ANALIZA UTILIZARII PAMANTULUI - agricultura si silvicultura

ANALIZA UTILIZARII PAMANTULUI

1. Analiza folosirii pamantului in agricultura si silvicultura

2. Analiza folosirii suprafetelorconstruite

Pamantul este un factor indispensabil proceselor de productie din agricultura si silvicultura si suport pentru desfasurarea activitatii pentru agentii economici din celelalte ramuri de activitate.

Caracterul limitat al pamantului obliga la o analiza a folosirii acestui factor de productie, atat in cazul exploatatiilor agricole, cat si in cazul unitatilor neagricole.

1. Analiza folosirii pamantului in agricultura si silvicultura.

Pamantul in agricultura, cunoscut si sub denumirea de fond funciar reprezinta totalitatea terenurilor libere sau acopeite de vegetatie si culturi, constructii, ape interioare in limitele hotarelor unei exploatatii agricole.

Ca o particularitate a acestui factor de productie este faptul ca el nu se uzeaza in timpul exploatarii, ci dimpotriva, printr-o exploatare rationala isi sporeste potentialul de productie.

Utilizarea pamantului in agricultura si silvicultura vizeaza urmatoarele laturi:

- utilizarea extensiva;

- utilizarea rationala;

- utilizarea intensiva.

Utilizarea extensiva a pamantului agricol se caracterizeaza prin neluarea in cultura a intregii suprafete cultivabile, prin practicarea unei structur de culturi extensive, bazandu-se, in principal, pe fertilitatea naturala a solului, care, in conditii concrete de loc si timp, poate asigura necesarul de produse agricole cu o rentabilitate superioara datorita volumului redus de cheltuieli materiale si de munca vie.

Utilizarea rationala a pamantului agricol inseamna atragerea in circuitul agricol a intregii suprafete cultivabile si realizarea unei structuri de productie care sa imbine culturile intensive cu cele extensive in vederea asigurarii necesarului de produse agricole, cu un consum de factori de productie materiali sau de munca manuala capabili sa determine o crestere a fertilitatii naturale a solului.

Utilizarea intensiva a pamantului presupune organizarea procesului de productie agricola pe baza unei structuri a culturilor unde predomina cele intensive si care sa sporeasca suprafata recoltata in raport cu cea cultivabila, prin culturi succesive, intercalate, ascunse, astfel incat productia bruta obtinuta la unitatea de suprafata sa fie cat mai mare, in vederea asigurarii necesarului de produse agricole.

Aprecierea folosirii pamantului in agricultura si silvicultura se se face pe baza unui sistem de indicatori, intre care enumeram:

Structura terenului pe categorii de folosinta, cunoscuta si sub denumirea de modul de folosinta al terenului:

in care:

Si reprezinta suprafata dintr-o categorie de folosinta;

St -     suprafata totala de care dispune o unitate agricola.   

Categoriile de folosinta pot fi grupate in doua grupe:

terenul agricol compus din arabil, pasuni naturale, fanete naturale, vii si pepiniere viticole, pomi si pepiniere pomicole si arbusti fructiferi;

- terenul neagricol unde sunt incluse suprafetele cu paduri, ape, balti si stufaris, drumuri, curti si cladiri si alte terenuri neproductive.

Structura terenului arabil pe culturi:

in care:

Sci reprezinta suprafata ocupata de o anumita cultura;

Sa -     suprafata arabila a unitatii.

Ponderea suprafetei amenajata pentru irigat in total teren agricol:

in care:

Sir reprezinta suprafata amenajata pentru irigat;

Sag - suprafata agricola a unitatii.

Coeficientul de folosire a suprafetei arabile:

in care Sr reprezinta suprafata recoltata care se stabileste prin insumarea suprafetei ocupate cu culturi de toamna si cu ierburi perene din anii anteriori (Sct), cu suprafata ocupata cu culturi de primavara (Scp), cu suprafata ocupata cu culturi succesive (Scs), cu suprafata cu culturi intercalate (Scint), cu suprafata cu culturi ascunse (Scas), cu suprafata reinsamantata (Scrin) si din care se scade suprafata calamitata in timpul iernii (Scl) si cea calamitata din primavara pana la recoltare (Sclv) denumita si suprafaaa calamitata in timpul vegetatiei.

Timpul mediu de ocupare a terenului cu culturi:

in care:

Si reprezinta suprafasa detinuta de o anumita cultura;

Ti - timpul in care respectiva cultura ocupa terenul, adica intervalul in zile de la semanat la recoltare.

Gradul de ocupare a fortei de munca in agricultura:

in care:

tz reprezinta timpul mediu lucrat in agricultura exprimat in zile;

td - timpul disponibil pe un an si persoana exprimat in zile.

Productia de energie la unitatea de suprafata:

in care:

Si reprezinta suprafata pe culturi;

Ki - valoarea energetica a produsului ,,i

ri - randamentul la ha pe culturi.

Atunci cand se face analiza folosirii pamantului agricol se va tine seama de nivelul ce trebuie atins de indicatorii mai sus mentionati pentru a caracteriza tipul de utilizare.

Astfel, se apreciaza ca o unitate foloseste intensiv pamantul agricol daca:

- terenul arabil detine peste 75 la suta din total teren;

- viile si pomii reprezinta fiecare mai mult de 3,5 la suta;

- ponderea plantelor industriale plus legumele si cartofii, orezul si alte culturi cu grad ridicat de intensivitate sa depaseasca 10 la suta din terenul arabil;

- coeficientul de folosire a suprafetei arabile sa fie mai mare de 1,2;

- forta de munca sa aiba un grad de ocupare de peste 80 la suta;

- timpul mediu de ocupare a terenului sa fie de cel putin 13

0,85 din timpul cuprins intre ingheturile taarzii din primavara si brumele timpurii din toamna.

- productia de energie la unitatea de suprafata trebuie sa respecte relatia:

in care:

E reprezinta necesarul anual de energie pentru o persoana adulta;

Sn - suprafata necesara pentru a produce hrana pentru o persoana adulta, care este functie de progresul tehnic in agricultura si care se aproximeaza de catre FAO la 0,35 ha;

Ke - coeficientul de utilizare a energiei, stabilit ca diferenta intre unu si pierderile prin pastrare, depozitare etc.

Eficienta folosirii pamantului se apreciaza prin intermediul urmatorilor indicatori:

Profitul brut la hectar:

in care:

Pb reprezinta profitul brut la hectar;

Pbv - profitul brut total obtinut in productia vegetala;

S - suprafata agricola a unitatii.

Productia exercitiului la hectar:

in care:

qe reprezinta productia exercitiului (globala) la hectar;

Qv- productia exercitiului obtinuta in sectorul vegetal.

Valoarea adaugata la hectar:

in care:

Vav reprezinta valoarea adaugata in sectorul vegetal;

S - suprafata agricola a unitatii.

2. Analiza folosirii suprafetelor construite

La agentii economici la care pamantul este doar suport pentru derularea activitatii, in aprecierea folosirii pamantului se va urmari structura suprafetelor de productie prin calcularea urmatorilor indicatori:

Ponderea suprafetei productive in suprafata construita (gp):

in care:

St reprezinta suprafata totala de care dispune o firma;

Sp- suprafata productiva (ocupata de obiectivul economic).

Ponderea suprafetei acoperita (ocupata) de utilaje in suprafata productiva (ga):

in care Sau repreyinta suprafata ocupata de utilaje si instalatii.

Cresterea ponderii suprafetei productive in suprafata construita si a pondrii suprafetei ocupata de utilaje si instalatii in suprafata productiva presupune o mai buna folosire a terenului.

Utilizarea intensiva a suprafetei se apreciaza prin intermediul indicatorului denumit ,,randament pe unitatea de suprafata', adica valoarea productiei ce revine pe unitatea de suprafata.

Pentru a pune in evidenta influenta suprafetelor construite, a structurii acestora, a incarcaturii cu utilaje si a folosirii lor extensive si intensive asupra productiei se utilizeaza urmatorul model determinist:

unde

St reprezinta suprafata totala construita;

gp - raportul dintre suprafata productiva si cea construita;

ga - raportul dintre suprafata acoperita de utilaje si cea productiva;

tu timpul mediu de folosire a unui utilaj;

iu numarul de utilaje ce revin pe unitatea de suprafata;

r - randamentul orar pe un utilaj.

- Diferenta intre pamant ca factor de productie in unitatile agricole si cele neagricole.

- Indicatiri utilizati in apreciarea Folosirii intensive, extensive si rationale a pamantului in agricultura.

- Sistemul de indicatorii pe baza carora se apreciaza folosirea suprafetelor la agentii economici din afara agriculturii.

- Relatia de legatura dintre folosirea suprafetelor de productie si volumul activitatii unei firme.