STABILIREA DIAGNOSTICULUI AFACERII

1. Diagnosticul global al afacerii

Definitia termenului de diagnostic

Acesta provine din limba greaca (diagnostikos) si reprezinta capacitatea de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare dupa manifestarile acestuia

Potrivit unui alt autor, diagnosticul corespunde unei capacitati de analiza si intelegere a performantei

Obiectul diagnosticului variaza in functie de scopul pentru care este elaborat.

Diagnosticul aplicabil unei afaceri reprezinta o etapa preliminara a procesului de stabilire a valorii, care, facand apel la procedeele specifice analizei, ofera posibilitatea cunoasterii caracteristicilor esentiale ale afacerii, identificarea starii diferitelor sisteme economico-financiare ale acesteia, a potentialului sau valorificat sau nevalorificat, precum si a influentarii acestor atribute de catre factorii externi, sectoriali si/sau macroeconomici.

Structura diagnosticului

Complexitatea demersurilor care ii sunt specifice indreptateste apelativul de diagnostic global.

Componentele diagnosticului global al afacerii trebuie sa raspunda tipului de factori de influenta, structurii functionale a intreprinderii, dar si scopului urmarit in evaluare. In literatura de specialitate, precum si in practica evaluarii afacerilor, se regasesc diverse structurari ale diagnosticului global.

Astfel, modelul CEMATT - societate de consultanta din Bucuresti, face referire la urmatoarele componente ale diagnosticului: financiar, al capacitatii de adaptare la cerintele pietii, tehnologic, al calitatii, al calitatii managementului general, al resurselor umane

In literatura de specialitate franceza se discuta despre urmatoarele diagnostice: al mediului intreprinderii (conjunctura, mediul comercial, mediul economic si financiar), rentabilitatea, solvabilitatea, finantarea

In sfarsit, in literatura si mai ales in practica evaluarilor anglo-saxone, rolul diagnosticului global, sau cel putin al unor componente deja enuntate, este mult diminuat, prezentand utilitate mai ales pentru metodele de randament, atunci cand trebuie estimat riscul sistematic (economic), respectiv cel financiar (dat de gradul de indatorare al afacerii). In linii mari, diagnosticul global se diferentiaza in diagnosticul: activitatii intreprinderii (importanta covarsitoare are diagnosticul financiar), al activitatii ramurii careia ii apartine afacerea (de exemplu, evolutia cererii, politica guvernamentala, rentabilitatea medie a capitalului, reglementarile legale, etc), al situatiei si evolutiei la nivel macroeconomic (de exemplu, riscul de tara, politic, de crestere economica, al ratei inflatiei, etc).

Toata aceasta expunere a urmarit sa demonstreze ca, in afara unor puncte cheie pentru activitatea intreprinderii, structura diagnosticului global este diferita si/sau nuantata de la caz la caz. Este evident ca diversitatea elementelor de luat in considerare a impiedicat formalizarea vreunui model de diagnostic. Aceasta cu atat mai mult cu cat se constata o evolutie a pietelor, a formelor de organizare a muncii, a tehnologiilor.

In ceea ce ne priveste, optam in lucrarea de fata pentru urmatoarea componenta a diagnosticului global:

Diagnostic macroeconomic

Diagnostic microeconomic

Diagnosticul macroeconomic se va referi la: rata inflatiei, rata dobanzii si evolutia cursului de schimb valutar.

Diagnosticul microeconomic va cuprinde urmatoarele diagnostice partiale, structurate pe functiile intreprinderii: juridic, comercial, tehnic, al resursei umane, financiar.

Trebuie precizat ca functia intreprinderii reprezinta grupul de operatii care participa la satisfacerea uneia dintre nevoile sale.

In cazul diagnosticului microeconomic vom aplica metoda SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats) = Punctele tari, Punctele slabe, Oportunitatile, Riscurile. Este una dintre metodele de diagnosticare cel mai des utilizata. Metoda SWOT permite identificarea trasaturilor cheie (oportunitati si riscuri) ale mediului care influenteaza activitatea intreprinderii si a performantelor intrinseci ale acesteia. Studiul celor din urma conduce la depistarea punctelor forte si a punctelor slabe ale activitatii.

In cadrul fiecarui diagnostic partial vom propune o lista de puncte care ar trebui examinate in vederea punerii diagnosticului. Desigur, aceasta lista nu este exhaustiva, dupa cum unele puncte ale sale pot fi eliminate. Alegerea punctelor de analiza trebuie sa se faca in functie de conjunctura economica, de specificul mediului si al afacerii evaluate, elemente care pot conferi importanta primordiala sau secundara unor elemente din aceasta lista.

Procedee de lucru

Procedeele de lucru trebuie alese in coerenta cu obiectivele diagnosticului enuntate mai sus, astfel incat sa raspunda urmatoarelor cerinte adresate acestuia:

sa descrie structurile intreprinderii si relatiile lor - diagnosticul global este in acest caz organic;

sa descrie activitatile specifice intreprinderii si procesele de transformare (prelucrare) - diagnosticul global este in acest caz functional;

sa descrie situatia actuala a intreprinderii, istoricul activitatii sale si evolutiile posibile - diagnosticul global este in acest caz strategic.

In opinia noastra, indiferent de scopul evaluarii si de specificul diagnosticelor partiale, procedeele de lucru sunt:

a)      culegerea informatiilor si selectarea celor semnificative pentru evaluare

Natura informatiilor si sursele corespunzatoare sunt:

interne: situatii financiare pe ultimii 3 ani, situatii si documente specifice fiecarei functii, chestionare de diagnostic si alte informatii obtinute din discutii cu personalul, cu conducerea, rapoarte ale unor experti care au colaborat cu intreprinderea (cenzori, cenzori externi independenti sau auditori contractuali, experti tehnici, juristi)

externe: apel la organismele publice la care este inregistrata intreprinderea (Registrul Comertului, Administratia Financiara, Camera de Comert), alte institutii si organisme (Comisia Nationala de Statistica, Banca Nationala a Romaniei), informatii privind sectorul de activitate al intreprinderii si informatii general-economice

b)      constatari pe teren pentru cunoasterea generala a afacerii si in special pentru observarea imobilizarilor corporale

c)      efectuarea unor descrieri, calcule sau comentarii ale evaluatorului consemnate in foi de lucru

d)      intocmirea pentru fiecare diagnostic partial a unei fise sintetice a diagnosticului in care se trec concluziile favorabile (oportunitati ale mediului si puncte forte ale intreprinderii) si concluziile nefavorabile (riscuri datorate mediului si slabiciuni ale intreprinderii)

Utilitatea diagnosticului global

Acesta permite:

stabilirea marimii primei de risc, utila in cadrul metodelor de randament, prin identificarea factorilor de risc externi (de politica vamala, monetara, fiscala; de tara; privind parghii macroeconomice: inflatia) si interni (lipsa actelor de proprietate, lipsa contractelor comerciale, personal nestimulat material)

elaborarea scenariilor de evaluare si a previziunilor utile in cadrul metodelor de randament

realizarea unor teste de coerenta intre diferitele diagnostice partiale, precum si intre concluziile diagnosticului global si evaluarea propriu-zisa a afacerii

verificarea corectitudinii si credibilitatii datelor contabile utilizate in evaluare, operatie necesara aplicarii metodelor patrimoniale

Componentele diagnosticului de evaluare

1. Diagnosticul juridic

Elementele de verificat in cadrul acestui diagnostic sunt prezentate schematic mai jos:

Diagnosticul comercial

Elementele de verificat in cadrul acestui diagnostic sunt prezentate schematic mai jos:

3. Diagnosticul tehnic

Elementele de verificat in cadrul acestui diagnostic sunt prezentate schematic mai jos:

4. Diagnosticul resursei umane

Elementele de verificat in cadrul acestui diagnostic sunt prezentate schematic mai jos:

5. Diagnosticul financiar

Acesta se stabileste prin prelucrarea informatiei contabile care se realizeaza prin instrumentele analizei financiare.

Cu toate ca obiectivele analizei financiare se caracterizeaza printr-o mare diversitate, in functie de interesele uneori divergente ale utilizatorilor, se pot totusi gasi trei directii comune ale analizei financiare:

a)        cunoasterea structurii financiare, a modului de combinare a resurselor de finantare si a efectelor acestor combinari asupra solvabilitatii, lichiditatii si autonomiei financiare a intreprinderii;

b)       studiul structurii activelor detinute de intreprindere, a alegerii facute in domeniul investitiilor sau operatiilor curente de exploatare, aptitudinii acestora de a fi rentabile (a avea randament).

c)        aprecierea performantelor, a rezultatelor financiare, a determinarii unor indicatori de randament care sa indice aptitudinea intreprinderii de a-si majora bogatia si de a controla eventuala volatilitate a rezultatelor sale.

Diagnosticul financiar stabilit in vederea evaluarii afacerii se incadreaza in sfera analizei realizate pe baza bilantului contabil care vizeaza stabilirea unui diagnostic financiar extern.

Apreciem ca diagnosticul de evaluare este stabilit mai degraba intr-o perspectiva ofensiva decat defensiva, urmarindu-se mai ales conturarea unor trenduri viitoare, anticipari ale evolutiei activitatii afacerii de evaluat cu toate variabilele care o definesc.

Consideram ca cele trei obiective ale analizei financiare in general trebuie urmarite de orice evaluator atunci cand stabileste diagnosticul financiar al afacerii de evaluat. Putem aprecia ca marja de interventie a acestuia este extrem de mare, fiind la latitudinea sa alegerea instrumentelor de analiza financiara (tablouri sintetice sau indicatori). Trebuie spus ca, in general, analiza financiara realizata in scopul evaluarii afacerii opteaza pentru un anumit set de indicatori.

Analiza pe baza indicatorilor a aparut cu un secol in urma, fiind dezvoltata de banci, care au fost, de altfel, primii utilizatori ai informatiei financiare. Ulterior, folosirea acestora a luat amploare, fiind considerati un instrument util si rapid de apreciere a situatiei financiare a intreprinderilor si de catre alti utilizatori ai informatiei financiare. Importanta indicatorilor de analiza este relevata si de urmatoarea apreciere: ratele (indicatorii determinati pe baza unor rapoarte) pot furniza un profil al intreprinderii, al particularitatilor economice si avantajelor competitive, precum si al caracteristicilor de exploatare, finantare si investitionale specifice

Alegerea si ierarhizarea acestora se face in functie de mai multi factori, printre care amintim:

orientarea nationala si/sau regionala (impusa de gradul de dezvoltare economica, traditii), care poate acorda importanta mai mare indicatorilor de rentabilitate/ profitabilitate (cazul tarilor anglo-saxone si a SUA) ori celor patrimoniali (cazul Frantei);

scopul evaluarii;

In cazul cotarii la bursa primeaza informatiile si indicatorii dupa care investitorii de pe piata de capital pot aprecia rentabilitatea afacerii, in timp ce in cazul vanzarii-cumpararii afacerii, gama de indicatori utilizati este mai larga (patrimoniali, de rentabilitate /profitabilitate, echilibru financiar).

utilitatea diagnosticului financiar pentru etapa de aplicare a metodelor de evaluare;

In cazul aplicarii metodelor patrimoniale de evaluare, diagnosticul financiar nu are aceeasi importanta ca si in cazul aplicarii metodelor de randament, cand indicatorii calculati pe datele istorice orienteaza previziunile de activitate, ajuta la estimarea primei de risc, permit chiar calculul unor valori de randament (cash-flow-uri). Se deduce din cele expuse ca dintre categoriile de indicatori ce pot fi utilizati se va acorda prioritate celor de rentabilitate/profitabilitate, importanta secundara avand cei ai echilibrului financiar, ai structurii activelor/pasivelor.

informatiile puse la dispozitia evaluatorului, care este un utilizator extern si care poate cere/primi anumite documente financiare, conform contractului de evaluare incheiat cu clientul;

rezultatele unor cercetari care au stabilit puterea informationala a indicatorilor;

judecata profesionala a celui care realizeaza diagnosticarea si evaluarea;

eliminarea redundantelor care pot sa apara in cazul utilizarii unui numar mare de indicatori.

In ceea ce ne priveste, am optat pentru un set de indicatori, pe care ii consideram semnificativi in vederea stabilirii unui diagnostic financiar pertinent. Indicatorii, in numar de 30 vor fi grupati in urmatoarele categorii:

indicatorii situatiei patrimoniale

indicatorii echilibrului financiar

indicatorii nivelului activitatii si al rezultatelor

Indicatorii situatiei patrimoniale se refera la importanta sau structura activelor si pasivelor, la relatia de marime dintre active si datorii cu acelasi grad de exigibilitate.

Indicatorii echilibrului financiar includ valori absolute sau rapoarte care sugereaza marimea si costul resurselor de finantare, alocarea unor resurse la nevoi asemanatoare ca natura si exigibilitate, precum si viteza de rotatie a principalelor active si datorii curente, care influenteaza modul de realizare a echilibrului financiar global.

Indicatorii nivelului activitatii si al rezultatelor reflecta nivelul, potentialul si eficienta activitatii operationale (curente) a intreprinderii.

Indicatorii vor fi insotiti, acolo unde detinem informatii, de valoarea optima (standard) urmarita de analistii financiari (banci, alte institutii financiare). In lipsa acestui etalon de comparatie sau alaturi de el sugeram compararea valorilor indicatorilor calculati pentru afacerea de evaluat cu media sectorului din care aceasta face parte. O alta modalitate de apreciere a valorii indicatorilor specifici afacerii, in vederea depistarii punctelor sale slabe sau forte, este comparatia in dinamica, pe cel putin trei exercitii anterioare.

O ultima remarca ce se impune este aceea ca nu are semnificatie interpretarea izolata a unui indicator, ci aprecierea sa in corelatie cu cei care il influenteaza in mod direct, ori cu cei al caror efect il reprezinta sau cei alaturi de care permite realizarea unui subobiectiv al analizei financiare (de exemplu, politica financiara, costul resurselor, politica de investitii). In alegerea setului de indicatori pe care il propunem am tinut seama de acest aspect si este pus in evidenta in tabel la coloana de observatii.