Dezvoltarea abilitatilor de comunicare - importanta studiilor de caz

Dezvoltarea abilitatilor de comunicare - importanta studiilor de caz

Cazul rezida in expunerea unei situatii care, in cadrul unui mediu profesional sau privat, va implica probleme de gestiune, de organizare, de formare pe scurt, de management.

Situatiile pot fi complexe, pentru ca se pun in joc, uneori in opozitie, probleme de ordin tehnic, administrativ si uman. Ele nu comporta solutii bune sau rele, ci cer din partea responsabililor calitati legate de decizie, transparand in alegerile de arbitraje bazate pe previziuni ce vizeaza evolutia faptelor si pe constatarile ce privesc contextul in care se dezvolta situatia.

Explorarea acestor situatii presupuse de studiile de caz permite antrenarea viitorilor factori de decizie sau a viitorilor formatori in directia luarii de decizii, a definirii unor politici in conditii de lucru care vizeaza mai multe persoane. Din acest moment, ei pun in joc unele facultati legate de negociere si de formularea de propuneri.

Studiile de caz si formarea

Aceasta metoda, aflata la baza formelor de invatamant propuse de catre Graduate School Business Administration of Harvard, a fost initiata in Franta, in 1926, de catre Andr Siegfried. De aceasta s-au ocupat Scoala de Stiinte Politice si Camera de Comert din Paris, pentru ca, din 1929, sa o introduca in activitatea lor de formare.

Aparitia activitatii de formare permanenta, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a relansat interesul pentru studiile de caz. Mult timp, s-a facut o aplicare rezervata in formarea vizand incadrarea in industrie. Ulterior, s-a inregistrat o dezvoltare mai larga, in sectoarele invatamantului superior, apoi in cele ale educatiei in general.

Particularitatea studiului de caz tine de prezentarea unei situatii in dimensiunile ei caracteristice, cu angajare specialistului intr-un proces de reflectie mai global in legatura cu faptele traite. Nu mai e suficienta, de exemplu, prevederea unei organizari; e necesar sa se aiba in vedere si daca aceasta organizare va fi acceptata de catre cei care vor trebui sa o sustina. Ceea ce se cauta sunt unele solutii specifice.

In plus, el constituie, pentru fiecare dintre participantii angajati intr-o cercetare colectiva, un demers individual prin care fiecare se descopera pe sine, in reactiile sale afective, pentru ca, asumandu-si-le, sa incerce regasirea unei oarecare obiectivitati in ceea ce priveste relatia sa cu grupul si deciziile la adoptarea carora va coopera.

Studiul de caz ne introduce, intr-un anumit moment, in viata unei intreprinderi, a unei administratii, a unui grup social. El plaseaza grupul supus actiunii de formare, exterior organizatiei, intr-o situatie de consultant, implicandu-l chiar, prin descrierea unei probleme care il vizeaza pe unul sau altul dintre membrii respectivei organizatii. Domeniile ce pot fi abordate sunt nelimitate, intrucat cazul tinde sa anule compartimentarile dintre problemele de gestiune, de finantare, de gestionare sociala, cele vizand tehnica de productie etc.

Trei tipuri de cazuri

Se pot distinge trei tipuri de cazuri:

¹     Cazul descriptiv

O situatie este prezentata prin povestire si descriere. Problema este situata si delimitata, urmand sa fie dezbatuta de catre grup.

¹     Cazul evolutiv

Plecand de la o descriere analoaga, se pregatesc un anumit numar de documente complementare, care vor fi la dispozitia grupului, daca e necesara o clarificare a demersului initiat.

In anumite momente, animatorul poate, prin propria sa autoritate, sa furnizeze grupului aceste informatii complementare, deschizandu-i, prin aceasta, noi cai de reflectie.

¹     Cazul interactiv

E un caz care evolueaza in functie de pozitiile adoptate de catre participanti, fie in plan tehnic, fie in plan uman.

La nivel tehnic, e posibila introducerea intr-un computer a deciziilor (financiare, de exemplu) luate de grup, pentru calcularea consecintelor acestora in raport cu intreprinderea in cauza. Comunicate grupului, aceste rezultate ii pot devia, nuanta sau modifica deciziile. Este vorba aici de infruntarea unei anumite realitati.

La nivel uman, grupul poate fi pus fata in fata cu posibilele efecte ale propriilor decizii, fie cu ajutorul unor documente pregatite dinainte, introduse de animator la momentul oportun, fie chiar prin anuntarea unor noi momente, neprevazute (declansarea unei greve, de exemplu), animatorul si, eventual, un observator, fiind singurii care pot hotari utilizarea sau neutilizarea acestor elemente, ca si momentul introducerii lor.

Si intr-un caz, si in celalalt, pe parcursul progresiei astfel animate, se pot avea in vedere unele expozeuri sau reuniuni-discutie, care, abordand subiecte teoretice precise, pot furniza grupului informatii sau cunostinte pe care e liber sa le exploateze sau nu in rezolvarea cazului. Aceasta este formula utilizata pentru cazul pluridimensional.

In anumite situatii se pot constitui comisii de experti sau de arbitri, care sa determine informatiile sau incidentele complementare in functie de progresul grupului.

Desigur, aceste diferite forme de studiu de caz se caracterizeaza prin anumite durate de exploatare. Daca e vorba de un caz descriptiv, studiul va putea acoperi, in mod sigur, o jumatate de zi sau o zi. Din contra, un caz interactiv va putea constitui tema unui seminar de una pana la mai multe saptamani.

Anumite institutii de formare desfasoara studiul asupra unui caz pe intinderea unui an, incluzand faze de reflectie si faze de tratare computerizata a datelor cuprinse in respectivul studiu.

In toate aceste formule, temele propuse, alese in functie de obiectivul de formare, sunt, de cele mai multe ori, transpuneri ale unor situatii reale. Se poate chiar ca, fara a fi transpusa, o situatie reala, apartinand insa trecutului, sa fie descrisa prin intermediul unor documente, precum brosuri, afise, dosare de presa etc.

Tehnici si suporturi de prezentare

Tehnicile utilizate pentru prezentarea unui studiu de caz sunt variate:

text scris, mai mult sau mai putin important, ilustrat cu fotografii, scheme, statistici etc.;

text insotit de documente audiovizuale, precum diapozitivele, benzile magnetice, foliile transparente, afisele, fotografiile, filmele video, bancile de date interactive etc.;

filme de cinema sau video, cu prezentarea situatiei alese sub forma unei puneri in scena similare spectacolelor-fictiune.

Au fost experimentate unele filme care ilustreaza cazuri proiective. Prezentand unele ambiguitati de imagine sau sunet, un astfel de film presupune ca participantii sa se puna de acord asupra anumitor elemente, necesare definirii problemei pe care doresc sa o exploreze, prin aceasta proiectand, pe respectivul suport, unele dintre preocuparile lor profunde.

Indiferent de suportul ales, aceste prezentari pot fi urmate de un chestionar care sa se focalizeze asupra problemelor ce urmeaza a fi studiate. De asemenea, grupului i se poate lasa libertatea de a delimita singur problema in cadrul cazului prezentat, toate acestea depinzand de obiectivele activitatii de formare in care se insereaza cazul respectiv.

Tot de obiectivele fixate, ca si de gradul de maturitate al grupului va depinde si natura procesului de animare a respectivului studiu de caz.

Parcursul unui studiu de caz

Se poate spune ca, in toate situatiile, un studiu de caz urmeaza un parcurs care se poate rezuma la cinci faze:

Prima faza

Prezentarea cazului, realizata deseori in mod individual, in cadrul luarii la cunostinta a respectivei situatii.

A doua faza

Analiza si diagnosticul relative la problema sau problemele de studiat, operatii realizate in grup.

A treia faza

Discutie si propuneri de interventii in respectivul caz. In acest stadiu, pentru mai multa acuratete, pot fi utilizate tehnici de comunicare precum jocul de rol, simularea etc., alegerea apartinand grupului sau animatorului.

A patra faza

Cautarea unor solutii.

A cincea faza

Prezentarea solutiei alese de grup si criticarea acesteia, chiar experimentarea.

O posibila varianta poate presupune studierea aceluiasi caz de catre mai multe grupuri. Intr-o astfel de eventualitate, se poate avea in vedere fie ca cea de-a cincea faza sa fie faza de intalnire si de confruntare a grupurilor, fie ca, pe toata durata demersului, sa se organizeze unele intalniri de evaluare, care sa aiba ca obiectiv stabilirea unei acompanieri mutuale a grupurilor.

Modul de functionare a acestor tehnici este dificil de fixat. Sa remarcam faptul ca, daca studiul de caz este o prezentare a problemelor la adevarata lor dimensiune, el este si spatiul de incercare a unei pedagogii de coparticipare extrem de diversificate, care isi utilizeaza toate resursele pentru a se adapta la evolutia grupului si pentru a-i permite acestuia sa ajunga la tratarea problemei propuse si, probabil, a "propriilor" probleme sau ale fiecaruia dintre participanti.

La ce folosesc studiile de caz

Studiile de caz au origini foarte variate.

Se poate ca utilizarea lor in activitatea de formare sa nu fi fost prevazuta. Formatorul le alege in functie de obiectivele pe care le urmareste si de varietatea modurilor de rezolvare pe care ele le presupun.

Asa se explica faptul ca unele romane sau fragmente de roman, unele reprezentari teatrale, articole, imagini, fotografii, filme de fictiune au putut fi utilizate ca suporturi pedagogice. Aceasta inseamna ca nu exista o solutie ideala pentru fiecare studiu de caz. Exista in schimb solutia grupului, rezultata in urma comunicarii eficace intre membrii acestuia, solutie ce poate fi uneori raportata la nivelul evaluarii consecintelor sale in raport cu animatorul, sau chiar cu un alt grup.

In acest domeniu, faza de explorare, analiza, constituie elementul central. Cautarea solutiei grupului devine un antrenament al abilitatilor de comunicare si negociere, un antrenament in directia confruntarii, a luarii de decizii, or, asa cum se stie, o decizie este rareori unica.