TRIFOIUL ALB - Samanta si semanatul

TRIFOIUL ALB

(Trifolium repens)

Importanta economica

Cercetarile de aprofundare din domeniul producerii azotului pe cale simbiotica la leguminoase au inceput din anul 1941, o data cu introducerea tehnicii cu gaze cromatografice de reducere a acetilenei, pentru testarea capacitatii de fixare a azotului pe cale simbiotica a azotului atmosferic. De fapt, fenomenul de producere a azotului pe cale simbiotica a fost intuit de mai multi cercetatori cu secole in urma, care au sesizat ca in pajistile naturale in care sunt prezente leguminoasele perene gramineele se dezvolta mai bine si sunt mai valoroase calitativ. in aceste pajisti leguminoasa perena cea mai des intalnita si cea mai valoroasa este trifoiul alb.

Trifoiul alb are cateva caracteristici distincte. In primul rand este o leguminoasa stolonifera de lunga perenitate. Sistemul radicular este constituit din radacini pivotante relativ superficiale, prevazute cu numeroase radacini adventive care se formeaza pe parcursul intregului an. Tulpina este taratoare si din nodurile acesteia se dezvolta numeroase radacini adventive care conduc la formarea continua de noi plante, fapt ce explica perenitatea ridicata a speciei. Cand solul este relativ bine aprovizionat cu apa, pe radacini se formeaza numeroase nodozitati care se refac la intervale de 3-4 saptamani, pe tot parcursul perioadei de vegetatie, cand temperaturile sunt mai mari de 7-8C; in aceste conditii trifoiul alb produce cantitati importante de azot simbiotic, o parte din aceasta fiind utilizat de gramineele perene cu care convietuiesc in pajistile naturale sau in amestecurile semanate. Sub acest aspect cercetarile intreprinse la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat ca o tona de substanta uscata de trifoi alb produce pana la 30-35 de kg de azot simbiotic, o patrime din acesta fiind azot simbiotic remanent.

Trifoiul alb are o mare plasticitate ecologica, motiv pentru care se poate extinde in cultura, pentru producerea furajului, pe soluri a caror pH este cuprins intre 5,5 si 8,0, unde temperatura medie anuala depaseste 7,0C, iar precipitatiile medii anuale sunt de 550-800 mm

Trifoiul alb are un grad ridicat de variabilitate, cu particularitati morfologice distincte, in tara noastra sunt prezente trei tipuri de trifoi alb si anume: silvestris, care este prezent mai ales in pajistile naturale, giganteum de tip Ladino, cu o perenitate mai scurta si hollandicum, care este o varietate intermediara. Pentru tara noastra au importanta cu precadere tipurile silvestris si hullandicum.

Trifoiul alb se cultiva intotdeauna in amestecuri intensive cu graminee perene exploatate prin pasunat. Cercetarile intreprinse in tara noastra in ultimele doua decenii, cu amestecuri constituite din trifoi alb (tipul hollandicum) si graminee perene (mai ales cu raigras peren si golomat) au evidentiat niveluri de productie cuprinse intre 8 si 10 t/ha (substanta uscata), in zonele colinare umede si 6-9 t/ha in zonele colinare cu veri relativ secetoase. Pe solurile fertile din Campia Romana, sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului, in regim irigat, amestecurile constituite din trifoi alb si graminee perene au dat productii, pe media anilor I-V de vegetatie, cuprinse intre 12 si 14 t/ha substanta uscata, respectiv 70-80 t/ha masa verde. Valoarea nutritiva a acestor amestecuri este foarte ridicata, 1 kg de substanta uscata continand 0 - 1,0 U. N., iar continutii) in proteina bruta depasind 19-20%.

Trifoiul alb este folosit si pentru imbunatatirea pajistilor naturale prin suprainsamantare. Este bine cunoscut faptul ca in Noua Zeelanda, unde trifoiul alb este leguminoasa perena cea mai importanta, pajistile naturale care sunt extinse pe suprafete mari sunt imbunatatite prin suprainsamantari, la intervale de 5-6 ani, cu samanta de trifoi alb (2 kg/ha), operatiune realizata cu aviatia.

Din aceste cateva idei rezulta importanta mare pe care o are trifoiul alb in imbunatatirea pajistilor naturale si pentru constituirea amestecurilor intensive cu graminee perene destinate exploatarii prin pasunat, care este modalitatea cea mai economica de valorificare.

Soiuri de trifoi alb

Origine, istoric, raspandire, sistematica

Trifoiul alb (Trifoliutn repens) are ca zona de origine Orientul Apropiat, de unde s-a raspandit in Italia si Olanda la sfarsitul secolului al XVI-lea, zone de unde apoi a trecut in celelalte tari din vestul si centrul Europei, iar in secolul al XVII-lea a ajuns si in tarile din nordul Europei. La inceputul secolului XIX trifoiul alb a fost introdus in America de Nord, iar de aici a trecut apoi si in America de Sud; astfel, la sfarsitul secolului al XlX-lea era raspandit in toate zonele ecologice favorabile acestei specii.

In Romania, trifoiul alb a patruns in secolul al XIX-lea in Transilvania, de unde s-a extins si in alte regiuni. Suprafata cultivata cu trifoi alb pe glob variaza intre 30 si 40 milioane hectare; suprafetele cele mai mari se gasesc in America de Nord, Europa de Vest si Noua Zeelanda.

Specia de trifoi alb (Trifolium repens) din punct de vedere sistematic cuprinde mai multe varietati si forme:

Trifolium repens var. silvestris, caracterizat prin plante de taiie mica, foliole mici, petiol scurt si este cunoscut si sub denumirea de tip "de pasune');

- Trifolium repens, var. hollandicum, de talie intermediara, este varietatea cea mai raspandita, fiind reprezentata prin cele mai multe soiuri in cultura;

- Trifolium repens, var. giganteum (sau Ladino), de talie inalta, cu foliolele mari si petioluri lungi; este un component de baza in cadru! structurii amestecurilor pentru cultura intensiva a pajistilor temporare.

Obiectivele programului de ameliorare la trifoiul alb in Romania

In lucrarile de ameliorare ale trifoiului alb se urmareste crearea de soiuri sintetice cu capacitate ridicata de productie la furaj si samanta, cu o buna calitate a furajului si cu o buna adaptabilitate la conditiile de mediu biotic si abiotic.

In acest scop se au in vedere urmatoarele: selectia unor genotipuri cu internodii scurte, respectiv marirea numarului de noduri si implicit cresterea numarului de lastari vegetativi si generativi, cresterea inaltimii plantelor, mai ales la tipul silvestris si hollandicum, imbunatatirea uniformitatii infloritului, reducerea continutului in substante antinutritive, competitivitate in amestecuri, precum si imbunatatirea perenitatii, a rezistentei la pasunat, imbunatatirea rezistentei la iernare, boli si daunatori.

Metode folosite in ameliorarea trifoiului alb

Metodele folosite in ameliorarea trifoiului alb tin cont de particularitatile genetice ale acestei specii, care este alogama autotetraploida (2n=32, x=8), la care au aparut si forme autohexaploide (2n=48, x=8).

Metoda consacrata si pentru trifoiul alb este aceea de creare de soiuri sintetice prin metoda polycross. Componentele soiurilor sunt stabilite pe baza selectiei pe grupe de familii, ceea ce presupune studierea descendentelor mai multe generatii si testarea capacitatii combinative generale in polycross. Trifoiul alb fiind o planta la care inmultirea vegetativa (donarea) da rezultate foarte bune, la realizarea soiurilor sintetice pot fi folosite clone, nu familii. in general, pentru o buna uniformitate a soiului se apreciaza ca numarul de 4-6 clone parentale este suficient, totusi eforturile de selectare a unui numar mai mare de componente (clone, familii) pot fi o piedica in calea vulnerabilitatii genetice.

Pentru testarea capacitatii combinative generale se poate utiliza si metoda "top-cross', metoda ce consta la utilizarea unui soi tester.

2.4. Prezentarea soiurilor de trifoi alb create in Romania

In tara noastra programul de ameliorarea trifoiului alb este coordonat de catre Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Pajistilor Brasov, in colaborare cu Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Timisoara si Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj-Napoca.

Eforturile depuse in ameliorarea acestei specii au fost concretizate prin inregistrarea a 5 soiuri: Magurele 1, Dacia, Miorita, Carpatin si Carmen.

Magurele 1 este un soi creat la I.C.D.P. Brasov (M. Krauss) si a fost inregistrat in anul 1984. Soiul Magurele 1 apartine tipului hollandicum. Magurele 1 este un soi ce realizeaza o productie de 9-10 t/ha substanta uscata, cu o buna rezistenta la iernare. Realizeaza productii ridicate de samanta (300-350 kg/ha). Este un soi care s-a extins in cultura in amestecurile de pajisti cu soiuri de graminee semitardive in zona coli-nara umeda. Da rezultate bune si in conditii de irigare.

Dacia a fost creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (M. Savatti) si inregistrat in anul

Soiul Dacia apartine tipului giganteum. Are o perioada mai lunga de vegetatie fata de soiul Magurele 1, este rezistent la iernare si seceta, are un potential ridicat de productie de furaj si samanta. Este recomandat in amestecuri cu soiuri de graminee perene exploatate prin pasunat.

Miorita, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu si M. Neagu) si inregistrat in anul 1989. Soiul Miorita apartine tipului hollandicum. Este un soi semitimpuriu, are o buna rezistenta la iernare si seceta si realizeaza productii ridicate de furaj si samanta.
Miorita este un soi recomandat pentru amestecuri ce se exploateaza prin pasunat.

Carpatin, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu) si inregistrat in anul 1996. Apartine tipului silvestris, are foliole mici, stoloni scurti si este pretabil pentru exploatarea prin pasunat in zonele mai inalte. Soiul Carpatin are un potential ridicat de fructificare.

Carmen, creat la S.C.D.P. Timisoara (N. Dragomir si A. Oros) si a fost inregistrat in anul 1996. Soiul Carmen este intermediar intre hollandicum si giganteum si se caracterizeaza prin aceea ca are o foarte buna rezistenta la conditiile de mediu. Carmen este un soi semitardiv si este recomandat pentru folosinta mixta. Valorifica foarte bine conditiile de irigare.

2.5. Metodica si tehnica producerii de samanta la trifoiul alb

La trifoiul alb, ca si la celelalte plante furajere, se are in vedere mentinerea valorii biologice a soiurilor de-a lungul generatiilor de multiplicare a semintei. Principalele verigi ale procesului de productie de samanta sunt urmatoarele:

1. Campul de mentinere a clonelor. Acest camp se poate realiza in doua variante:

- mentinerea vegetativa a clonelor componente ale unui soi, situatie in care ele se pot planta invecinat;

- mentinerea clonelor in campuri izolate in spatiu la distanta minima de 200 m una de alta, varianta mai greu de realizat.

Prin producerea de samanta pentru mai multi ani (2-3) se poate realiza mai usor aceasta etapa.

Campul de polycross se alcatuieste cu clonele din campul de mentinere sau din samanta. Se amplaseaza randomizat in scopul realizarii unei panmixii totale.

Campul de Prebaza se alcatuieste cu samanta din campul polycross. Participarea componentelor soiului poate fi egala sau diferentiat, intr-un procent stabilit de creatorul soiului. Se realizeaza in camp izolat in spatiu.

4. Campul de Baza se realizeaza cu samanta din campul de Prebaza in unitati specializate in producerea de samanta.

5. Campul de samanta Certificata se realizeaza cu samanta rezultata in campul de Baza.

Tabelul 26

Conditii de aprobare in camp la trifoiul alb

Conditiile de aprobare in camp la trifoiul alb (tabelul 26) pentru toate categoriile biologice sunt similare cu cele prezentate la trifoiul rosu; astfel, se impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani, nu se admit mai mult de 0 % seminte din alte specii. Distanta de izolare este aceeasi la categoriile biologice Prebaza si Baza si anume 200 m la loturile cu suprafata mai mica de 2 ha, sau 100 m, la loturile cu suprafata mai mare de 2 ha, distante care la samanta Certificata se reduc la 100 si 50 m, in aceleasi conditii.

Tabelul 27

Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, seminte Prebaza si Baza

Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si Baza limiteaza la 0 % impurificare cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de 5 seminte din Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus (tabelul 27). Pentru samanta Certificata se admite o puritate fizica de 97% si germinatia de 80% (tabelul 28).

Tabelul 28

Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, samanta Certificata

a)

b)

Exigentele trifoiului alb pentru samanta fata de conditiile ecologice

Desi trifoiul alb are o plasticitate ecologica remarcabila cantitati economice de samanta se obtin pe soluri relativ fertile si permeabile, a caror pH se inscrie intre 6 si 7,8. Se cere ca in perioada infloritului in stratul biologic activ (0-30 cm) solul sa fie aprovizionat cu apa in proportie de cel putin 60% din capacitatea de camp si in acelasi timp sa fie prezente multe zile senine, relativ calde care asigura secretii abundente de nectar, care atrage insectele polenizatoare, cand florile sunt fecundate in proportie mare.

Majoritatea cercetatorilor considera trifoiul alb o planta de zi lunga, in care foto-perioada favorabila sa fie combinata cu temperaturi care pe parcursul infloritului sa depaseasca 23-25C ziua si 15C noaptea, iar umiditatea relativa a aerului sa fie de cel putin 50%. Sub aceste aspecte exigentele trifoiului alb sunt satisfacute pe areale in care in sezonul rece din precipitatii se acumuleaza peste 250 mm, iar in perioada de vegetatie precipitatiile medii depasesc 350 mm.

La trifoiul alb nu s-a semnalat fenomenul de proliferare a lastarilor nici in zonele relativ umede, dar la coasa I, mai ales in primaverile umede si reci, proportia de lastari generativi este modesta; in aceste conditii se cer luarea unor masuri tehnologice care vor fi prezentate in subcapitolele urmatoare.

Biologia infloritului si polenizarea trifoiului alb

Pentru a rasari trifoiul alb are nevoie de 150-170C si de o cantitate de apa ceva mai mare decat lucerna.

Parcurgerea primelor faze de crestere a trifoiului alb are loc dupa schema mentionata la trifoiul rosu; in a doua jumatate a toamnei, cand semanatul se face la sfarsitul verii, din mugurii de pe colet se formeaza lastarii taratori, respectiv stolonii, din care ulterior se diferentiaza lastarii verticali, vegetativi si generativi. Pentru a se ajunge in faza de 3-4 lastari, plantele au nevoie de 1000-1300C. in aceste conditii in zonele irigate din Campia Dunarii, sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului aceste faze de vegetatie sunt parcurse pana la sfarsitul toamnei, iar la desprimavarare numarul de lastari este egal cu cel de la intrarea plantelor in iarna, motiv pentru care in anul I de vegetatie se pot obtine productii mari de samanta; in primaverile cu temperaturi nu prea ridicate pana la inceputul lunii aprilie, plantele pot forma noi lastari, care sunt generativi si concura la obtinerea unor productii mai mari de samanta.

Cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare fazele mentionate mai sus se parcurg pana la mijlocul verii; in aceste conditii, in anul I de vegetatie plantele dezvolta si lastari generativi care insa infloresc pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar productia de samanta obtinuta este mica; in aceasta situatie samanta se produce incepand din anul II de vegetatie. Pentru cresterea eficientei lotului semincer de trifoi alb, s-a incercat si insamantarea acestuia sub plante protectoare (ovaz etc), care dau productii economice pe parcursul anului I de vegetatie al trifoiului alb, dar in anii umezi de regula planta protectoare se dezvolta luxuriant si trifoiul alb este stanjenit; din aceasta cauza se prefera semanatul trifoiului alb pentru producerea semintei in cultura pura.

In amandoua situatiile cele mai favorabile conditii pentru inflorit si formarea semintei se intalnesc din a doua jumatate a lunii iunie si pe parcursul lunii iulie.

Inflorescentele trifoiului alb sunt grupate in capitule globuloase de culoare alba; in conditii favorabile de mediu numarul de capitule la m² oscileaza intre 450 si 550 iar numarul de pastai pe capitul este de 80-120.

Trifoiul alb este o specie alogama entomofila, iar polenizarea se face mai ales de catre albina melifera; pentru o polenizare eficienta stupii de albine se instaleaza in apropierea lotului semincer de trifoi alb, asigurandu-se pentru fiecare hectar 3-4 stupi.

Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei

Aspectele cu privire la cunoasterea mai intima a biologiei trifoiului alb au fost abordate de cercetarea stiintifica, in masura mai mica decat la lucerna si trifoi rosu. Au fost obtinute cateva rezultate interesante care se refera la cunoasterea potentialului de rezistenta la ger a plantelor in faze timpurii de vegetatie, in situatia in care semanatul s-a facut la sfarsitul verii si inceputul toamnei. Studiile de aprofundare intreprinse in fitotron la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat rezistenta remarcabila la ger in situatia in care de la semanat la intrarea in iarna s-au acumulat 1000-1300C; in acest interval termic potentialul de rezistenta la ger a plantelor tinere de trifoi alb este cu ceva superior trifoiului rosu, plantele suportand geruri repetate de -23-25C fara strat de zapada.

Se poate afirma si in cazul trifoiului alb ca aceasta specie este mai degraba o cultura de toamna.

Cunoasterea acestui aspect biologic a condus la posibilitatea insamantarii trifoiului alb la sfarsitul verii si inceputul toamnei cand, in zonele favorabile, in anul I de vegetatie se pot realiza productii mari de samanta, spre deosebire de tehnologia traditionala in care samanta se produce incepand din anul II de vegetatie, deci se pierde un an. Acest deziderat se poate realiza in exclusivitate in zonele foarte favorabile si mai ales in regim irigat unde sunt asigurate conditii optime pentru rasarirea si dezvoltarea plantelor pana la intrarea in iarna.

Alte cercetari, care au o importanta practica remarcabila, au adus precizari utile pentru cunoasterea mai intima a cerintelor plantelor pentru apa, elemente nutritive, spatiului de nutritie, alegerea perioadei optime de inflorire si fructificare etc.

Zonarea ecologica a trifoiului alb pentru samanta

Trifoiul alb fiind o specie mezohigrofila, producerea de samanta se organizeaza in loturi semincere situate in zone colinare cu veri moderat de calde, cat si in sudul tarii in regim irigat, pe soluri permeabile cu o capacitate sporita de retinere a apei, unde temperatura medie multianuala este mai mare de 10 -10,5 C si cu precipitatii medii anuale de 600-700 mm, din care in perioada lunilor aprilie-august sa cada cel putin 300 mm.

Tinand seama de aceste exigente cat si de cerintele precizate in subcapitolele precedente, pentru organizarea loturilor semincere de trifoi alb pot fi apreciate ca favorabile urmatoarele zone:

* Zona foarte favorabila cuprinde: Campia Dunarii, sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului, in care loturile semincere de trifoi alb se organizeaza in exclusivitate in unitati agricole cu posibilitati de irigare; in aceste areale, productii mari se obtin pe cernoziomuri, soluri aluvionare si soluri brun roscate cu pH de peste 6,5.

* Zona favorabila pentru producerea semintei de trifoi alb se intalneste in partea de sud-vest a Campiei Banatului, in partea de nord-vest a tarii si in centrul Campiei Transilvaniei, pe soluri brun-roscate, pe soluri aluvionare si pe cernoziomuri, in regim neirigat.

* Zona mediu favorabila se intalneste pe solurile fertile din centrul si nordul Moldovei, unde precipitatiile medii multianuale nu depasesc 700-750 mm si temperatura anuala este mai mare de 9 - 9,5C.

Locul trifoiului alb in cadrul asolamentului

Alegerea plantei premergatoare pentru trifoiul alb vizeaza in principal doua obiective: in primul rand eliberarea terenului cat mai de timpuriu posibil, pentru favorizarea acumularii in sol a unor cantitati mai mari de apa pana la insamantarea lotului semincer si in masura egala executarea lucrarilor solului in perioade cu conditii favorabile de umiditate; sub aceste aspecte trifoiul alb este mai exigent decat trifoiul rosu si lucerna.

Aceste exigente sunt satisfacute mai ales cand premergatoarea este o cultura furajera anuala care elibereaza terenul pana la mijlocul lunii iunie, cat si cerealele de toamna si de primavara. Aceste premergatoare satisfac exigentele trifoiului alb si in situatia in care semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei.

Nu sunt bune premergatoare pentru trifoiul alb culturile prasitoare, cu exceptia cartofilor timpurii care ofera conditii favorabile pentru infiintarea loturilor semincere de trifoi alb cand acesta se insamanteaza la desprimavarare.

In zonele colinare in care semanatul loturilor semincere se face la desprimavarare sub plante protectoare, dintre acestea sunt indicate mai ales ovazul recoltat pentru furaj in faza de lapte-ceara sau pentru boabe si orzoaica de primavara; in aceste situatii plantele protectoare se seamana cu norme de samanta reduse cu 30-35%.

Dupa intoarcerea loturilor semincere de trifoi alb culturile postmergatoare cele mai indicate sunt prasitoarele care se insamanteaza pe parcursul lunii aprilie, respectiv porumbul pentru boabe si furaj; incepand din anul al doilea dupa intoarcerea lotului semincer de trifoi alb pot fi incluse in asolament si sfecla de zahar si furajera etc.

Revenirea lotului semincer pe acelasi teren este posibila dupa o perioada minima de patru ani.

Utilizarea ingrasamintelor si amendamentelor

Trifoiul alb este foarte exigent fata de continutul solului in fosfor mobil. Productii mari de samanta de trifoi alb sunt posibile cand la infiintarea lotului semincer solul contine 9-10 mg fosfor mobil la 100 g; exigentele mai mari fata de lucerna si trifoi rosu se explica prin sistemul radicular superficial care valorifica acest element din stratul biologic activ al solului (0-40 cm). Calculul necesarului de ingrasamant fosfatic se face dupa formula mentionata la lucerna. in lipsa datelor de cartare agrochimica in aprecierea dozei de ingrasamant fosfatic se tine seama de nivelul dozelor aplicate plantelor premergatoare si de tipul de sol. In aceste conditii dozele de ingrasaminte fosfatice care se aplica la infiintarea lotului semincer sunt de P_50-60 (P₂ O₅) pe cernoziomuri si P_70-90 pe restul tipurilor de sol. Dat fiind faptul ca lotul semincer de trifoi alb se exploateaza mai multi ani, dozele mentionate mai sus se repeta din doi in doi ani. ingrasamantul fosfatic se administreaza sub aratura, la infiintare, sau pe cuvertura pe parcursul sezonului rece, in anii urmatori.

Trifoiul alb este exigent si fata de continutul solului in potasiu mobil, care este necesar sa fie de cel putin 17 mg/100 g de sol (stratul de 0-30 cm); pe solurile acide deficitare in acest element calcularea dozei de ingrasamant potasic se face dupa formula mentionata la trifoiul rosu, iar in lipsa datelor de cartare agrochimica se aplica, la infiintare si apoi din doi in doi ani K₅₀.₇o (K₂0).

Interventia cu ingrasaminte azotate nu este indicata nici pe solurile sarace in acest element, dat fiind faptul ca in conditii favorabile de umiditate si temperatura trifoiul alb asigura exigentele plantelor pentru azot pe cale simbiotica.

Cand premergatoarea este cartoful timpuriu, interventia cu ingrasaminte fosfatice si potasice nu este necesara pe tot parcursul mentinerii lotului semincer in cultura.

Amendamentele calcaroase sunt necesare doar pe solurile acide al caror pH este mai mic de 5 ; in aceasta situatie amendamentul calcaros in doza de 6-7 t/ha se administreaza o data pentru 8-9 ani, de preferinta la o cultura anuala de primavara, din asolament.

Lucrarile solului

Avand o inradacinare superficiala, trifoiul alb nu reclama o mobilizare adanca a solului; in schimb reclama executarea unor lucrari de calitate. Pentru realizarea acestei cerinte, cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare aratura se va executa cat mai timpuriu posibil, la o adancime care sa nu scoata bulgari. Independent de tipul de sol, adancimea optima a araturii este la 18-20 cm, realizata cu plugul in agregat cu grapa stelata. Este important ca dupa executarea araturii, la cateva zile dupa caderea unei ploi de cel putin 15-18 mm sa se faca o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, operatie ce se executa perpendicular pe directia de arat. Pana la mijlocul toamnei, dupa o ploaie mai consistenta se executa inca o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti. Prin cele doua lucrari superficiale se asigura o combatere eficienta a samulastrei si a buruienilor, cat si o prelucrare optima a stratului superficial de sol, la desprimavarare in preajma semanatului, fiind suficienta o singura lucrare cu combinatorul prevazut in spate cu tavalugi.

Cand semanatul lotului semincer se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, daca premergatoarea este o cereala de toamna sau de primavara, este de dorit sa se renunte la aratura urmand ca pregatirea solului sa se faca in exclusivitate cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti; inaintea executarii acestei lucrari, imediat dupa eliberarea solului de resturi vegetale se va arde miristea, situatie in care numarul de lucrari necesare pentru pregatirea patului germinativ este mai mic; de regula, executarea a doua lucrari cu grapa cu discuri imediat dupa arderea miristei mobilizeaza solul pe o adancime de 12-14 cm. Ultima lucrare cu grapa cu discuri, de data aceasta in agregat cu tavalugul, se va face in preajma semanatul. Cand sunt restrictii pentru arderea miristei, la recoltare masa de taiere a combinei se regleaza la 6-7 cm de nivelul solului, cand grapa cu discuri corect reglata, poate sa faca o pregatire corespunzatoare a patului germinativ.

Samanta si semanatul

Samanta de trifoi alb are culoarea galbena-auriu, cu MMB de 0 -0,65 g si cu greutatea hectolitrica de 76-82 kg.

Epoca de semanat, la fel ca si la trifoiul rosu este elementul agrotehnic care diferentiaza nivelul tehnologic.

In tehnologia intensiva intervalul termic optim de semanat este cuprins intre 1100 si 1200C; calendaristic acest interval se inscrie intre 20 august si 5 septembrie in zonele de campie din sudul tarii si intre 10 si 25 august in zonele colinare.

In tehnologia traditionala semanatul se face la desprimavarare, imediat dupa zvantarea solului; in anii normali aceste conditii se intalnesc in prima jumatate a lunii martie in zonele din sudul tarii si intre 10 si 30 martie in zonele colinare. In situatia in care semanatul trifoiului alb se face sub planta protectoare, dupa crearea conditiilor favorabile se seamana planta protectoare (de preferinta ovazul) perpendicular pe latura mare a parcelei si apoi imediat trifoiul alb, in directia laturii mari a parcelei.

Densitatea optima de semanat, in cele doua tehnologii este cea de 2,0-2,5 kg/ha, cand semanatul se face in randuri distantate, de preferinta la 75 cm; s-ar putea folosi densitati mult mai mici, chiar de 0,8 kg/ha, dar in acest caz exista riscul realizarii unei densitati insuficiente, cunoscut fiind ca dupa semanat pot cadea precipitatii mai mari care sa favorizeze formarea crustei si o parte din seminte sa nu mai rasara, in timp ce daunatorii pot si ei sa rareasca cultura.

Cand semanatul se face sub planta protectoare aceasta se va semana cu o norma de samanta echivalenta cu cel mult 60% din norma indicata in cultura pura; realizarea acestei masuri este posibila prin semanatul in randuri la 25 cm sau la 37 cm.

Este extrem de important ca adancimea de semanat a trifoiului alb sa nu depaseasca 1 cm, indiferent de tipul de sol; pentru realizarea acestei masuri tavalugirea solului inainte de semanat este obligatorie, iar semanatoarea se va regla corespunzator.

Lucrarile de intretinere

Imediat dupa semanat lotul semincer se va tavalugi, operatie prin care samanta se pune in contact mai intim cu solul; aceasta lucrare este obligatorie cand semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, dar poate sa fie utila si cand semanatul se face la desprimavarare, in anii in care solul este uscat in stratul de la suprafata (0-3 cm).

Trifoiul alb, prin covorul vegetal dens pe care-1 formeaza, lupta eficient cu buruienile mai ales cand masurile tehnologice se executa corect. Cu toate acestea in fazele timpurii de vegetatie, cand cresterea plantelor de trifoi alb este relativ lenta, samulastra si unele buruieni pot stanjeni cultura; in consecinta, folosirea erbicidelor este strict necesara si intotdeauna intretinerea curata de buruieni a lotului semincer conduce la obtinerea unor productii economice.

In tehnologia intensiva cand premergatoarea este o cereala de toamna, samulastra se combate eficient cu Butiran 11 (6-8 l/ha), Diizocab sau Eradicane (7-8 l/ha), aplicate la pregatirea patului germinativ. in aceste conditii, in unele zone pot fi prezente anumite buruieni cum sunt Stellaria spp., Sinapis spp., care sunt extrem de daunatoare, vegetand si in ferestrele iernii, iar la desprimavarare densiatea acestora este mare. Aceste buruieni se combat eficient cu erbicidul Pivot 100 LC in doza de 0,5-0,7 l/ha, care se aplica in a doua jumatate a toamnei cand se observa prezenta acestor buruieni, sau la desprimavarare, la 10-15 zile dupa pornirea plantelor in vegetatie.

Erbicidul Pivot este indicat si cand semanatul trifoiului alb se face la desprimavarare, cand aplicarea acestuia se face in doza mentionata mai sus, inainte ca buruienile sa se gaseasca in faza de rozeta.

In situatia in care lotul semincer este infestat cu palamida este mai indicat erbicidul 2 DB, care se aplica in doza de 2,0-2,5 l/ha, in faze timpurii de dezvoltare a buruienilor.

Lotul semincer de trifoi alb semanandu-se in exclusivitate in randuri rare, prasilele mecanice sunt necesare in anul I de vegetatie si ele se aplica dupa criteriile mentionate la trifoiul rosu.

Incepand din anul II de vegetatie, trifoiul alb fiind o specie stolonifera ocupa integral solul, motiv pentru care lupta cu buruienile este eficienta, cu atat mai mult cu cat o parte din acestea sunt inlaturate si prin cosirea primului ciclu de vegetatie in faze timpurii. in situatii extreme, cand in anii 11-V sunt prezente buruieni dicotiledonate, acestea se combat cu erbicidul Pivot 100 CL.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Plantele de trifoi alb pot fi atacate in faze timpurii de vegetatie de unii daunatori, dar numai pe parcursul anului I de vegetatie si cand semanatul se face la desprimavarare. in aceste conditii samanta de trifoi alb se trateaza in preajma semanatului cu unul din insecticidele mentionate pentru trifoiul rosu. Tratarea semintei cu insecticide nu este necesara cand semanatul lotului semincer se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei.

Pe parcursul perioadei de vegetatie plantele de trifoi alb sunt atacate in masura mai mica de daunatori decat plantele de trifoi rosu. Este totusi indicata aplicarea unui tratament, cu unul din piretroizii mentionati pentru trifoiul rosu, la sfarsitul infloritului.

Irigarea trifoiului alb

Avand un sistem radicular superficial si un consum de apa destul de mare pe parcursul formarii recoltei de samanta, in zonele de campie din sudul tarii infiintarea loturilor semincere de trifoi alb este posibila doar in regim irigat.

In tehnologia intensiva prima udare se aplica imediat dupa semanat cu o norma de 30-35 mm; in aceste conditii, pentru a rasari plantele au nevoie de 7-8 zile. in conditii de seceta apa administrata se consuma relativ repede motiv pentru care cea de a doua udare se face dupa 8-9 zile de la prima udare, cu o norma de 40-45 mm; dupa rasarirea plantelor sistemul radicular coboara cu o viteza de 0 -1,0 cm pe zi, motiv pentru care plantele valorifica apa si din straturile mai adanci, aceasta ridicandu-se prin capilaritate. In consecinta cu doua udari corect aplicate plantele beneficiaza de conditii favorabile de umiditate pana la intrarea in iarna, dat fiind faptul ca in anii normali pe parcursul lunilor septembrie si octombrie, precipitatiile insumeaza 60-80 mm. In aceste conditii, in anul I de vegetatie, rezerva de apa acumulata pe parcursul sezonului rece si in prima jumatate a primaverii satisface exigentele plantelor pentru coasa I, care se recolteaza pentru furaj, la inceputul infloritului; la coasa a Ii-a in schimb, la care se produce samanta, plantele au un consum mediu zilnic de apa de 3,5-4,0 litri. In conditii de seceta prima udare se aplica la 4-5 zile dupa recoltarea coasei I, cu o norma de 55-60 mm care asigura necesarul de apa pentru 12-15 zile; daca conditiile de seceta se mentin, se intervine cu cea de a doua udare cu o norma de 60-65 mm. in continuare interventia cu udari nu mai este necesara, tinand seama si de precipitatiile cazute pe parcursul infloritului si fructificarii. Cele prezentate pentru anul I de vegetatie.in tehnologia intensiva, sunt valabile in totalitate si pentru anii urmatori de vegetatie (II-V), in tehnologia traditionala sau in tehnologia intensiva.

Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea semintei

In toate situatiile si in toti anii de vegetatie pe parcursul coasei I, plantele formeaza deopotriva lastari generativi si vegetativi in proportie aproape egala; pe de alta parte la coasa I, infloritul se desfasoara pe parcursul unei perioade lungi de timp, iar conditiile de temperatura sunt mai putin favorabile pentru polenizare.

La coasa a doua, in schimb, numarul de lastari generativi creste substantial, iar perioada de inflorire se reduce si ea cu 30-35%.

Pentru folosirea in masura mai mare a rezervei de apa existenta in sol, recoltarea coasei I pentru masa verde se face de timpuriu, de preferinta in intervalul cuprins intre inceputul si mijlocul fazei de imbobocire a lastarilor primari. In aceste conditii plantele regenereaza rapid, iar numarul de lastari cu inflorescente depaseste 500-600 lam².

Pentru favorizarea unei polenizari eficiente la inceputul infloritului se instaleaza stupii de albine, in numar de 4-5/ha.

Recoltarea lotului semincer se face cand 82-85% din inflorescente s-au brunificat; recoltarea se face in doua faze, prima operatie facandu-se cu vindroverul reglat cu masa de taiere cat mai de jos posibil, iar dupa o perioada de 2-3 zile insorite se introduce combina echipata cu ridicator, reglata conform instructiunilor tehnice ale tipului de combina cu care se recolteaza.

Dat fiind faptul ca dupa trecerea combinei raman in brazde cel putin 10% din lastarii generativi se face inca o lucrare suplimentara cu grebla mecanica, masa stransa in brazde treerandu-se cat mai repede posibil.

Subliniem inca o data ca lotul semincer de trifoi alb produce economic in anii I-V de vegetatie, in tehnologia intensiva si II-V de vegetatie, in tehnologia traditionala. Dupa conditionarea semintei, aceasta se decuscuteaza in mod obligatoriu.