Industria automobilelor

Industria automobilelor

O tacere lunga a urmat iesirii la pensie a patronului de la Peugeot - Citroen, Jaques Calvet, ca si cum nenumaratele grupuri de presiuni ale sectorului (printre care puternicul comitet al constructorilor francezi de automobile) si-ar fi pierdut principalul purtator de cuvant. Apoi demersurile de lobby s-au reluat, la fel de eficiente si pe aceleasi teme: fiscalitatea pe motorina, importul de masini asiatice etc. Totusi, noul presedinte al grupului, Jean Martin Folz actioneaza mai subtil decat predecesorul sau. In acelasi timp influentul Herve Pichov, "domnul lobby" al grupului apara dosarele in fata parlamentului, fara a mai numara deputatii devotati trup si suflet cauzei automobilelor, detinatori ei insisi de uzine producatoare de echipamente in circumscriptiile lor.

Proiecte impotriva culoarelor pentru autobuze si a pistelor pentru biciclete

Mai putine masini in Paris, mai multe piste pentru biciclisti si mai multe culoare libere pentru autobuze? Nici vorba. Aparatorii autoturismului vegheaza si torpileaza imediat orice proiect care pare sa ii ameninte. De pilda, la finele lui 1996, Miscarea pentru Apararea Bicicletelor propune un astfel de proiect, iar Primarul Parisului se angajeaza sa realizeze 150 de kilometri suplimentari de culoare rezervate biciclistilor. Un an mai tarziu, totul se prabuseste. Asociatiile constata ca ritmul constructiilor este cu mult mai lent decat se prevazuse. Mai grav, pistele deja date in functiune sunt atat de slab concepute incat biciclistii ezita sa le foloseasca. Pe scurt, o spectaculoasa abandonare a proiectului, imputabil indeosebi comerciantilor. Trebuie spus ca proprietarilor de magazine nu le plac culoarele rezervate biciclistilor sau autobuzelor pentru ca astfel clientii nu mai au unde parca pentru a-si face cumparaturile. Aceste argumente si-au gasit ecou printre toti alesii, chiar si printre cei mai detasati de subiect.

Soferii doresc un permis european unic, sub forma de cartela magnetica

Incercati sa va imaginati un permis de conducere sub forma de cartela magnetica, model unic pentru toti automobilistii din Europa: cartela care sa inregistreze caracteristicile permisului, infractiunile comise si sa poata contine, de ce nu, si o suma de bani electronici necesari pentru plata taxelor pe sosele. Fabricantii francezi de cartele magnetice, care se ascund in spatele acestui proiect, inainteaza dosarul cu maxima prudenta. Cabinetul parizian de lobby "Euralia" lucreaza in special pe langa Comisia de la Bruxelles de cativa ani. Si miracolul se produce: Directia de Transporturi a Comisiei redacteaza un text privitor la "armonizarea tipurilor de permise in Europa", text care are si un articol discret, insa capital, viitorul permis unic care va putea fi si sub forma unei .cartele magnetice.

Aparatorii motorinei

Domonique Voynet este promotoarea etichetei de parbrize care distinge automobilele ecologice de cele diesel, in spiritul politicii promovate de Ministerul Mediului. Principalii factori de poluare in orase sunt motoarele diesel insa, dupa saptamani de negocieri cu reprezentantii din transport si industrie, Dominique Voynet a fost fortata sa abandoneze cateva din ideile sale. Detinatorii de motoare diesel dotate cu catalizator (produse dupa 1997) au castigat dreptul la eticheta verde. O victorie mare pentru sustinatorii motoarelor pe motorina. Nu insa ultima. Ei au reusit sa evite cresterea pretului la carburantul favorit, sa schimbe decizia de marire a taxelor auto pentru motoarele diesel si sa amane cu cinci ani intrarea in vigoare a normelor antipoluare europene. Lobby-ul automobilistilor a castigat aproape orice batalie, prin cativa reprezentanti.

Concernul Peugeot-Citroen a mizat totul pe producerea de motoare diesel. Mai putin agresiv decat Jaques Calvet, noul presedinte Jean Martin Folz a preferat metoda soft pentru a-si impune punctele de vedere. El nu a negat vehement nocivitatea particulelor emise de motoarele diesel. Alaturi de Volkswagen (alt mare producator de autoturisme diesel), Peugeot a lansat o campanie de relatii publice bazata pe preocuparea pentru public. Motorina, afirmau cei implicati, este utila familiilor modeste si necesara pentru mentinerea locurilor de munca. Se afirma chiar ca prin combustia motorinei se produc putine noxe, care contribuie mult mai putin la agravarea efectului de sera, decat prin arderea benzinei.

Sprijinita si de ministrii Transporturilor si Industriei, campania a impresionat Guvernul. Cu atat mai mult cu cat perspectiva pierderii a 11 milioane de alegatori diesel nu incanta echipa lui Jospin. In plus axa Peugeot- VW se putea baza si pe sindicatul camionagiilor. Nici ei nu erau de acord cu ideea scumpirii motorinei, insa preferau metoda dura, brutala de lobby: "Daca se scumpeste combustibilul, blocam soselele". Oricum, din timp in timp, ei isi puneau amenintarile in aplicare; in ultimii cinci ani ei au blocat complet soselele de cinci ori. "Pentru un guvern acesta este cel mai teribil cosmar", se confeseaza un fost consilier al lui Eduard Balladur. Iar rutierii diesel cunosc acest lucru.

Profesori, editori.fiecare pentru buzunarul sau

Trebuie precizat ca la cele 12 milioane de elevi, cu cei 900.000 de profesori si un buget de 334 de miliarde de franci in 1997, educatia nationala este o tinta excelenta pentru toate grupurile de influenta. Orice decizie, chiar si cea mai insignifianta, poate sa apese greu.

Vacante de Paste in luna mai? Turismul montan pierde milioane de franci. Profesionistii turismului au reusit sa mute in favoarea lor vacantele din februarie. Calendarul scolar nu convenea lobbyului alb, asa ca a trebuit sa fie modificat. O alta situatie, in 1995, sindicatele profesorilor au aprobat, in cadrul Consiliului Superior al Educatiei, propunerea lui Francois Bayrou: incepand cu 1996 vacanta de iarna, de doua saptamani, va incepe si se va sfarsi miercuri. Argumentele Serviciului de Securitate Rutiera au fost decisive: esalonarea plecarilor in vacanta insemna reducerea riscurilor de accident. Dar in octombrie 1997, noul ministru delegat al Educatiei Scolare anunta o schimbare de ultim moment: vacanta din februarie 1998 se va derula de sambata pana sambata. Directorul Serviciului de Securitate Rutiera a protestat in zadar la sediul Guvernului, pentru ca nu s-a facut nimic. Surprinzatoare aceasta schimbare de pozitie. S-a datorat profesionistilor din turism, mai ales cel montan. Pe parcursul iernii 1996-1997 unele statiuni si-au micsorat cu 50% cifra de afaceri. Inadmisibil! Lobby-ul alb a intrat in actiune. Rand pe rand, Michael Charlet, primar in Chamonix si presedinte al Schi France, Edmond Maire, fostul patron al Confederatiei Franceze a muncii, astazi in fruntea Asociatiei "Sate, Vacante, Familii", senatorul Didier Borota, in numele asociatiei comunelor din turism au intervenit la secretarul de stat al turismului. Cu argumente in mod sigur convingatoare. Parintii elevilor nu au fost nici macar consultati. Incurajati de acest succes, profesionistii din turism au decis sa atace alta problema: vacanta de vara, de la sfarsitul lui iunie, pana la jumatatea lui septembrie. Nu e deloc sigur ca elevii vor fi interesati, dar cifra de afaceri va creste. Un grup de analiza a ritmurilor scolare este deci pe cale de a fi constituit. El se reuneste la Ministerul Turismului, fara sa includa un profesor sau un reprezentant al Ministerului Educatiei. Doar o multime de organizatii de turism si parintii elevilor care vor trebui convinsi de pertinenta unei asemenea decizii.

Cartelul editorilor de manuale. Ei manevreaza pentru inlocuirea cartilor: realizarea unor manuale de referinta pentru colegiu, pe care parintii elevilor ar fi putut sa si le procure pentru a urmari mai usor studiile copiilor lor. O versiune a fost deja pusa la punct. Dar a ramas la stadiul de proiect. Tiparit de minister, acest manual ar fi scapat gigantilor din domeniu. Si piata de editare de manuale scolare ramane o mina de aur: mai mult de 12 milioane de clienti reali, 56 de milioane de manuale vandute anual, 2 miliarde de franci cifra de afaceri. Deci, editorii de manuale incearca din rasputeri sa conserve aceasta sursa de bogatie.

Asociatia "Savoir Livre", in spatele careia se gaseste Sindicatul National al Editorilor, propune viitorilor profesori, absolventi de institute universitare, module gratuite de initiere in utilizarea manualelor scolare. Aceeasi asociatie finanteaza si studiile ce dovedesc ca operele, adesea scoase din uz, ar trebui innoite mai des.

Mai subtil: editorii angajeaza ca directori de colectie pe inspectorii generali insarcinati in minister de realizarea programelor. Aceasta a permis unuia dintre ei, acum cativa ani, sa-si editeze manualele inainte ca versiunea oficiala sa fie dezvaluita.

Preocupat sa instaureze macar o idee de deontologie in acest mediu, Ministrul a numit un inspector general, care sa se ocupe de manualele scolare. Pe 29 aprilie 1997, un pranz discret ii reunea pe cei mai puternici reprezentanti ai editurilor si insusi inspectorul scolar. Scopul intalnirii? Sa-i prezinte acestuia colectia Manuel Plus, noua versiune a faimosului manual de referinta.

Cultura

In Franta, tara mama a artelor si literelor, creatorii sunt pretuiti aproape la fel ca membrii puterii. Ministerul Culturii a fost creat- o particularitate nationala- de Charles de Gaulle pentru Andre Malraux. Mai tarziu, Jack Lang a transformat industria spectacolului in activitate pe relatii publice pentru presedintele Mitterand. De atunci, succesorii sai, de dreapta sau de stanga, ii apara pe artisti. Nu e deloc potrivit sa ai impotriva ta oamenii cu reputatie de intelectuali, a caror cea mai mica initiativa este amplificata de mass-media.

Cei mai influenti sunt, de departe, cei din cinema. Condusi de Pascal Rogard, delegatul general al Asociatiei Realizatorilor si Producatorilor (ARP), ei se afla de mult timp sub protectia faimoasei exceptii culturale, obtinute in timpul negocierilor din 1993. Profesionistii cinematografiei au provocat esecul negocierilor asupra Acordului Multilateral privind Investitiile. Pe 16 februarie, Teatrul Odeon din Paris era plin ochi. Pe scena, foarte seriosi, J. Moreau, B. Tavernier, Costa-Gavras si Jean-Jaques Beinex. Toti au declarat nul Acordul Multilateral privind investitiile, pregatit de tehnocratii liberali ai Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. In tarile care vor semna acest text, toti investitorii, nationali si straini, vor trebui sa fie tratati in mod egal (subventii, reduceri fiscale). In fata unei asistente de artisti si intelectuali, oratorii au explicat faptul ca Acordul Multilateral asupra Investitiilor va zdrobi creatia europeana. Lobby-ul exceptiei culturale a actionat inca o data. Aceasta conferinta la Odeon a fost organizata de Asociatia Realizatorilor si Producatorilor, creata acum 10 ani de catre Claude Berri. Interventiile impotriva Acordului si-au facut efectul: guvernul nu l-a semnat, asa cum era prevazut, pe 28 aprilie. Profesionistii cinematografului aveau motive sa protesteze in continuare impotriva acestui proiect. Daca ar fi fost adoptat, o companie care ar turna in Franta ar avea aceleasi drepturi financiare ca un film francez. Erau in joc un miliard de franci(un sfert din inevstitiile productiei nationale pentru 125 de filme pe an). Acesti bani proveneau, printre altele, din taxa de sustinere (3.30 franci din fiecare bilet de intrare) si din ajutoare acordate unor lung metraje. Ar fi fost pusa in discutie, de asemenea, obligatia facuta televiziunilor de a finanta cinematografia nationala (10% din cifra de afaceri a programului Canal+, 3% in cazul celorlalte televiziuni necodate).

Consultantii particulari desfasoara o diplomatie paralela 

Receptiile la ambasadori nu mai sunt suficiente. Pentru a forta negocierile asupra tratatelor internationale, pentru a-si ameliora imaginea sau a-i face pe investitorii straini sa revina, din ce in ce mai multe tari apeleaza la grupuri de lobby. O veritabila diplomatie paralela, care scurtcircuiteaza canalele oficiale. Alta tendinta: numerosi oameni de stat cumpara serviciile unor consultatii pentru a-si promova imaginea personala. De exemplu, Lieu Chan, vicepresedintele taiwanez, a incredintat grupului de lobby Jefferson Waterman, apartinand lui Guy Mayer, sarcina de a-i fabrica o statura internationala in tarile industrializate.

Diplomatii polonezi. Totul este util pentru integrarea in Uniunea Europeana. Daca Polonia va intra in Uniune, va putea sa-i multumeasca ambasadorului pe langa Comisie. Acest fost sindicalist de 67 de ani, lucreaza de zece ani pe calculatoarele institutiei. Sarcina lui: sa-i convinga pe europeni ca tara lui, in ciuda handicapurilor (agricultura medievala, frontiera comuna cu Rusia etc. ) trebuie sa fie prima tara din est care se integreaza in Uniune. A obtinut deja ca Polonia sa faca parte dintre cele sase preselectionate, cata vreme Turcia, un timp prezentata drept probabila, a ramas la usa. Dintr-o lovitura Polonia castiga 1,5 miliarde EURO pe an (3 miliarde EURO incepand cu anul 2000) pentru a-si moderniza economia. Ambasadorul a dat cateva lovituri interesante, ca si instalarea la Varsovia, incepand cu 1994, a unei sectii a Colegiului Europei din Bruges, unde sunt pregatiti inaltii functionari din Bruxelles.  

2. Schimbarea legislatiei- un proiect de lobby in familia fotografilor

Activitatea de lobby a fost subiectul criticilor atat in Marea Britanie cat si in SUA. In Marea Britanie, cu toate ca activitatea de lobby politic a existat intotdeauna a avut tendinta sa se dezvolte intr-o maniera diferita de cea din SUA, iar lobbystii nu constituie un element indispensabil al vietii politice. Cu toate acestea, activitatea de lobby a inceput sa devina o profesie si un numar tot mai mare de specialisti in relatii publice au inceput sa-si ofere serviciile unei mari diversitati de organizatii.

Aceasta stare de fapt poate fi atribuita mai multor factori. In primul rand este vorba de cresterea implicarii active a guvernului. In al doilea rand, organizatiile isi dau seama mai mult ca oricand de influenta cruciala a guvernului in plan economic si social, de necesitatea de a incerca sa influenteze aceasta politica. In al treilea rand media a jucat un rol semnificativ in atragerea atentiei asupra afacerilor politice si este ea insasi adesea avocat in activitatea de lobby parlamentar. Multe campanii de lobby sunt lipsite  de succes pentru ca nu-si stabilesc perioada optima de interventie in procesul parlamentar. Cateodata o activitate de lobby activ este conceputa cand procesul legislativ in discutie a ajuns la ultimul nivel de decizie, cand deja este mult prea tarziu pentru a aduce schimbari semnificative.

Acest caz examineaza o campanie de lobby in numele fotografilor din Marea Britanie si ilustreaza unele din cele mai importante principii ale unei campanii de lobby. Fotografii erau nemultumiti de legea Copyright-ului care ii dezavantaja in comparatie cu alti artisti si autori.

Analiza situatiei

In 1981, Comitetul de Copyright a fost infiintat pentru a reprezenta drepturile si interesele fotografilor in dezbaterea noii legi a copyright-ului. Principala preocupare era protectia muncii fotografilor, care in legea existenta era tratata diferit fata de cea a celorlalti artisti.

Organizatiile care faceau parte din comitetul pentru Copyright erau: Asociatia Modei, Fotografii pentru Publicitate si Ziare, Institutul Jurnalistilor, Societatea Roiala Fotografica.Aceste organizatii constituiau o forta imprtanta care poseda un numar considerabil de contacte confidentiale influente. Comitetul a facut propuneri pentru ca anumite cauze sa fie introduse in noua lege.Principala preocupare a fotografilor era de a impune dreptul lor asupra proprietatii intelectuale si conferirea drepturilor morale in privinta folosirii muncii lor.

Obiectivele proiectului

Scopul principal al fotografilor a fost sa-si apere drepturile. Cele mai importante amendamente erau:

extinderea perioadei copyright-ului, pentru orice opera artistica creata, inclusiv fotografie;

recunoasterea protectiei copyright a fotografilor, ca similara altor autori de lucrari artistice;

excluderea operelor fotografice din cauza Fair Dealing.

Strategia

Comitetul pentru Copyright avea cunostinte solide asupra legii copyright-ului fotografic pentru a sti cum trebuie amendata legea in vederea oferirii unei mari protectii fotografilor. Comitetul a cerut sprijinul pentru a-si preda mai bine cauza in timp ce legea trecea prin Camerele parlamentului. Consilieria a presupus angajarea unui personal de afaceri publice, unul dintre reprezentanti fiind nobil, iar altul facand parte din parlament ca membru.

Comitetul a considerat ca publicitatea prin presa este importanta ca sprijin pentru ce urma sa fie trimis nobililor din Camera Lorzilor.O scisoare a fost trimisa la ,,The Times" de catre presedintele Comitetului. Scisoarea a aparut pe 12 mai, ziua in care legea era a doua citire in Camera Lorzilor.

Inainte de a incepe dezbaterea a fost obtinuta o lista a vorbitorilor.Spre deosebire de Camera Comunelor, membrii Camerei Lorzilor care doresc sa participe la o discutie se scriu pe o lista a carei ordine este stabilita de partidele politice de comun acord.

Scrisoarea a fost trimisa si la nobilii de pe lista, pe adresa de acasa. Urmarind dezbaterea, au fost indentificati nobilii care au vorbit in favoarea ideilor produse, cu care au stabilit contacte individulale prin intermediul membrilor marcanti ai Comitetului. Acestora li s-au comunicat exact amendamentele. In urma curentului de opinie astfel format, in proiectul de lege a putut fi introdus principalul amendament al fotografilor.

Legea a fost citita a doua oara in Camera Comunelor la 28 aprilie 1988, la o luna dupa citirea in Camera Lorzilor. Acest interval a permis contactarea membrilor parlamentari care aveau legaturi cu fotografia si le-a fost trimisa o scrisoare din partea comitetului care le explica situatia. Aceasta scrisoare a avut succes, problemele fotografilor fiind evidentiate in dezbateri.

Legea a fost supusa votului de Comitetul Executiv, compus din 21 de parlamentari. O lista a acestora a fost obtinuta dupa ce Comitetul de selectie a decis adunarea pentru prima intrunire. Comitetul a castigat accesul la intalniri. Aceste intalniri sunt descrise publicului, dar procedura nu este cunoscuta.

In timpul acestor intalniri s-au acceptat amendamentele privind fotografii. Ca rezultat a acestor eforturi, guvernul a aprobat amendarea legii, cu excluderea fotografiei din Fair Dealing.

Aceasta intarea dreptul de copiere al fotografilor in folosirea materialului lor creativ si in presa tiparita.

Evaluarea proiectului

Obiectivele principale au fost atinse:

-un fotograf este acum definit ca artist;

-autorul unei fotografii este persoana care o creeaza;

-primul detinator al unei copii este autorul;

-operele fotografice sunt excluse de la clauzele Fair Dealing;

-fotografii au aceeasi protectie copyright ca autorii unor lucrari artistice;

-fotografii au dreptul moral de a fi identificati ca autori si de a obiecta impotriva nerecunoasterii muncii lor;

-fotografii au dreptul de a-si proteja munca pentru a nu fi distrusa prin intreventia asupra fotografiei.

Concluzii

Cel mai important pentru un lobbyist este sa inteleaga natura procesului parlamentar si sa estimeze perioada de timp necesara demersului. Este foarte important sa se inceapa din timp, de la primele nivele de decizie, pentru a se actiona inainte ca proiectul sa ajunga in dezbaterile parlamentare si de asemenea, de a stabili obiective realiste pentru campania de lobby.

Nu exista insa reguli formale in ceea ce priveste programarea unei actiuni de lobby. Cea mai buna modalitate de lobby este diferita de la caz la caz.