EVALUAREA OPORTUNITATILOR DE AFACERI

EVALUAREA OPORTUNITATILOR DE AFACERI

Obiectivele capitolului

Pentru a nu intra in afaceri doar pe baza de intuitie, este necesara evaluarea oportunitatilor de afaceri. Acest capitol va prezinta acest proces de evaluare.

Dupa parcurgerea capitolului veti cunoaste:

criteriile de evaluare a oportunitatilor de afaceri;

erorile care se fac in evaluarea oportunitatilor;

caracteristicile evaluarii informale a oportunitatilor de afaceri;

evaluarea formala a oportunitatilor de afaceri;

continutul unui studiu de fezabilitate.

Odata identificata oportunitatea, este imperios necesar ca ea sa fie evaluata in mod corespunzator.

Necesitatea evaluarii se impune din cel putin doua motive.

In primul rand, evaluarea obiectiva reduce probabilitatea ca decizia de a intra in afaceri sa se bazeze doar pe intuitie. Desigur, intreprinzatorii de succes au de multe ori o intuitie deosebita in evaluarea sanselor viitoare. Insa aceasta trasatura nu este caracteristica tuturor intreprinzatorilor. Uneori intreprinzatorii pot avea o viziune fixista asupra potentialului produsului sau serviciului oferit, ceea ce le ingusta orizontul. Astfel, ei pot vedea doar obiectivul urmarit, nu si piedicile in realizarea acestuia.

In al doilea rand, investitorii sunt, de regula, foarte rigurosi atunci cand investesc in afaceri si nu vor lua in considerare afacerile care nu au pregatita documentatia necesara, care sa evalueze probabilitatea de succes a afacerii. Dintre sute de afaceri investitorii aleg doar cateva in care sa investeasca. Avand o vasta experienta in evaluarea afacerilor, ei au si un "simt" deosebit al afacerilor de succes. Prin evaluare, intreprinzatorul trebuie sa confirme asteptarile pozitive ale investitorilor si sa infirme orice indoieli pe care le-ar putea avea acestia.

12.1. Criterii de evaluare a oportunitatilor

Pentru ca oportunitatile sa devina afaceri viabile, ele trebuie sa indeplineasca anumite criterii. Acestea pot fi uneori foarte personale, cum ar fi amplasarea stricta intr-o zona geografica prestabilita sau realizarea unui produs specific. Desigur, se pot lua in considerare si factorii de succes mentionati in capitolul IV. Realitatea insa nu este de regula asa de simpla si trebuie luate in considerare o serie de criterii generale de evaluare. Printre cele mai importante sunt: durata de viata, marimea pietei, protectia fata de concurenti, investitia ceruta, gradul de risc.

a. Durata de viata. Fiecare oportunitate are o durata de viata specifica ce depinde de natura afacerii respective. Prin acest criteriu se evalueaza perioada de timp in care afacerea este profitabila. Intervalul de timp in care o investitie are un potential maxim de succes este denumit "fereastra oportunitatii". Aceasta fereastra se deschide si inchide in functie de conditiile pietei si ale afacerii in sine. Ciclul de viata al produselor si serviciilor cuprinde patru stadii: introducere, crestere, maturitate si declin. In faza de introducere, fereastra este deschisa larg, intrucat concurenta lipseste sau este foarte redusa. Pe masura ce produsele si serviciile parcurg ciclul de viata, concurenta creste, cerintele clientilor se schimba si profitul scade, asa incat fereastra oportunitatii nu mai este asa larg deschisa. In mod optim, trebuie sa se treaca prin fereastra atat timp cat ea este inca deschisa. Si este destul de dificil sa se stabileasca momentul in care aceasta fereastra se va inchide.

Analiza atenta a duratei de viata a oportunitatii si a profitului estimat in diferitele sale faze poate oferi o imagine a potentialului oportunitatii.

b. Marimea pietei. Un criteriu esential in evaluarea oportunitatilor il reprezinta marimea pietei. Acest lucru este important din doua motive. In primul rand, piata unui produs trebuie sa fie suficient de mare pentru a fi atractiva. In al doilea rand, marimea pietei poate influenta nivelul investitiilor cerut pentru exploatarea ei. De regula, este de preferat o piata cat mai mare. Totusi, uneori este preferabila o piata mai mica, intrucat pietele mari atrag concurentii puternici, iar investitiile necesare pot fi destul de mari. Prin concentrarea pe o nisa de piata specializata, o firma noua poate elimina cheltuielile ocazionate de distributia extensiva a produselor si organizarea vanzarilor. Nisele de piata pot fi servite excelent de firmele noi, cu resurse limitate.

Un rol deosebit il are si distributia intensiva a produselor pe piata. Un produs va avea succes daca el are un volum ridicat de vanzari, realizat de un cerc de consumatori loiali.

c. Protectia fata de concurenti. Pentru ca o idee de afaceri sa devina o oportunitate viabila ea trebuie protejata de concurenta. Cel mai sigur mod il constituie protejarea ideii prin patente, marci de fabrica sau de comert. De multe ori este insa foarte dificil de asigurat protectia fata de concurenti pe intreaga durata de viata a produsului. Produsele electronice, de exemplu, au mari dificultati in a recupera cheltuielile de cercetare-dezvoltare datorita rapiditatii cu care apar produse ale concurentilor pe piata. Adesea, doar in cateva luni de la lansarea unui produs, concurentii introduc produse similare pe piata.

d. Investitia ceruta. O oportunitate este mai viabila daca investitia directa ceruta nu este prea mare. In cele mai multe cazuri, o oportunitate costisitoare nu aduce recompense substantiale intreprinzatorului initial. Finantarile succesive reduc participarea acestuia la un nivel care nu ii rasplateste efortul realizat si riscul asumat [8]. O oportunitate costisitoare, desi dezirabila, poate deci deveni prohibitiva pentru intreprinzatorul care nu are suficient capital. In acest fel, multe idei de afaceri valoroase nu vor deveni afaceri de succes pentru ca intreprinzatorul nu detine nici macar partial capitalul necesar. Cei mai multi investitori doresc totusi ca intreprinzatorii sa se implice si din punct de vedere financiar suficient de mult, ceea ce acestia pur si simplu nu isi pot permite.

e. Gradul de risc. Desi orice afacere presupune un anumit risc, acesta nu trebuie sa fie prea mare. Gradul de risc al unei afaceri depinde de nivelul capitalului cerut, perioada de timp, gradul de noutate a produsului, gama de fabricatie, alternativele de utilizare a produsului, gradul de imitare a acestuia. Daca intreprinzatorul detine o singura afacere, gradul de imprastiere a riscului va fi redus. Intreprinzatorul, pe de alta parte, finantand mai multe proiecte, isi va suma un risc mai moderat.

f. Originalitatea. O afacere va avea cu atat mai mare succes cu cat este mai originala. Originalitatea poate varia foarte mult, de la o simpla adaptare la o idee cu totul noua. O afacere originala se deosebeste de alta mai putin originala prin gradul de inovare cerut in faza initiala. Aceasta distinctie se bazeaza pe necesitatea introducerii unui nou procedeu tehnologic pentru realizarea produsului sau serviciului respectiv si pe nevoia servirii a noi segmente de piata. Originalitatea este determinata de perioada de timp in care ideea ramane unica. Ea se poate realiza de cele mai multe ori prin diferentierea produsului. Pretul nu constituie o problema atunci cand produsul ofera avantaje superioare celor ale produselor concurentilor, obtinute prin diferentiere.

g. Castiguri acceptabile. O oportunitate trebuie sa asigure un castig acceptabil, pentru a se justifica asumarea riscului antreprenorial. Desigur, termenul "acceptabil" este o notiune relativa si depinde de volumul capitalului investit, timpul necesar pentru recuperarea investitiei, gradul de risc asumat si alternativele existente. Oportunitatile care presupun un capital substantial, o durata mare de recuperare a investitiilor si un grad de risc ridicat nu vot putea fi luate in considerare, desi ar putea aduce venituri considerabile in timp.

De asemenea, un castig este considerat acceptabil numai daca se ia in considerare si costul de oportunitate, care variaza de la o persoana la alta. Ceea ce poate fi considerat atractiv si viabil pentru o persoana poate fi total nerealist pentru alta, datorita disponibilitatii altor alternative mai atractive.

12.2. Erori care se fac in evaluarea oportunitatilor

Etapa transformarii unei idei in oportunitate poate fi elementul crucial in intelegerea dezvoltarii viitoarei afaceri. De aceea, intreprinzatorul trebuie sa evite urmatoarele greseli care se pot face in procesul evaluarii oportunitatilor.

a. Subiectivismul. Multor intreprinzatori le lipseste obiectivitatea, atunci cand evalueaza potentialul unei afaceri. Tehnicienii in special sunt inclinati sa supraevalueze calitatile produsului sau serviciului respectiv. Ei par sa scape din vedere o evaluare mai detaliata. Prin investigarea riguroasa insa a tuturor ideilor se poate evita acest lucru.

b. Cercetarea superficiala a pietei. Destul de multi intreprinzatori nu realizeaza importanta studiului pietei, atunci cand pun bazele unei noi afaceri. Ei sufera de asa numita "miopie" manageriala. Altii nu inteleg ca trebuie sa aiba in vedere durata ciclului de viata, atunci cand se introduce un produs sau serviciu nou.

Nici un produs nu devine profitabil instantaneu si nici nu va avea succes o vesnicie. Intreprinzatorii trebuie nu numai sa proiecteze ciclul de viata al produsului, ci si sa recunoasca faptul ca introducerea unui produs la momentul potrivit este deosebit de importanta in succesul afacerii. Sincronizarea este cruciala. Ei trebuie sa intervina atunci cand fereastra oportunitatii este larg deschisa.

c. Neintelegerea corespunzatoare a cerintelor tehnice. Introducerea unui nou produs presupune de multe ori folosirea unor tehnici noi. Neanticiparea dificultatilor tehnice care pot apare in proiectarea si realizarea noului produs pot duce la esec. Intreprinzatorii nu pot prevedea totul atunci cand studiaza proiectul inainte de a-l initia. Aparitia unor dificultati tehnice neasteptate duce in mod frecvent la irosirea timpului si cresterea costurilor.

d. Estimari financiare optimiste. O greseala obisnuita care se face la introducerea unui nou produs este estimarea foarte optimista a fondurilor cerute pentru realizarea proiectului. Uneori, intreprinzatorii sunt ignoranti in domeniul financiar sau sunt victimele unor cercetari necorespunzatoare. Destul de des costurile necesare introducerii produsului nou sunt estimate doar la 50% din necesitati.

e. Ignorarea aspectelor legale. Orice afacere trebuie sa se supuna multor restrictii legale. Normele de protectie a securitatii muncii sunt unele dintre ele. De asemenea, produsele trebuie in asa fel realizate sau comercializate incat sa nu incalce cerintele privind protectia consumatorului. Protejarea patentelor si marcilor este un alt element important. Daca aceste aspecte nu vor fi luate in considerare, pot aparea complicatii neplacute.

12.3. Procesul de evaluare a oportunitatilor

Procesul de evaluare a unei oportunitati de afaceri cuprinde doua faze: evaluarea informala si evaluarea formala. Evaluarea informala are ca scop formarea unei imagini generale privind ideea de afaceri, pentru a constata daca merita sa i se acorde in continuare atentie. Evaluarea formala presupune o analiza mai detaliata a ideii de afaceri, prin care se determina potentialul de dezvoltare si sansa de reusita a acesteia.

I. Evaluarea informala. Evaluarea informala este un mijloc rapid de selectie a oportunitatilor de afaceri si determinare a gradului in care acestea merita sa li se acorde in continuare atentie. Ea presupune verificarea oportunitatilor din urmatoarele puncte de vedere.

a. Acceptul spontan. Daca oportunitatea de afaceri este prezentata la 10 prieteni si ei sunt incantati de ea, atunci merita sa i se acorde atentie in continuare. In acest sens se va mai cere parerea altor 20 persoane necunoscute. Daca si acestia sunt incantati de idee, trebuie intrebati in continuare daca ar cumpara in mod hotarat produsul, daca ar cumpara eventual produsul sau nu l-ar cumpara. Daca raspund ca il vor cumpara, trebuie intrebati si cat ar fi dispusi sa plateasca pentru acest produs.

Daca prietenii nu sunt incantati de idee, probabilitatea ca strainii sa o accepte este destul de mica si trebuie renuntat la ea.

b. Raportul 10/1. In drumul sau de la producator la consumator un produs poate parcurge o lunga cale, de la reprezentantul producatorului, la comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amanuntul si apoi la consumator. Fiecare veriga intermediara va mari pretul sau va percepe un comision. In plus, sunt necesare unele cheltuieli suplimentare cu reclama si promovarea, ambalarea, expedierea, deprecieri pentru defecte si returnari. Regula empirica impune un raport de 10 la 1. Aceasta presupune ca se va accepta de catre client un pret de 10 ori mai mare decat costul de productie, in asa fel incat fiecare veriga intermediara sa obtina profit. Daca si la acest pret prietenii sunt incantati de produs, se poate continua evaluarea. In cazul in care vor dori sa plateasca un pret mai mic, trebuie vazut daca 10% din acest pret acopera costurile si aduce si ceva profit.

Desigur, in domeniul serviciilor problema costurilor nu este atat de delicata. Totusi, si in acest caz trebuie avute in vedere costul muncii, costul echipamentelor, costul materialelor si cheltuielile de reclama.

c. Testul similaritatii. Acest test trebuie realizat in special in cazul produselor care se adreseaza unui segment de piata mai mic. Cand piata este relativ mica, ea nu poate asimila doua produse asemanatoare. Daca insa piata este mai mare s-ar putea ca si acest produs similar sa fie acceptat.

Pe de alta parte, chiar daca produsul are pretentia de a fi nou si complet diferit de cele oferite pe piata, trebuie cercetata cu atentie marimea pietei produselor existente pe acea piata.

d. Testul bancherului sfatuitor. O modalitate eficienta de evaluare a oportunitatii este aprecierea acesteia de catre bancheri. Si ideea trebuie prezentata nu atat ca un motiv de a solicita un imprumut, ci mai degraba ca parte a unor cercetari de piata. Bancherii au multa experienta si adesea un simt deosebit a ceea ce cere piata. Ei vor discuta in mod deschis ideea cu potentialul intreprinzator, fara a fi constransi de luarea iminenta a unei decizii. Daca bancherul nu incurajeaza ideea de afaceri, aceasta trebuie reanalizata. Si, cel putin, intreprinzatorul nu va pleca cu stigmatizatul "Respins", aplicat pe planul de afaceri.

e. Pretestarea prototipului. Elaborarea unui prototip poate fi foarte costisitoare. Insa in nici un caz ea nu va fi tot atat de costisitoare ca si costul esecului, daca produsul va fi realizat in mari cantitati si nu va fi cerut de piata. De aceea, este recomandat sa se elaboreze un prototip care sa fie apoi comercializat, daca este posibil, printr-un magazin cu amanuntul local adecvat, la un pret cu care se spera ca va fi vandut atunci cand va incepe productia de masa. Acest pret va fi mult mai mic decat costul prototipului pentru a determina daca intr-adevar clientii vor dori sa-si cheltuiasca banii pe un produs vandut la un pret logic.

II. Evaluarea formala. Daca dupa evaluarea formala s-a ajuns la concluzia ca oportunitatea de afaceri este viabila, este necesar sa se realizeze si o evaluare formala, denumita si analiza de fezabilitate sau studiu de fezabilitate. Studiu de fezabilitate se deosebeste de planul de afaceri, care este mai detaliat si cere deci mai mult timp pentru elaborarea lui. Intrucat pentru elaborarea unui plan de afaceri sunt necesare cca. 200-300 ore si putine din planurile de afaceri sunt finantate, este posibil ca intreprinzatorul sa piarda timp si bani pentru elaborarea unui plan de afaceri care sa nu-i foloseasca. De aceea, se recomanda elaborarea mai intai a unui studiu de fezabilitate, care poate fi intocmit in cca. 40 ore si numai daca rezultatul acestuia este favorabil sa se intocmeasca planul de afaceri.

Un studiu de fezabilitate trebuie sa cuprinda, pe langa descrierea generala a afacerii si a produselor si/sau serviciilor, patru componente esentiale: fezabilitatea de marketing, fezabilitatea tehnica, fezabilitatea factorului uman si fezabilitatea financiara. In continuare, vom descrie pe scurt structura unui studiu de fezabilitate.

A. Descrierea generala a afacerii. Un studiu de fezabilitate trebuie sa inceapa cu precizarea clara a afacerii in care se doreste sa se intre, a produselor/serviciilor care se vor vinde, a clientilor principali, a utilizarilor eventuale ale produsului si a motivelor pentru care clientii vor cumpara produsul/serviciul. Pentru ca studiul sa fie mai convingator este necesar sa se prezinte si parerile a 3-5 consumatori. In acest scop trebuie discutat cu potentialii consumatori ai produsului/serviciului, pe piata, despre oferta. Ascultarea cu atentie atat a aprecierilor pozitive cat si a comentariilor negative este o necesitate. Intreprinzatorii trebuie sa se debaraseze de ideea ascultarii doar a aprecierilor pozitive.

B. Descrierea produselor sau serviciilor. Pentru ca produsul sa aiba succes el trebuie sa fie fezabil din punct de vedere tehnic, sa aiba unele avantaje competitive, iar costul si timpul producerii lui sa nu fie mai mare decat potentialul sau. Evaluarea acestor aspecte trebuie facuta din cel putin doua puncte de vedere: stadiul de elaborare si punctele tari si slabe ale acestuia.

a. Stadiul de elaborare. In studiu trebuie sa se precizeze daca produsul se afla in stadiul de idee, prototip, licenta sau comercializare. Este indicat sa se ataseze fotografii si specificatiile aferente. Din nou sunt necesare aprecierile specialistilor. Optimismul exagerat este foarte daunator.

b. Puncte tari si slabe. Trebuie precizate cu multa obiectivitate atuurile produsului, fie acestea patente sau secrete comerciale, caracteristici de proiectare distincte sau alte avantaje competitive. De asemenea, trebuie mentionate si caracteristicile produsului care ar putea dezavantaja firma, posibilitatile de invechire rapida datorita ritmului accelerat de introducere a progresului tehnic, modificarea stilului sau capriciilor de marketing.

Nota. Dupa aceasta prima evaluare produsul poate fi abandonat, daca riscul invechirii este foarte mare, iar costul si timpul cerut pentru realizarea unui produs vandabil nu satisfac cerintele intreprinzatorului si trebuie incercata o alta idee de produs.

C. Evaluarea preliminara a pietei. Scopul evaluarii preliminare a pietei (fezabilitatii de marketing) este de a obtine unele informatii despre potentialul pietei produsului sau serviciului avut in vedere, evaluarea concurentei si a elementelor necesare pentru a face produsul vandabil. Aceasta evaluare nu este cuprinzatoare si are menirea de a elimina acele idei de afaceri care au dificultati de piata evidente. Evaluarea preliminara a pietei trebuie sa abordeze urmatoarele aspecte.

a. Marimea si tendintele pietei. Trebuie inca de la inceput precizat cu claritate potentialul total al pietei. In acest sens se va prezenta volumul de vanzari trecute si prezente si se va face estimarea vanzarilor viitoare in unitati fizice si valorice. Chiar daca datele obtinute sunt sumare, contradictorii si dificil de interpretat, ele trebuie luate in considerare. Este indicat sa se treaca sursele de date si sa se faca comentarii asupra acuratetei acestora.

b. Evaluarea concurentei. Mai intai trebuie identificati toti competitorii care ofera produse identice sau similare si felul acestora. Dupa aceea trebuie culese informatii despre fiecare concurent ca: nume, adresa, parte de piata, potential de crestere, politica de marketing, puncte tari si slabe pe care le are. De asemenea, se vor arata modalitatile prin care se pot depasi avantajele competitive ale concurentilor.

c. Cota de piata. Dupa ce s-a determinat marimea pietei totale se poate estima cota de piata care se intentioneaza a fi castigata. Cota de piata se calculeaza ca procent din vanzari. Se vor face estimari anuale pe primii trei ani, cu justificarile corespunzatoare. Estimarile trebuie sa fie realiste si in acelasi timp incitante.

d. Tactici de marketing. Se vor prezenta metodele si tehnicile folosite pentru a vinde si distribui produsul sau serviciul. Se va preciza astfel daca se va folosi personal propriu de vanzari sau se va apela la intermediari. Inainte de a lua decizia privind modul de distributie a produselor se vor avea in vedere serviciile oferite si garantiile postvanzare si efortul promotional necesar pentru sustinerea metodei de vanzari aleasa.

Nota. Daca piata potentiala a afacerii este mare si nu exista o concurenta foarte puternica, chiar si o parte mica de piata poate aduce vanzari semnificative. De asemenea, produsul poate fi vandut la un pret care sa aduca un profit corespunzator. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, iar aspectele referitoare la evaluarea pietei ridica serioase semne de intrebare, este mai bine sa se abandoneze ideea de afaceri in acest moment.

D. Evaluarea procesului de productie. Daca produsul poate fi vandut, se pot face in continuare specificatiile de productie sau stabili modalitatile de prestare a serviciilor. In acest scop trebuie precizate cantitatile de materiale necesare si furnizorii, timpul necesar si structura calificarii, echipamentele necesare, spatiile de productie necesare.

Nota. Chiar daca piata este atractiva, daca nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau prestarea serviciului, ideea trebuie abandonata.

E. Evaluarea factorului uman. Este unanim recunoscuta importanta calitatii factorului uman in initierea si dezvoltarea afacerii. Investitorii, bancherii vor dori sa stie cine sunt fondatorii firmei si ce pregatire si experienta au acestia. De aceea, intreprinzatorul trebuie sa intocmeasca o situatie a principalelor calificari necesare, sa precizeze cerintele manageriale necesare, responsabilitatile, relatiile organizationale si potentialul de dezvoltare organizationala.

Nota. Daca nu se poate forma o echipa de conducere care sa aiba calitatile manageriale necesare si nici nu poate fi angajat personal specializat pentru realizarea produsului sau prestarea serviciului respectiv, este mai bine sa se abandoneze in acest punct ideea de produs/serviciu sau sa fie reconsiderata.

F. Evaluarea financiara. Daca toate conditiile evaluarilor precedente au fost indeplinite, intreprinzatorul trebuie sa-si puna problema sumei de bani necesara initierii afacerii. Desigur, in aceasta prima faza se fac doar unele estimari asupra marimii fondurilor necesare. Aceste estimari vor permite bancilor sau investitorilor sa-si formeze o imagine asupra necesarului de finantat si daca vor fi dispuse sa o faca.

Nota. Daca suma necesara este considerabila, sansa de intrare in afaceri pe cont propriu va fi foarte redusa si trebuie renuntat la idee sau aceasta poate fi vanduta unei firme mari.

G. Riscuri si probleme majore. Chiar daca din procesul de evaluare s-a ajuns la concluzia ca se poate initia afacerea, este necesara inca o revizuire finala. Fiecare afacere isi are riscurile si problemele ei specifice. Acestea trebuie analizate cu grija inca din aceasta faza incipienta si, daca se considera la aceasta ultima revizuire ca riscurile sunt prea mari, intreprinzatorul s-ar putea sa nu se mai implice in afacerea respectiva. Printre cele mai importante riscuri si probleme majore sunt: o piata foarte mica, pe care nu se poate supravietui, desi produsul este unic; incapacitate de a produce la un pret competitiv intrucat concurentii reduc preturile pentru a elimina "intrusul"; imposibilitatea de a introduce si alt produs pe langa cel existent, care poate inregistra o tendinta de reducere a vanzarilor; lipsa controlului productiei, daca produsul este doar o componenta a unui produs complex realizat de alta firma; imposibilitatea realizarii unei cresteri rapide in primii doi ani, ceea ce poate reduce eficienta produsului.

Nota finala. Daca aceste riscuri si probleme sunt mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine, este mult mai intelept ca intreprinzatorul sa se gandeasca la o alta idee de afaceri.

Intrebari recapitulative

Care sunt criteriile de evaluare a oportunitatilor de afaceri?

Ce erori se pot face in evaluarea oportunitatilor de afaceri?

Ce elemente sunt luate in considerare la evaluarea informala a oportunitatilor de afaceri?

In ce consta evaluare formala?

Care sunt sectiunile unui studiu de fezabilitate?

Teste

1. Raportul 10/1 presupune:

a.       alegerea din zece idei doar a uneia singure

b.      acceptarea de catre client a unui pret de zece ori mai mare decat costul de productie

c.       acceptul spontan de catre zece persoane a unei singure idei de afaceri

d.      Nici un raspuns nu este corect

2. Castigul "acceptabil" in evaluarea oportunitatii depinde de:

a.       Volumul capitalului investit

b. Timpul necesar pentru recuperarea investitiei

c. Gradul de risc asumat

d. Alternativele existente

3. Pe masura ce produsele parcurg ciclul de viata:

a.       concurenta creste

b.      cerintele clientilor se schimba

c.       profitul scade

d.      'fereastra oportunitatii' nu mai este asa larg deschisa

Intre ideea de afaceri si oportunitate nu trebuie facuta nici o distinctie:

a.       adevarat

b.      fals

5. Studiul de fezabilitate este mai detaliat decat planul de afaceri:

a.       adevarat

b.      fals