PROIECTUL DE AEROTRIANGULATIE

1.Aerotriangulatia se proiecteaza sa se execute pentru toate planurile topografice ce se intocmesc, indiferent de metoda de intocmire ce se stabileste si de documentatia tehnica existenta. Prin aerotriangulatie trebuie sa se asigure toate punctele necesare exploatarii fotogrametrice.

2. Metoda de aerotriangulatie se alege in concordanta cu prevederile proiectului de reperaj fotogrametric, ale proiectului de aerofotografiere si cu metoda de intocmire proiectata, astfel:

-aerotriangulatie analitica, pentru care masurarea se executa la stecometru, stereocomparator sau monocomparator, avind ca element de baza fotograma, iar compensarea se executa pe blocuri sau pe benzi la calculatorul electronic, obtinind coordonatele x, y, z, ale punctelor de aerotriangulatie;

-aerotriangulatie analogica, pentru care masurarea se executa la stereometrograf sau stereoplanigraf, pe stereomodele independente sau pe stereomodele duble independente, iar compensarea se executa pe blocuri sau pe benzi la calculatorul electronic, obtinindu-se coordonatele x, y, z, ale punctelor de aerotriangulatie.

La alegerea metodei de aerotriangulatie trebuie sa se tina seama si de caracteristicile geografice ale zonei, de precizia ce se poate realiza prin fiecare metoda si de utilizarea rationala a aparaturii din dotare, dindu-se prioritate aerotriangulatiei analitice.

3. Procedeul de aerotriangulatie se intocmeste dupa efectuarea aerofotografierii si asigurarea cu puncte de sprijin a aerotriangulatiei.

In memoriul tehnic se dau indicatii pentru intocmirea proiectului de aerotriangulatie si pentru executarea acestuia, care trebuie sa se refere la:

-modul de rezolvare a aerotriangulatiei, corespunzator cu pozitia si densitatea punctelor de sprijin necesare compensarii planimetrice si altimetrice (conform proiectului de reperaj fotogrammetric);

-executarea masuratorilor privind: metoda de masurare si aparatura prevazuta a se folosi, pregatirea datelor pentru compensare etc;

-executarea compensarii aerotriangulatiei, precizindu-se programele ce se folosesc si rezultatele ce trebuie sa se obtina.

4. In vederea executarii aerotriangulatiei este necesar sa se intocmeasca un proiect de executie, prin care se va stabili fiecare bloc de aerotriangulatie, in functie de pozitia si densitatea punctelor de reperaj fotogrammetric si de unitatile de aerofotografiere. Impartirea pe blocuri si pe benzi de aerotriangulatie se va face astfel incit volumul de calcul sa nu depaseasca capacitatea calculatorului si sa asigure precizia ceruta.

Marimea unui bloc de aerotriangulatie nu trebuie sa depaseasca suprafata unei foi de harta scara 1:50 000 (1:25 000), iar lungimea unei benzi sa nu depaseasca 15 fotograme.

Materiale de baza necesare pentru lucrarile de aerotriangulatie sunt:

-harti topografice la scara 1:25 000;

-fotogramele negative originale;

-fotogramele pozitive avind marcate pe ele repere fotogrametrice de baza;

-carnetele de descriere a reperelor fotogrametrice;

-inventarul de coordonate a tuturor punctelor de sprijin din cuprinsul zonei de lucru.

Proiectul de aerotriangulatie se va intocmi pe o harta la scara 1:50 000

(1:25 000) pentru fiecare bloc si va cuprinde:

-dispunerea benzilor de fotograme;

-pozitia centrelor de proiectie;

-indicatii privind executarea masuratorilor, tipul aparatului la care se va executa masurarea, metoda de aerotriangulatie si de compensare, executarea calculelor si compensarii;

-aprecierea preciziei datelor initiale;

-precizia datelor finale;

-timpul necesar pentru executie;

In lucrarile de aerotriangulatie se disting urmatoarele categorii de puncte:

-puncte de sprijin, care pot fi:

1.puncte geodezice sau ale retelei topografice, determinate x, y, z;

2.puncte de reperaj fotogrametric, determinate altimetric z;

3.puncte de reperaj fotogrametric identificate pe fotograme si determinate la teren x, y, z.

Pozitia punctelor de sprijin este stabilita in proiectul de reperaj fotogrametric, in functie de metoda de aerotriangulatie. Aceste puncte trebuie sa fie identificate, transpuse si marcate pe fiecare fotograma care contine imaginile lor. La transpunere trebuie sa se acorde o atentie deosebita pentru ca identificarea sa se faca cu siguranta.

-puncte de aerotriangulatie dispuse in pozitie standard, in zonele de tripla acoperire ale fotogramelor. Aceste puncte se aleg astfel:

1.cele din mijloc, cit mai aproape de centrele fotogramelor;

2.cele laterale la 1,5 - 2cm de la marginea fotogramelor, fara a tine seama ca aceste puncte sa se foloseasca si in banda vecina ca puncte de aerotriangulatie.

- puncte ale retelei topografice, premarcate la teren;

- puncte de legatura intre benzi, adica puncte de aerotriangulatie care pot fi identificate precis pe fotogramele din aceeasi banda, precum si cele din banda vecina.De regula, punctele de legatura sunt punctele de aerotriangulatie dispuse standard, daca acestea pot fi transpuse riguros de pe o banda pe alta. Daca nu este posibil se vor alege alte puncte care sa poata fi transpuse corect de pe o banda pe alta;

- punctele de legatura dintre blocuri, adica punctele de aerotriangulatie prin care trebuie sa se asigure legatura riguroasa cu blocurile aerotriangulatie vecine. Aceste puncte trebuie sa se transpuna reciproc pe fotogramele ce apartin blocurilor vecine.

5. Punctele de aerotriangulatie noi, mentionate mai sus, vor fi alese in zone cu detalii clare, unde sa se poata face o punctare corecta. Se prefera puncte care nu au inaltimi, aflate pe suprafata orizontala. Alegerea lor se face cu stereoscopul, folosind fotogramele - copii contact - si zona se marcheaza cu un cerc cu diametrul de 1cm. Zona fiecarui punct de aerotriangulatie va fi marcata pe suprafata de tripla acoperire. Pe fiecare fotograma se vor marca:

-punctul central;

-punctele laterale fata de punctul central;

-punctele de legatura intre benzi si blocuri;

-punctele de sprijin.

Pe fiecare stereomodel se vor alege sase puncte de aerotriangulatie in pozitie standard, dintre care trei in zona de tripla acoperire a fotogramelor.

Punctele laterale si punctele de legatura se vor identifica si pe fotogramele din benzile vecine.

6. Marcarea punctelor pe negative se face cu ajutorul unui aparat de transpus puncte, de catre un operator stereoscopist. Pe toate fotogramele se vor marca toate punctele. Dimensiunile intepaturii punctelor trebuie sa fie identice cu dimensiunile marcii de masurare a aparatului la care se executa aerotriangulatia. Punctele marcate vor fi marcate cu un cerc cu diametrul de 0,5cm trasat in tus cu mina libera sau cu dispozitivul de balustrare al aparatului de intepat puncte.

7. Numerotarea punctelor de aerotriangulatie se face pe fotogramele pozitive. Toate punctele de aerotriangulatie, inclusiv punctele de legatura si punctele de sprijin, trebuie sa aiba pe proiect o numerotare unica in cadrul unui bloc. Numerotarea se face cu numere formate din maximum patru cifre, nefiind permisa utilizarea literelor sau a altor semne. Pentru punctele de spijin se recomanda ca cifrele sa fie cuprinse intre 1 si 100, iar pentru restul punctelor intre 101 si 9998. Fiecare punct va avea un singur numar, care se va inscrie pe fiecare fotograma si pe proiectul de aerotriangulatie.

8. Completarea formularului pentru masuratori se face dupa alegerea, marcarea si numerotarea punctelor si va cuprinde indicatii referitoare la:

-ordinea de masurare a stereomodelelor;

-aparatul la care se executa masurarile;

-precizia de masurare;

-coordonatele punctelor de sprijin.

Pe baza proiectului de aerotriangulatie se intocmeste o lista cu punctele ce trebuie masurate pe fiecare fotograma sau stereomodel.

9. Controlul operatiunilor de pregatire a aerotriangulatiei se va executa pentru fiecare lucrare si consta in urmatoarele verificari:

-impartirea corecta pe blocuri si benzi;

-asigurarea blocurilor si benzilor cu puncte de sprijin suficiente si corect dispuse;

-alegerea corecta a punctelor de aerotriangulatie, privind pozitia, marcarea si transpunerea lor;

-alegerea corecta a punctelor de legatura intre benzi si blocuri, transpunerea lor reciproca si indeplinirea conditiilor tehnice impuse;

-numerotarea corecta a punctelor

-intocmirea corecta a formularului pentru masurarea punctelor si listei punctelor de aerotriangulatie.

Daca toate operatiunile de pregatire s-au executat corect, documentele rezultate la proiectarea aerotriangulatiei se vor preda pentru executarea masurarilor.

Observarea punctelor de aerotriangulatie

1.Masurarea coordonatelor punctelor de aerotriangulatie se executa la stecometru, stereocomparator, monocomparator, stereometrograf, stereoplanigraf s-au alte aparate si dispozitive care permit masurarea coordonatelor pe stereomodele sau fotograme. Aparatele respective trebuie sa fie verificate si rectificate.

2.Metodele de masurare se aleg in concordanta cu metodele de aerotriangulatie, astfel:

-in cazul aerotriangulatiei analitice, masurarea se executa la stecometru, stereocomparator sau monocomparator, prin aceeasi metoda, indiferent daca aerotriangulatia se executa pe benzi sau pe blocuri;

-in cazul aerotriangulatiei analogice, masurarea se executa la stereometrograf sau la stereoplanigraf, pe modele independente sau pe modele dublu independente.

3.Precizia de determinare a punctelor de aerotriangulatie depinde de mai multi factori si anume:

-calitatea fotografica si fotogrammetrica a fotogramelor;

-precizia de determinare la teren a punctelor de sprijin si identificarea lor corecta pe fotograme;

-precizia de marcare si transpunere a punctelor de legatura;

-precizia de masurare a elementelor de baza ce servesc pentru calcul si compensare;

-precizia de masurare a punctelor de aerotriangulatie;

-numarul si dispunerea punctelor de sprijin si de legatura.

Tolerantele admise la masurare, folosind diferite tipuri de aparate si metode de aerotriangulatie s-au calculat considerindu-se ca fotogramele au o calitate buna. Aceste tolerante reprezinta valorile maxime admise pentru verificare. La fiecare banda de aerotriangulatie se stabileste obligatoriu toleranta de masurare si se iau toate masurile pentru asigurarea ei.