CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR

CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR

Eficienta economica este o notiune complexa care exprima in modul cel mai cuprinzator, rezultatele ce se obtin intr-o activitate economica, evaluate prin prisma resurselor consumate pentru desfasurarea acelei activitati. Prin intermediul ei se stabileste legatura intre volumul si calitatea eforturilor, ca si factori generatori de fecte, si rezultatele ce se obtin intr-o anumita perioada, ca o consecinta a realizarii eforturilor respective,

Din punct de vedere etimologic, eficienta provine de la verbul latinesc

'efficere' care inseamna a rezulta sau a indeplini, astfel ca in modul cel mai

general, eficienta poate fi definita drept masura in care s-a realizat scopul
propus sauasteptat. O asemenea definire valabila atat pentru economie cat

si pentru alte domenii, prezinta avantajul ca pune fata in fata obsnuite cu cele scontate, dar prezinta dezavantajul ca nu compara aceste efecte cu efortul facut pentru obtinerea lor.

Orice produs sau fenomen economic prezinta o latura cantitativa si

una calitativa. S-a emis ideea ca insusirea cantitativa a eficientei ar fi data

de marimea cheltuielilor si a efectelor obtinute, iar insusirea calitativa a eficiensei ar fi data de raportul dintr efect si cheltuielile facute.

O asemenea modalitate de abordare incearca sa defineasca o categorie prin masura sa si indrepata cercetarea de ia aspecte de esenta spre aspecte de cuantificare sau de evaluare,

Se apreciaza ca cea mai completa definitie a conceptului de eficienta

este data de economistul Petre Jica, care atribuie conceptului de eficienta

economica patru sensuri:

Sensul foarte larg ai eficientei eonomice in care eficienta este definita drept calitatea unei activitati sau a unei de a produce efecte economice pozitive, iar aceasta calitate se exprima prin compararea efortului cu efectele obtinute. Ca exceptie la ideea de comparare intre efect si efort, eficienta se mai poate exprime si comparand doua elemente de efect intre ele sau doua elemente de efort intre ele, dar numai atunci cand se compara efectul efectiv obtinut sau cel teoretic sau scontat, respectiv efortul efectiv depus cu cel teoretic.

Sensul larg al eficientei economice, care largeste sfera de
cuprindere a efortului si a efectelor incluzand efectul conex si
efortul conex fata de unitatea data. Acest sens este asa-zisul sens

al eficientei in 'sine absolute, independenta de orice alta comparatie cu alte variabile sau activitati.

Sensul retrans ai notiunii de eficienta, presupune, fata de primele
doua sensuri, ca raportul in sine sa fie acceptabil in comparatie cu
alte rapoarte ale activitatii respective sau cu alte variante ale
activitatii, sau sa fie comparabil in raport cu un regim normat de
eficienta.

4. Sensul foarte restrans ai notiunii de eficienta este cel mai real si cel mai complex, si prsupune o comparatie intre efectele totale echivalate ca natura si ca timp si efortul total echivalat ca natura si timp, Este sensul cel mai complex, cel mai real dar, si cel mai sintetic si abstract al eficientei economice.

Eficienta implica, in toate domeniile, corelatia si comparatia intre doua mari laturi:

eforturile depuse

efecte obtinute

Deci eficienta trebuie inteleasa permanent ca un raport efort-efect
intr-o anumita perioada de timp si intr-un anumit domeniu.

Mukti economisti faac deosebirea intre eficienta si eficacitate
deoarece eficacitatea caracterizeaza faptul de a obtine, cu orice pret, un

efect scontat, in vreme ce eficienta, presupune utilizarea optima a resurselor pentru a obtine un efect convenabil societatii umane, caci, pe drept cuvant, putem vorbi de eficacitate si in cazui activitatilor desfasurate impotriva societatilor omenesti.

Din punct de vedere economic, eficacitatea nu exclude unei forme de risipa, pe cand a fi eficient inseamna a alege drumul cel mai scurt si mijloacele mai putin costisitoare pentru a atinge scopul care sa fie in concordanta cu dezideratele omenirii.

Eficienta este inteleasa ca fiind opacitatea de a gasi o corelatie justa intre eforturi si efecte ceea ce din punct de vedere economic, inseamna

optimizarea intre fluxurile imput-output, adica intre intrarile de resurse si iesirile de rezultate intr-o anumita perioada de timp, pentru o anumita activitate, domeniu, zona, sau pe plan mondial.

Definirea eficientei trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

a)     precizarea continutului notiunii de eficienta

b)     delimitarea firmelor concrete de manifestare a eficientei

c)     circumscrierea eficientei in contextul general socio-economie

d)     modul de exprimare.

In ceea ce priveste previzarea continutului, eficienta o notiune socio-economica ce exprima, in esenta, fluxuri si legaturi economice si sociale la nivel micro si macro economic, iar aceste fluxuri se sintetizeaza in raportul efort-efect.

Referitor la formele concrete de manifestare trebuie facuta delimitarea
dintre eficienta unei activitati si eficienta economica a acelei activitati.

Astfel, exista o eficienta tehnica, politica, militara, sociala, etc. legata de

Specificul fiecareia dintre aceste activitati si astazi asistam la o expensiune,

fara precedent, a exprimarii din punct de vedre economic a oricaror activitati umane.

Eficienta este o notiune complexa si cuprinde atat eforturi si fecte economice, masurate 'banesti', cat si resurse si rezultate extraeconomic, cum ar fi cele informationale, culturale, traditii, abilitati, etc. din unei sunt foarte greu de identificat si cunatificat. Eficienta economica se refera, deci, doar la eforturile si efectele masurabile, cuantificabile, exprimate banesti.

Circumscrierea eficientei in contextul general socio-economic,

inseamna ca putem vorbi de eficienta productiei, eficienta repartitiei si a schimbului, eficienta consumului, eficienta reproductiei, luand in considerare faptul ca diversele activitati se pot desfasura pe plan intern sau extern, ca le analizam static sau dinamic, ca le privim izolate sau integrate intr-un ansamblu, in toate aceste domenii investitiile joaca un roi deci eficienta investitiilor apare ca o latura esentiala a eficientei generale.

Referitor ia modul de exprimare a eficientei unii economisti cauta un
singur indicator, sintetic, capabil sa exprime singur starea de eficienta, pe
cand alti economisti considera ca eficienta atat de complexa incat este
nevoie de un intreg sistem de indicatori, care sa cuprinda toate fatele

eficientei. Prin natura sa, eficienta exprima un raport de dubla relativitate:

obtinerea de efecte maxime cu un anumit consum de resurse.

minimizarea consumului de resurse Ia un anumit volum al efectelor
Pe baza acestui principiu, comparatia dintre efort si efect poate fi

realizat biunivoc, adica raporturile de tip efect/efort se vor optimiza prin maximizare, iar raporturile de tip efort/efect se vor optimiza prin minimizare.

Exprimarea eficientei se poate face si prin metode mai complicate, prin analiza de fluxuri imput/output si prin modele matematico-economice care iau in calcul foarte multe informatii.

Toate aceste consideratii in legatura cu eficienta economica, in general, se pot aplica si in sfera investitiilor, ca proces economic de maxima importanta in orice domeniu de activitate.

Eforturile inevstitionaie se refera atat la procesul investitional propriu-
zis cat si la procesul de exploatare sau productie a viitoarelor obiective sau
la totalitatea cumulata a acestora. Aceste eforturi se pot referi la o unitate

de timp (un an) sau se pot intinde pe tot orizontul de timp (durata deciziei, realizarii si exploatarii unei investitii). Pe langa eforturi economice pot fi identificate si eforturi de alta natura (modificari! legislative, masuri ainistrative), necuantificabile economic.

in functie de resursele implicate putem distinge mai multe tipuri ale eficientei economice, ca:

- eficienta economica a resurselor naturale (vegetale, materii prime, etc.);

eficienta resurselor avansate (cercetare-dezvoltare,
invatamant, etc.)

eficienta economica a resurselor ocupate ( a folosirii
mijloacelor fixe, a obiectelor muncii, a utilizarilor fortei de
munca, etc.);

eficienta economica a resurselor consumate ( sunt reflectate
in costurile de productie).

Efectele investitionale pot fi si ele de mai muie feluri:

economice: materiale

valorice

extraeconomice: - sociale

ecologice

politice

Ele pot fi brute sau nete, directe sau indirecte, efecte curente sau de durata. Eficienta economica a activitatii economice se imparte la randul sau in:

Eficienta economica a formelor activitatii care cuprinde:

a)     eficienta economica a productiei

b)     eficienta economica a repartitiei

c)     eficienta economica a circulatiei sau a schimbului

d)     eficienta economica a consumului

e)     eficienta economica a productiei in ansamblu.

Eficienta economica a tipurilor de resurse implicate intr-o activitate
care are urmatoarele forme:

a) eficienta economica a utilizarii resurselor naturale: combustibili, primari, resurse vegetale, etc.

b) economica a resurselor avansate: eficienta
economica a investitiilor, eficienta economica a cercetarii-dezvoltarii, a progresului tehnic, a calificarii fortei de munca.

c)         eficienta economica a resurselor ocupate: se refera al
eficienta utilizarii mijloacelor fixe, a fortei de munca ocupate,
eficienta utilizarii obiectului muncii.

d)         eficienta economica a resurselor consumate: se refera la
costurile de productie.

Din punct de vedere a naturii efectelor se poate vorbi de:

productivitatea unei activitati cand efectele sunt de natura
productiei;

rentabilitatea unei activitati atunci cand efectele sunt de
natura venitului net;

economicitatea unei activitati cand efectele sunt de natura
economiilor;

consumicitatea unei activitati cand se compara consumul de
resurse cu efectele obtinute.

Eficienta economica a investitiilor exprima capacitatea eforturilor
investitionale de a conduce la o serie de efecte economice, curente si de
perspectiva tinand seama de influenta unei multitudini de factori ce

actioneaza pe parcursul procesului investitional si de exploatare a viitorului obiectiv, astfel incat efectele sa acopere eforturile depuse.

Din punct de vedere al tendintei de crestere eficienta optima (pe plan dinamic) se disting doua tipuri de sisteme:

sisteme economice care au ajuns la o dezvoltare cantitativa
maxima si exista echilibru intre efecte si cerintele de piata,

deci cresterea eficientei presupune obtinerea de efecte cu consum minim,

- Sisteme economice in dezvoltare Ia care exista un ecart,

deci la care cresterea eficientei presupune obtinerea de

efecte maxime cu un anumit volum de resurse.

Eficienta economica a investitiilor nu se refera doar Ia luarea in
consierare a unei laturi a raportului efort/efect, ci trebuie analizate riguros si

puse in fasa toate eforturile si efectele unui proiect de investitii, pe

coordonatele mediului economic si a timpului.

Fig. 1.1. Raportul de eficienta pe coordonatele mediu

economic, timp

Desi eficienta investitiilor nu se poate confunda numai cu una din

laturile raportului efect/effort, totusi eficienta poate fi influentata prin optimizarea atat a resurselor cat si a rezultatelor investitionale, prin analizarea constanta a realizarii investitiei, din momentul luarii deciziei de a

investi, apoi pe perioada de exploatare si fructificare a acestei investitii,

pana la lichidarea sau scoaterea din functiune.