Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


METODE BIOLOGICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



METODE BIOLOGICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Pentru combaterea biologica a buruienilor se folosesc fenomenele alelopatice, sau existenta unor dusmani naturali: agenti patogeni (bacterii, virusi, ciuperci), insecte, melci, pasari, pesti.



Metoda prezinta avantajul ca este continua, nepoluanta, economica si pastreaza diversitatea in ecosistemele agricole, astfel ca intre buruiana gazda si agentul biologic se stabileste in final un echilibru. Este de dorit ca la acest echilibru, pagubele produse de buruieni sa fie sub pragul economic de daunare.

Exista insa riscul ca, inmultind si utilizand un dusman natural in combaterea buruienilor, acesta sa se adapteze si pe plantele de cultura.

Combaterea biologica a buruienilor s-a dovedit a fi eficienta pe suprafete mari, bazine geografice, insule sau continente, infestate puternic cu o singura specie de buruieni provenita dintr-o alta zona. Pentru a opri inmultirea exagerata a acesteia este necesar sa se aduca din tarile de origine bolile si daunatorii specifici.

Alelopatia reprezinta o forma de interactiune intre plante, care se manifesta atunci cand o planta intervine in cresterea si dezvoltarea alteia, prin intermediul unui inhibitor chimic.

Substantele alelopatice, numite "coline", pot fi produse de orice organ al plantei, dar in mod frecvent se gasesc in radacini, seminte si frunze.

Producerea substantelor alelopatice este stimulata in perioadele de stres, iar competitia pentru unele resurse limitate ca apa, substante nutritive, lumina, mareste potentialul alelopatic sau sensibilitatea la aceste substante a buruienilor cat si a plantelor de cultura.

Substantele alelopatice sunt eliberate in mediul inconjurator prin volatilizare sau exudare la nivelul radacinii si se deplaseaza in sol prin levigare si filtratie; ele rezulta, de asemenea, prin descompunerea resturilor de plante, dupa moartea acestora. Aceste substante sunt produse de buruieni si afecteaza plantele cultivate sau alte specii de buruieni, dar in acelasi timp, sunt produse si in unele plante cultivate; in viitor acestea ar putea fi utilizate in cadrul asolamentelor pentru a valorifica potentialul lor alelopatic in lupta cu diferite specii de buruieni. Astfel, secara prin substantele alelopatice pe care le produce lupta bine cu buruienile, reducand cu 20-35% germinatia semintelor de Panicum miliaceum (mei pasaresc), Echinochloa crus-galli (iarba barboasa) si Cardaria drapa (urda vacii).

Agentii patogeni distrug sistemul enzimatic al buruienilor, le deregleaza procesele metabolice prin toxinele pe care le produc etc.

Buruienile sunt organisme vii, ca si plantele de cultura si este normal ca si ele sa fie atacate de anumiti agenti patogeni. Astfel, ciuperca Puccinia suavelens (rugina palamidei) este intalnita si in Romania. Se inmultesc sporii ciupercilor, se adauga adjuvanti si se aplica precum erbicidele. . In 1981 a aparut bioerbicidul (micoerbicidul) "David ", care contine sporii ciupercii Phytophtora amilovora, destinat combaterii speciei Morrenia odorate din livezile de citrice.

Folosirea unor insecte a dat rezultate interesante in combaterea unor buruieni preferate, carora le consuma frunzele, tulpinile si chiar radacinile.

In fosta U.R.S.S. s-a experimentat insecta Fitomisa pentru combaterea lupoaiei (Orobanche sp.). In Australia s-a folosit insecta sfredelitoare Cactoblactus cactorum, adusa din Argentina pentru combaterea cactusului (Opuntia sp.).Acesta a fost adus in 1893 ca planta ornamentala, dar s-a raspandit fulgerator, cu circa 500000 ha/an ,devenind o adevarata problema pe 30.000.000.ha.

In S.U.A., gandacul Crysolina sp. s-a folosit pentru a combate pojarnita (Hypericum perforatum) de pe pajisti. In Kazahstan s-a folosit nematodul Ancuina picridis pentru a combate Acroptilon repens.

Pentru combaterea buruienii Althernatera philoxeroides, raspandita in partea de nord a Americii, s-au introdus: musca frunzei (Agasicles hydrophita), tripsul Aminotrips andersoni si fluturele Vogtia molloi. Actiunea bucurandu-se de mult succes; nu a mai fost nevoie sa se foloseasca anual erbicide pentru combaterea acestei buruieni din perimetrele drenate si irigate.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2761
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved