Bolile la varza, conopida, ridichi, gulie si hrean

Bolile    la varza, conopida, ridichi, gulie si hrean

Viroze

1. Virusul mozaicului conopidei - Cauliflower mosaic virus

Boala este de origine americana iar in Romania a fost semnalata in 1952 si poate da pierderi de pana la 75 % din productie.

Simptome. Frunzele plantelor atacate prezinta o decolorare, o transparenta a nervurilor, urmata de ingalbenirea tesutului intre nervuri. Tesuturile de langa nervuri pastreaza coloratia verde. Intrucat zonele ingalbenite nu cresc in acelasi ritm cu cele verzi, frunzele apar gofrate, cu marginile rasucite spre fata superioara. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25^oC.

In functie de momentul    instalarii atacului, plantele pot suferi mai mult sau mai putin. Rasadurile afectate raman mici si dupa plantare produc putin.

Din cercul de plante gazda fac parte: varza alba, varza rosie si varza de Bruxelles. La aceste plante, simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete brune. Virusul a mai fost gasit si la ridichi, rapita, hrean si alte crucifere, unde produce gofrari. Frunzele de varza de la mijlocul tulpinii au zone verzi-inchis, paralele cu nervurile si mozaicare slaba. Frunzele de conopida afectate au inele clorotice si zone brune, iar pe guliile furajere si napii de miriste se observa o incretire accentuata a limbului foliar si diferite desene brune.

Transmitere-raspandire. Virusul poate fi transmis de la planta la planta de insecte. De la un an la altul virusul rezista in seminceri si in plantele perene.

Prevenire si combatere Masurile de prevenire se refera doar la izolarea culturilor    semincere de culturile de consum si distrugerea resturilor vegetale. In ceea ce priveste combaterea, se recomanda distrugerea insectelor prin stropiri repetate ce se aplica la culturile semincere.

Bacterioze

2. Nervatiunea neagra a frunzelor de varza

Xanthomonas campestris

Boala a fost semnalata in SUA si studiata de L. Pammel si K.M. Smith la sfarsitul secolului trecut. In Romania boala a aparut ca semnalari in Starea fitosanitara inca din 1949 si a fost studiata de Elena Bucur (1957). Pagubele cantitative si calitative inregistrate, se cifreaza la procente insemnate din recolte, putand ajunge uneori la 50-100 %.

Simptome. Inca din primele faze de vegetatie, pe primele frunzulite apare o    decolorare sau brunificare a acestora, urmata de vestejirea plantulelor si caderea lor. Pe frunzele plantelor infectate, apar pete mari neregulate, galbene, in dreptul carora nervurile sunt brunificate si apoi innegrite.

Tesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase, subtiate si se usuca (fig. 13.15). Uneori, din cauza zonelor afectate, frunza in urma cresterii diferentiate, devine asimetrica. Evolutia bolii, pe timp secetos, are loc prin putrezirea uscata a zonelor afectate si uscarea maduvei coceanului.

Daca vremea este ploioasa, boala evolueaza rapid si pe tesuturile putrezite umed, se fixeaza si alte ciuperci. La hibrizii rezistenti, in urma infectiilor, se observa numai mici pete decolorate si rani brunificate. Varza, chiar cu frunze infectate partial, inveleste si in interiorul capatanii apar frunze brune, putrezite umed, cu miros neplacut, iar in timpul pastrarii acestea se strica. Daca se sectioneaza coceanul, se observa brunificarea, innegrirea vaselor conducatoare din care se scurge un lichid (goma bacteriana).

Transmitere-raspandire. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale ramase in sol si prin semintele infestate. Patrunderea bacteriei in planta se face prin perisorii de pe radacini sau prin stomatele (deschiderile naturale) de la marginea frunzelor. Transmiterea prin samanta infectata este mult mai rar intalnita, dar nu imposibila.

In timpul vegetatiei, ranirea frunzelor produsa de diferite insecte sau de limacsi (melci fara cochilie) creeaza porti de intrare pentru bacterie sau de iesire a gomei din nervurile innegrite. Boala apare frecvent pe solurile cu pH = 5,6-6,8.

Raspandirea bacteriilor de la planta la planta, se realizeaza prin apa de irigatii, precipitatii si prin limacsi.

Din cercul de plante gazda fac parte cruciferele cultivate, conopida, varza creata, gulia, ridichea, mustarul dar si buruienile ca: traista ciobanului (Capsella) si paduchernita (Lepidium).

Prevenire si combatere. Intrucat transmiterea cea mai frecventa are loc prin semintele infestate, se recomanda tratarea lor cu apa calda, 20-30 minute in apa la 50^oC, insa aceasta poate scaderea germinatia. Cu 2-3 zile inainte de semanat, samanta se tratateaza cu Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral TS-10 g/kg.

Solurile in care se cultiva cruciferele, chiar dupa un asolament de 4 ani, se vor dezinfecta termic cu vapori supraincalziti, dupa ce au fost stranse si arse resturile vegetale in care bacteria poate rezista. Se recomanda semanarea de samanta sanatoasa din hibrizi sau soiuri cu rezistenta sau toleranta fata de bacterie: Morris, Almanac, Doneza dulce, Krautkaiser, Pacha, De Socodor (varza alba), Primera (varza rosie), Famosa (varza creata) si Optiko (varza chinezeasca).

3. Putregaiul umed al cruciferelor- (varza, rapita, napi, conopida)

Erwinia carotovora pv. carotovora

In culturile de crucifere, boala a fost semnalata abia in 1934, pe rapita si nap. In Romania, primele semnalari au fost facute in 1950 de Tr. Savulescu pe varza si gulie. Atacul este foarte periculos la culturile semincere si poate produce pagube si in timpul depozitarii legumelor.

Simptome. Putrezirea umeda se observa in a doua parte a vegetatiei la culturile de crucifere, in anii ploiosi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei in mod normal. La varza atacul se observa la locul de prindere a coditei frunzei de cocean, unde apare mai intai un putregai umed, galbui, apoi cenusiu. Daca exista umiditate atmosferica mare, atacul cuprinde in intregime capatana, transformand-o intr-o masa de mucilagiu urat mirositoare, iar capatana in scurt timp cade de pe cocean. Atac asemanator are loc si la gulii, iar la conopida se poate observa putrezirea partiala sau totala a inflorescentei.

Transmitere-raspandire. Bacteria rezista in resturile vegetale atacate ramase pe camp si poate fi transmisa prin materialul de inmultire.

Din sol, bacteria patrunde in planta prin micile raniri ale radacinilor si produce infectia generala, circuland prin vasele conducatoare.

In depozite, atacul este cu atat mai grav cu cat temperatura se apropie de 20-25^oC si este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea si Sclerotinia sclerotiorum.   

Bacteria ataca multe plante, din cercul de plante gazda facand parte bostanoasele, radacinoasele, bulboasele. Bacteria rezista numai in sol si nu se transmite prin seminte, practic, toate terenurile unde s-au cultivat legume au si aceasta bacterie .

Prevenire si combatere Masurile de igiena culturala se impun dupa eliberarea terenului de culturi atacate. In timpul depozitarii, se vor alege semincerii sanatosi, iar in depozite se va asigura o aerare corespunzatoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. Temperatura optima de pastrare a verzei este de +1^oC.

In culturile semincere, trebuie sa se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, aracirea plantelor si combaterea daunatorilor din sol ce pot produce raniri ale radacinilor. La alcatuirea asolamentelor legumicole trebuie sa se tina cont ca sa nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie.

Boli produse de ciuperci

4. Innegrirea si putrezirea bazei plantei- Olpidium brassicae

Aceasta boala este frecvent intalnita in rasadnite si sere inmultitor, in cazul in care pamantul nu a fost corect dezinfectat

Simptome. In primele stadii de vegetatie a rasadurilor (2-3 frunze) apare o innegrire urmata de putrezirea rasadurilor si a tulpinitelor in dreptul bazei plantei (fig. 13.16). Plantele putrezesc si cad la pamant, atacul putand fi confundat cu cel produs de Pythium. Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista in sol prin sporii de rezistenta (akinetosporangi), din care iese prima generatie de spori. Acestia patrund in radacinile a numeroase specii de plante din grupa verzei, traista ciobanului, ovaz, odos, in, cartof, zarna etc. Frecvent atacul este semnalat pe varza, gulie, conopida, tomate si tutun.

Prevenire si combatere. Pamantul folosit in rasadnita si sere inmul]itor se va dezinfecta termic sau chimic. La semanat si la repicare, se va asigura o desime a plantelor normala pentru o buna aerisire si o irigare fara excese.     Intrucat atacul este mai puternic in solurile acide, se va recomanda scaderea aciditatii prin amendare cu var.

5. Hernia radacinilor de crucifere - Plasmodiophora brassicae

Boala este cunoscuta inca din secolul trecut (1878) cand a fost studiata de M. Woronin in Rusia. Acum, ea este cunoscuta in toate tarile cultivatoare, mai ales in zonele umede si cu soluri acide. Cercul de plante gazda al acestei ciuperci cuprinde foarte multe specii de crucifere cultivate si spontane.

Simptome. Boala poate fi intalnita in toate fazele de vegetatie ale plantelor, fiind usor de semnalat datorita simptomelor aeriene - vestejiri sau ingalbeniri, cat mai ales a simptomelor prezente pe radacini. Acestea sufera ingrosari care pot fi de 15-30 ori mai mari ca diametrul radacinii. Radacina hipertrofiata prezinta strangulari asa incat, denumirea de 'hernie' este foarte corecta (fig. 13.17). Atacul poate fi partial confundat cu cel al umflaturilor produse de Meloidogyne (nematodul galicol). Pe radacina principala, tumorile sunt mai mari decat cele de pe radacinile secundare. Atacul ciupercii este intens la culturile de pe terenuri usor acide, cu pH-ul=6-6,5. In solurile alcaline boala nu apare.

Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista in solurile usor acide pana la 8 ani. Milioanele de spori din radacinile hipertrofiate sunt transportate in sol de rame, larve, viermi sau de apa de irigatie. Prin lucrarile agricole, sporii pot fi raspanditi la distante mari, iar daca terenurile sunt ingrasate cu gunoi contaminat, raspandirea capata o arie mai extinsa. Simptomele trebuie bine observate si la rasaduri care, odata afectate pot fi distribuite pe zone extinse.

Cercul de plante gazda a patogenului este larg, el incluzand pe langa varza, guliile, conopida, rapita, mustarul si alte crucifere din flora spontana.

Prevenire si combatere. Se impune folosirea la plantare de rasad sanatos, alegerea de terenuri cu pH usor alcalin, sau amendarea lor cu var stins 0,5-1,5 kg/m². Solul ce va fi folosit in rasadnite va fi dezinfectat termic, sporii fiind distrusi in 30-60 minute, daca temperatura este de 60^oC. Se poate folosi dezinfectarea cu apa clocotita 10 l/m² si apoi acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o racire incetinita. Solul destinat culturilor de crucifere, se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1,5 kg/ha sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %, avand grija sa se distribuie 3-5 l solutie/m². In asolamentele legumicole, cruciferele trebuie sa revina pe aceeasi sola, dupa 4-5 ani. Solele infectate vor fi cultivate cu menta, raigras sau golomat,    care nu se imbolnavesc.

Masurile de igiena culturala prevad distrugerea plantelor atacate in timpul vegetatiei dar si distrugerea prin foc a resturilor ramase dupa recoltare.

6. Mana cruciferelor - Peronospora brassicae

Boala produce pagube insemnate in culturile semincere de crucifere dar si in culturile de consum. Tr. Savulescu si Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima data in Romania in 1930.

Simptome. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere in rasadnite sau imediat dupa plantare in camp. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare, galbui, ce evolueaza spre culoarea cenusie-bruna. Pe fata inferioara a    frunzelor, in dreptul petelor ce au o forma neregulata, apare un puf cenusiu, apoi petele se intind, se unesc si daca vremea este umeda, sunt distruse suprafete mari din frunzele, ce putrezesc sau se usuca (fig. 13.18). Cand atacul are loc mai tarziu, se pot semnala chiar capatani putrezite. Semincerii atacati au frunzele de culoare cenusie sau cu pete brunii; fructele sunt si ele patate si contin seminte depreciate.Atacul acestei ciuperci pe conopida impiedica formarea inflorescentei iar la gulii, ridichi si napi porcesti, se poate vedea o infectie generalizata.

Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista peste iarna sub forma de spori de rezistenta sau ca miceliu de rezistenta in radacinile culturilor semincere. Semintele obtinute de la semincerii bolnavi, pot fi infectate si transmit ciuperca. In timpul vegetatiei, pe vreme umeda, cu ploi frecvente sau ceata, ciuperca se raspandeste foarte usor prin sporii aparuti pe miceliu.

Prevenire si combatere Masurile de igiena culturala contribuie la limitarea pagubelor. Dezinfectarea solului din rasadnite, este una din masurile de prevenire de maxima importanta pentru obtinerea unui rasad sanatos. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0,15 % sau Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l sol./m²).

Semintele se vor dezinfecta cu ap cald la 50^oC timp de 30 minute sau cu Apron 35 SP-0,2 kg/t samanta, Apron XL 350 ES 3-4 l/t samanta.

Fungicidele anorganice ca: zeama bordoleza in concentratie de 0,5-1 %; Champion 50 WP-3 kg/ha; Funguran OH 50 WP-1,5 kg/ha; Kocide 101-0,4 %; Oxicig 50 PU-0,4-0,5 % sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune daca sunt folosite in alternanta cu fungicidele sistemice ca: Bravo 500 SC-1,5 l/ha; Folpan 50 WP-0,2 %; Merpan 50 WP-0,2 etc.