Bolile piersicului si migdalului

Bolile piersicului si migdalului

Bacterioze

1. Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Cancerul, datorita aspectului sau caracteristic, este cunoscut din cele mai vechi timpuri, dar abia in 1985, F. Cavara a demonstrat ca este vorba de o bacterie. E.F.Smith, parintele bacteriologiei fitopatogene, a introdus termenul de cancer la plante, considerand ca aspectele produse de bacterie sunt asemanatoare cu cancerul de la animale. In prezent prin cancer la plante se intelege boala produsa de o bacterie, caracterizata prin tumori cu crestere continua si autonomie de crestere, transplantabile pe plante sanatoase si cultivabile pe medii sintetice.

In Romania, prima semnalare a cancerului a fost facuta de Tr. Savulescu in 1928 pe radacini de meri tineri de la Curtea de Arges.

Importanta economica a cancerului, mult timp este deosebita in functie de planta, soi si conditiile pedo-climatice. Dintre pomii fructiferi, piersicul si migdalul sunt sensibili, in unele zone plantatiile fiind compromise.

Simptome. La pomii fructiferi, indeosebi in pepiniere, pe radacini si la baza tulpinii, se dezvolta tumori, la inceput albicioase, moi, cat un bob de mazare, iar mai tarziu brune si lemnoase. Tumorile sunt de marimi, forme si consistente diferite, cu suprafata rugoasa. Caracteristic bolii este aparitia de tumori secundare la o oarecare distanta de tumoarea primara, dupa un timp mai indelungat, de obicei acestea formandu-se deasupra tumorii principale. Uneori tumorile genereaza formatiuni de organizare rudimentara, asemanatoare unor organe ca frunze, muguri, lastari, radacini, denumite teratoame (fig. 14.13).

Celulele care alcatuiesc tumorile, sunt foarte mari, deformate sau foarte mici, cu o compozitie a continutului modificata.

Pe baza unor caractere fiziologice tulpinile de A. radiobacter pv. tumefaciens au fost impartite in 3 biotipuri, care in oarecare masura au alt cerc de gazde: biotipul 1 si 2 sunt virulente fata de pomi fructiferi, trandafiri si unele plante erbacee, iar cele din biotipul 3 sunt virulente fata de vita de vie.

Transmitere-raspandire. Bacteria poate supravietui in sol mai multi ani in functie de proprietatile fizice si chimice ale acestuia. S-a dovedit ca langa radacinile de porumb inmultirea bacteriilor nu are loc, pe cand radacinile unor plante gazda o stimuleaza. Raspandirea bacteriilor se realizeaza prin diferite cai: apa, praful, instrumente agricole s.a.

Bacteriile patrund prin rani care sunt esentiale in procesul de infectie; bacteriile Agrabacterium radiobacter pv. tumefaciens introduse prin deschideri naturale, nu produc tumori.

Aparitia si cresterea tumorilor este dependenta si de alti factori ca specia, gazda, varsta plantei si conditiile climatice. Temperatura optima pentru bacterie este de 22-30^oC, iar umiditatea de 80 %, lumina in general avand un efect inhibitor. Boala poate fi favorizata de solurile umede si compacte, de excesul ingrasamintelor azotate, precum si de grindina, atacul unor nematozi, efectul gerului etc.

Prevenire si combatere Masurile de prevenire sunt singurele care pot da rezultate, din care cele agrotehnice au un rol mai important. Astfel, pepinierele pomicole si scolile de vita vor fi amplasate pe terenuri usoare care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee sau lucerna, in vederea distrugerii insectelor, nematozilor, daunatori din sol. Materialul pentru inmultirea vegetativa va fi recoltat de la plante sanatoase, iar inainte de plantarea definitiva, vitele si pomii vor fi sortati, eliminandu-se toate exemplarele atacate.

Plantarile definitive se vor face numai pe terenuri care 2-3 ani anteriori au fost cultivate cu plante cerealiere sau lucerna, cu puieti altoiti pe portaltoi rezistenti la cancer.

Cercetarile privind combaterea chimica cancerului au avut rezultate limitate, uneori neconcludente, majoritatea neconfirmate de alsi cercetatori.

Tratamentele chimice sunt in cazul cancerului preventive. In apa cu care se prepara mocirla, in care se cufunda radacinile puietilor inainte de plantare, se adauga unele fungicide ce asigura puietilor o buna protectie fata de infectiile cu cancer din sol.

Intre produsele testate, pe langa sulfatul de cupru 1 %, s-au mai remarcat Captadin 50 PU-1 %, Topas 100 EC-0,025 %, si Baycor 300 EC-0,2 %.

Bolile produse de ciuperci

3. Basicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans

Boala este cunoscuta din anul 1821 in Anglia, insa abia in anul 1860 M.J. Berkeley descrie ciuperca. Astazi boala poate fi intalnita pe tot globul, in tarile unde se cultiva piersicul.

Ciuperca paraziteaza piersicul si foarte rar caisul si migdalul, producand pagube mari in primaverile si verile bogate in precipitatii.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunze si uneori pe ramuri si fructe. Imediat dupa dezmugurire, frunzele tinere incep sa prezinte pe partea superioara basacari si gofrari, carora le corespund pe partea inferioara, adancituri    (fig. 14.14). La inceput frunzele au o culoare rosiatica, pentru ca mai tarziu acestea sa capete o nuanta galbuie. Frunzele atacate sunt mai mari decat cele sanatoase. Pe partea inferioara, in dreptul portiunilor basicate, apare un strat catifelat, fuctificatiile cuipercii cu spori. Frunzele se brunifica si cad in luna iunie, iar pomii sunt puternic epuizati in urma refacerii frunzisului pe seama rezervelor din tesuturile ramurilor, fiind sensibilizati la gerurile iernii. Noile frunze ce se formeaza in vara nu mai prezinta simptome ale bolii. Ramurile si lastarii atacati cresc mai incet, prezinta ingrosari si internodii scurte. Pe fructe, atacul se manifesta prin aparitia unor pete de 1-2 cm in diametru, albicioase si putin reliefate, in dreptul carora tesuturile, cu timpul, se brunifica si putrezesc.

Transmitere-raspandire. Din germinarea sporilor ce se formeaza pe frunze rezulta un miceliu care ierneaza in scoarta ramurilor sau sub solzii mugurilor. Infectiile cu acest miceliu se fac in primavara, in momentul dezmuguririi, in conditii de umiditate ridicata si temperaturi mai scazute (7-20^oC).

Prevenire si combatere. Piersicii vor fi stropiti in timpul repausului vegetativ cu sulfat de cupru 2 % . In timpul primaverii, dupa craparea mugurilor, se pot face stropiri cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 28 z. in regiunile unde boala este semnalata in fiecare an se vor planta numai soiuri rezistente.

4. Fainarea piersicului - Sphaerotheca pannosa var. persicae

Fainarea piersicului este o boala mult raspandita in tara noastra producand pagube in anii cu primaveri reci si umede, urmate de veri secetoase, calduroase.

Simptome. Atacul apare mai intai pe frunzele tinere de la varful lastarilor, sub forma unor pete albe de miceliu, care se pot intinde si ocupa intreaga suprafta. Frunzele parazitate iau un aspect prafos, se deformeaza, se incretesc si in cele din urma se usuca. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, in dreptul carora se formeaza o pasla miceliana mai densa si cu aspect prafos, datorita formarii sporilor (fig. 14.15).

Fig.14.15. Fainarea piersicului

(Vienot Bourgin, 1949

Lastarii nelignificati pot fi acoperiti de pasla miceliana, care apare ca un manson albicios; cei puternic atacati se indoaie, se vestejesc si apoi se usuca. Pe lastarii atacati, ciuperca formeaza uneori fructificatii de rezistenta (cleistotecii) care contin spori dar, la noi in tara acestea au fost semnalate foarte rar.

Atacul pe fructele tinere sau in curs de maturare este asemanator cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate. In dreptul petelor albicioase, tesuturile fructului se brunifica, crapa si incep sa putrezeasca.

Transmitere-raspandire. Iernarea parazitului are loc sub forma de miceliu in muguri sau sub forma de cleistotecii (fructificatii de rezistenta), din care apar sporii ce produc infectii in primavara . Temperaturile peste 10^oC cu optimum 20^oC, umiditatea relativa a aerului ridicata si ingrasamintele cu azot in exces favorizeaza evolutia bolii, inregistrandu-se pagube considerabile ce se rasfrang si asupra productiei din anul urmator

Prevenire si combatere Se vor taia si se vor arde lastarii atacati. In timpul iernii, pomii vor fi stropiti cu zeama sulfocalcica in concentratie de 20 %. In perioada de vegetatie, se vor executa stropiri la aparitia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o gama variata de produse : Fluidosoufre 15-20 kg/ha (t.p. 4 z.); Microthiol 0,4-0,5 %; Microthiol special 0,4-0,5 % (dupa inflorit); Thiovit 0,4-0,5 %; Karathane FN 57-    0,1 % (t.p. 21 z),etc.

5. Ciuruirea frunzelor pomilor samburosi - Stigmina carpophylla

Boala este foarte comuna in livezile neingrijite si produce pagube importante la pomii fructiferi samburosi. A fost observata pentru prima data in Franta, in anul 1853. Ciuperca ataca piersicul, caisul, zarzarul, ciresul, visinul, prunul, migdalul si diferite alte specii ale genului Prunus.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunze, fructe si lastarii tineri. Pe frunze apar, in lunile mai-iunie, pete circulare de 1-4 mm in diametru, in dreptul carora tesuturile se brunifica, se desprind de restul frunzei si cad (de aici provine denumirea de 'ciuruire' data bolii) (fig. 14.16).

Pe fructe se observa formatiuni punctiforme, de 1-2 mm in diametru, in jurul carora se formeaza un inel rosu-violaceu la piersic, zarzar si cais. Petele ies putin in relief, ceea ce face ca fructele sa fie aspre la pipait. Pulpa fructelor de cais si zarzar devine pasloasa si nu are un gust bun. Pe lastarii verzi, in jurul mugurilor, scoarta se brunifica, crapa si apar usoare rani ce fac ca mugurii sa se usuce. Uneori ramurile tinere se deformeaza, apar umflaturi, rani, cancere deschise, prin care se produc scurgeri de clei. Atacul pe lastari este foarte periculos, intrucat duce la uscarea lastarilor fructiferi ai pomilor.

Scurgeri gomoase se constata aproape la toti pomii samburosi, in cazul unui atac de Stigmina carpophylla, acestea ducand la epuizarea rapida a plantelor

Transmitere-raspandire. Sporii raspandesc ciuperca in timpul perioadei de vegetatie germinand la temperaturi cuprinse intre 2-24^oC si pot rezista si la temperaturile scazute din timpul iernii, cand se gasesc in cleiul ce se afla in crapaturile scoartei ramurilor. Ciuperca mai poate ierna si sub forma de miceliu in scoarta ramurilor. Atacul acestei ciuperci este puternic in primaverile umede ce urmeaza dupa ierni cu temperaturi moderate, care au permis sporilor sasi pastreze viabilitatea. Infectiile ciupercii sunt favorizate de ranile de pe scoarta ramurilor, rani produse de grindina sau de insecte.

Prevenire si combatere Se recomanda aplicarea masurilor de igiena culturala in livezi prin taierea si arderea ramurilor atacate. Ranile rezultate in urma taierilor din iarna se vor trata cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 % si se vor proteja cu mastic. Tratamentele chimice se aplica iarna, primavara si vara la fel ca pentru combaterea moniliozei.