BOBUL FURAJER

(Vicia faba)

Importanta economica

Cercetarile intreprinse in reteaua experimentala a I.C.D.A. Fundulea au evidentiat bobul furajer ca pe cea de a doua leguminoasa anuala care se comporta excelent pe solurile acide, argiloase, sarace in materie organica si in elemente nutritive, cu deficit termic. Aceasta specie valorifica cu precadere solurile acide al carui pH e apropiat de 5,5, unde temperatura medie anuala e de 6,4-6,8C, iar pe parcursul perioadei de vegetatie (aprilie-august) temperaturile medii zilnice nu depasesc 14-15C; se comporta excelent si pe soluri cu o fertilitate medie, in zonele colinare umed, unde temperatura medie anuala este de 7-8C, iar pe parcursul perioadei de vegetatie temperaturile medii zilnice sunt apropiate de 16-17C si precipitatile medii anuale depasesc 650 mm.

In aceste conditii ecologice bobul nu e atacat de boli si daunatori; in faza experimentala intr-un ciclu de 3-4 ani, nivelele productiilor au fost de 2,2-3,8 t/ha, care pot fi apreciate ca fiind foarte eficiente economic.

Fiind bogat in proteine (24-27%), cu o valoare biologica ridicata, bobul poate fi folosit deopotriva la furajarea animalelor monogastrice si poligastrice, contribuind la echilibrarea ratiei furajere in conditiile asigurarii unor raporturi energo-proteice optime. In acelasi timp, bobul, producand azot pe cale simbiotica, este o premergatoare excelenta pentru toate culturile anuale azotofile.

In consecinta, pe masura intensivizarii agriculturii, in cadrul general al unei agriculturi "durabile', bobul, la fel ca si lupinul dulce, se va cultiva pe soluri acide pe suprafete corespunzatoare.

Soiuri de bob furajer

Bobul este una din cele mai vechi plante agricole, care se cultiva din vremuri preistorice, in epoca bronzului fiind cea mai importanta sursa alimentara a omului din acele vremuri.

Semintele de bob contin 24-27% proteina (din substanta uscata), 50% hidrati de carbon si cantitati mari din vitaminele A1, B1 si C1, precum si grasimi, saruri minerale si altele.

Treptat, importanta bobului ca planta alimentara a scazut, dar a fost luat in studiu ca planta furajera, care alaturi de lupin sa constituie o sursa importanta de proteine pentru zonele umede si reci, pe soluri sarace, unde alte leguminoase anuale nu dau rezultate bune.

Bobul (Vicia faba) are trei varietati: var. minor cu bobul mic, (MMB 400-650 g), var. aequina cu bobul mijlociu (MMB 650-800 g) si var. major (MMB 800-1200 g). Este o specie diploida (2n=12, x=6), autogama, anuala.

Productia ridicata de boabe, cu un continut mare in proteine si rezistenta la boli si daunatori (afide) sunt principalele obiective urmarite in activitatea de creare de noi soiuri, care se desfasoara dupa metodele de ameliorare specifice plantelor autogame.

In tara noastra lucrarile de ameliorare la bob au inceput la USAMV Cluj-Napoca si s-au concretizat prin inregistrarea in anul 1984 a soiului Cluj-84.

Acest soi apartine varietatii minor si se caracterizeaza prin potential mare de productie. In ultimii 20 ani s-au initiat lucrari de ameliorare la aceasta specie si in Moldova in cadrul Statiunii de Cercetari Agricole Suceava, la Centrul experimental Pojorata, o zona cu un microclimat specific, favorabil acestei specii. Efortul de ameliorare desfasurat in acest centru a fost concretizat prin inregistrarea in anul 2000 a soiului Montana, ce apartine varietatii major; este un soi cu bobul mare, are MMB cuprins intre 950 si 1020 g, cu tegumentul de culoare bej si hilul negru.

Tabelu 54

Productia de boabe realizata de soiul de bob MONTANA Media 5 ani (1994-1999)

(dupa Gh.Saghin, 2001)

Soiul Montana are o perioada de vegetatie de 119-124 de zile si are o buna rezistenta la principalele boli ale bobului. De asemenea, Montana este un soi productiv, realizeaza in conditii favorabile de cultura, peste 4000 kg/ha boabe (tabelele 54, 55). Este recomandat a se cultiva in zonele reci si umede din nordul tarii.

Tabelul 55

Productia de boabe realizata de soiul MONTANA in reteaua ex-

perimentala I.S.T.I.S. Medie 3 ani (1997-1999)

(dupa Gh.Saghin, 2001)

Soiul de bob Moldovita (Gh. Saghin) a fost creat la S.C.D.A. Suceava, Centrul de Cercetari Pojorata si a fost inregistrat in anul 2004. Este un soi cu bob mare (varietatea major, are MMB in jur de 1100 g si o perioada medie de vegetatie (135 zile). Are o buna rezistenta la cadere, o rezistenta buna la scuturare si o buna rezistenta la boli. Continutul mediu in proteina al soiului Moldovita este de 29,5% din substanta uscata. Testat in reteaua I.S.T.I.S. in medie pe 3 ani si 3 localitati a produs 2977 kg/ha boabe. Este recomandat pentru cultura in nordul Moldovei si in Transilvania (Catalog oficial ISTIS 2004).

Metodica si tehnica producerii de samanta la bobul furajer

Bobul, fiind o specie autogama, producerea de samanta comporta aceleasi faze prezentate la mazarea furajera de toamna (capitolul 7, subcapitolul 2), iar conditiile de aprobare in camp sunt aceleasi ca la lucerna, se produce si a doua generatie de samanta Certificata (C₂).

Certificarea calitatii semintelor de bob, ca si la alte specii, reprezinta un ansamblu de operatiuni de control si verificare in principalele faze ale procesului de multiplicare, conditionare si ambalare care asigura ca semintele corespund normelor specifice pentru diversele categorii biologice; astfel, se impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani (tabelul 56), la controalele ce se fac in camp. Trebuie respectata o distanta de izolare de 200 m la Prebaza si Baza si 100 m la samanta Certificata in situatia in care lotul are o suprafata pana la 2 ha si 100 m la Prebaza si Baza si 50 m la samanta Certificata in situatia in care lotul depaseste 2 ha.

Tabelul 56

Conditii de aprobare in camp a loturilor semincere de bob furajer

Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si Baza (tabelul 57) limiteaza la 0,3% impurificarea cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de doua seminte din Rumex spp., altele decat R. aceto-sella si R. maritimus. Pentru samanta Certificata se admite o puritate fizica de 98% si germinatia de 85% (tabelul 58).

Tabelul 57

Conditii de valoare culturala la bobul furajer, la loturile semincere de Prebaza si Baza

Prezenta unei seminte de Melilotus spp. intr-o proba de greutate fixata nu se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla nu contine seminte de Melilotus spp. la samanta Prebaza si Baza.

Prezenta unei seminte de Cuscuta spp. intr-o proba de greutate fixata nu se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla nu contine seminte de Cuscuta spp. la samanta Certificata; aceasta reglementare nu se aplica la Prebaza si Baza.

Tabelul 58

Conditii de valoare culturala la bobul furajer, samanta Certificata

a)

b)

Exigentele bobului furajer pentru samanta fata de conditiile ecologice

Bobul are exigente moderate fata de temperatura. Germineaza la temperaturi de 3,0C, iar in faza cotiledonala suporta ingheturi de pana la -5C. Pe parcursul cresterii intensive si infloritului temperaturile medii zilnice cele mai favorabile sunt cele de 14-15C; pe solurile cu fertilitate medie, daca exigentele plantelor pentru apa sunt satisfacute, temperaturile medii zilnice de 17-18⁰C intalnite pe parcursul infloritului sunt foarte favorabile.

Bobul se comporta excelent pe soluri acide grele si umede; nodulatia se produce si la valori pH mai coborate de 5,5, cu conditia ca plantele sa fie aprovizionate cu fosfor si potasiu mobil, ale caror valori sa nu scada sub 4 mg/100 g in cazul fosforului si 13 mg/100 g in cazul potasiului. Avand un sistem radicular profund si bine ramificat, cu ajutorul secretiilor radiculare abundente mobilizeaza cantitati semnificative de elemente si microelemente din straturile mai adanci ale solului, din forme mai greu solubile. Are o comportare remarcabila si pe soluri cu pH apropiate de 6,2, din zonele colinare umede, cu conditia ca pe parcursul infloritului, temperaturile sa fie moderate (sub 8,0C).

Biologia infloritului si polenizarea bobului

Pentru a rasari bobul reclama 160-170C; germinatia este epigeica. Plantele incep sa infloreasca dupa o perioada de 70 de zile, iar infloritul, in anii normali, dureaza 32-35 de zile.

Florile bobului sunt mari, de culoare alba, iar pe aripioare se formeaza cate o pata de culoare neagra. Florile sunt grupate in cate 3-4 raceme. O planta poate forma pana la 200 de boboci florali, fapt ce atesta potentialul remarcabil de productie al speciei; o buna parte din flori avorteaza din cauza conditiilor climatice nefavorabile. Fecundatia este autogama.

Pastaile au lungimea de 5-8 cm si contin cate 4-8 boabe care la maturitate au culoarea bruna cu nuante inchise. Pastaile sunt, de regula, indeshiscente si boabele nu se scutura decat in conditii climatice extreme.

Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei

Primele cercetari referitoare la cultura bobului furajer au fost realizate in cadrul ICAR si apoi la Universitatea de Stiinte Agricole Cluj-Napoca, unde a fost initiat un program de ameliorarea acestei specii. in cadrul I.C.D.A. Fundulea, la sfarsitul anilor 1980, a fost initiat un program de ameliorarea bobului, la S.C.D.A. Suceava (Pojorata), unde specia intalneste conditii optime de vegetatie; tot aici au fost abordate si unele cercetari tehnologice. Din aceeasi perioada, la I.C.D.C.C. Brasov, au fost initiate cercetari sistematice in domeniul tehnologiei de cultura a bobului.

In consecinta, se dispune de suficiente cunostinte tehnologice pentru cultura bobului, care se refera la zonarea ecologica, la sistemul de fertilizare, la stabilirea densitatii si spatiului de nutritie si la combaterea buruienilor; aceste cercetari au fost amplificate in ultimii ani, date fiind sansele mari de extindere in cultura a acestei specii.

Zonarea ecologica a bobului furajer pentru samanta

Bobul furajer se comporta bine pe soluri acide, argiloase, ale caror valori pH sunt apropiate de 5,5 si unde temperatura medie anuala este mai mica de 7,0C. Aceste conditii se intalnesc pe areale intinse, in apropierea zonelor favorabile pentru cultura a lupinului, din nord-vestul Transilvaniei, in zonele subcarpatice din estul si vestul zonei centrale a Campiei Transilvaniei, in zona subcarpatica a Moldovei si in nordul Campiei Romane.

Conditii favorabile se intalnesc si in zonele colinare umede situate in Campia Transilvaniei si in Moldova, pe soluri cu fertilitate medie, cu niveluri pH de 6,0-6,5 si unde temperatura medie anuala nu depaseste 8,0C, iar precipitatiile anuale depasesc 650 mm.

Nu este indicata extinderea bobului furajer in zonele de campie, pe soluri fertile, unde temperatura medie anuala depaseste 9⁰C, iar precipitatiile anuale sunt mai mici de 600 mm.

Locul bobului furajer in cadrul asolamentului

Bobul nu este prea exigent fata de planta premergatoare, comportandu-se bine dupa majoritatea culturilor anuale, cu exceptia leguminoaselor anuale si perene. Cu toate acestea amplasarea bobului dupa plante anuale care elibereaza terenul pe parcursul verii sau pana la mijlocul toamnei este de preferat. Dintre acestea mentionam cerealele de toamna si de primavara, inul pentru fuior si cartofii timpurii.

Postmergatoarele cele mai indicate dupa bobul furajer sunt graul de toamna, orzoaica de primavara si prasitoarele de primavara. Bobul furajer poate sa revina pe aceeasi parcela dupa un interval de 3 ani.

Utilizarea ingrasamintelor

Pe solul aluvial litic de la Pojorata (Suceava), care are un nivel pH de 5,5, gunoiul de grajd in doze de 20-40 t/ha a sporit productia de boabe cu 27-38% (tabelul 59).

Tabelul59

Efectul gunoiului de grajd asupra productiei bobului furajer pe solul aluvial litic de la Pojorata-Suceava, 1993-1994

(dupa Gh. Sagtiin)

Administrarea unei doze moderate de ingrasamant fosfatic (P₇₀) a condus la obtinerea unor sporuri de productie insemnate (tabelul 60).

In conditiile unei experiente stationare de lunga durata cu ingrasaminte, interventia cu o doza moderata de ingrasamant azotat (N₅₀) este eficienta economic, in anumite situatii.

Din aceste date experimentale rezulta ca bobul furajer, pentru a da productii mari, reclama doze moderate de ingrasaminte fosfatice si potasice si in acelasi timp valorifica eficient gunoiul de grajd.

Tabelul 60

Efectul ingrasamintelor chimice asupra productiei bobului furajer pe solul brun humico-semigleic de la Brasov, 1992-1994

(dupa Mariana Serbanescu)

I

n consecinta, interventia cu ingrasaminte fosfatice se impune la continuturi ale solului in fosfor mobil mai mici de 6 mg/100 g, iar cu ingrasaminte potasice la continuturi de potasiu schimbabil mai mici de 14 mg/100 g. in lipsa datelor de cartare agrochimica se administreaza sub aratura de baza, sau la pregatirea patului germinativ, P_50-60 (P₂O₅) Si K_60-70 (K₂O); cand planta premergatoare nu a beneficiat de o doza corespunzatoare de ingrasamant azotat, administrarea pentru bobul furajer a unei doze moderate de azot (N₅₀) este eficienta economic.

Lucrarile solului

Bobul cultivandu-se pe soluri argiloase necesita araturi ceva mai adanci; adancimea de 25-26 cm mobilizeaza un strat suficient de sol pentru o dezvoltare corespunzatoare a sistemului radicular si acumularii unor cantitati sporite de apa, in conditiile evitarii baltirii. Aratura se executa cu plugul in agregat cu grapa stelata sau cu grapa cu colti, in raport cu gradul de umectare a stratului arabil. in raport de planta premergatoare, aratura se executa in primele zile dupa eliberarea terenului de resturi vegetale.

Dupa premergatoare care elibereaza terenul pe parcursul verii, este de dorit ca aratura sa fie intretinuta prin 1-2 lucrari cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, lucrare care se executa perpendicular pe directia de executare a araturii; aceasta lucrare omogenizeaza stratul superficial al solului si face o usoara nivelare a acestuia, operatie care la desprimavarare ajuta o pregatire mai usoara a patului germinativ.

Patul germinativ se pregateste de preferinta cu combinatorul, care va lucra perpendicular pe directia pe care se va semana; lucrarea se executa in preajma semanatului, cand se combat o buna parte din buruienile in curs de rasarire. Folosirea grapei cu discuri la desprimavarare este posibila, dar numai pe terenuri imburuienate si dupa o zvantare mai profunda a solului; in acest caz se pierd cantitati importante de apa din stratul de incorporare a semintei. in toate situatiile se va urmari o mobilizare a solului pe o adancime de 7-8 cm.

Samanta si semanatul

La bobul furajer procesul de vernalizare are loc la temperaturi de 2-4C; daca semanatul se intarzie, realizandu-se la temperaturi de 7-8C, vernalizarea se face incomplet si in consecinta perioada de inflorire se va desfasura intr-un timp mai indelungat, numarul de inflorescente pe planta fiind semnificativ diminuat.

In consecinta este de dorit ca semanatul sa se faca cat mai de timpuriu posibil, imediat ce se creeaza conditii pentru pregatirea corecta a patului germinativ; calendaristic aceste conditii se intalnesc, in anii normali, in ultimele zile ale lunii martie si in prima jumatate a lunii aprilie.

Densitatea optima de semanat se diferentiaza semnificativ de tipul de sol si de soiul folosit. Pe solurile acide, argiloase, cu nivele pH apropiate de 5,5, unde temperatura medie anuala este mai mica de 7⁰C pentru soiurile din varietatea major, folosirea unei densitati de 20-30 s.g./m² (140-150 kg/ha) este cea mai indicata, sporul fata de densitatea de 10 s.g./ m² fiind de 31% (tabelul 61).

Tabelul 61

Efectul densitati de semanat si distantei intre randuri asupra productiei bobului furajer pe solul aluvial litic de la Pojorata-Suceava,1993-1994

(s-a experimentat cu un soi din var. major) (dupa Gh. Saghin)

In aceste conditii, semanatul in randuri la 25 cm determina o repartizare mai avantajoasa a spatiului de nutritie, in timp ce dispunerea inghesuita pe rand, in cazul semanatului in randuri la 70 cm, diminueaza nivelul productiei cu 41%.

Pe solurile cu o fertilitate medie, unde conditiile termice sunt mai favorabile (temperaturi medii anuale apropiate de 8C) pentru soiurile din varietatea minor, folosirea unor densitati mai mici, respectiv 18-20 s.g./m²(80-100 kg/ha) este cea mai indicata (tabelul 62).

Tabelul 62

Efectul densitatii de semanat asupra productiei bobului furajer pe solul brun humico-semigleic de la Brasov, 1992-1994

(s-a experimentat cu un soi din var. minor) (dupa Mariana Serbanescu)

In aceste conditii, semanatul se face in randuri distantate la 50-60 cm. in toate situatiile samanta de bob se incorporeaza in sol la adancimea de 4,0-4,5 cm, adancime care se realizeaza usor cand patul germinativ este pregatit corespunzator.

Lucrarile de intretinere

Cand semanatul se face in randuri distantate prin 2-3 prasile mecanice facute la intervale de 15-20 de zile se combat eficient buruienile dintre randuri.

Folosirea erbicidelor este necesara si cand semanatul se face in randuri distantate, dar mai ales cand distanta dintre randuri este de 25-30 cm; in aceasta ultima situatie buruienile rezistente la erbicidele aplicate (palamida etc.) se inlatura printr-o prasila manuala selectiva.

Erbicidele asociate combat deopotriva buruienile dicotiledonate si monocotiledonate si se aplica preemergent, incorporandu-se sub lucrarea de pregatire a patului germinativ. Se considera eficienta combinatia dintre Treflan 24 CE (3,0-3,5 l/ha) si Sencor (0,3-0,5 kg/ha).

Pe parcursul perioadei de vegetatie o buna parte din buruienile dicotiledonate si o parte din cele monocotiledonate se combat eficient cu erbicidul Pivot 100 LC (0,6-0,8 l/ha) care se aplica in faza de rozeta incipienta a buruienilor dicotiledonate.

Combaterea bolilor si daunatorilor

In general bobul furajer nu necesita tratamente cu insecto-fungicide. in situatii deosebite, cand se semnalizeaza atacul unor daunatori, la inceputul atacului se aplica un tratament cu unul din piretroizii cunoscuti.

Recoltarea si conditionarea semintei

Recoltarea cu pierderi minime este determinata in primul rand de inexistenta buruienilor.

In aceste conditii, recoltarea se incepe in faza in care boabele, in proportie de cel putin 85%, au ajuns la maturitatea de recoltare, cand umiditatea acestora nu depaseste 16-17%. Recoltarea se face cu combina direct din lan, in zile insorite, intre orele 11 si 18. Reglajele combinei se fac conform fisei tehnologice. Dupa recoltare, samanta se intinde la soare pe platforme betonate si se lopateaza de mai multe ori pe zi. Pentru a se ajunge la umiditatea de 14-15% sunt necesare 2-3 zile de expunere a boabelor la soare; in continuare samanta se proceseaza.

In perspectiva cercetarea stiintifica urmeaza sa stabileasca conditiile de utilizare a unor desicanti, situatie in care recoltarea se va face cu mai multa usurinta, iar perioada de uscare pentru ajungerea semintei la umiditatea dorita se va reduce semnificativ.