FASOLITA

FASOLITA

1, Importanta. Biologie. Ecologie

1.1. Importanta

Fasolita a fost luata in cultura in Africa Centrala, unde se intalneste spontan. A fost cultivata apoi in Asia Mica si Orientul Apropiat, de unde a ajuns in Europa, fiind cultivata de greci si romani (N. ZAMFIRESCU, 1965). Fasolita s-a cultivat in Europa pana cand a fost adusa fasolea comuna (Ph. vulgaris) din America, mai productiva si cu cerinte termice mai reduse, careia fasolita "i-a cedat acesteia numele, locul in cultura si consum, retragandu-se intr-un anonimat" (V. VELICAN, 1972). in Europa Central - Estica se mai mentine in cultura in trei zone: nisipurile din sudul Olteniei, masivul nisipos din estul Ungariei si nisipurile din sudul Ucrainei (A. ZAVOI, 1968).

1.2. Compozitie chimica

Semintele de fasolita contin in medie 26,0% proteina; 1,6% grasimi; 52,0% substante extractive neazotate si 4,0% celuloza. Fasolita se remarca printr-un continut mai scazut de celuloza, fierbere mai rapida si digestibilitate mai mare decat fasolea si alte leguminoase.

Are aproximativ aceleasi utilizari ca si fasolea, in plus se foloseste si ca ingrasamant verde pe nisipuri sau ca furaj (pasune, masa verde, fan sau insilozata).

1.3. Raspandire

Pe glob a ramas in cultura in cateva zone cu conditii de clima mai aride, unde s-a impus fata de fasole, pe circa 9,8 milioane ha, din care cea mai mare parte in vestul Africii Centrale, S.U.A. etc.. La noi in tara se cultiva pe cateva zeci de hectare, pe nisipurile Olteniei.

1.4. Sistematica. Soiuri

Cultivata este specia Vigna sinensis L., ce cuprinde mai multe varietati.

Din 1976 este zonat soiul Jiana (T-1), var. sinensis, cu talia de 40 - 60 cm, MMB 180 g, proteina 25 - 26,4%, perioada de vegetatie 99 - 118 zile, rezistent la boli.

1.5. Particularitati biologice

Fasolita (fig. 4.25, dupa GH. BILBEANU, 1998) are germinatia epigeica, radacina pivotanta profunda si puternic ramificata, tulpina cu forme oloage sau volubile, frunzele ca la fasole dar glabre, florile grupate cate 2 - 3, de culoare alba sau violacee. Pastaia este ingusta si lunga (8 - 15 cm), cu 7 - 10 seminte. Fasolita are seminte cu hilul excentric, MMB de 100 - 200 g, 6 - 12% coji si culori diferite, in functie de biotip.

Fig. 4.25. Fasolita - (Vigna sinensis L.)

1.6. Cerinte fata de clima si sol

Fasolita are pretentii termice ridicate, germinand la minimum 12C. Constanta termica este de circa 1960C, in 95 - 100 zile.

Cerintele fata de sol sunt reduse, fasolita putand valorifica terenurile sarace, nisipoase si Chiar nisipurile zburatoare.

1.7. Zone de cultura

La noi sunt nisipurile Olteniei, unde realizeaza productii de peste 8 q/ha, depasind cu 50% fasolea (L. POP si colab., 1986 etc.).

2. Tehnologia de cultivare a fasolitei

2.1. Rotatie

Nu are pretentii fata de planta premergatoare, fiind amplasata in rotatie cu plante din zona ei de cultura.

2.2. Fertilizare

Pe solurile nisipoase, fertilizarea se face cu ingrasaminte organice, circa 20 t gunoi de grajd la ha, sau cu ingrasaminte minerale (N₃₂P₃₂K4₈) administrate pe panta inferioara a dunelor sau pe interdune. Pe duna, ingrasamintele chimice, in anii deficitari in precipitatii (in iulie si august), au influentat negativ productia (A. ZAVOI, 1967).

2.3. Lucrarile solului

Sunt, in general, aceleasi ca si pentru fasole.

2.4. Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa fie pura si cu valoare germinativa buna (peste 90%). Semanatul se face cand solul are 12C, in randuri simple la 50 - 70 cm, in benzi (70/15 cm), la 5 - 8 cm adancime. Densitatea de semanat este de 20 - 25 plante/m², folosind pentru productia de boabe 40 - 50 kg samanta la ha. Pentru furaj sau ingrasamant verde se seamana mai des, folosindu-se 60 - 70 kg samanta/ha.

2.5. Lucrarile de ingrijire si recoltatul

Sunt, in general, aceleasi ca si pentru fasole. Productia de boabe ajunge la 16 q/ha, depasind mult fasolea si alte leguminoase, in zona ei de cultura (nisipurile Olteniei).