitudinale; b - schema cu bare duble cu trei sectii longitudinale; c - schema cu bare duble cu ambele bare sectionate

Fig.3.16. Cuple longo-transversale

3.2.3.7. Scheme cu bare duble si doua intreruptoare pe circuit

Realizeaza o siguranta mai mare in functionare. Cu cele doua intreruptoare fiecare circuit isi continua functionarea neintrerupta cu ocazia reviziei unui intreruptor. Daca totusi apare un defect chiar intr-unul din intreruptoare, dupa izolarea acestuia prin separatoarele aferente, circuitul respectiv isi reia functionarea prin celalalt intreruptor, fig.3.17. Schema
face economie de un circuit de cupla, in fond oricare din

celulele racordate prin doua intreruptoare putand realiza performantele cuplei.

In functionarea normala, ambele sisteme de bare sunt sub tensiune si toate intreruptoarele sunt conectate.
Se observa ca, in caz de scurtcircuit pe una din
bare, functionarea ne este intrerupta - declanseaza toate intreruptoarele racordate la bara respectiva, toate circuitele ramanand in continuare in functiune.
In cazul unui defect pe un circuit declanseaza
ambele intreruptoare aferente.

Fig.3.17. Schema cu bare duble si
doua intreruptoare pe circuit

Toate manevrele de comutare se executa numai cu intreruptoare, separatoarele servind numai pentru

scoateri in revizie, fapt care contribuie la cresterea sigurantei in functionare.
Deoarece schema dubleaza practic echipamentul si prin natura sa mai complicata este
supusa erorilor de manevra, prezinta si un important efect contrar celui scontat (de crestere a sigurantei). Din aceste motive, schema nu s-a extins prea mult la noi in tara.
In sfarsit, cele doua intreruptoare aferente unui singur circuit pot cumula si functia de
sectionare a barelor, ca in fig.3.18. Se observa, de asemenea, ca nu la toate circuitele revin
doua intreruptoare, in

felul acesta se reduce selectiv investitia fara a diminua siguranta in functionare a circuitelor considerate importante

(de exemplu de

transformator).

S-au incercat

variante intermediare

intre schemele cu 1 si cu

Fig.3.18. Schema cu bare duble sectionate si doua intreruptoare pe circuit

2 intreruptoare pe

circuit, cu scopul de a reduce investitia.

3.2.3.8. Scheme cu bare duble si un numar fractionar de intreruptoare pe circuit

Schema cu 3/2 intreruptoare pe circuit, cunoscuta si sub denumirea de schema cu 1 ˝ intreruptoare pe circuit, cumuleaza practic principalele avantaje ale schemei cu doua intreruptoare pe circuit. Totusi, spre deosebire de schema precedenta, daca se face revizia intreruptorului 1 de exemplu (transformatorul T1 alimentat de la BC1 prin intreruptoarele 2 si

_{Fig.3.19. Schema cu bare duble si 3/2} ^{Fig.3.20. Schema cu bare duble}

_{intreruptoare pe circuit.} si 4/3 intreruptoare pe circuit

3), la un scurtcircuit pe circuitul de pe aceeasi ramura al liniei L1 declanseaza ambele intreruptoare 2 si 3, iar transformatorul T1 este intrerupt (pentru scurt timp insa), fig.3.19.
De asemenea, cu ocazia unui defect pe un circuit, deconecteaza doua intreruptoare
pentru a-l izola (uzura sporita).

Cu alte cuvinte, schema cu 1 ˝ intreruptoare pe circuit reproduce la scara unei
investitii mai reduse principalele avantaje si dezavantaje ale schemei cu 2 intreruptoare pe
circuit.

Schema cu 4/3 intreruptoare pe circuit din fig.3.20 realizeaza o investitie mai apropiata de cazul schemei cu un intreruptor pe circuit pe de o parte, dar pe de alta parte prezinta un risc si mai mare al erorilor de manevra. De asemenea, necesita o dispozitie constructiva mai dificil de realizat. Aceasta explica de ce schema cu 4/3 intreruptoare s-a folosit mai rar decat schema cu 3/2 intreruptoare pe circuit.

Schema transformator-bara este tot o schema cu bare colectoare duble, situata intre
schema cu un intreruptor si doua intreruptoare pe circuit

din punctul de vedere al investitiilor, la care insa fiecare
transformator are acces doar la o singura bara colectoare
prin separatorul de bare aferent, fig.3.21. In functionare
normala, ambele intreruptoare sunt inchise, ambele bare
fiind sub tensiune. In timp ce numarul liniilor este
variabil, se poate observa ca numarul transformatoarelor
racordate direct la bara prin separator este fix si egal cu
doi.

Fig.3.21. Schema de comunicatie tip Schema este interesanta pentru cazul a doua

transformator-bara _{circuite de transformator si un numar redus de linii}

electrice de inalta tensiune.

3.2.3.9. Scheme cu sistem triplu de bare colectoare

Sunt scheme mai complexe la care

fiecare celula se racordeaza prin trei separatoare de bare (fig.3.22). Evident un al treilea sistem de bare reprezinta un nod electric suplimentar, cu toate avantajele ce decurg de aici, in special cu ocazia reviziei cand statia functioneaza ca si cum ar fi echipata cu sistem dublu de bare. In acelasi timp insa, al treilea sistem de bare poate fi sediul unor defecte suplimentare, necesita un spatiu fizic mai mare

Fig.3.22. Schema de comutatie cu sistem triplu de
bare

pentru realizarea campului de bare si evident

manevrele sunt mai complicate din cauza numarului de separatoare de bare, sensibil

majorat. Tinand seama de dezavantajele enumerate, schema nu s-a bucurat de o raspandire prea mare.

3.2.3.10. Scheme in punte (fara bare colectoare)

Se folosesc acolo unde exista o configuratie cunoscuta a statiei. Pentru care nu se
prevad, in general, extinderi viitoare. Schema a capatat o larga extindere in cazul statiilor
electrice de IT si FIT in cazul particular a doua blocuri transformator-linie (4 circuite),
fig.3.23.

Schemele in punte, denumite si scheme in H, realizeaza o investitie sensibil mai redusa fata de schema obisnuita cu un intreruptor pe circuit; in acest sens, schema mai este cunoscuta si sub numele de schema cu ľ intreruptoare pe circuit.

Ele deriva din schemele bloc, fata de care au prevazuta in plus legatura transversala
(puntea).

La producerea unui defect pe una din linii, deconecteaza intreruptorul ramurii respective (fig.3.23.a) sau acesta si cel al puntii (fig.3.23.b). Din acest motiv, este indicata folosirea schemelor cu punte spre transformator in cazul

statiilor cu linii lungi cu

probabilitate sporita de defectare, sau al liniilor electrice mai scurte de medie tensiune realizate cu o siguranta mecanica mai mica, sau al

Fig.3.23. Schema de conexiuni in punte (tip H): a - cu puntea

spre transformator (H interior); b - cu puntea spre linie (H superior)

centralelor hidroelectrice

indepartate. Deconectarea unei linii
angajeaza functionarea in

suprasarcina a celeilalte, cu ambele transformatoare in functiune.

Schemele cu punte spre linie sunt indicate pentru statiile de transformare unde exista manevre dese pe partea transformatoarelor, sau acolo unde probabilitatea defectelor pe linie este redusa. Schemele H superior, cum se mai numesc cele cu punte spre linii, se mai recomanda in cazul in care se face un tranzit de energie important intre cele doua linii. Se doreste ca acest tranzit de energie sa aiba loc printr-un singur intreruptor (b) nu prin trei (a).

3.2.3.11. Scheme poligonale

Cunoscute si sub numele de scheme in inel,
realizeaza - fara bare colectoare propriu-zise - o buna
parte din avantajele schemelor cu doua intreruptoare pe
circuit, desi sunt realizate fizic doar cu un intreruptor pe
circuit. Sunt denumite si scheme in patrat, hexagon,
decagon, etc. Dupa cum numarul intreruptoarelor este 4,
6, 10, etc.

De fapt, barele colectoare sunt dispuse in inel si sectionate cu ajutorul intreruptoarelor dupa numarul de circuite; la plecarile din inel nu se pun intreruptoare, ci doar separatoare. Fiecare intreruptor deserveste doua circuite, de exemplu intreruptorul 1 deserveste circuitele T1 si L1 (fig.3.24).

Fig.3.24. Schema de conexiuni a unei
statii hexagonale

Ca si la schemele cu bare duble si doua

intreruptoare pe circuit, si schemele in inel permit revizia intreruptoarelor fara intreruperea alimentarii;

protectia prin relee a unui circuit

deconecteaza ambele intreruptoare

adiacente cu ocazia aparitiei unui

defect. In plus, aici ruperea inelului

duce la modificarea sensibila a

circulatiei de curenti, supraincarcand

unele laturi.

Fie un scurtcircuit pe linia L1,

izolat prin declansarea intreruptoarelor

1 si 2. Se deschide imediat separatorul

de linie, dupa care prin inchiderea

intreruptoarelor se reface inelul. Daca

intre timp intreruptorul 6 al

transformatorului T1 era in revizie, cu

ocazia unu scurtcircuit pe linia L1,

transformatorul T1 sufera o scurta

intrerupere in alimentare. Presupunem

mai departe ca in locul liniei L1 ar fi

fost racordat transformatorul T2 si ca

acest transformator ar fi fost sediul

Fig.3.25. Schema bipoligonala: a - cu o singura punte (P unui defect in timpul reviziei

b - cu doua punti (P si P _{intreruptorului 6. Rezultatul ar fi fost}

ca statia ramanea fara alimentare,

presupunand transformatoarele T1 si T2 ca surse de injectie de energie. Se desprinde deci regula de a dispune circuitele de alimentare pe diagonala.

In functionare normala inelul este inchis.

Schemele bipoligonale rezulta prin dezvoltarea schemelor poligonale. Doua poligoane sunt legate intre ele printr-o singura punte, de obicei cand numarul laturilor este mai mic, fig.3.25.a; pentru un numar mai mare de laturi sunt create doua punti, fig.3.25.b.
Se observa ca schemele bipoligonale rezolva

una din principalele dificultati ale schemelor
poligonale clasice, si anume dificultatile de extindere.
Scheme cu poligoane jumelate rezulta din
aplicarea a doua sau mai multe poligoane formand o
bucla multipla, mai usor extensibila. Se da de exemplu
in fig.3.26 schema unei statii cu poligoane jumelate.
Datorita avantajelor remarcabile, schemele poligonale
au capatat o extindere apreciabila la tensiuni inalte si
foarte inalte, unde costul intreruptoarelor este ridicat si
se cere o siguranta si elasticitate in functionare
_{Fig.3.26. Schema cu poligoane jumelate} ^deosebita.

3.2.3.12. Scheme pentru statii de racord adanc

O solutie economica pentru alimentarea consumatorilor importanti industriali sau urbani este statia de racord adanc (SRA). Se alimenteaza din barele statiilor de 110-220 kV de
conexiuni sau transformare ale sistemului

energetic si sunt dimensionate in ideea rezervarii 100% atat a racordurilor cat si a unitatilor trafo.

Transformatoarele de forta amplasate
aproximativ in centrul de greutate electric al
consumatorului (de unde si denumirea de
racord adanc) se leaga tip bloc cu racordul
din sistem, fara bare colectoare pe partea de
IT si fara alte legaturi intre caile de
alimentare, fig.3.27. In cazul iesirii din
functiune a unuia dintre racorduri, sectia de
bare respectiva de medie tensiune cu
consumatorii sai se cupleaza automat prin
AAR pe sectia cu racordul in functiune,
dimensionat sa preia si aceasta sarcina
suplimentara.

SRA de obicei se realizeaza fara

personal de exploatare permanent.

Comenzile de regim (conectare, deconectare, supravegherea functionarii SRA) se efectueaza de la statia principala din sistemul energetic, printr-un fir pilot sau prin canale

Fig.3.27. Schema unei statii de racord adanc (SRA)

de inalta frecventa. Tot prin firul pilot se

transmit semnale preventive referitoare la functionarea transformatoarelor coboratoare (semnale gaze, supratemperaturi), ale protectiei intreruptoarelor, etc.

In caz de avarie in transformator sau in partea de IT a SRA, se transmit impulsuri de declansare catre statia principala din sistem tot prin fir pilot. Se poate renunta la firul pilot, mai ales cand SRA este la mare distanta, 100-200 km, prin agravarea voita a defectului din SRA, de catre un separator de scurtcircuitare SSC, montat in locul celui de linie, din schema bloc linie-transformator coborator.

54