Comunicarea in fata unei audiente - selectarea vocabularului si stilul

Comunicarea in fata unei audiente - selectarea vocabularului si stilul

Limbajul si stilul constituie modalitatile de comunicare a ideilor voastre in fata unei audiente. Atat selectarea vocabularului, cat si stilul influenteaza abilitatea audientei de a intelege argumentele voastre asa cum doriti sa fie ele intelese.

Cuvintele ca simboluri

Cuvantul este cea mai mica unitate de limbaj. In comunicare, ne referim de obicei la cuvinte drept simboluri, deoarece cuvantul are menirea de a sta pentru altceva. Cuvantul nu este lucrul la care trimite, ci e folosit pentru a reprezenta interactiunea nemijlocita a cuiva cu oameni, lucruri, obiecte si concepte. Acest raport face alegerea cuvintelor o treaba delicata, deoarece intelesul pe care il atribuiti unui simbol nu e neaparat acelasi cu cel pe care i-l va atribui publicul vostru.

Va puteti ameliora sansele de a va determina publicul sa atribuie corect intelesul daca selectati simbolurile in functie de ceea ce cunoasteti despre publicul vostru. Alegeti termenul cel mai concret. De exemplu, atunci cand vorbiti despre ce face "guvernul" (un termen abstract), referiti-va la o agentie sau la un birou guvernamental anume, cum ar fi "Comisia pentru Comert" (un termen concret).

Atunci cand va adaptati limbajul, alegeti acele simboluri pentru care exista cea mai mare posibilitate ca publicul vostru sa atribuie intelesul in acelasi fel in care il atribuiti voi. Definiti termenii-cheie, mai ales daca publicul ar putea fi nefamiliarizat cu acestia. Cand nu sunteti sigur ce inteles va atribui publicul vostru unui termen, furnizati explicatia cuvenita.

Mai exista un alt aspect al limbii care este important de luat in considerare pentru a va asigura ca optiunile voastre privitoare la cuvintele-simboluri nu afecteaza capacitatea publicului de a va intelege cum trebuie argumentele. Limbajul pentru care optati dezvaluie atitudinile, prejudecatile si valorile voastre si se comporta ca un filtru fata de imaginea voastra despre lume.

In comunicare se spune ca limbajul actioneaza ca un filtru terminologic; alegerea unui anumit termen stabileste limite, dirijeaza atentia intr-o anumita directie sau creeaza un anumit sentiment bazat pe simbolul ales.

A nu fi receptivi la modul in care va alegeti cuvintele poate sa va creeze probleme legate de felul in care publicul vostru va recepteaza argumentele. De exemplu, daca fiecare referire la oameni in general ar folosi termenii omenire, oameni, el sau forta umana, aceste optiuni ar functiona toate ca un filtru terminologic masculin. (Este cazul limbii engleze, termenii mentionati incluzand substantivul man = barbat (mankind, manpower), forma sa de plural (men) si pronumele personal "el"(he)). In aceasta situatie, publicul ar putea intelege ca priviti lumea ca fiind condusa de barbati si ca sunteti de parere ca doar barbatii conteaza. In cel mai bun caz, v-ati face vinovati de folosirea unui limbaj sexist.

Filtrele terminologice reprezinta un produs al dimensiunilor evaluative si conotative ale limbajului. Propriile voastre filtre terminologice nu sunt neaparat ceva rau, dar se impune sa deveniti constienti de existenta lor si de importanta pe care o are felul in care folositi limbajul pentru transmiterea sensului.

Definitia pe care o dati termenilor creeaza filtrul terminologic prin care doriti ca publicul vostru sa interpreteze sensul. Acordarea unei griji asemanatoare pentru alegerea limbajului utilizat in restul mesajului vostru previne riscul ca publicul sa se incurce in filtrul terminologic dictat de modul in care v-ati ales limbajul. Fiti atenti la sensurile conotative si la proprietatile evaluative pe care le-ar putea avea un anumit cuvant pentru un public. Evitati folosirea limbajului care poate fi perceput drept rasist, sexist sau care propaga alte tipuri de discriminare.

La fel de important este sa fiti atenti la alegerea limbajului in asa fel incat sa tineti cont de felul in care publicul vostru atribuie inteles termenilor respectivi. Intelegerea erorilor de folosire a limbajului va poate ajuta sa evitati cateva dintre aceste probleme.

Elementele stilului

Dispunerea cuvintelor sub forma de ganduri complete si a acelor ganduri sub forma unitatilor de argumentare reprezinta stilul, asa cum se reflecta el in comunicare. Stilul include regulile de folosire corecta a limbii, necesitatea de a va exprima clar, precum si nivelul de calitate in utilizarea limbii numit elocventa. Stilul in prezentarea argumentelor este elementul care le face interesante pentru public. Intocmai cum stilul de calitate nu poate compensa argumentele care se bazeaza pe rationamente subrede, tot astfel doar rationamentele solide nu va garanteaza faptul ca publicul va fi receptiv la mesajul vostru. Membrii unui public au pretentia ca argumentarea de calitate sa posede in egala masura atat elocventa, cat si substanta.

Cea dintai caracteristica a stilului eficace este aceea ca vorbitorul trebuie sa respecte regulile de folosire a limbii. Acest fapt inseamna utilizarea corecta a gramaticii, ortografiei si punctuatiei in redactarea scrisa a argumentului si folosirea corecta a gramaticii si pronuntiei in argumentarea orala.

Cunoasterea regulilor folosirii limbii si respectarea acestora in crearea de argumente va va imbunatati credibilitatea, deoarece avem tendinta sa estimam inteligenta si competenta cuiva in functie de cat de strict respecta regulile de gramatica, ortografie, punctuatie si pronuntie.

Cea de-a doua caracteristica a stilului eficace in comunicare este aceea ca vorbitorul trebuie sa faca efortul de a fi clar. Va puteti ameliora capacitatea de a fi clari acordand atentie felului in care folositi limbajul si felului in care organizati atat continutul, cat si structura unitatilor de argumentare care constituie cazul vostru.

Claritatea este produsul utilizarii judicioase a limbajului. Pentru a exprima o idee, nu folositi mai multe cuvinte decat este necesar si recurgeti la repetitie doar atunci cand acest procedeu ii ajuta pe cei carora va adresati sa urmareasca liniile voastre principale de argumentare. Folositi, mai exact spus, acel limbaj care cuantifica, numeste sau descrie lucrurile in termeni mai concreti.

Alegeti intotdeauna cuvantul cel mai simplu, evitand termenii de specialitate sau pe cei ambigui ori prea largi. Nu uitati ca exista diferente intre stilul oral si cel scris privitoare la felul in care realizati claritatea.

Cea mai importanta diferenta dintre stilul oral si cel scris este aceea ca stilul scris are tendinta de a fi mai formal si de a respecta mai strict regulile de folosire a limbii. Stilul oral recurge la modalitati mai putin formale de exprimare, care nu sunt adecvate pentru stilul formal scris, cum ar fi prescurtarile, interjectiile sau fragmentele de fraza.

Argumentele orale sunt exprimate cu ajutorul unui vocabular mult mai restrans decat cele scrise. Pronumele personale si intrebarile retorice sunt mult mi frecvent utilizate in stilul oral, iar acesta tinde sa foloseasca mai multe citate directe pentru dovezi, sensuri conotative ale cuvintelor, figuri de stil mai complicate si reformulari ale ideilor-cheie. Stilul oral trebuie sa fie presarat de folosirea de catre vorbitor a pauzelor, gesturilor, mimicii, vocii sau miscarilor.

Ultima caracteristica a stilului eficace in comunicare o reprezinta elocventa cu care ne exprimam ideile. Elocventa se refera la frumusetea limbajului folosit. Cu toate ca e recomandabil sa fiti precauti cand faceti alegeri la nivel de limbaj, evitand acele alegeri care interfereaza cu efortul publicului vostru de a atribui cuvintelor sensul dorit de voi, nu cred ca ati dori ca ascultatorii sau cititorii vostri sa devina plictisiti si sa nu va mai asculte mesajul.

Daca sustineti o propunere care sa rezolve problema persoanelor lipsite de adapost, trebuie sa prezentati dovezi statistice clare si sa aratati prin rationamente ca aceste statistici indica necesitatea unei propuneri de tipul celei pe care o avansati. Si totusi, argumentul respectiv s-ar putea sa nu fie foarte convingator, deoarece el nu capteaza interesul publicului caruia va adresati. Pentru a fi convingatori, se impune sa faceti mai mult. Procedati astfel incat publicul sa vizualizeze ce anume inseamna sa fii sursa pentru astfel de statistici. Este de dorit ca publicul sa aiba o imagine intr-atat de pregnanta a ce anume inseamna sa fii o persoana lipsita de adapost incat sa sprijine propunerea voastra.

Marca unui stil elocvent este aceea ca el foloseste imagini si trezeste interesul celui care asculta sau citeste. Pentru a crea imagini in argumentare, recurgeti la un limbaj descriptiv care sa evoce o experienta senzoriala in mintea receptorului. O ilustrare sau un exemplu care descrie cu vivacitate ce inseamna sa-ti duci traiul pe strada va da contur respectivei imagini senzoriale. In combinatie cu rationamentele si statisticile avansate, ce prezinta amploarea fenomenului lipsei de adapost, ilustrarea sau exemplul vor face argumentul vostru mult mai persuasiv.

Cu toate ca stilul oral intrebuinteaza de obicei mai multe figuri de stil decat cel scris, ambele apeleaza la aceste procedee pentru a crea imagini si pentru a stimula interesul. Prezentam mai jos cateva figuri de stil mai des folosite:

Aliteratia - consta in repetarea intentionata a unor vocale, consoane sau silabe intr-o suita de cuvinte succesive, de-a lungul unei fraze, in scopul obtinerii unor efecte muzicale:

"The slippery slope of symbol selection"

"Tu si Tuborg. Cu Tuborg, tu deschizi, tu bei, tu castigi" (slogan publicitar)

"Veni, vidi, vici" (Iulius Cezar)

"Cuvant apasand pe cuvant; gand apasand peste gand" (Nichita Stanescu).

Aluzia - consta in folosirea unui cuvant sau joc de cuvinte pentru a evoca persoane, imprejurari si evenimente, fara a le mentiona in mod explicit:

"Bate saua sa priceapa iapa" (proverb)

"In sfarsit, publicitatea nu va mai fi intrerupta de film" (titlu in presa)

" Statea in fata subiectului de examen ca la o poarta noua

Antiteza - este construita pe efectul psihologic al jocului contrastelor dintre doi termeni opusi: idei, principii, fiinte, obiecte, situatii, personaje. Plasati in constructii simetrice, termenii opusi se pun reciproc in valoare, se evidentiaza unul pe celalalt: fin-grosolan; curajos-las; sus-jos; clar-vag etc. Exemple:

"Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus / Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul" (Eminescu);

Brutus: " am facut-o nu fiindca iubirea mea pentru Cezar a fost mai mica, ci fiindca iubirea mea pentru Roma a fost mai mare" (Shakespeare).

Antiteza poate sa apara la nivelul unui segment de discurs, dar poate fi chiar temelia pe care se construieste intreg discursul. In psihologia perceptiei, e bine cunoscut faptul ca legea contrastului este si una a manipularii.

Butada - este o figura complexa, intemeiata pe sentinte si jocuri de cuvinte cu ajutorul carora vorbitorul construieste un enunt finalizat cu vorbe de spirit sau propuneri paradoxale ce genereaza efecte de surpriza, placere si satira:

"In marketing exista doua reguli simple:

-regula 1: Clientul are intotdeauna dreptate;

-regula 2: Daca clientul nu are dreptate, se aplica regula 1

"A plecat la Karlsbad mai mult mort decat viu, dar din pacate s-a intors mai mult viu decat mort".

Eufemismul - consta in substituirea expresiei crude, dure, jignitoare, triviale sau impudice a unei idei, a unui termen obscen sau a unui tabu religios, cu scopul de a evita sau macar atenua impactul acestora:

-Uciga-l toaca; Cel de pe comoara; Necuratul (pentru diavol)

-aghezmuit pentru beat; venerabil pentru batran; lipsit de maniere pentru badaran; comod pentru lenes; ironie in loc de batjocura etc.

"L-a apucat strans de barbatie, punandu-i in primejdie copiii nenascuti inca"

"Dupa toate acestea stiti cu ce s-a ales? Cu un picior in partea dorsala".

Opusul eufemismului este disfemismul, contrariul manierei politicoase de a evita numirea directa a cuvantului dezagreabil. De pilda, in problemele legate de sex, eufemismele sunt de genul : "a face dragoste" sau "a se culca cu". Din contra, disfemismele sunt de genul: "a i-o pune" sau "a si-o trage". Disfemismul intareste intelesul dezagreabil al cuvantului evitat.

Hiperbola - este o figura de stil utila pentru a scoate in relief o idee sau un atribut al unui obiect, folosind o expresie exagerata, ingrosata, marita sau micsorata, peste limitele sale firesti:

" un munte de om"

"lacrimi de crocodil"

"zambeste cu gura pana la urechi"

"fuge mancand pamantul"

De obicei, hiperbola este asociata cu figuri care-i maresc expresivitatea: metafora, comparatia, personificarea. Exemple:

" vinde frigidere la eschimosi"

"ARCTIC - noi inghetam Ecuatorul"

"Se miscau ingrozitoare ca paduri de lanci si sabii" (Eminescu).

Intertextualitatea - este o modalitatea de a obtine efecte retorice prin mixarea si intrepatrunderea textului sau discursului propus cu alte texte intiparite deja in mintea auditoriului. Cuvintele revin din memorie insotite de o incarcatura afectiva care, constient sau nu, va fi asociata intertextului.

O forma particulara destul de eficienta a intertextualitatii o constituie substitutia de cuvinte in formule stereotip de succes, bine intiparite in memoria auditoriului, o data cu emotiile si sentimentele care insotesc reamintirea lor. Gratie substitutiei in tipare vechi, un slogan poate fi nou si, totodata, suficient de cunoscut pentru a fi memorat imediat:

"Veni, vidi, VISA" (slogan publicitar)

"Berea frate cu romanul" (slogan publicitar)

"Mall Craciun"

"Unora le place MTV"

"Usor de zis, usor de facut"

"Contractul cu Romania" (slogan politic, intertext imitativ dupa celebrul Contract social al lui J.-J- Rousseau)

Substitutia are efect puternic atunci cand noul inteles al enuntului este cu totul neasteptat, fara sa sparga totusi sonoritatea si topica stereotipului:

"Tagma cum Laude" (Academia Catavencu)

"Capul face, ASIT trage: Asigurari Ion Tiriac" (slogan creat de un student)

"Cine bea Amigo de dimineata, departe ajunge"

Metafora - poate fi definita ca o comparatie implicita si "prescurtata" din care lipseste termenul comparat. Exista metafore explicite si metafore implicite. Primele sunt realizate in prezenta termenului propriu:

"Eu sunt o locomotiva cu aburi" (Nichita Stanescu)

"O racla mare-i lumea" (Eminescu)

"Viata-i un dans",

iar urmatoarele in absenta acestuia:

"mana de fier in manusa de catifea" (termenul propriu este autoritatea)

"Pe-un picior de plai / Pe-o gura de rai" (Miorita)

"Cine umple sacul fara fund al clientelei politice?"

Metafora buna nu lucreaza atat mental, in planul gandirii abstracte, cat senzorial, in planul simtirii si emotiilor. Imaginile induse prin metafore se dezvolta in simboluri si provoaca un transfer de semnificatie si afectivitate asupra termenilor simbolizati, care capata interpretari ambigue.

In peisajul cotidian, gandim si vorbim in metafore:

"un tip cu capul in nori"

"Este in al saptelea cer"

"Vad viata in roz".

Metonimia - este o figura de stil care inlocuieste un cuvant cu un altul, fata de care se afla intr-o relatie logica, temporala, spatiala sau cauzala. Cel mai adesea, prin metonimie este inlocuita cauza cu efectul si invers, recipientul cu continutul si invers, opera cu autorul sau numele unui lucru cu simbolul sau:

"Adorator al lui Bachus"

"I-a stricat casa" (pentru dezmembrarea familiei)

"Traieste din sudoarea parintilor" (pentru munca)

"Are un Grigorescu", "Degusta un Cotnar" etc.

Oximoronul - propune alianta a doua cuvinte cu sensuri contradictorii si obtine un plus de forta expresiva. Contrastul este una din legile psihologice ale manipularii, care face ca doua lucruri diferite sa para si mai diferite cand sunt impreuna; alb langa negru pare mai alb si invers. Contrariile se scot reciproc in evidenta si se pun in valoare:

"Curat murdar" (Caragiale)

"Dureros de dulce" (Eminescu)

"Grabeste-te incet!"

"tampit genial"; "nopti albe"; "violenta dulce"; "inalta cat un dop" etc.

Paradoxul - figura retorica a ambiguitatii, paradoxul este un generator de soc logic, comparabil pentru minte cu socul electric pentru trup. Paradoxul se construieste cu idei si cuvinte contradictorii, asociate si combinate in mod surprinzator, pentru a formula enunturi care contrazic flagrant adevarul imediat si opinia publica:

"RAID - mor insectele dupa el" (slogan publicitar)

"Glorie intre patru pereti" (Cioran)

"Ce-a fost mai intai, oul sau gaina? - Raspuns corect: Avicola International"

"Vacanta nu inseamna deconectare, ci conectare - site web: www.FEAA.ro".

Toate aceste procedee stilistice (si multe altele) contribuie la crearea atmosferei psihologice in contextul careia doriti ca publicul vostru sa interpreteze argumentele pe care le avansati. Figurile de stil permit crearea filtrelor terminologice prin care vreti ca publicul sa vada lumea, una dintre cele mai importante functii ale stilului fiind aceea ca el ajuta publicul sa tina minte ce anume ati avut de spus.

Obtinerea elocventei in argumentare este o chestiune de inteleapta alegere a figurilor de stil cu scopul de a crea imagini si de a conferi interes. Un cuvant de prevenire referitor la stil: desi a vedea cate figuri de stil puteti include intr-un argument se poate dovedi un exercitiu mental de natura sa va stimuleze, aveti grija sa nu exagerati cu elocventa. O cuvantare sau un eseu care foloseste prea multe figuri de stil poate fi perceput drept elocventa lipsita de continut, in loc de argumentare plina de miez. Nu e recomandabil sa deveniti atat de implicati in crearea de imagini incat sa pierdeti din vedere ceea ce va straduiti sa realizati cu ajutorul rationamentelor.

Prezentarea orala sau scrisa a unui argument este precedata de o pregatire minutioasa. Organizarea argumentelor conform unei scheme logice va mareste capacitatea de a prezenta cu claritate motivele "pentru" sau "contra" schimbarii la care doriti ca publicul sa reflecteze.

Conventiile pentru o redactare scrisa sau o prezentare orala eficace impun, de asemenea, celor implicati sa aiba introduceri, sa creeze tranzitii intre ideile principale si sa ofere concluzii. Diferentele intre stilul scris si cel oral au si ele o influenta asupra formei finale pe care o va lua mesajul vostru. In orice caz, fie ca vorbiti sau ca scrieti, exista cateva principii de baza privitoare la introduceri, tranzitii si concluzii care va vor permite sa conferiti lustru prezentarii voastre.

Introduceri, tranzitii si concluzii

In comunicarea in fata unei audiente, o introducere eficace realizeaza patru lucruri. In primul rand, atrage atentia publicului. In al doilea rand, enunta motiune din punctul vostru de vedere asupra controversei. In al treilea rand, ofera publicului un motiv de a asculta sau de a citi mai departe, stabilind ce anume are de castigat daca va imbratiseaza punctul de vedere. In l patrulea rand, introducerea ar trebui sa arate in ce fel disputa are o semnificatie personala pentru voi. Acest ultim pas va permite sa va castigati credibilitatea, prin dezvaluirea motivelor pe care le aveti de a va angaja in argumentare.

Exista mai multe strategii retorice care va ajuta sa realizati o introducere eficace. In prezentarea orala, se obisnuieste uneori sa se salute publicul si sa se arate ocazia care v-a indemnat sa luati cuvantul. Este recomandabil sa incepeti cu un citat bine ales dintr-un expert care se bucura de respect, expert ce are aceleasi opinii in privinta chestiunilor ca si voi sau exprima o perspectiva ce sprijina expunerea motiunii asa cum o vedeti voi.

Alte introduceri pot include folosirea de statistici care sa se refere la importanta, intrebari retorice pentru a concentra atentia publicului sau o enuntare a valorilor pe care le veti sustine cu ajutorul argumentelor.

De asemenea, se poate dovedi eficace o referire la domeniul de care tine cazul vostru si la locul pe care il ocupa argumentele voastre in cadrul domeniului respectiv. Ca parte a introducerii, mai puteti oferi un rezumat in avanpremiera, pentru a trece in revista ideile principale pe care le veti dezvolta. In situatii complexe, acolo unde este necesar sa dezvoltati mai multe idei principale, un rezumat in avanpremiera reprezinta o strategie extrem de utila.

Tranzitiile sunt folosite pentru a trece de la o idee principala la urmatoarea si pentru a lega unitatile de argumentare de ideile principale pe care se sprijina. Tot cu ajutorul tranzitiilor se pot enumera ideile principale sau secundare pe care le sustineti, va puteti reformula afirmatiile sau anunta ideile secundare. Tranzitiile spun audientei ca o unitate de argumentare s-a incheiat si ca urmeaza o alta. Stilul oral tinde sa foloseasca tranzitiile ce rezuma intr-o masura mai mare, deoarece acestea permit audientei sa retina ceea ce s-a afirmat.

Deoarece concluzia reprezinta ultimul lucru pe care o audienta il aude sau citeste, este extrem de important ca ea sa fie memorabila. Concluzia este ocazia ultima de a va asigura credibilitatea ca vorbitor.

O concluzie reusita trebuie sa realizeze trei lucruri. In primul rand, trebuie sa reia sau sa rezume ideile principale ale mesajului vostru. In al doilea rand, trebuie sa precizeze rolul publicului in procesul de argumentare, recunoscand rolul jucat de membrii sai in cadrul regulilor de confruntare ca factori de decizie, arbitri sau ca persoane carora li se cere sa fie de acord cu o parte sau cu cealalta intr-o controversa. In al treilea rand, concluzia trebuie sa ofere o incheiere pentru pledoaria voastra in favoarea motiunii sau impotriva acesteia, prin ceea ce veti cere publicului sa intreprinda ca rezultat al faptului ca v-a ascultat argumentele.

Pentru a incheia, cateva tehnici eficace ar fi: un ultim sumar al ideilor principale, un rezumat al uneia sau a doua dovezi ori rationamente cruciale sau o reformulare a celui mai puternic argument al vostru. Cuvintele de incheiere ar putea consta dintr-un apel catre public pentru a raspunde in favoarea perspectivei pe care o dati motiunii sau ati putea opta pentru un citat potrivit ori o referire la domeniul de argumentare, citat sau referire care v-a oferit sansa de a prezenta mesajul vostru publicului caruia v-ati adresat.