Introducere - internationalizarea afacerilor

si conceptul de corporatie transnationala

Capitolul de fata isi propune sa ofere cateva elemente esentiale legate de internationalizarea afacerilor si conceptul de corporatie transnationala, tocmai pentru a pregati cadrul de abordare a capitolelor urmatoare, axate pe problematica managementului financiar international, in particular pe aspectele privind analiza bugetului de capital.

Evolutia corporatiei moderne este un proces istoric relativ indelungat si complex, dar este un proces care a conservat in permanenta o logica de necontestat: expansiunea internationala a firmei s-a realizat prin implicarea sporita a acesteia in operatiuni extra-nationale si dobandirea intr-o masura tot mai mare a controlului asupra acestor operatiuni.

Interesul stiintific pentru analiza procesului de internationalizare a afacerilor a crescut in permanenta in ultimele patru decenii si jumatate, iar ceea ce este interesant si dovedeste cresterea profunzimii analizei stiintifice este faptul ca s-a trecut la abordarea initiala relativ statica a deciziei de a exporta la abordarea dinamic-procesuala a deciziei de a opera in strainatate. Desi exista o serie intreaga de controverse in dezbaterea stiintifica a acestei teme, nu ne propunem aici sa adancim acest domeniu de studiu ci sa identificam elementele deja cristalizate, cu autoritate stiintifica, si care ne permit sa cream acel cadru necesar unei bune receptari a capitolelor ce urmeaza.

Astfel, putem vorbi despre trei postulate al viziunii definitorii asupra internationalizarii afacerilor, aceea evolutiv-stadiala. In primul rand este vorba despre faptul ca internationalizarea este o forma prin care firma isi asigura propria crestere. In al doilea rand avem in vedere faptul ca internationalizarea implica atat cresterea firmei dincolo de granitele nationale cat si cresterea in interiorul acestor granite. Aceasta inseamna ca expansiunea nationala antreneaza dar este conditionata, in acelasi timp, de expansiunea nationala. In al treilea rand trebuie avut in vedere faptul ca internationalizarea este un proces reversibil. "Dez-internationalizarea" se poate produce in orice stadiu al procesului de internationalizare.

Evaluarea gradului de internationalizare

Acestea fiind spuse, se pune problema in ce masura si prin ce mijloace sau metode poate fi masurat sau evaluat gradul de internationalizare al unei firme comparativ cu alta.

Cea mai simpla modalitate este masurarea volumului vanzarilor in strainatate ca pondere in totalul vanzarilor firmei. Acest indicator poate fi atractiv prin simplitatea si gradul ridicat de masurabilitate. Problema este ca dincolo de abordarea cantitativa pe care o ofera - si chiar aici lucrurile pot fi completate si nuantate - acest indicator nu ofera informatii cu caracter calitativ asupra firmei si implicit asupra naturii afacerilor sale si a gradului ei de internationalizare. Indicatorul ofera prea putine informatii sau deloc cu privire la capacitatea logistica a firmei, capacitatile financiare, organizatorice sau de personal pentru a opera in strainatate.

Complexitatea afacerilor internationale este prea mare pentru a putea fi cuprinsa in acest indicator, ceea ce a facut ca analiza gradului de internationalizare a afacerilor sa urmareasca un cadru mai larg. Un astfel de cadru este modelul multidimensional propus de Welch si Loustarinen in 1999, model care evalueaza gradul de internationalizare a afacerilor dupa sase criterii:

1. Metodele de operare pe pietele externe
2. Oferta de produse tranzactionate in strainatate
3. Pietele externe pe care firma opereaza
4. Personalul angajat in operatiunile internationale
5. Resursele financiare implicate
6. Structura organizationala

Conceptul de corporatie transnationala

Dezbaterea cu privire la definirea corporatiei transnationale a suscitat extrem de multe dezbateri si abordari in cadrul stiintific al afacerilor internationale. Tot acest intreg ansamblu de polemici reflecta, de fapt, realitatea: exista foarte multe tipuri de firme ce sunt numite corporatii transnationale, societati transnationale, companii transnationale. Varietatea definitiilor provine in special din importanta deosebita pe care o acorda fiecare autor anumitor probleme specifice legate de compania transnationala.

Exista autori care pun accentul pe caracteristicile structurale ale firmelor respective, cum ar fi numarul de tari in care opereaza, nationalitatea actionarilor sau structura din punct de vedere al nationalitatii a echipei manageriale de varf.

Exista autori care pun accentul pe caracteristicile de performanta ale firmei, cum ar fi volumul veniturilor din strainatate in total venituri ale companiei (indicator absolut sau pondere), numarul angajatilor provenind din strainatate sau implicati in operatiunile internationale ale firmei.

Nu in ultimul rand trebuie mentionati autorii care pornesc de la caracteristicile comportamentale ale conducerii de varf a companiei, cum ar fi aceea de a gandi global.

Dincolo de toate aceste de diversificare, se pot identifica o serie de elemente comune ale societatilor transnationale:

transantionalele efectueaza investitii directe in strainatate

activitatea transnationala implica transferul unui pachet complex de resurse (financiare, active reale, tehnologie, know-how, expertiza, practici manageriale si organizatorice, etc.)

activele generatoare de valoare adaugata aflate in patrimoniul transnationalei sunt amplasate in tari diferite.

Chiar mai mult decat atat, aprofundand analiza acestor trei caracteristici comune mentionate mai sus putem descoperi alte doua elemente definitorii pentru companiile transnationale:

organizeaza, coordoneaza si controleaza activitati multiple, creatoare de valoare adaugata

internalizeaza pietele mondiale pentru produsele intermediare care rezulta din aceste activitati

Din cele prezentate mai sus se desprind doua fenomene fundamentale care ofera transnationalei o identitate unica. In primul rand, corporatia transnationala este singurul operator care a reusit sa isi dezvolte capabilitati transnationale si in al doilea rand avem in vedere faptul ca nici o alta entitate in afara de transnationale nu se angajeaza atat in productia cat si in tranzactiile comerciale transfrontaliere. Cu alte cuvinte, putem privi corporatia transnationala ca un operator economic cu un caracter dual:

pe de o parte este un agent economic tip intreprindere

pe de alta parte este un sector al spatiului economiei mondiale (peste 1/3 din schimburile comerciale internationale sunt de fapt schimburi in interiorul corporatiilor transnationale)

Natura duala a companiei transnationale se regaseste si in ceea ce vom propune in continuare ca definitie pentru acest concept de corporatie transnationala, o definitie care are doar pretentia sa ofere un cadru de lucru, general si perfectibil, dar care sa ne permita o abordare in cunostinta de cauza a problematicii specifice managementului financiar international pe care se concentreaza lucrarea. Ca atare, putem vorbi despre corporatia transnationala ca despre o plurientitate ce fiinteaza prin textura raporturilor / relatiilor de reciproca dependenta dintre componentele sale amplasate in diferite tari, plurientitate care este, insa, subordonata functiei obiectiv urmarite la nivelul unitatii de coordonare centrala (societatea mama).

Este evident imposibil sa vorbim riguros despre un portret robot care sa fie reprezentativ pentru o CTN, pentru ca aceasta ramane in continuare un fenomen prea complex sa fie incadrat de delimitari rigide.

Companiile transnationale opereaza in cadrul unor sisteme politice, juridice, fiscale si culturale total diferite. Lucreaza pe o diversitate de piete, cu nivele diferite de concurenta si eficienta. Deruleaza tranzactii denomitate intr-o mare diversitate de valute si apeleaza frecvent la pietele valutare. Au acces la o mare diversitate de piete de capital nationale si internationale.

Acestea sunt cele mai importante elemente care descriu esentializat complexitatea mediului economic in care opereaza companiile transnationale.

Tocmai de aceea, managementul financiar al investitiilor internationale pe care le gestioneaza doar companiile transnationale presupune o serie intreaga de diferentieri fata de managementul financiar traditional. Ceea ce este mai important si interesant in acelasi timp este faptul ca aceasta diversificare este extrem de variata in practica afacerilor internationale. Am putea spune fara sa exageram ca diversificarea in managementul financiar international, ca urmare a mediului de afaceri extrem de complex, este practic infinita in gestiunea reala a afacerilor. Capitolele care urmeaza tocmai acest lucru au incercat sa il sublinieze si am incercat sa ne concentram foarte mult asupra aspectelor practice, din realitatea afacerilor internationale, si a felului in care abordarile teoretice sunt implementate in practica de catre corporatiile transnationale.