GOODWILL - UL - COMPONENTA A VALORII AFACERII

S-a aratat in capitolele precedente ca evaluarea afacerii se poate realiza pe baza a trei abordari : in functie de active, de randament, de comparatii cu piata. Daca se utilizeaza ultimele doua abordari, se poate obtine direct valoarea globala a afacerii si se poate considera ca s-a tinut cont de toate elementele care o definesc. Aceasta pentru ca randamentul afacerii, cuantificat prin metode specifice, sau recunoasterea de catre piata a unei anumite valori a afacerii evaluate, sunt consecinta tuturor aspectelor legate de clientela, de o tehnologie de fabricatie adaptata, de natura finantarii, de calificarea si eficienta muncii personalului

In schimb, daca se apeleaza la metode de evaluare bazate pe active, evaluarea nu este completa datorita faptului ca nu s-a luat in considerare goodwill-ul. In atare situatie, valoarea globala a afacerii se determina prin insumarea unei valori patrimoniale care sa reflecte capitalurile investite in respectiva afacere si a goodwill-ului. Aceasta tratare va fi repusa in discutie in cadrul subcapitolului privind metodele de evaluare a goodwill-ului.

5.1. Prezentarea conceptului

Definirea conceptului

Una dintre prezentarile regasite mai frecvent in literatura de specialitate este urmatoarea  : un activ necorporal care reprezinta valoarea fortei specifice a intreprinderii, de exemplu, legaturile comerciale si renumele. In aceeasi lucrare se mai precizeaza ca goodwill-ul apare inregistrat in contabilitate (bilant) cand o intreprindere cumpara o alta intreprindere la un pret mai mare decat valoarea contabila a celei din urma.

Un alt punct de vedere cu privire la originea goodwill-ului, considerat un superprofit (supervaloare) este urmatorul intreprinderea are o valoare de baza care ii permite obtinerea unei rentabilitati de baza si ea poate uneori beneficia de o renta economica care este calculata prin intermediul goodwill-ului.

In opozitie cu acest superprofit se poate intalni situatia obtinerii unui badwill, care semnifica o lipsa de castiguri generata de intreprindere.

Standardele de evaluare ANEVAR, prin SEV 5 Evaluarea intreprinderii definesc goodwill-ul drept acel activ necorporal care apare ca rezultat al numelui comercial, reputatiei, clientelei, localizarii, produselor si al altor factori similari care nu au fost identificati si/sau evaluati in mod distinct dar care contribuie la obtinerea de profit . In acelasi standard se mai arata ca este vorba de o valoare necorporala a afacerii reprezentata de active neidentificabile. In acest context, valoarea goodwill-ului este aceeasi cu a celui definit din punct de vedere contabil, amandoua reprezentand o valoare reziduala dupa ce au fost luate in considerare toate celelalte active. Desemnarea sa ca valoare reziduala se datoreaza modului de calcul, indirect, efectuat atunci cand goodwill-ul se inregistreaza in contabilitatea cumparatorului. Acesta se obtine ca diferenta intre pretul de achizitie al afacerii si valoarea contabila a activelor tangibile si intangibile identificabile.

In standardele de evaluare se arata ca valoarea unei afaceri include contributia terenului, cladirilor, masinilor, echipamentelor, goodwill-ului si a altor elemente intangibile De asemenea, este tratata evaluarea pe baza performantelor de exploatare ale afacerii sau a proprietatilor cu destinatie de afaceri. Se precizeaza ca in aceste cazuri trebuie luata in considerare valoarea goodwill-ului, insa numai a acelei parti considerate transferabile, atasate de afacere sau de unitatea de afaceri. Consideram ca este vorba de o evaluare din punctul de vedere al cumparatorului, pentru care nu prezinta valoare decat acest tip de goodwill, eventual majorat cu profitul potential aditional (care este expresia goodwill-ului) ce ar reveni unui operator de eficienta medie, posibil sau nu de realizat de catre operatorul actual al afacerii. Celalalt tip de goodwill, si anume goodwill-ul personal, netransferabil, intereseaza atunci cand se face evaluarea din punctul de vedere al vanzatorului. In aceasta situatie el se determina sub forma oricarei cifre de afaceri si profit aferent, rezultat exclusiv din calitatile personale, reputatia, competenta si/sau din numele legat de managementul sau de utilizatorul actual.

Pentru ca s-a facut referire la cele doua componente ale goodwill-ului : goodwill al afacerii si goodwill personal, se impune o prezentare mai detaliata a acestei clasificari.

a)      goodwill-ul afacerii include active intangibile cu o durata de viata nedeterminabila (nu pot fi deci amortizate), care se evalueaza, de regula, ca sistem Cateva exemple de astfel de active intangibile ar fi: personal calificat, sisteme de control care au fost dezvoltate ca parti ale unor operatii, clientela, investitiile in promovare (reclama), avantajul amplasamentului.

b)      goodwill-ul personal (al persoanei) include active care sunt elemente unice in asociere cu persoanele din cadrul afacerii. In cele mai multe cazuri se considera ca au o durata de viata nedeterminabila . Asa cum s-a prezentat, o parte din aceste active fac parte din valoarea netransferabila a intreprinderii. Cateva exemple de astfel de active intangibile ar fi : reputatia personala a angajatilor sau a propietarilor afacerii ; indemanarea specifica a angajatilor (cunostinte tehnice, abilitatea de vanzatori) ; abilitatea generala a managerilor, actionarilor (relatii cu clientii, spirit managerial).

Concluzionand suntem de parere ca goodwill-ul reprezinta un activ intangibil care poate majora semnificativ valoarea celorlalte active ale afacerii, creat prin abilitatea intreprinderii de a-si gestiona mijloacele de productie (producerea si comercializarea produselor). Aceasta abilitate confera superioritate in raport cu sectorul de activitate al intreprinderii si in acelasi timp este recunoscuta de respectiva piata.

Clarificarea terminologiei specifice

In terminologia franceza goodwill-ul este denumit fond comercial Legat de cele doua denumiri se impun doua precizari

a)      Aceeasi denumire corespunde unei imobilizari necorporale inregistrate in contabilitate si anume fondul comercial, prezentat drept o parte a fondului de comert care nu face obiectul unei evaluari si contabilizari separate in bilant.

Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/91 defineste fondul comercial ca fiind partea din fondul de comert care nu figureaza in cadrul celorlalte elemente de patrimoniu si contribuie la mentinerea sau dezvoltarea potentialulul intreprinderii.

Fondul comercial se inregistreaza in contabilitate doar in momentul cumpararii intreprinderii ca intreg sau al aducerii ca aport. In acest caz, fondul comercial reprezinta valoarea sa de aport (de utilitate) sau costul de achizitie, diminuat cu valoarea elementelor de activ inregistrate in conturile corespunzatoare.

Este de remarcat faptul ca fondul comercial nu se inregistreaza in contabilitate in urma crearii sale datorita faptului ca nu necesita cheltuieli propriu-zise ci se naste din activitatea intreprinderii. In consecinta, costul si valoarea sa sunt nule.

Fondul comercial inregistrat in contabilitate difera de fondul comercial care face obiectul evaluarii economice (goodwill) astfel:

din punct de vedere contabil, valoarea fondului comercial se determina doar in cazul cumpararii intreprinderii, printr-o metoda indirecta si dupa incheierea operatiei

din punct de vedere economic, valoarea fondului comercial (goodwill-ului) se determina anticipat unor operatii de vanzare-cumparare sau altor operatii care cer evaluarea afacerii, de regula prin metode directe

b) Fondul comercial nu trebuie sa se confunde cu fondul de comert, a carui componenta este in cazul intreprinderilor de comert cu amanuntul.

Pentru o astfel de intreprindere, fondul de comert reprezinta o universalitate care regrupeaza ansamblul elementelor corporale si necorporale reunite in vederea exercitarii unei activitati comerciale. Componentele fondului de comert pot fi enumerate astfel : clientela, numele comercial, marca, resursa umana, insemnul, desenele, modelele, instalatiile, utilajele si mobilierul de exploatare de valoare neglijabila care se inlocuieste foarte des.

In cazul intreprinderilor productive si al intreprinderilor de comert cu ridicata, fondul comercial este echivalent cu fondul de comert. Dintre elementele fondului de comert enumerate mai sus se pastreaza in aceste cazuri doar clientela, marca, numele comercial, resursa umana

Distinctia dintre goodwill si alte active intangibile ale afacerii

Asa cum reiese din cele expuse pana in acest punct, goodwill-ul este un activ intangibil, inregistrat (total sau partial) ori neinregistrat in contabilitatea intreprinderii, coexistand alaturi de alte active intangibile ale acesteia. Desi prezentarea acestor alte active intangibile nu face obiectul acestei lucrari (cu atat mai mult cu cat acestea sunt de cele mai multe ori cuprinse in valorile patrimoniale - activ net contabil corectat), este necesar sa prezentam diferentele dintre acestea si goodwill.

In general, activele intangibile reprezinta elemente nemateriale (investitii) care:

nu pot fi percepute prin atingere

pot sau nu sa fie inregistrate in contabilitatea intreprinderii

contribuie la mentinerea si dezvoltarea activitatii intreprinderii

Diferentele dintre goodwill si activele intangibile identificabile constau in urmatoarele

a)      goodwill-ul este un rezultat global al unor cheltuieli trecute care nu pot fi identificate in prezent si care aduc profit in timp, odata cu efectuarea unor operatii cu scop patrimonial: vanzari, fuziuni, lichidari. Din acest motiv goodwill-ul nu este inregistrat in patrimoniul intreprinderii decat in momentul achizitiei (donatiei) si nu al crearii

b)      activele intangibile identificabile sunt investitii individualizate care vor aduce profit in viitorul apropiat. De regula pot fi evaluate distinct in momentul efectuarii investitiei.

Evaluarea distincta a unui activ intangibil este legata de posibilitatea estimarii efectului economic pe care il genereaza si a duratei sale de viata. Prin efect economic se intelege profitul economic masurabil fie prin cresterea veniturilor intreprinderii, fie prin diminuarea cheltuielilor. Durata de viata se estimeaza in functie de natura activelor intangibile: durata de protectie legala, durata contractuala, durata de viata normata contabil, durata de viata economica (in care activul genereaza profit).

4.2. Metode de evaluare a goodwill-lui

Determinarea superprofitului

Evaluarea goodwill-ului porneste de la cuantificarea superprofitului pe care il poate genera o afacere. Acesta reprezinta capacitatea intreprinderii de a genera un profit superior sectorului de activitate caruia ii apartine.

Se presupune ca nu exista superprofit - si deci goodwill - decat daca rentabilitatea capitalurilor investite in intreprindere este mai mare decat cea care s-ar obtine plasand pe piata aceleasi capitaluri.

unde

S_p - superprofit

R_CI - rentabilitatea capitalurilor investite

C_CI - costul capitalurilor investite

Problema care trebuie rezolvata mai departe este definirea continutului sau modului de calcul a celor doi termeni ai formulei.

Rentabilitatea capitalurilor investite in intreprindere, R_CI, imbraca forma beneficiului previzionat, a beneficiilor asteptate din afacerea evaluata. Este vorba de rezultatul curent, ori de rezultatul net contabil influentat cu amortizarea economica, de rezultatul net contabil, de capacitatea beneficiara (care va fi prezentata in capitolul urmator, Valori de randament).

Dintre aceste forme ale beneficiului previzionat dorim sa ne oprim asupra rezultatului curent, pe care il consideram cel mai potrivit pentru a reflecta rentabilitatea capitalurilor investite in intreprindere, ca urmare a faptului ca sugereaza eficienta utilizarii capitalurile in cadrul activitatii de baza a acesteia (rezultatul exploatarii), tine seama de costul resurselor aduse de creditori (cheltuieli financiare), precum si de remunerarea capitalurilor excedentare investite in afara intreprinderii (venituri financiare). Nu tine seama de rezultatele exceptionale, accidentale.

In ceea ce priveste costul capitalurilor investite, C_CI, acesta se poate determina in mai multe moduri care influenteaza marimea superprofitului si a goodwill-ului. O prima acceptiune a capitalurilor investite o reprezinta activele identificabile evaluate la valoarea de piata

O alta acceptiune este aceea a activului net contabil, determinat ca diferenta intre totalul activelor si totalul datoriilor, la valori contabile Asemanator acestei variante este utilizarea altor valori patrimoniale care sa semnifice capitalurile investite. Astfel se pot folosi pentru inlocuirea activului net contabil, activul net contabil corectat, valoarea substantiala bruta sau capitalurile permanente necesare exploatarii. Aceste valori patrimoniale au fost prezentate in capitolul anterior, Valori patrimoniale.

Odata aleasa forma pe care sa o imbrace capitalurile investite, va trebui sa se opteze pentru o anumita forma a ratei rentabilitatii care sa se aplice capitalurilor investite, sugerand astfel costul lor pentru intreprinderea evaluata. Rata de rentabilitate poate fi reprezentata de: rata medie a dobanzii bancare, rata dobanzii la creditele pe termen mediu, rata dobanzii la plasamentele fara risc. In toate cele trei cazuri rata dobanzii este deflatata prin aplicarea unor formule care se vor prezenta in capitolul urmator, Valori de randament.

In ceea ce ne priveste, consideram ca este la latitudinea evaluatorului alegerea formei indicatorilor si a ratelor de rentabilitate cuprinse in formula de determinare a superprofitului. De asemenea acceptam ideea corelarii unei anumite forme a rentabilitatii capitalurilor investite in intreprindere cu o anumita forma a capitalurilor plasate in exteriorul intreprinderii pentru a se degaja superprofitul (de exemplu profit net - activ net contabil; capacitate beneficiara - valoare substantiala bruta

Totusi apreciem ca sunt semnificative urmatoarele variante:

Rentabilitatea capitalurilor proprii - rezultatul curent previzionat

Capitaluri investite - resursele aduse de actionari si/sau creditori

Rata de rentabilitate a pietii - rentabilitatea pietii financiare (rata medie a dobanzii) sau rentabilitatea medie din sectorul de activitate al intreprinderii.

Atunci, formula de determinare a superprofitului devine:

unde

Sp - superprofit

RC - rezultat curent

Res - resurse aduse in intreprindere

Prezentarea metodelor de evaluare semnificative

Independent de modul de determinare a superprofitului, metodele de evaluare a goodwill-ului bazate pe aceasta marime, pe care le consideram mai importante sunt:

a)      metoda capitalizarii superprofitului

Se considera ca superprofitul va fi constant si se va obtine pe un orizont de prognoza infinit.

Goodwill-ul reprezinta suma superprofitului actualizat la infinit:

unde

r - rata de actualizare (va fi prezentata in capitolul urmator Valori de randament)

b)      metoda rentei goodwill-ului

Se presupune ca orizontul de prognoza este finit.

Goodwill-ul se determina prin actualizarea unei rente (superprofitul constant) pe un orizont de prognoza finit de n ani:

Mentionam ca in literatura de specialitate si in practica evaluarii sunt prezentate, respectiv folosite si alte metode de determinare a goodwill-ului bazate pe superprofit sau care presupun alte abordari. Dintre acestea din urma va fi prezentata urmatoarea

Este vorba de evaluarea goodwill-ului prin diferenta, acesta fiind definit ca o supervaloare. Se procedeaza la calculul valorii afacerii printr-o metoda globala cum sunt metodele de randament, respectiv printr-o metoda partiala (care nu reflecta goodwill-ul) cum sunt metodele patrimoniale. Diferenta dintre valoarea de randament si valoarea patrimoniala reprezinta goodwill-ul afacerii.

Astfel:

GW = V_randament - V_patrimoniala =

V_capB - ANCC

unde

V_capB - valoare de randament obtinuta prin capitalizarea beneficiului (spre exemplu rezultatul curent)

ANCC - valoarea patrimoniala activ net contabil corectat

Aceasta metoda simpla si rapida de determinare a goodwill-ului se utilizeaza atunci cand s-a calculat deja o valoare de randament care se stie ca include o anumita valoare a goodwill-ului. Aceasta se poate extrage din valoarea de randament daca o cer modalitatile de negociere ale participantilor la operatia care a cerut efectuarea evaluarii afacerii.

Odata determinat goodwill-ul, valoarea afacerii este data de valoarea patrimoniala (sa presupunem activul net contabil - ANC) la care se adauga goodwill-ul:

V_afacere = ANC +GW

Semnificatia formulei este urmatoarea: valoarea capitalurilor investite de proprietarii afacerii (sugerate prin ANC) este majorata cu o valoare suplimentara ca urmare a eficientei utilizarii lor, eficienta ale carei rezultate sunt recunoscute de piata.