Bolile marului si parului

Bolile marului si parului

Viroze

1. Mozaicul marului - Apple mosaic virus

Mozaicul la mar este o boala frecventa in livezile din Europa si America. A fost observata in anul 1928 de H.L. White, iar la noi in tara viroza a fost semnalata pe soiul de mar Jonathan, in anul 1956, de catre Olga Savulescu si Eugenia Eliade.

Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de mar cat si la portaltoii vegetativi. La soiurile foarte sensibile, pagubele pot ajunge la 40 % din productie.

Simptome. Pe frunze apar pete neregulate ca forma, de culoare galbena cu o nuanta crem, raspandite neuniform pe suprafata lor. Atacul se manifesta numai pe o parte din frunze, de regula, cele tinere din varful lastarilor neprezentand simptome. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca tesuturile frunzelor parazitate sa devina brunii. Simptomele sunt grave la 18-20^oC si mascate, la peste 26^oC. Frunzele cad inainte de vreme, ducand la slabirea pomilor atacati, in special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici si nu au calitati gustative. Sensibile sunt soiurile Jonathan, Lord Lambourne, Golden delicious, EM VII (portaltoi), iar mai putin sensibile Boskoop, Parmen auriu, Ontario, fiind cunoscute [i unele soiuri tolerante (fig. 14.1).

Transmitere-raspandire. Transmiterea si raspandirea virusului se realizeaza prin altoire si prin grefare de scoarta, simptomele bolii aparand in cateva saptamani sau in primavara urmatoare. Virusul se transmite prin polen si prin seminte, iar in scoala de puieti si pepiniere, prin atingerea radacinilor. Polenul provenit de la pomii infectati are o foarte slaba germinare.   

Prevenire si combatere. Controlul fitosanitar in pepiniere - campul II, cand simptomele sunt foarte vizibile, eliminarea pomilor virotici si tratarea prin termoterapie la 37^oC timp de 3-4 saptamani a puietilor, asigura sanatatea plantatiilor nou infiintate.

Micoplasmoze

2. Proliferarea marului - Apple proliferation

Boala, considerata pana nu demult ca o viroza sau o boala neparazitara, este

Raspandita in toate tarile, procentul de pomi infectati fiind ingrijorator de ridicat in plantatiile tinere, intensive sau supraintensive, cat si in pepiniere.

In tara noastra proliferarea marului este frecventa, unele soiuri fiind infectate in proportie de pana la 30 % (Victoria Suta si col., 1974, P. Ploaie 1973, Eftimia Gheorghiu, 1989).

Simptome. Atacul se manifesta incepand din campul II prin oprirea in crestere a pomului, insotita de intrarea in vegetatie cu anticipatie a mugurilor dorminzi, ceea ce duce la "proliferarea" lastarilor, dar si la deformarea si apoi pierderea inainte de vreme a frunzelor.

In livezile tinere, aspectele parazitare sunt foarte variate si evidente; pomii continua sa prezinte reduceri de crestere datorita intrarii in vegetatie a mugurilor axilari si deci a opririi in dezvoltare a lastarilor terminali. Ca aspect general, pomii sunt foarte ramuroai, tufosi, lastarii prezentand o crestere aproape verticala. Frunzele au dimensiuni mai mici decat cele ce apartin pomilor sanatosi, mugurii au codite, iar fructele sunt fara gust si de dimensiuni reduse. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a recoltelor, atat cantitativ cat si calitativ     si in final la uscarea pomilor.

Transmitere-raspandire. Soiurile Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop, London Pepping si Cox orange sunt foarte sensibile la aceasta boala. Micoplasma poate infecta marul paduret, precum si unele plante ca: pirul gros si volbura. Ca transmitatori sunt unele cicade (Philaenus spumarius si Artianus interstitialis). Transmiterea directa se realizeaza prin altoire, alipiri de radacini si niciodata pe cale mecanica. Perioada de de la infectie pana la simptome dureaza de la 6-7 luni la 3-4 ani.

Prevenire si combatere. Obtinerea unui material corespunzator in pepiniere prin folosirea altoilor si portaltoilor sanatosi, verificati prin testare, se impune inainte de livrarea puietilor.

Eliminarea pomilor cu simptome din campul II din pepiniera, prin observatii ce se executa in lunile mai-iulie este obligatorie in toate pepinierile.

Asigurarea in livezile tinere a unui agrofond corespunzator (ingrasaminte, irigatii, lucrari de intretinere executate la timp) duce la micsorarea efectelor negative ale bolii. Tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi, tratamentele chimice cu antibiotice ca, Tetraciclina 200 ppm sau cu produsul Benomil, dau de asemenea, rezultate foarte bune.

Bacterioze

3. Arsura bacteriana comuna a marului si parului -

Pseudomonas syringae pv. syringae

Aceasta boala bacteriana a fost semnalata in Anglia in 1914 pe par de catre K.F. Barker si O. Grove. In prezent, arsura comuna a merilor si perilor este raspandita in toate tarile din Europa si America. La noi, boala a fost constatata pentru prima data in anul 1932 in nordul Moldovei pe puieti de mar, pentru ca in prezent sa fie raspandita in toate zonele pomicole ale tarii, agentul patogen neproducand pagube importante. Cercetarile facute de Elena Bucur si I. Lazar au demonstrat ca la noi in tara bacteria ce da arsura comuna a marului si parului este Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall. Bacteria ataca mai multe specii de pomi fructiferi si alte plante ca: marul paduret, parul paduret, gutuiul ornamental, paducel si cununita ( Spiraea).

Simptome. Boala apare pe toate organele plantei in afara de radacini, prezentand simptome variate in functie de organul parazitat si fiind favorizata de timpul mai rece si umed.

Unele simptome sunt asemanatoare cu focul bacterian produs de Erwinia     (fig. 14.2).

Astfel, pe frunze intre nervurile ce se innegresc, in special la par apar pete brune, transparente, care extinzandu-se vor duce la distrugerea intregului frunzis al pomului. Frunzele nu cad de pe pom, nici cand ramurile sunt puternic scuturate.

Atacul arsurii comune se manifesta mai frecvent la inflorescente, dar nu progreseaza catre cozile florilor si rar se extinde in scoarta ramurilor mai groase. Asa se explica raspandirea relativ slaba a atacului in comparatie cu cel al focului bacterian. Lastarii atacati prezinta pete cu o separare clara intre partea vie si cea brunificata. Ranile de pe ramuri sunt de culoare mai deschisa, iar scoarta prezinta crapaturi. Lastarii atacati de arsura comuna nu se indoaie sub forma de carja ca la atacul de foc bacterian (Erwinia amylovora).

Fructele sunt atacate din momentul legarii si pana la maturitate; pe fructele tinere, care au si cel mai mult de suferit de pe urma acestei boli, apar pete negricioase cu aspect umed si picaturi de lichid bacterian. Fructele se zbarcesc, se innegresc, cad jos in luna mai sau, raman mici si atarna de ramuri chiar si in timpul iernii.

Transmitere-raspandire. Factorii climatici care favorizeaza evolutia bolii sunt, umiditatea si temperatura ridicata. Boala se manifesta puternic in primavara (mai-iunie) si spre toamna (septembrie-octombrie), in timp ce in lunile secetoase de vara, evolutia acesteia stagneaza. Diferitele raniri mecanice facute in timpul taierilor la pomi, cat si atacul unor insecte ca, paduchele lanos sau cari, favorizeaza infectiile si extinderea bolii.

4. Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora

Boala a fost semnalata pentru prima data in America, in anul 1801, de catre W. Denning si denumita 'fire blight' de catre W. Coxe in 1817. In 1878 T.J. Burrill stabileste ca agentul patogen este o bacterie, fiind primul care se refera la bolile bacteriene la plante.

In Europa boala a fost semnalata in 1957-1968 in Anglia, in 1967 in Polonia si intre 1970-1990 in aproape toate tarile din Europa si din Orientul Mijlociu.

In Romania au fost semnalate in anul 1992 primele focare la Braila si la Pitesti (V. Severin, 1994). Boala s-a extins repede, asa ca in 1993 a fost observata in alte localitati din 11 judete, fiind considerata la ora actuala cea mai periculoasa boala la gutui, par si mar. In primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile, par, gutui si mar.

Simptome. Focul bacterian al rozaceelor, prezinta o serie de simptome pe partile aeriene ale pomilor atacati, incepand cu frunzele, inflorescentele, lastarii, scoarta ramurilor tinere si fructele. Arsura inflorescen]elor apare primavara devreme, florile au aspect umed, se ofilesc, se brunifica si apoi se innegresc. Infectia progreseaza catre coada florii, care apare umeda si apoi se innegreste. Pe timp umed     si calduros pe coditele atacate apar picaturi de lichid ce contin numeroase bacterii. Acestea trec foarte repede de la inflorescente la lastari si apoi la ramuri, intrarea facandu-se prin lenticelele, osteolele (deschideri naturale) din scoarta, sau prin rani. Frunzele se brunifica, apoi se innegresc si nu cad de pe pomi.

Arsura lastarilor este forma de atac cea mai periculoasa, fiind urmata de cea a inflorescentelor. Lastarii pot avea infectii generalizate si atunci mugurii lor se coloreaza in galben sau oranj, sau se infecteaza extern si apare ofilirea a 1-3 frunze de la varful acestora si indoirea lor in forma de carja, iar pe lastari pot aparea picaturi de lichid in conditii favorabile (vreme umeda). Lichidul poate avea culori variate de la galben pai, pana la rosu anchis, brun sau portocaliu. Uneori din tesuturile bolnave ies filamente incolore, care au un aspect prafos, ca de vata si lungime de pana la cativa centimetri, pe timp secetos.

Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub forma de pete umede care se brunifica, se innegresc, apoi se zbarcesc si raman atasate pe pom.

Atacul pe ramurile mai vechi, sarpante sau trunchiuri, produce rani (ulcere) cu lichid si brunificarea tesuturilor sub scoarta atacata.

Arsura bazei tulpinii se produce in urma infectiilor prin rani. Tesuturile atacate sunt umede si mai intunecate, sau de culoare purpurie si scoarta prezinta crapaturi.

Transmitere-raspandire Bacteria este rezistenta la uscaciune si la razele solare, putand supravietui in picaturile de lichid ferite de razele soarelui intre 3 si 12 luni. Peste iarna, bacteriile se mentin viabile in zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri, mai ales la par si paducel (Crataegus) si mai putin la mar. De asemenea, bacteriile mai pot supravietui in muguri si in fructele bolnave, acestea constituind sursa de infectie primara in primavara urmatoare.

Conditiile meteorologice favorabile infectiei sunt precipitatiile insotite de vant care disemineaza inoculul la peste 1 m distanta, cu o viteza de pana la 22 km/ora.

Filamentele bacteriene aeriene pot fi raspandite prin vant, in perioadele fara ploi. Insectele au de asemenea, un rol foarte important in raspandirea bacteriilor. Astfel, polenizatorii ca, albinele si viespile preiau odata cu nectarul si polenul din florile infectate si bacteriile pe care le difuzeaza la alte flori vizitate.

Pasarile , mai ales graurii, sunt si ele transmitatoare a bacteriei. Se stie in prezent ca la distante scurte intre 0-100 m diseminarea este produsa de ploaie sau de unele insecte; intre 100-5000 m un rol insemnat revine insectelor polenizatoare; la peste 5000 m pasarile raspandesc bacteriile, iar omul le poate raspandi si de la o     tara la alta sau chiar pe alte continente.

Protectia pomilor impotriva arsurii bacteriene si a focului bacterian

Una din primele masuri o constituie detectarea incipienta a bolilor. In Romania prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei nr. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligatia efectuarii a cel putin doua controale in iunie si septembrie in pepinierele si livezile de gutui, par si mar.

Reducerea infectiilor se realizeaza prin sacrificarea si arderea pomilor infectati puternic cat si a arbustilor din gardurile vii din pepiniere, in special din specia Cotoneaster (barcoace). Pomii slab atacati sunt curatatii prin taierea ramurilor atacate, la 50 cm de locul atacat pe ramura.

Instrumentele cu care se efectueaza taierile se dezinfecteaza cu alcool etilic 70 %, cu permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %.

Combaterea insectelor se va face in perioada preflorala. Stupii se vor tine departe de livezile infectate pe timpul infloritului, deoarece polenul infestat constituie sursa cea mai sigura pentru efectuarea infec]iilor.

Combaterea chimica. Aceasta se face cu: Alcupral 50 PU-0,2% prefloral-0,04 % postfloral; Champion 50 WP-0,2 % prefloral, 0,04 % -postfloral; Super Champ 250 SC-0,2 % prefloral; Zeama bordoleza-0,5 % prefloral; Funguran OH 50 WP-0,2 % prefloral, 0,04 % postfloral, etc.

Pe langa combaterea chimica se preconizeaza si utilizarea unor bacterii antagoniste fata de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola, Pseudomonas fluorescens, Pseudomonas viridiflora si Bacillus subtilis; se mai pot utiliza unele extrase din plante ca: iedera, vasc sau cretisoara; in repaus vegetativ, pomii se trateaza cu hidroxid de cupru 3 % in amestec cu ulei horticol 1 %; dupa ploi ce depasesc 25 mm, pomii se stropesc in interval de cel mult 24 ore cu zeama bordoleza 1 %.

Boli produse de ciuperci

5. Fainarea marului Podosphaera leucotricha

Fainarea merilor produce pagube mari in pepiniere si in livezi, in special la anumite soiuri de mar sensibile si in anumiti ani cu conditii favorabile evolutiei ciupercii. Prima data boala a fost semnalata in anul 1877 in statul Yowa de catre V. Bessey, iar astazi este prezenta pe toate continentele, in tarile unde se cultiva marul.

In tara noastra, ca urmare a intensivizarii tehnologiei marului, a cultivarii unor soiuri sensibile, a aplicarii     ingrasamintelor cu azot in cantitati prea mari sau administrate unilateral ai a aparitiei unor noi tulpini a ciupercii, pagubele sunt din ce in ce mai mari, atacul extinzandu-se in toate zonele pomicol (Gh. Lefter si N. Minoiu, 1990).

Simptome. Boala se manifesta in tot cursul perioadei de vegetatie, incepand de la dezmugurire si pana la caderea frunzelor, cu intensitate mai mare in cursul lunii mai si la inceputul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lastarii si uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pasle albicioase, prafoase, care acopera ambele fete ale frunzei. In scurt timp frunzele se inconvoaie usor spre partea superioara, sunt mai putin elastice si se usuca de timpuriu.

Ciuperca ataca cu rapiditate lastarii tineri pe care-i acopera cu un manson de miceliu albicios, prafos, datorita formarii sporilor, iar spre toamna acesta devine bruniu in urma formarii fructificatiilor ciupercii (cleistoteciilor) de culoare neagra. Lastarii puternic atacati se indoaie in forma de carlig si se usuca (fig. 14.3). Florile atacate prezinta petalele deformate, in sensul ca limbul petalelor se ingusteaza, uneori chiar se despica in doua, pierd culoarea alb-roza si devin albe iar in unele cazuri se ingroasa, se vestejesc si se brunifica. Florile atacate denumite si 'flori de ceara' se usuca fara a forma fructe. La soiurile de mar sensibile la fainare, aceasta forma de atac, duce in unii ani la importante pierderi de recolta. Atacul pe fructele tinere determina o oprire a cresterii si in unele cazuri, chiar o cadere a acestora. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o retea fina de tesut brunificat.

Transmitere-raspandire. Inmultirea ciupercii se face prin sporii care apar pe miceliu sub forma de siruri de celule butoiate. Multitudinea sporilor da un aspect prafos zonei atacate. Sporii asigura raspandirea ciupercii in timpul perioadei de vegetatie. Ei pot germina pe tesuturile vii ale plantei, folosind apa rezultata din transpiratie, cu conditia ca temperatura mediului sa fie cuprinsa intre 10-20^oC. Desi boala poate evolua si pe timp de seceta, temperatura ridicata (18-20^oC), insotita de o umiditate a aerului cuprinsa intre 80-100 % face ca atacul sa ia un caracter foarte grav, in special la soiurile sensibile.

Ciuperca ierneaza sub solzii mugurilor, ca miceliu de rezistenta si forma de cleistotecii (fructificatii de rezistenta), care au o forma sferica si culoare neagra; aceste cleistotecii desi se formeaza din luna mai, pana toamna - nu joaca rol in infectiile primare din primavar, sporii eliminati din ele neputand fi captati in livezi.

Primavara, boala reapare ca urmare a intrarii in vegetatie a miceliului de rezistenta existent in mugurii infectati din anul precedent. Acesta formeaza spori ce asigura infectia primara urmata apoi de cele secundare.

Prevenire si combatere. In perioada repausului vegetativ, odata cu taierile din livezi, se indeparteaza lastarii infectati care se vad usor datorita culorii lor argintii. In perioada de vegetatie se recomanda indepartarea inflorescentelor atacate si arderea sau ingroparea lor.

Se recomanda aplicarea in doze moderate a ingrasamintelor chimice si in complex (NPK). Se stie ca potasiul mareste rezistenta pomilor la atacul de fainare, pe cand azotul sensibilizeaza plantele.

La infiintarea noilor plantatii trebuie sa se aleaga soiurile dupa rezistenta lor si la atacul de fainare.

Combaterea chimica se va realiza la avertizare tinandu-se seama de sensibilitatea soiurilor, faza de vegetatie, conditiile climatice si de biologia ciupercii, numarul de tratamente in cursul unui an variind de la 4-12.

In perioada de repaus vegetativ se recomanda un tratament cu zeama sulfocalcica de 28-30 grade B, in concentratie de 20 % sau polisulfura de bariu 6 %, zemuri care dau rezultate foarte bune.

In perioada de vegetatie, de la dezmugurit si pana in luna august, se efectueaza tratamente cu produse din grupele: Thiocon 80 PU-20 kg/ha; Thiocon 98 PU-20 kg/ha; Fluidosoufre 11-20 kg/ha; Kumulus DF-0,3 % (t.p.    4 z.); Kumulus DF-0,3 % (t.p. 4 z.); Microthiol-0,7 % (t.p. 4 z. inainte de inflorit), 0,3 % (t.p. 4 z. Dupa inflorit); Microthiol special 0,3-0,4 % (t.p. 4 z.); Polisulfura de Ca-20 % iarna (t.p. 28 z.) si 2 % vara; Thiovit-0,7 % inainte de inflorit si 0,4 % dupa inflorit; etc.

6. Patarea cafenie a frunzelor, fructelor si rapanul merilor

Venturia inaequalis

Prima descriere a bolii a fost facuta de catre botanistul suedez E.M. Fries. In prezent ciuperca este raspandita in toate tarile unde se cultiva marul. La noi datorita pierderilor mari de recolta, atat cantitative cat si calitative, patarea cafenie si rapanul merilor este considerata ca una dintre cele mai periculoase boli.

Simptome. Ciuperca ataca toate organele aeriene ale pomului ca, frunze, flori, ramuri si fructe. Pe frunzele tinere, in special pe partea inferioara a frunzei apar pete mici, cenusii-maslinii, din dreptul carora se observa miceliile ce se intind ca niste raze, de culoare maslinie. Petele se maresc, atingand 5-10 mm, sunt initial de culoare verde-maslinie si apoi brunii, fara margini precise. Pe masura ce miceliul subcuticular fructifica, petele capata un aspect catifelat, inchizandu-se la culoare; la unele soiuri de mar, petele se formeaza pe ambele fete ale frunzelor. Cand atacul este puternic, petele sunt dese si acopera o mare parte din suprafata frunzelor, care cad in timpul verii.

Atacul pe flori si in special pe frunzulitele de sub floare, este asemanator cu cel descris pe frunze. Pe acestea apar pete mici, cenusii, care iau un aspect catifelat datorita miceliului cu spori.

Pe fructe apar, de asemenea, pete cenusii-maslinii in dreptul carora tesuturile se intaresc, se brunifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic, iar pulpa lor nu are gust bun. Deseori, crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii altor ciuperci care distrug pulpa.

Pe lastarii tineri, petele sunt mai greu de observat, din cauza culorii lor albastrui. Ciuperca determina o usoara cojire a scoartei, iar sub tesutul atacat se formeaza un strat de celule moarte care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizeaza in pierderi importante de recolta, deprecierea calitativa a fructelor in livada si apoi in depozite, debilitarea pomilor atacati prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafetei a acestora, cat si prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numarului de tratamente chimice (fig. 14.4).

Transmitere-raspandire Sporii pot germina daca se gasesc in picaturi de apa, la temperaturi cuprinse intre 15-25^oC, optima fiind de 19-20^oC. Infectia pe organele marului are loc daca acestea sunt umectate o perioada de 4-18 ore.

Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in scoarta ramurilor, iar in primavara formeaza spori ce asigura primele infectii pe toate organele tinere ale pomilor. Dupa Victoria Suta si col., (1974), sporii ce au ramas in muguri vegetativi si de rod, pot ierna si in primavara urmatoare vor produce de asemenea infectii timpurii.

Sporii din fructificatiile de rezistenta, ajung la maturitate in primavara, insa eliminarea lor are loc, incepand din luna martie pana in mai-iunie, in functie de umiditate si temperatura. Ploile de primavara umecteaza aceste fructificatii aflate in frunzele cazute pe teren si sporii ies incepand de la temperatura de 5^oC. Cele mai puternice infectii primavara sunt produse de catre acesti spori. Infectia are loc dupa 37-73 ore daca temperatura este de 5^oC, iar dupa 22 zile apar noi simptome Filamentele de infectie provenite din germinarea sporilor, patrund in interiorul plantei , prin strapungerea directa a tesuturilor.

Prevenire si combatere Se recomanda ca, pe baza observatiilor, sa se determine soiurile de mar rezistente la aceasta boala in diferite bazine pomicole si sa se tina cont de acest lucru la infiintarea noilor plantatii.

O atentie deosebita trebuie sa se acorde micsorarii surselor de infectie. Sunt necesare araturi adanci de toamna, prin care se vor ingropa la adancime frunzele atacate pe care se formeaza un numar mare de fructificatii de rezistenta. Pe suprafele mai mici, practica adunarii frunzelor cazute si arderea lor, duce la micsorarea sursei de infectie. Acelasi lucru este recomandabil sa se faca si cu ramurile uscate rezultate in urma operatiei de taiere de primavara.

Combaterea chimica a rapanului, constituie masura de baza ce se aplica in livezile de mar. Tratamentele se fac la recomandarea sta]iilor de avertizare pe baza celor trei criterii, cel ecologic (conditiile climatice), cel biologic (evolutia agentului patogen) si cel fenologic (mersul vegetatiei pomilor), tinandu-se seama si de rezerva biologica a ciupercii, sensibilitatea soiurilor si de eficacitatea si perioada cat raman active produselor folosite.

Numarul de tratamente difera in functie de criteriile de mai sus, intre 5-12.

Tratamentele se vor face cu produse din grupele: Funguran OH-    0,3 %; Helmoxy 50 WP-0,2 % prefloral; Kocide 101 50 PU-0,2 % si 0,04 % postfloral; Vitra 50 WP-0,04 % postfloral; Turdacupral 50 PU 0,15-0,2 % (t.p. 21 z. (prefloral); Cuproxal flowable-0,35 %; Antracol 70 WP-0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z) s.a

7. Uscarea ramurilor - Nectria cinnabarina

Boala apare pe ramurile pomilor si arbustilor fructiferi precum si la speciile forestiere debilitate, datorita actiunii temperaturilor scazute sau daca acestea sunt atacate de insecte, rapan, monilioza etc.

Simptome. Atacul devine evident in perioada de vegetatie cand ramurile si scoarta se usuca, iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene rosiatice. Ciuperca patrunde in profunzimea tesuturilor (scoarta si lemn) si consuma lignina, ceea ce face ca ramurile atacate sa fie mai usoare, in sectiune prezentand o culoare albicioasa datorita celulozei. Pe pernitele stromatice de 2-3 mm in diametru, ciuperca formeaza micelii si spori, iar in anul urmator, in interiorul acestora, fructificatii de rezistenta cu spori (fig. 14.5).

Transmitere-raspandire. Transmiterea ciupercii in cursul vegetatiei este realizata de spori, iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenta care va genera fructificatii de rezistenta cu spori, ce sunt eliberati in primavara.

Prevenire si combatere. Pomii, arbustii fructiferi si arborii din parcuri se vor curata de ramuri uscate si debilitate; dezinfectarea ranilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %, dupa care se vor unge cu un mastic.

Se va aplica cu regularitate tratamentul in complex al pomilor pentru combaterea daunatorilor si al parazitilor vegetali. Se vor respecta regulile de agrotehnica pomicola adecvate fiecarei specii in parte, dandu-se atentie administrarii ingrasamintelor in doze moderate si in complex.

8. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor

Monilinia fructigena

Aceasta boala este cunoscuta de foarte multa vreme in toata lumea si produce pagube foarte mari in livezi si depozite. Se intalneste pe mar, par, gutui si mai putin pe mosmon si piersic. Ataca sporadic un numar mare de specii lemnoase ce apartin la diferite familii botanice .

Simptome. Ciuperca paraziteaza ramurile, florile si fructele in diferite faze de dezvoltare. Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, iar frunzele si florile se brunifica si se usuca. Atat pe scoarta ramurilor atacate cat si pe flori apar mici 'pernute' de mucegai, de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din miceliu si sporii ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul ingheturilor tarzii de primavara cu deosebirea ca printre florile distruse, brunificate, se mai gasesc si flori normale. Acest aspect parazitar poarta numele de 'monilioza din anul precedent'. Mai tarziu, cand fructele au dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa. Deseori, acest aspect parazitar, cunoscut si sub numele de 'monilioza de primavara', este confundat cu caderea fiziologica a fructelor tinere, dar la aceasta fructele cad verzi de pe pom, nu brune ca in cazul moniliozei.

In timpul verii, cand fructele au ajuns aproape de maturitate, apar pe suprafata lor pete brune ce se intind la suprafata si cuprind pulpa in profunzime. In scurt timp, fructul putrezeste aproape in totalitate, deseori cazand de pe pom. Daca temperatura este ridicata si atmosfera umeda, pe suprafa]a fructului, in dreptul zonei putrezite, apar fructificatiile ciupercii, sub forma unor pernute dispuse in cercuri concentrice. Aceasta forma de atac este cunoscuta sub numele de  putregai brun . Daca timpul este umed, cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, fara ca pe suprafata lor sa mai apara fructificatii cu spori, dar in ele se formeaza scleroti. Aceasta forma de atac intalnita deseori si in depozite poarta numele de 'putregai negru'. Alteori, timpul secetos face ca fructele atacate sa se usuce, sa se zbarceasca si sa ramana atarnate pe pomi si in timpul iernii. Acest ultim aspect parazitar poarta numele de 'mumifierea fructelor'. La unele fructele ciuperca poate produce un 'putregai al inimii', vizibil la exterior doar printr-o pata bruna la locul de insertie al coditei sau in partea opusa acesteia (fig. 14.6).   

Atacul de monilioza produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii, se manifesta in depozite.

Dupa parcurgerea a doua ierni, din sclerotii fructelor mumifiate care au fost ingropate in sol, in primavara celui de al treilea an, apar fructificatii de forma unor palnii cu picior lung (apotecii), de culoare galbuie, cu diametrul de 3-5 mm.

Transmitere-raspandire. Sporii asigura raspandirea ciupercii in timpul verii. Ei germineaza la temperaturi cuprinse intre 0-25^oC, optimum fiind in jur de 15^oC. Filamentele ciupercii Monilinia patrund prin diferite rani provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi etc.) sau de grindina. De asemenea, in timpul recoltatului si al transportului fructelor, ranile provocate de lovituri favorizeaza infectiile cu aceasta ciuperca.

Iernarea ciupercii are loc atat sub forma de miceliu de infectie in scoarta ramurilor, cat si sub forma de scleroti in interiorul fructelor mumifiate.

Sporii aparuti pe fructificatiile in forma de palnie produc de obicei infectii pe fructele tinere, de dimensiunea unei alune, cauzand alaturi de infectiile cu spori aparuti pe organele ce au 'monilioza din anul precedent', 'monilioza de primavara'.

Comportarea soiurilor fata de atacul de monilioza este diferita. Sensibilitatea soiurilor este marita in livezile irigate si in cele fertilizate unilateral cu azot mineral sau organic.

Umezeala exagerata a aerului, picaturile de apa de pe fructe, cat si ranirea acestora, constituie principalii factori care fac ca, in unii ani, pagubele produse de monilioza sa fie foarte mari.

Marul si in special parul pot fi atacati si de Monilia laxa. Simptomele, sunt asemanatoare cu ale speciei precedente, cu unele diferentieri astfel: culoarea sporilor de Monilinia laxa este cenusie, iar infectiile cu aceasta ciuperca sunt mai puternice in primavara deoarece sporii acestei ciuperci rezista peste iarna.

Prevenire si combatere. Inainte de a aplica tratamentele de iarna sau de primavara, se vor strange toate fructele uscate ramase pe pom si se vor arde; de asemenea, lastarii atacati vor fi inlaturati si distrusi prin ardere, iar fructele putrezite si cazute vor fi adunate si ingropate.

In timpul perioadei de vegetatie vor fi aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapanului precum si a insectelor, care prin atacul lor favorizeaza infectiile cu monilioza. Rezultate bune dau tratamentele de iarna cu Zeama sulfocalcica in concentratie de 20 %, sau cu Zeama albastra 2-3 %, iar in timpul perioadei de vegetatie cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Tiuram 75 PU 0,3-0,4 % (t.p.10 z.); Topsin 70 PU-0,07 % (t.p. 14 z.); Topsin M 70 WP-0,07 % (t.p. 14 z), etc.O atentie deosebita se acorda recoltarii si manipularii fructelor, pentru a se evita ranirile mecanice, precum si pregatirii si dezinfectarii silozurilor de fructe, mentinerii unei temperaturi cat mai apropiate de 1-3^oC si a umiditatii intre 80-90 %. Dupa depozitare, fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA 0,09 %, pentru a stopa evolutia ciupercii in depozite.