FUZARIOZELE CEREALELOR

FUZARIOZELE CEREALELOR

(Monographella si Gibberella)

Albirea si inrosirea spicelor de grau, orz si secara

(Gibberella zeae (Schw.) Petch. Gibberella avenacea)

In perioada anilor 70 - 80 s-au inregistrat adevarate epidemii in partea de vest a tarii iar pagubele au fost de pana la 2067 kg /ha. Daca factorii de mediu se intrunesc in limite favorabile patogenului, pagubele pot ajunge la 100%.

Simptome Prezenta atacului se poate semnala imediat dupa germinare cand tinerele plantute se ingalbenesc, putrezesc iar cultura devine rara, cu goluri. La infratire are loc brunificarea radacinilor si a bazei tulpinii fapt care va avea ca rezultat formarea de spice sterile, albicioase. Cel mai grav atac are loc in fenofaza de inspicare, cand se observa albirea partiala sau totala a spicelor, (figura 4) care se acopera apoi cu un mucegai alb - roziu, sau rosu - rubiniu cu aglomerari miceliene - sporodochiile ciupercii. Pe organele atacate pot sa apara fructificatiile sexuate ale ciupercii - periteciile cu asce si ascospori, sub forma unor puncte negre. Cariopsele spicelor fuzariate sunt mici, zbarcite, cenusii sau rozii cu slaba germinatie si putere de strabatere. Tot in aceasta fenofaza poate fi atacata tulpina sub spic, unde internodul devine brun - violaceu, infasurat intr-o pasla miceliana rozee.

Agentul etiologic si evolutia bolii Boala este produsa de doua ascomicotine: Gibberella zeae cu forma conidiana Fusarium graminearum var. graminearum, si Gibberella avenaceea cu forma conidiana Fusarium graminearum var. avenaceum. Forma perfecta prezinta peritecii mici de culoare violacee-negricioasa, cu asce ce contin 8 ascospori fusiformi, hialini multicelulari. Forma conidiana are sporodochii mici formate din conidiofori scurti, cu conidii fusiforme, hialine, septate. Pe miceliul ciupercii in conditii neprielnice apar ca organe de rezistenta clamidosporii de forma sferica si stralucitori. Atunci cand miceliul sporuleaza culoarea sa devine roz - rosiatica de unde vine si numele bolii de "roseata spicelor". Ciuperca se conserva pe resturile de plante bolnave din sol sub forma de miceliu saprofit, clamidospori si peritecii, dar si prin seminte contaminate care reprezinta o sursa de inocul important. Infectiile primare sunt realizate atat de miceliul sau clamidosporii din sol care penetreaza radacinile si baza tulpinii, cat si de conidiile sau ascosporii purtati de vant si depusi pe partile aeriene ale plantelor. Miceliul generat de aceste surse primare se dezvolta intercelular si sporuleaza prin conidii care asigura infectiile secundare extrem de pagubitoare din perioada de inflorire. In momentul recoltarii cariopsele sanatose vin in contact cu cele bolnave si in acest fel se produce contaminarea lor. Gravitatea atacului este amplificata de reactia acida a solului, de temperaturile situate in jur de 10ºC toamna si primavara si de 20 - 26ºC in perioada infloririi, monocultura, semanatul des, fertilizarea excesiva cu azot, umiditatea atmosferica ridicata.

Prevenire si combatere Recolta contaminata cu aceasta ciuperca nu va fi destinata pentru panificatie sau furaj datorita toxinelor secretate de patogen si care produc intoxicatii extrem de grave. In asolament nu trebuie sa se succeada cereale paioase deoarece creste potentialul infectios. Selectarea si tratarea semintelor sunt masuri ce previn atacul ciupercii Fusarium iar produsele recomandate sunt: Raxil 0,5 l /t, Panoctine 35 LS - 2 l /t, Vitavax 200, Quinolate V - 4x - 2 kg /t de samanta.

Metoben 0,5 kg /ha + Sulf muiabil 1 kg /ha + Dithane M-45 - 1,75 kg /ha, substante care asigura o protectie eficienta impotriva tuturor bolilor foliare si ale spicului. In combaterea biologica, antibioticele produse de bacteria Bacillus subtilis sau de ciupercile Penicillium si Trichoderma (nifimicina, lavrendomicina, fitoflavina si trichotecina) sunt active fata de patogen. Soiurile de grau cultivate pe plan mondial sunt lipsite de gena de rezistenta fata de fuzarioza.

Mucegaiul de zapada

(Monographella nivalis (Schaffnit) Booth)

Boala se intalneste frecvent la cerealele paioase in zonele si anii cu zapezi abundente sau cu primaveri intarziate si ploioase pe sole unde terenul este denivelat sau in luncile raurilor.

Simptome. Primavara timpuriu dupa topirea zapezii sau dupa ploi abundente se observa in lan vetre de atac cu plante ingalbenite ce prezinta in partea bazala zone mici brunificate alungite spre tulpina, iar pe frunze se dezvolta un miceliu alb-cenusiu cu numeroase puncte roz (sporodochiile ciupercii). Atacul se observa in micile depresiuni ale tarlalelor unde stratul de zapada a fost mai gros si apa din topirea zapezii a stagnat mai mult. Plantele de la periferia vetrelor de atac continua sa vegeteze dar vor forma spice sau panicule sterile.

Agentul etiologic si evolutia bolii Boala este cauzata de ascomicotina Monographella nivalis (sin. Micronectriella, Calonectria graminicola) al carei miceliu se dezvolta ecto - endoparazit sub forma saprofita in sol pe resturile vegetale si paraziteaza in timpul iernilor blande baza tulpinilor si frunzelor (Fig.5). La suprafata organelor atacate miceliul fructifica prin sporodochii ce poarta conidiofori scurti cu conidii fusiforme drepte sau usor curbate uni - sau tricelulare (f. c. Microdochium (Fusarium) nivale). Forma sexuata a ciupercii prezinta peritecii globuloase, brun - roscate cu asce si ascospori fusiformi septati. Perpetuarea bolii este asigurata

de sol unde miceliul saprofit ramane in resturile vegetale ale plantelor atacate, prin seminte contaminate cu miceliu, prin clamidospori (celule ale hifelor cu membrana ingrosata) si uneori prin peritecii. Semintele infectate genereaza plantule debile, rasucite in forma de tirbuson, care raman in sol unde putrezesc. Primele infectii sunt facute de conidii sau ascospori in toamna, iar miceliul care se dezvolta pe plante rezista peste iarna pana la -33ºC. Primavara in conditii de umiditate ridicata (topirea zapezii sau ploi abundente) in pasla miceliana se formeaza sporodochiile care vor repeta infectiile in perioada de la inflorire la maturitatea in lapte. Factorii care favorizeaza dezvoltarea bolii sunt temperaturile scazute din toamna, primaverile cu precipitatii abundente, zilele cu ceata, soiurile sensibile si terenurile joase.

Prevenire si combatere. Combaterea acestei boli se face in mod asemanator cu albirea si inrosirea spicelor de grau cu recomandarea de a efectua drenarea excesului de umiditate si nivelarea terenului pentru a nu se favoriza acumularea apei in zonele depresionare.

Sfasierea frunzelor de orz

(Pyrenophora graminea Rabenh.)

Boala este deosebit de periculoasa atat pentru orz cat si pentru orzoaica, putand aduce prejudicii de pana la 20% din recolta.

Simptome. Frunzele plantelor atacate prezinta pete de decolorare eliptice situate intre nervuri, la inceput izolate apoi confluente, de culoare bruna. Pe tesuturile necrozate se formeaza pe vreme umeda un puf catifelat de culoare brunie, iar frunzele se sfasie in lungul lor. Atacul pe pai se poate observa prin brunificarea internodului terminal si chiar a spicului. Plantele atacate raman mici, nu mai inspica, iar spicele ramase in burduf sunt deformate, cu cariopse mici, sistave cu pete brune la varf. In caz de atac puternic, cultura este inrosita iar recolta compromisa.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Boala este produsa de ciuperca sexuata Pyrenophora graminea ce prezinta peritecii globuloase, brune - negricioase cu suprafata tepoasa si contin asce cu ascospori multicelulari, bruni dispusi pe doua randuri si de forma asexuata Helminthosporium (Drechslera) gramineum care are conidiofori simpli, bruni, septati ce poarta conidii galbene, cilindrice, septate cu pereti grosi.

Boala se transmite de la un an la altul prin seminte ce au miceliul in tegument dar si prin resturi vegetale pe care se gasesc peritecii, conidii si miceliu. Dupa incheierea culturii patogenul trece la viata saprofita. Odata cu semanatul din boabele infectate ies colti ce au intercelular miceliul. Acesta se va dezvolta sistemic in planta iar pe frunze vor aparea dungile necrotice cu conidii care repeta infectiile in vegetatie. Plantele pitice cu spice inchise sau iesite in burduf (cand vremea este ploioasa) reprezinta efectul parazitar al infectiei sistemice. Infectia culturilor de orz in toamna poate fi facuta de conidiile care au rezistat pe miriste sau cele produse de miceliul localizat pe resturile vegetale si de ascosporii eliberati din peritecii. Curentii de aer vehiculeaza conidiile si ascosporii de la un camp la altul asigurand in acest fel sursele de contaminare secundara din vegetatie. In timpul infloritului are loc contaminarea semintelor prin conidiile antrenate de curentii de aer de pe frunze. Conidiile ajung pe spiculete, germineaza si emit filamente de infectie care vor genera miceliul in straturile externe ale cariopselor. Pe resturile vegetale, dupa recoltare hifele miceliene se aglomereaza in scleroti din care vor lua apoi nastere periteciile cu asce si ascospori. Epidemia sau extinderea in masa a bolii in cultura este favorizata de practicarea monoculturii, intarzierea semanatului, fertilizarea excesiva, umiditatea ridicata si temperaturile scazute (10º - 15ºC).

Prevenire si combatere Masurile de prevenire si implicit de limitare a pagubelor produse de boala se refera la: respectarea rotatiei culturilor, fertilizare echilibrata, insamantarea in epoca optima si cu desime normala. Avand in vedere ca un mijloc important de transmitere al bolii il reprezinta samanta se recomanda tratarea ei inainte de semanat cu unul din urmatoarele produse: Vitavax 200 FF - 3,0 l /t, Vitavax 200 PUS - 2,0 kg /t, Vincit - 1,5 l /t, Sumi 8 Gold - 1,5 l /t, Prelude SP - 2,0 kg /t, Dividend Star 036 FS -1,5 l /t, Systhane 40 WP - 0,3kg /t de samanta.

Daca la aparitia frunzei stindard si inceputul inspicarii P.E.D. - ul este de 20% intensitate de atac culturile se vor trata chimic cu: Tango - 0,5 l /ha, Folicur BT 225 EC - 0,8 l /ha, Allegro - 1,0 l /ha, Alto combi 420 - 0,5 l /ha, Archer 425 - 0,8 l /ha, Alert - 0,8 l /ha, Sportak 45 EC - 1 l /ha, Granit 20 SC - 1l /ha. Datorita insusirilor de antibioza ciuperca Gliocladium roseum poate fi folosita cu succes in combaterea biologica a ciupercii Helminthosporium gramineum. Biopreparatele pe baza de Trichoderma viride si-au dovedit de asemenea eficacitatea in combaterea acestei ciuperci.

Patarea reticulata a frunzelor de orz

(Pyrenophora terres)

Boala este raspandita in culturile de orz din zonele cu climat mai umed din nordul Europei, iar in tara noastra desi semnalata nu produce pagube insemnate.

Simptome. Pe limbul frunzelor apar in primavara pete galbui inguste de 2 - 3 mm si lungi de 2 - 3 cm. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, devin brunii ca si striurile si dau petelor un aspect reticulat. Zonele din jurul petelor se ingalbenesc, suprafata uscata se acopera cu un puf catifelat si in scurt timp frunzele se rup transversal. Pe glumele si paleele spiculetelor apar pete liniare, brune - inchis iar cariopsele ce se formeaza au pete negricioase si contin miceliu de infectie.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Boala este cauzata de ciuperca perfecta Pyrenophora terres ce prezinta ca aparat vegetativ un miceliu olivaceu si ca organe de inmultire sexuata peritecii brune in care se gasesc asce cu ascospori multicelulari. Forma de inmultire asexuata este ciuperca Helminthosporium terres ce prezinta conidiofori cu conidii. Modul de infectie si evolutia bolii sunt similare cu cele produse de ciuperca Pyrenophora graminea.

Prevenire si combatere. Masurile cu caracter preventiv si curativ luate pentru sfasierea frunzelor sunt eficiente si impotriva acestui agent patogen. Soiul Sonora omologat in anul 1996 este rezistent la sfasierea frunzelor.

Patarea si uscarea frunzelor de porumb

(Helminthosporium turcicum Pass.)

Simptome. Pe frunzele bazale apar pete galbene - cenusii marginite de un chenar brun. Petele la inceput sunt mici, ovale apoi devin eliptice, mari. Pe timp umed pe fata inferioara a limbului frunzei in dreptul petelor apare un strat fin cenusiu de conidiofori. Datorita infectiilor secundare apar mai tarziu pete si pe frunzele din etajele superioare. Frunzele atacate se sfasie in dreptul petelor iar ca urmare productia scade si boabele de pe stiuleti sunt sistave. Lanurile puternic atacate par a fi batute de grindina. se dezvolta intercelular si formeaza conidiofori bruni, drepti sau fluxuosi cu 2 - 3 septe; conidiile sunt mari brune verzui cu septe transversale si pereti ingrosati.

Agentul etiologic si evolutia bolii. Patarea si uscarea frunzelor este cauzata de ciuperca Helminthosporium turcicum al carei miceliu se dezvolta intercelular si formeaza conidiofori bruni, drepti sau fluxuosi cu 2 - 3 septe; conidiile sunt mari brune verzui cu septe transversale si pereti ingrosati. Transmiterea bolii este asigurata de miceliu de rezistenta din resturile de frunze ramase pe sol sau de conidii. Atat conidiile nou formate cat si cele de peste iarna sunt luate de vant si duse pe frunze. Celulele apicale ale conidiilor vor genera filamente de infectie care penetreaza epiderma sau osteola stomatelor atunci cand plantele au 7 - 8 frunze. Conidiile ce rezulta prin sporularea miceliului vor asigura repetarea infectie in perioada de vegetatie. Ciuperca prezinta doua rase fiziologice. Precipitatiile abundente, temperatura ridicata (25 - 30ºC) in perioada de formare a paniculelor duc la pierderi de 40 - 70% din recolta.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca metode preventive: rotatia, aratura adanca, cultivarea hibrizilor rezistenti: in loturile de producere de samanta se fac tratamente chimice cu unul din produsele: Kitazin 1 - 1,5 l /ha, Bumper 1 l /ha, Mancoben 3 kg /ha, Tilt 250 - 0,5 l /ha, Alto Combi 0,5 l /ha, Sancozeb, Onefung, Nemispor - 0,3%.

Rincosporioza orzului si secarei sau "boala nordului"

(Rhynchosporium secalis (Oud.) Davis.)

Boala este relativ recent aparuta fiind semnalata cu precadere in zonele nordice dar si in Muntenia si Oltenia, putand produce pagube de 15 - 30% din recolta.

Simptome Agentul patogen produce pe limbul si teaca frunzelor pete izolate, decolorate inconjurate de un halo brun. Petele evolueaza, se unesc, ocupa portiuni mari de limb iar pe suprafata tesuturilor distruse se observa zonalitati concentrice. Ciuperca poate ataca si cariopsele din spic care prezinta pete negre in zona embrionului.

Agentul etiologic si evolutia bolii Boala este cauzata de ciuperca Rhynchosporium secalis cu conidii falciforme, bicelulare dar inegale, mai mari pe orz si mai mici pe secara. Transmiterea bolii este asigurata de seminte iar ciuperca supravietuieste peste iarna sub forma de miceliu stromatic pe miriste sau ca miceliu simplu in plantutele semanaturilor de toamna. Din cariopse, in timpul vegetatiei, miceliul trece prin spatiile intercelulare, se aglomereaza subcuticular la baza frunzelor si apar astfel petele caracteristice. Prin ruperea cuticulei, conidiile sunt puse in libertate si fac infectii repetate pana cand temperatura scade sub 5ºC. Conidiile germineaza, emit filamente scurte ce strabat activ epiderma pe ambele fete ale frunzelor sau patrund prin stomate si dezvolta intercelular miceliul care va fructifica apoi prin conidii. Patogeneza dureaza 9 - 11 zile la orz si 10 - 14 zile la alte poacee. Factorii care favorizeaza dezvoltarea epidemica a bolii sunt: existenta sursei de inocul din anul precedent, practicarea monoculturii, fertilizarea excesiva cu azot, cultivarea soiurilor sensibile semanate des si devreme, timpul umed si rece.

Prevenire si combatere. Metodele de prevenire se rezuma la fertilizare echilibrata, evitarea monoculturii, semanatului timpuriu si des. In loturile semincere de orz si in zonele umede si racoroase ale tarii unde valoarea P.E.D. - ului depaseste 10 - 15% intensitate de atac sunt recomandate tratamentele foliare cu unul din produsele: Mirage 45 EC - 1 l /ha, Corbel CE - 1 l /ha, Impact - 1 l /ha, Bumper 25 EC - 0,5 l /ha iar daca semintele sunt patate, inainte de semanat se vor trata chimic cu unul din produsele descrise la "sfasierea frunzelor".