DEFECTE SI ROLUL EXAMINARII NEDISTRUCTIVE IN ASIGURAREA CALITATII PRODUSELOR

1.1. ASPECTE GENERALE

Calitatea pieselor depinde de un numar foarte mare de factori, cum sunt: calitatea materialelor de formare,modul lor de preparare, calitatea formarii, precizia dimensionala a garniturilor de model, a formelor metalice sau matritelor, calitatea si intretinerea utilajului de formare,modul de asamblare pentru turnare,modul de elborare a materialului metalic, compozitia si temperatura de prelucrare, conducerea proceselor de incalzire, topire, solidificare sau racire, viteza de umplere a formei - in cazul produselor turnate - sau viteza de executie a altor tipuri de prelucrari, curatirea pieselor sau finisarea lor.

O deficienta la oricare din acesti factori sau la mai multi din ei,duce la aparitia unor piese care nu indeplinesc una sau mai multe din conditiile de livrare.

Desi conventionala, prin notiunea de defect a piesei, se intelege orice abatere de la forma, dimensiuni, masa, aspect exterior, compactitate, structura, compozitie chimica sau proprietati mecanice si fizice prescrise in standardele respective, normative tehnice sau conditii tehnice contractuale.In functie de standardele respective, normative tehnice sau conditiile tehnice contractuale aceasi discontinuitate a piesei turnate poate fi in unele cazuri admisibila sau remaniabila, iar in alte cazuri poate fi considerata un defect inadmisibil.

Pe baza acestor elemente, discontinuitatile pieselor se pot imparti corespunzator cu fiecarui tip de prelucrare, in functie de importanta lor, in trei grupe:

discontinuitati admisibile, fara remanieri;

discontinuitati admisibile, cu remanieri;

discontinuitati inadmisibile (defecte)

Grupa intai cuprinde discontinuitatile care nu afecteaza in nici un fel calitatea si functionalitatea piesei. Pentru imbunatatirea aspectului comercial al acestei grupe de discontinuitati ele se inlatura aparent prin acoperirea cu chituri sau vopsele.

Grupa a doua cuprinde acele discontinuitati care influenteaza defavorabil functionalitatea piesei. Aceste discontinuitati se pot inlatura prin remanierea pieselor utilizand diferite procedee (mecanice, metalurgice, chimice sau speciale) in asa fel incat piesele turnate sa corespunda integral conditiilor tehnice prevazute in standarde, documentatii tehnice, norme interne sau caiete de sarcini.

Grupa a treia cuprinde defectele inadmisibile, care conduc, fara exceptie, la rebutarea pieselor.

Clasificarea si terminologia discontinuitatilor pieselor sunt standardizate in standarde specifice modului de prelucrare al produsului. Standardul stabileste clasificarea si terminologia discontinuitatilor pieselor pentru toate tipurile de aliaje feroase si neferoase, indiferent de modul de fabricare al acestora.
In general in practica industriala si prin standarde, clasificarile nu se fac numai cu scopul unei sistematizari intr-un ansamblu de notiuni, ci in special pentru a pune la indemana practicienilor un instrument util care sa coordoneze activitatea acestora.
Din acest punct de vedere, clasificarea discontinuitatilor pieselor trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa cuprinda toate defectele caracteristice pieselor in functie de modul de prelucrare al acestora;

sa permita incadrarea discontinuitatii cu precizie intr-o anumita categorie;

sa permita identificarea cauzelor care au produs discontinuitatea;

sa permita evidenta usoara, clara si operativa a defectelor.

In standarde sistemul folosit pentru clasificarea discontinuitatilor se bazeaza pe descrierea fizica a fiecarei discontinuitati. Acest sistem permite identificarea discontinuitatilor fie prin observarea directa a piesei, fie dupa o descriere precisa a discontinuitatii folosind doar criteriile formei, aspectului, localizarii si dimensiunilor acestora. Astfel identificarea se poate face fara a se recurge la numele discontinuitatii sau la cauzele care pot interveni (si care de fapt sunt necunoscute in prealabil).

1.2. ASIGURAREA CALITATII PRODUSELOR

Calitatea unui produs, in general, insumeaza toate masurile de organizare luate in sensul ca procesul de productie, in toata complexitatea lui sa se desfasoare in conformitate cu prevederile tehnologice stabilite in cadrul unui anumit flux tehnologic prescris. In final calitatea piesei arata daca performantele obtinute au fost executate la nivelul parametrilor proiectati si acceptati de beneficiari.

Calitatea piesei turnate exprima gradul de indeplinire al functiilor impuse de destinatia sa, de a satisface cerintele beneficiarului.

Avand in vedere cele mentionate se poate sublinia faptul ca activitatea de examinare tehnica de fabricatie incepe din momentul alegerii procedeului tehnologic de formare si prelucrare, continua cu receptia calitativa a materiilor prime si materialelor, care urmeaza sa fie utilizate in procesul de productie, se desfasoara constant pe tot parcursul procesului tehnologic de fabricatie si se incheie cu livrarea si respectiv receptia pieselor.

Scopul examinarii, respectiv al defectoscopiei nedistructive este de a decela cu operativitate discontinuitatile,a le determina natura si parametrii acestora: pozitia, orientarea si marimea, si de a emite decizii de acceptare, remediere sau refuz, in concordanta cu criteriile de admisibilitate sau limitele de admisibilitate prescrise in documentatii de executie, norme si standarde. Stabilirea naturii discontinuitatii este deosebit de utila in identificarea cauzelor si fixarea masurilor de corectare a executiei sau a tehnologiei. Aflarea celorlalti parametrii ai defectului se impune in vederea indicarii cu exactitate a locului si extinderii remedierii.

Dezvoltarea impetuoasa a examinarii nedistructive pe terenul tot mai extins a pretentiilor pentru calitate si rentabilitate, are ca principal argument eficienta economica. Ea rezulta, in primul rand pe cale directa prin:

reducerea cheltuielilor materiale, a fortei de munca si a timpului pentru examinarii;

reducerea cheltuielilor de folosire a tehnologiilor active de executie;

marirea productivitatii si ritmicitatii muncii;

preintampinarea pierderilor in productie si in exploatare, prin eliminarea in faze timpurii de executie a semifabricatelor si pieselor necorespunzatoare si micsorarea rebuturilor;

reducerea cheltuielilor de exploatare si intretinere;

imbunatatirea calitatii produselor, prin marirea gradului de detectabilitate a defectelor si a preciziei examinarii.

Metodele nedistructive folosite pentru examinarea materialelor, pieselor si imbinarilor in general, pot fi grupaqte in :

a)      Examinarea vizuala: cu ochiul liber, folosind aparate de marit obisnuite, sau tehnici speciale;

b)      Examinarea cu lichide penetrante: cu contrast de culoare fluorescente;

c)      Examinarea cu pulberi magnetice: cu pulberi colorate, cu pulberi fluorescente;

d)      Examinarea cu radiatii penetrante: cu radiatii X, cu radiatii gamma;

e)      Examinarea cu ultrasunete: cu impuls reflectat, cu rezonanta;

f)        Examinarea cu ajutorul curentilor turbionari;

g)      Examinarea prin termografie;

h)      Examinarea prin holografie;

i)        Examinarea prin metoda emisie acustice.

In alegerea metodei de examinare nedistructiva pentru evaluarea discontinuitatilor trebuie avute in vedere urmatoarele:

a)      Tipul discontinuitatilor ce urmeaza a fi detectate;

b)      Procedeul de fabricare al produselor;

c)      Accesibilitatea articolului;

d)      Nivelul de sensibilitate dorit;

e)      Echipamentul de examinare disponibil;

f)        Costul.

1.3. CATEGORII DE DISCONTINUITATI

Fiecare din discontinuitatile specifice materialelor feroase sau neferoase, configuratiei materialului sau procesului de fabricare sunt impartite in trei categorii: inerente, de prelucrare si de utilizare.

1.3.1. DISCONTINUITATILE INERENTE

Discontinuitatile inerente sunt acele discontinuitati care sunt legate de solidificarea metalului topit. Ele sunt de doua tipuri:

a)      Forjate. Discontinuitatile inerente ale materialelor forjate acopera categoria acelor discontinuitati care sunt legate de incalzirea si racirea metalelor sau de matrita de forjare.

b)      Turnate. Discontinuitatile datorate turnarii sunt cele legate de topire, turnare si solificare a metalului turnat. Include acele discontinuitati care sunt proprii procesului de fabricare ca: incarcarea inadecvata, procedeul de turnare,temperatura de turnare excesiv de ridicata, bule de aer,manipulare si cuva de turnare.

1.3.2. DISCONTINUITATI DE PROCES

Discontinuitatile de proces sunt discontinuitatile legate de feluritele moduri de prelucrare a materialului: fasonare, extrudare, laminare, sudare, placare sau tratari termice.

1.3.3. DISCONTINUITATI DE UTILIZARE

Aceste discontinuitati acopera gama acelor discontinuitati care sunt legate de conditiile variate de utilizare: oboseala, eroziune, corodare.

1.3.4. DESCRIEREA DISCONTINUITATILOR SI A CAUZELOR CE LE PRODUC

Descrierea discontinuitatilor trebuie sa fie insotita de incadrarea ei intr-o categorie speciala, precum si de fotografii care sa ilustreze tipul discontinuitatilor.

Discutia asupra discontinuitatilor trebuie sa acopere urmatoarele puncte:

a)      Originea si localizarea discontinuitatilor (de suprasfata, in apropierea suprafetei sau interne);

b)      Orientarea (paralele sau perpendiculare directiei de prelucrare);

c)      Forma (ovale, neregulate sau spiralate);

d)      Fotografia (o indicatie tipica a discontinuitatii);

e)      Analiza cauzelor ce au produs-o.

1.4. TIPURI DE DISCONTINUITATI SI METODELE DE EXAMINARE NEDISTRUCTIVA APLICATE PENTRU DETECTAREA ACESTORA

In cele ce urmeaza se va face o caracterizare a discontinuitatii si o explicare a cauzelor ce le-au produs, dupa care se va prezenta aplicatibilitatea metodelor de examinare cu ajutorul lichidelor penetrante, a ultrasunetelor si a curentilor turbionari in ordinea utilitatii aplicarii acestora.

1.4.1. FISURI DE RECTIFICARE

Aceste tipuri de fisuri sunt datorate procesului de fabricatie.

Ele apar atat la materiale feroase cat si neferoase.

Sunt fisuri de suprafata putin adanci si ascutite la baza, similare fisurilor de tratament. De obicei apar in grup, perpendiculare pe directia de rectificare. Se intalnesc la produsele tratate la temperaturi inalte, la cele cromate si la cele ceramice supuse operatiei de rectificare.

Cauzele producerii lor

Rectificarea suprafetelor dure determina frecvent aparitia fisurilor. Aceste fisuri termice sunt cauzate de supraincalzirea locala a suprafetei ce este grundata sau slefuita. Supraincalzirea este de obicei cauzata de lipsa sau proasta calitate a agentului de racire de o grundare improprie, de o incarcare rapida sau de prelucrarea cu indepartarea de aschii de, mare sectiune.

Metode de examinare nedistructiva folosite:

a)      Lichide penetrante.

De obicei sunt folosite pentru materiale feroase si neferoase pentru detectarea fisurilor de rectificare. Indicatiile lichidelor penetrante vor apare ca urme fine de linii neregulate,frante sau intrerupte brusc. Fisurile sunt cele mai dificile discontinuitati ce pot fi evaluate cu ajutorul lichidelor penetrante, de aceea necesita un timp de penetrare mai lung. Produsele care au fost degresate in prealabil pot retine solventi in discontinuitati de aceea trebuie lasate un timp suficient necesar evaporarii acestora inainte de aplicarea penetrantului.

b)      Curenti turbionari.

Aceasta metoda nu este de obicei folosita pentru detectarea fisurilor de rectificare. Poate fi folosita totusi la materiale neferoase.

c)      Ultrasunete.

In general aceasta metoda nu este folosita la detectarea fisurilor de rectificare. Alte metode de examinare sunt mult mai rapide, mai economice si mai bine adaptate la aceste tipuri de discontinuitati.

1.4.2. SUDURI RECI

Aceste discontinuitati sunt inerente.

Sunt intalnite atat la materiale feroase cat si neferoase.

Sudurile reci sunt prezente la suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei avand forma unor crestaturi plane.

Cauzele producerii lor

Sudurile reci sunt produse in timpul turnarii metalului topit. Ele pot rezulta din improscari, turnare intermitenta, intreruperea turnarii sau intalnirea a doi curenti de metal topit venind din directii diferite. De asemenea solidificarea unei suprafete inainte ca o alta turnare de metal topit sa aiba loc, prezente peliculare de metal racit, vascos sau al oricarui alt factor ce impiedica fuzionarea a doua suprafete ce se intalnesc vor produce suduri reci. Mai raspandite sunt in produsele ale caror matrita de turnare prezinta canale sau porti de turnare.

Metode de examinare nedistructiva folosite

a)      Lichide penetrante.De obicei sunt folosite in evaluarea sudurilor reci de suprafata existente atat in materialele feroase cat si neferoase. Indicatiile vor apare sub forma plana regulata continue sau intermitente, paralele cu sectiune transversala a ariei in care apar. Unele piese turnate pot avea suprafata de asa natura incat indepartarea excesului de penetrant sa fie dificila. Configuratia geometrica (canale, orificii sau falturi) pot permite developantului sa se usuce impiedicand determinarea discontinuitatilor.

b)      Ultrasunete. Aceasta metoda nu este recomandata. Structura si configuratia produselor turnate nu permit de regula,examinarea cu metoda ultrasonica.

c)      Curenti turbionari. Configuratia produselor turnate si variatile inerenta ale materialului restrictioneaza folosirea acestei metode.

1.4.3.CRAPATURI

Sunt datorate procesului de fabricatie.

Aceste tipuri de discontinuitati sunt specifice produselor forjate feroase si neferoase.

Crapaturile sunt discontinuitati de suprafata dar si interne. Ele se prezinta sub forma unor cavitati drepte sau neregulate, de marime variabila, avand interstitii largi sau foarte fine. De obicei sunt paralele cu directia de prelucrare. Se intalnesc in materiale rupoase care au suferit procesul de forjare, laminare sau extrudare.

Cauzele producerii lor:

Crapaturile aparute in urma procesului de forjare sunt crapaturi de suprafata sau interne datorate prelucrarii materialului la temperaturi scazute, miscarii materialului in timpul procesului de forjare, laminare sau extrudare.

Crapaturile nu au forma spongioasa si astfel prezenta lor poate fi remarcata si intr-un tub, chiar daca apar in centrul acestuia.

Crapaturile tind sa se mareasca si, cel mai des, duc la rupturi in timpul procesului de utilizare a produsului.

Metode de examinare nedistructive folosite:

a)    Ultrasunete. De obicei aceasta metoda este folosita pentru determinarea crapaturilor interne. Crapaturile sunt definite ca deschizaturi in material, producand o indicatie foarte clara pe ecran. Metoda ultrasonica este capabila sa detecteze crapaturi de marime de marime variabila care nu pot fi detectate prin alte metode de examinare nedistructiva. Crescaturile, aschiile, ariile suprainaltate, incluziunile straine, bulele de gaz, prezente in produsul examinat pot produce indicatii contradictorii.

b)    Curenti turbionari. Nu este de obicei folosita. Examinarea prin aceasta metoda este rezumat la fire, sarme si alte produse cu diametrul mai mic de 6,35 mm.

c)    Lichide penetrante. In general aceasta metoda nu se aplica la detectarea crapaturilor. Daca totusi se utilizeaza trebuie avut grija in momentul in care se utilizeaza un penetrant fluorescent pe un produis ce a fost testat inainte cu un penetrant colorat ca toate urmele penetrantului colorat sa fi fost indepartate prin spalarea minutioasa a suprafetei cu un solvent adecvat.

1.4.4. CRAPATURI DATORATE TRATAMENTULUI TERMIC

Sunt datorate procesului de prelucrare (mai ales in cazul sudurilor).

Apar atat in materiale feroase cat si neferoase.
Sunt discontinuitati de suprafata, de obikcei destul de adanci si foarte fine. De obicei apar paralel cu directia zonei incalzite sau a sudurii efectuate.

Cauzele producerii lor:

Fisurile datorate incalzirii zonelor de sudura cresc in marime si numar odata cu cresterea continutului de carbon in material. Otelul care contine 0,30% carbon este expus aparitiei acestor tipuri de fisuri si necesita o preincalzire inaintea inceperii procesului de sudare.

Metode de examinare nedistructiva folosite:

a)      Lichide penetrante. De obicei sunt folosite la materiale neferoase. Materialele care au suprafata stearsa, estompata sau amestecata datorita procesului de fabricatie nu trebuie sa fie examinate pana ce stratul de impuritati nu a fost inlaturat. Examinarea cu lichide penetrante dupa aplicarea unui film protector pe suprafata produsului este improprie deoarece acesta poate acoperi sau chiar umple discontinuitatile.

b)      Ultrasunete. Aceasta metoda se foloseste acolo unde au fost dezvoltate aplicatii specializate. Sunt necesare standarde si proceduri rigide pentru dezvoltarea validitatii testelor.

c)      Curenti turbionari. In general aceasta metoda nu este folosita pentru detectarea crapaturilor datorate tratamentului termic. Echipamentul de curenti turbionari are capacitatea de a detecta discontinuitatile de suprafata in materiale neferoase dar nu este universal folosit.

1.4.5. FISURI DE TRATAMENT TERMIC

Sunt datorate procesului de productie.

Apar atat in materiale feroase cat si neferoase, forjate sau turnate.

Sunt discontinuitati de suprafata,de regula adanci si bifurcate. Pot urma o schema definita sau pot fi in orice directie a piesei. Ele iau nastere in zonele care prezinta o schimbare rapida a grosimii materialului, urme de prelucrare, filetari, caneluri si discontinuitati care au fost aduse la suprafata materialului.

Cauzele producerii lor:

In timpul procesului de racire si incalzire poate aparea un fenomen de stres local datorat unei incalziri sau raciri inegale. Aparitia acestor forte de tensiune interna determina aparitia de fisuri. Supunerea materialului la anumite solicitari poate cauza o ruptura.

Metode de examinare nedistructive folosite:

a)      Lichide penetrante. Metoda este recomandata in special materialelor neferoase.

b)      Curenti turbionari. De obicei aceasta metoda nu este folosita pentru detectarea acestor tipuri de discontinuitati. Folosirea lichidelor penetrante este mult mai economica.

c)      Ultrasunete. Daca se foloseste aceasta metoda, indicatiile obtinute trebuie sa fie foarte clare. Se recomanda utilizarea undelor de suprafata.

1.4.6. FISURI DE CONTRACTII SUPERFICIALE

Sunt discontinuitati datorate procesului de fabricatie.

Apar atat in materiale feroase cat si neferoase.

Sunt fisuri situate la suprafata sudurilor, in zonele de fuziune si la baza metalului. Domeniu de marime variaza de la fisuri mici, inguste si de mica adancime, pana la fisuri adanci si deschise. Fisurile pot aparea paralel sau perpendicular pe directia de sudare.

Cauzele producerii lor:

Fisurile de contractie superficiala sunt rezultatul aplicarii unei incalziri necorespunzatoare, fie in timpul sudarii materialului sau al incalzirii lui. Incalzirea sau racirea intr-o zona locala poate determina aparitia unor forte de tensiune in material care determina fisurarea materialului. De asemenea impiedicarea miscarii materialului (contractia sau intinderea lui) in timpul incalzirii, racirii sau sudarii determina tensionarea lui excesiva.

Metode de examinare nedistructiva folosite:

a)      Lichide penetrante. De obicei aceste fisuri sunt detectate cu ajutorul lichidelor penetrante. Materialele necesare examinarii cu lichide penetrante sunt usor de transportat si pot fi utilizate atat in examinare sudurilor facute la materiale feroase cat si neferoase. Componentele unite prin bulonare, nituire, sudare in puncte sau prin ajustaj fortat vor retine penetrantul care va fi extras la suprafata in momentul aplicarii developantului, mascand discontinuitatile invecinate. Cand produsele sunt uscate in aer cald trebuie evitata folosirea unei temperaturi excesiv de ridicate a aerului pentru a preveni evaporarea pentrantului.

b)      Curenti turbionari. De obicei aceasta metoda este aplicata la sudurile realizate la bare si tevi neferoase. Se folosesten un traducator in forma de solenoid atunci cand geometrie produsului o permite.

c)      Ultrasunete. Aceasta metoda nu este de obicei folosita. Alte metode de examinare nedistructiva dau rezultate mai bune, fiind de asemenea mai economice si mai rapide.

1.4.7. FISURILE TEVILOR

Sunt fisuri inerente.

Apar in materiale neferoase.

Fisurile tevilor apar pe suprafata superioara in directia structurii granulare a materialului.

Cauzele producerii lor:

Fisurile tevilor pot fi atribuite uneia dintre cauzele cauzele enumerate mai jos sau unei combinatii a acestora.

Racirea necorespunzatoare a acestora in timpul fabricatiei

Prezenta unor incluziuni straine in suprafata interioara a tevilor cauzeaza fragilitatea acestora si fisurarea lor in momentul in care materialul prelucrat este incalzit in procesul de decalire.

Metode de examinare nedistructiva folosite:

a)      Curenti turbionari. Sunt frecvent folositi pentru detectarea acestor tipuri de discontinuitati. Diametrul si grosimea tevilor examinate prin aceasta metoda trebuie sa corespunda capacitatilor echipamentului de examinare. Examinarea tevilor confectionate din materiale feromagnetice este mai dificila.

b)      Ultrasunete. De obicei aceasta metoda este folosita la examinarea tevilor prelucrate prin aschiere. O varietate mare de traductoare pot fi folosite pentru observarea discontinuitatilor interne de acest tip. Anumiti cuplanti folositi la traductoarele cu ultrasunete pot avea un continut ridicat de sulf ce are un efect negativ asupra aliajelor de nichel.

c)    Lichide penetrante. Aceasta metoda nu este recomandata pentru determinarea fisurilor prezente in tuburi. Discontinuitatile interne sunt dificil de observat si evaluat.

1.4.8. INCLUZIUNI

Sunt datorate procesului de fabricatie.

Apar in materiale feroase si neferoase prelucrate prin forjare.

Sunt discontinuitati situate la suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei. Sunt de doua tipuri: nemetalice - sub aspectul unor linii lungi, paralele cu directia de prelucrare sau scurte aparand in grup - si neplastice - aparand sub forma unor arii mai intinse si nu sunt paralele cu directia de prelucrare. Se intalnesc in materialele forjate, extrudate sau laminate.

Cauzele producerii lor:

Incluziunile nemetalice sunt cauzate de existenta unor zgure sau oxizi in matrita de prelucrare. Incluziunile neplastice sunt cauzate de particulele ramase in stare solida in timpul incalzirii lingoului.

a)      Ultrasunete. De obicei aceasta metoda este utilizata pentru determinarea incluziunilor prezentein materialele forjate. Incluziunile vor apare ca interfate in interiorul materialului. Grupari mici de incluziuni sau prezxenta lor in plane diferite cauzeaza o pierdere a ecoului de fund. Mai multe incluziuni mici, adunate, pot apare sub forma unui " semnal de zgonmot" excesiv. Indicatiile incluziunilor paralele cu directia fascicolului ultrasonic sunt dificil de interpretat. Directia fascicolului ultrasonic trebuie sa fie perpendiculara pe directia de prelucrare a materialului oro de cate ori acest lucru este posibil.

b)      Curenti turbionari. De obicei se utilizeaza in examinarea peretilor subtiri ai tevilor sau pentru bare de diametre foarte mici. Examinarea materialelor feromagnetice poate fi dificila.

c)      Lichide penetrante. Aceasta metoda nu este folosita in detectarea incluziunilor din materiale deoarece acestea nu apar in general la suprafata.

1.4.9. STRATIFICARI

Sunt dicontinuitati inerente.

Apar in materiale feroase si neferoase forjate.

Sunt discontinuitati de suprafata cat sai interne, plane, extrem de fine, in general orientate paralel cu suprafata de prelucrare a materialului. Pot contine o pelicula subtire de oxidant intre suprafete. Se intalnesc in produsele forjate extrudate si laminate.

Cauzele producerii lor:

Stratificarile sunt santuri in general orientate paralel cu directia de prelucrare a suprafetei materialului. Pot fi rezultatul unor incluziuni de aer, suduri, segregatii inerente sau facute in directia de prelucrare. Stratificarile sunt discontinuitati intinse extrem de fine.

Metode de examinare nedistructiva folosite:

a)      Ultrasunete. Pentru materialele prelucrate prin aschiere geometria si orientarea stratificarilor (perpendiculare pe fascicolul ultrasonic) fac ca detectia lor sa fie limitata la ultrasunete. Pot fi utilizate diferite tipuri de unde pentru detectarea acestor discontinuitati alegerea metodei facandu-se in functie de natura materialului. Pot fi adaptate mai multe metode: automata, manuala sau de imersie. Stratificarile vor apare ca o interfata definita avand ca urmare pierderea ecoului de fund.

b)      Lichide penetrante. De obicei sunt folosite la materiale neferoase. Diferite procese prelucrare pot determina acoperirea si mascarea suprafetei stratificarilor. Acizii si alcalinele limiteaza eficacitatea examinarii cu ichide penetrante. Curatirea suprafetei este esentiala.

c)    Curenti turbionari. Aceasta metoda nu este de obicei folosita in detectarea stratificarilor. Daca este folosita ea trebuie aplicata doar pieselor subtiri.