Investitii si proiecte de investitii

Concepte generale

Notiunea de investitie defineste o categorie financiara pe cat de complexa pe atat de controversata. Firmele investesc intr-o multitudine de active. Acestea include active tangibile, precum cladiri, terenuri, echipamente, dar si active intangibile precum patente, marci etc. Motivatia investitiei este de a alege acele active care valoreaza pentru proprietarul lor mai mult decat costul. Voi elabora in cele ce urmeaza conceptul motivational al investitiei.

In general, societatiile comerciale realizeaza investitii sub forma unor proiecte. Cu alte cuvinte, ei nu cumpara pur si simplu o colectie de active, ci selecteaza si individualizeaza din multimea de posibilitati acele proiecte care au sens economic si financiar in contextul strategiei generale a societatii.

La prima vedere, investitia ne apare in mod concret ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial: constructii industriale si civile, achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale, cumpararea unor masini si utilaje etc.

La o analiza mai profunda, investitia este alocarea in activitati lucrative a capitalurilor economisite, cu caracter profitabil, care sa majoreze valoarea capitalurilor initial acordate.

In sens financiar, investitia reprezinta cheltuirea unor sume prezente si certe de bani in speranta obtinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achizitionarea unor masini pentru cresterea productivitatii muncii, constructia unei uzine pentru cresterea productiei, asimilarea unui brevet pentru fabricatia de produse noi etc.

In sens contabil, aceeasi investitie desemneaza alocarea unui flux disponibil de numerar pentru procurarea unui activ care va determina fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare.

Din punctul de vedere al politicii generale a intreprinderii putem distinge doua categorii de investitii, fiecare dintre ele fiind rezultatul unei anumite strategii de dezvoltare: investitii interne si investitii externe.

Investitiile interne constau in alocarea capitalurilor pentru achizitia de active materiale si nemateriale (echipamente, constructii, licente, stocuri suplimentare etc.) pentru dezvoltarea si perfectionarea aparatului productiv si de distributie a bunurilor si serviciilor intreprinderii. Motivatia realizarii acestor investitii de crestere interna rezida intr-o strategie de specializare a productiei si de consolidare (eventual extindere) a pozitiei pe piata de desfacere a bunurilor si serviciilor sale.

Pastrarea pozitiei concurentiale determina eforturi din partea intreprinderii pentru investitii in cercetare-dezvoltare, in specializarea personalului si indeosebi in modernizarea tehnologiei de productie si a retelei de distributie. In fapt, investitiile interne au un caracter industrial si/sau comercial.

Investitiile externe constau in plasamente de capital pentru cresterea participarii financiare la formarea capitalurilor (proprii sau imprumutate) ale altor societati comerciale. Strategia care anima promovarea unor investitii de crestere externa este diversificarea activitatii. Se fructifica astfel avantajele de sinergie, de economie de scara, de atingere a taliei optime, avantaje ce se sconteaza a se obtine in acest gen de investitii.

Investitiile externe, numite si investitii financiare, reliefeaza si mai bine conceptul de portofoliu de proiecte de investitii ce caracterizeaza activitatea investitionala a intreprinderii in ansamblul ei. O analiza globala a investitiilor din perspectiva teoriei portofoliului este de o mare relevanta pentru urmarirea si atingerea obiectivului major de crestere a valorii intreprinderii. Intr-o politica dinamica de investitie se va face intotdeauna selectia proiectelor care maximizeaza averea si se va dezinvesti in activitatiile care afecteaza negativ aceasta avere. Dezinvestitiile nu trebuie sa apara ca o penalizare a unor proiecte vechi de investitie care, in timp, au devenit mai eficiente, ci ca o decizie intr-o acceptiune dinamica de promovare a celor mai rentabile dintre ele.

Evident ca posibilitatea modificarii structurii portofoliului de investitii este mult mai redusa decat cea a unui portofoliu de titluri financiare. Cert este insa ca strategia diversificarii portofoliului de titluri poate fi transpusa cu aceleasi principii si metode la politica de investitii a intreprinderii, iar rezultatele vor fi, in timp, similare, respectiv cresterea continua a valorii portofoliului.

In concluzie, investitia reprezinta o alocare permanenta (pe o durata adesea nedeterminata) de capitaluri in achizitia de active fizice si/sau financiare, care sa permita desfasurarea unor activitati rentabile, superioare ratei normale de rentabilitate acoperitoare pentru riscurile asumate. Principalul risc asumat este alocarea azi a unui capital economisit, in speranta obtinerii viitoare a unor fluxuri de venituri, sau mai exact, a unor fluxuri de numerar (cash-flow-uri), pe durata de viata economica a investitiei. In ipoteza unui mediu economic cert, fluxurile viitoare de venituri sunt presupuse a fi cunoscute si stabile.

Tipuri de investitie

Tipologia investitiilor se poate prezenta dupa mai multe criterii, in realitate distinctia nu este foarte neta. Spre exemplu, o investitie de inlocuire a activelor fixe uzate se asociaza, foarte adesea, cu o modernizare a tehnologiei. O investitie financiara (externa) poate insemna in acelasi timp o fuziune de tehnologii complementare.

Tipologia investitiilor intr-o intreprindere este de o mare diversitate. Cel mai des intalnita este investitia tehnica prinvind achizitia, constructia si montajul unor masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport etc. Alaturi de aceasta se realizeaza investitii umane in formarea (calificarea, specializarea etc.) personalului, investitii sociale cum ar fi constructia in intreprindere a unei cantine-restaurant, investitii financiare in cumpararea de titluri de participatie la alte societati comerciale, investitii comerciale pentru publicitate, reclama etc.

Criteriul care permite o separare din punct de vedere financiar a diferitelor categorii de investitii este cel al riscului implicit. Spre exemplu, o investitie de inlocuire prezinta un risc marginal minim in raport cu o investitie de modernizare sau, mai mult, in raport cu o investitie de dezvoltare externa sau interna, care sunt insotite de riscuri considerabile generate de imprevizibilitatea fluxurilor lor viitoare de trezorerie.

In functie de riscul pe care il implica, pentru perspectiva intreprinderii, investitiile sunt:

- de inlocuire a echipamentului complet uzat, cu un risc foarte scazut, intrucat nu presupune modificari ale tehnologiei de fabricatie;

- de modernizare a echipamentului existent in functie si care implica un risc redus ca urmare a unor corectii neesentiale in tehnologia de fabricatie;

- de dezvoltare (de extindere) a unor sectii, uzine, fabrici noi, investitii care presupun un risc mai mare, antrenat de nevoia de largire a pietelor de aprovizionare, a fortei de munca, de capital si de desfacere;

- strategice, privind crearea unor filiale in strainatate, fuzionarea cu alta societate comerciala, robotizarea intregului proces de fabricatie. Aceste investitii presupun un risc considerabil, ca urmare a extinderii activitatii in zone geografice noi si/sau in medii tehnologice, comerciale etc., complet restructurate.

Aceasta ultima clasificare prezinta o semnificatie aparte din punct de vedere al surselor de finantare a investitiilor. Pentru cele de inlocuire si de modernizare se pot obtine mai usor credite bancare, in conditii relaxate de dobanda, de rambursare si de garantare, intrucat rentabilitatea este certa si riscul este redus. Dimpotriva, investitiile de dezvoltare si cele strategice vor trebui sa se finanteze indeosebi prin forte proprii de capital (autocapital, cresteri de capital) surse exterioare, imprumutate, fiind mai reticente din cauza riscului ridicat si al rentabilitatii mai putin probabile ale acestor investitii.

Din perspectiva monetara a intrarilor si a iesirilor din trezorerie (cash-flow-uri) din exploatarea lor, se pot distinge patru tipuri de investitii:

1. Unele proiecte de investitii in constructii, agricultura sau investitii financiare se caracterizeaza printr-o singura cheltuiala initiala (intrare) si printr-o singura incasare (iesire) la incheierea duratei de investitii.

2. Unele proiecte de investitii in echipamente industriale solicita o singura cheltuire a capitalurilor initiale si ocazioneaza incasari esalonate pe durata de viata a investitiei. Chiar daca nu reprezinta un caz general, din punct de vedere didactic acest tip de investitii este cel mai comod pentru elaborarea modelelor de evaluare.

3. Sunt proiecte de ansambluri industriale complexe care reclama cheltuirea esalonata a capitalurilor initiale si degaja o singura incasare la sfarsitul duratei investitiei. Constructia unor uzine si predarea lor la cheie poate fi asimilata acestui tip de investitie (pentru intreprinderile constructoare)

4. In sfarsit majoritatea investitiilor industriale se caracterizeaza prin intrari si iesiri esalonate de numerar pe durata de viata a investitiei. Aceasta tipologie determina un tratament diferit al cash-flow-urilor, in actiunea de actualizare a lor la momentul T₀. Majoritatea actualizarilor se exemplifica in tipul 2, cu o singura intrebare (I₀) si cu mai multe cash-flow-uri anuale de incasat (FN_t). Pentru celelalte tipuri de investitii se impun corectii ale fluxurilor de trezorerie aferente fiecarui moment T₀, T₁. T_n, in raport cu intrarile si iesirile corespunzatoare acestor momente.

Proiecte de investitii

Incep prin a preciza ca, desi pana la un punct evaluarea unui proiect investitional se face conform acelorasi metode ca si evaluarea unei firme in totalitate, exista totusi diferente substantiale care vor fi subliniate pe parcurs.

Conform celor mentionate anterior, o firma poate fi vazuta ca un portofoliu de proiecte investitionale, unele in derulare, altele finalizate, altele in faza incipienta sau chiar de analiza.

Specificul acestei lucrari este de a scoate in evidenta evaluarea unui proiect de investitii care poate fi parte dintr-o firma, si nu evaluarea firmei in ansamblul ei. Se va sublinia diferenta in calcul tuturor elementelor specifice evaluarii, dar in mod primordial in costul de oportunitate al capitalului apartinand proiectului respectiv.

Datorita faptului ca rareori proiectele sunt judecate in izolare fata de restul firmei sau fata de alte posibile proiecte, asistam la un fenomen de interactiune.

1. Majoritatea deciziilor privind proiectele investitionale implica alegeri de tipul "ori-ori", prin care doua proiecte posibile se exclud reciproc, existand loc pentru unul singur, denumite in limbajul academic "mutal exclusive". Acestea sunt doar o subcategorie a interactiunii proiectelor. Mai exista cateva asemenea situatii, pe care le voi trata pe scurt in cele ce urmeaza.

2. Optimizarea demararii unui proiect de investitii

Decizia de porni un proiect investitional poate fi influentata de o sincronizare cu diverse elemente externe. Un proiect valoros astazi poate deveni si mai valoros daca se amana inceperea lui pana la realizarea unor sinergii. Prin contrast, un proiect la care se pierde startul, fiind amanat initial, poate deveni ulterior un proiect ratat. Dincolo de evaluarea stricta, decizia in acest caz, este acum sau altadata.

3. Alegerea duratei de viata a unor echipamente

Decizia in acest caz este daca se achizitioneaza echipamente pe un termen mai scurt, sau pe un termen mai lung, fiecare la preturi corelate cu durata estimata de viata a fiecaruia. Analiza in acest tip de situatie este ceva mai complexa decat doar regula de trei simpla aplicata intre pret si numarul de ani pentru a afla costul annual.

4. Inlocuirea unui echipament

Decizia are in vedere costurile de intretinere si reparatii capitale, care de la o varsta a echipamentului, devin considerabile. Cand este optim sa inlocuim un activ fix de aceasta natura este inca un exemplu de interactiune.

5. Fluctutiile factorului de incarcare

Optiunile sunt in principiu doua proiecte cu capacitatea nominala distincta, ambele acceptabile daca nu sunt comparate intre ele. Comparatia consta calculul eficientei marginale a proiectului mai mare fata de cel mai mic.

Acestea au fost doar cateva exemple simple de analiza a interactiunii. In realitate pot exista adesea situatii complexe, care pot consta in combinatii intre mai multe situatii simple care apar intr-un singur proiect.

Deasemenea mai exista un caz extrem de des intalnit, acela al alegerii proiectelor in functie de constrangeri ale resurselor, in special al resurselor de capital. In majoritatea sitiatiilor, societatiile comerciale nu dispun de capitaluri pentru a se angrena in orice fel de proiect, ci decizia investitionala trebuie sa tina cont de resursele de finantare disponibile. Selectia proiectelor de investitii pierde un grad de libertate ca urmare a acestor contrangeri.