INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI

INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI

Specific pentru aceasta perioada este faptul ca in conditiile
favorabile de secretie a nectarului, albinele recolteaza cantitati
mari de nectar ce depasesc necesarul lor, ramanand cantitati ,de
miere ce poate fi destinata consumului.   

In tara noastra, principalele culesuri sunt furnizate de salcam in lunile mai si iunie, cu o durata de 8-20 zile, de tei, in lunile iunie si iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, in iunie si iulie, de flora fanetelor, in iunie si iulie, timp de 30 de zile, de vegetatia de balta din zona inundabila a Dunarii, in lunile august. si septembrie, timp de 20-40 de zile si de la alte plante agricole.

Inceputul culesului de productie este indicat de intensificarea
si prelungirea zborului in timpul zilei, de zumzetul specific produs
de albinele care ventileaza stupul seara, de mirosul placut de'miere si ceara de la urdinis si de albirea fagurilor in partea superioara, datorita alungirii celulelor cu ceara nou produsa. Fami
lia de pe cantarul de control realizeaza sporuri zilnice de 0,5-1 kg miere.

Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completeaza spatiul liber cu faguri goi necesari depozitarii mierii, la cei verticali se ataseaza magazii sau corpuri suplimentare pentru recolta, iar pentru a favoriza zborul si evaporarea apei din nectar, pe toata durata culesului urdinisul se deschide,in intregime.

Pentru a nu deranja albinele in timpul culesului, pe cat po sibil, familiile nu se vor cerceta in timpul zilei, eventualele interventii putand fi efectuate seara dupa incetarea zborului.

Pentru valorificarea superioara a culesurilor si in special a celor de vara, se practica metoda familiilor ajutatore permanenente.

Metoda consta in formarea in anul I a unui roi cu 2-3rame cu puiet, doua rame cu rezerve de hrana si o matca sau botca capacita, care va deveni familia ajutatoare ce se intretine si ierneaza independent. Tot independenta se intretine si in anul urmator pana la inceputul culesului de vara (faneata sau tei), se unifica cu familia din care a provenit, rezultand astfel o familie foarte puternica care realizeaza productii mari de miere. Din familia ajutatoare se mentine un nucleu, format din rama cu puiet, doua rame cu rezerve de hrana si matca, nucleu care pana in toamna devine din nou familie ajutatoare, capabila sa ierneze independent.

STUPARITUL PASTORAL

Una din principalele cai pentru realizarea unor productii mari
de la albine, consta in valorificarea mai :multor culesuri pe du
rata unui sezon. Pentru .a se valorifica. mai multe culesuri fami
liile de albine se transporta la oarecare distanta de la vatra stu-
pinei, adeseori la zeci si sute de kilometri departare. Apicultura
pastorala mai trebuie practicata pe scara larga : in .vederea pole
nizarii culturilor de plante entomofile ca: rapita, floarea-soarelui,
sparceta, trifoi, hrisca, bumbac, plante medicinale, precum si a
pomilor si arbustilor fructiferi.

In functie de resursele melifere, stuparitul pastoral poate incepe primavara devreme si se poate incheia toamna tarziu.Astfel, in lunile martie si aprilie, familiile de albine pot fi deplasate la masivele de artar, paltin, salcie alba si capreasca, pomi fructiferi si la flora erbacee timpurie, unde pe langa dezvoltarea foarte buna a familiilor in vederea culesului principal, destul de frecvent se obtin si productii de 4-5 kg miere marfa.

La inceputul lunii mai, familiile se pot deplasa la culturile de rapita, coriandru, apoi la masivele de salcam. De la acesta urma se pot valorifica 2-3 culesuri, pe masura infloririi lui, icepand cu masivele din ses, apoi cele din zona colinara si dealuri si terminand cu cele din zona submontana.

Dupa valorificarea salcamului, stupii se pot deplasa la masivele de tei si apoi la cele de floarea-soarelui, cultura ce ofera una din cele mai sigure si abundente si de durata culesuri. Relativ in acea perioada in zonele de dealuri si cele montane, ofera cules zmeurul, sburatoarea si fanetele, iar toamna se poate face deplasarea .stupilor in zona inundabila a Dunarii si in Delta Dunarii.

Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea maniera incat cheltuielile de transport sa nu fie foarte mari, productia de miere marfa ce se poate realiza la aceste masiv fie rentabila.   

Pentru reusita acestei actiuni, sunt necesare o serie de Iucrari premergatoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere, obtnerea repartitiei pentra zona respectiva, culegerea de informatii asupra bolilor din zona, obtinerea certificatului sanitar-veterinar, stabilirea itinerariului si a drumurilor de acces, alegerea si fixarea vetrelor, stabilirea mijloacelor de transport si a datei probabilei infloririi a plantelor melifere din zona respectiva.

Pentru a obtine productii ridicate de miere se vor evita in mod obligatoriu supraaglomerarile _ de stupi, practica destul de frecventa mai ales la unele masive melifere cu renume. Sunt cazurile cand la masivele de renume se supraaglomereaza familiile de albine si se obtin productii mici, neglijandu-se sursele meliifere..mai mici, dar capabile sa.asigure productii mult mai mari. Astfel se recomanda urmatoarele incarcaturi pe hectar in functie de flora:

la salcam: l4-18-familii;

la tei:6-10 f amilii;

la floarea soarelui :1-2 familii;

la bostanoase :1-2 familii;

- la leguminoase perene: 4-6 familii;

la plante medicinale aromatice: 3-4 familii

la zmeuris: 3-5 familii

Inainte de a pleca la pastoral cu l-2 saptamani, apicultorul va face o recunoastere amanuntita a regiunii unde urmeaza sa se
transporte familiile, pentru a stabili definitiv, vatra, .drumurile de acces, data deschiderii florilor si ultimele evaluari asupra capacitatii nectarifere a.florei. Pentru asezarea vetrei stupinei se recomanda o poienita din marginea masivului melifer, o raritura de padure si chiar sub arbori cum este cazul in padurile de salcam, tei etc. Daca nu este posibil acest lucru, este bine sa se gaseasca o modalitate de a umbri intr-o oarecare masura stupii, pentru a nu fi expusi direct arsitei. Pe langa inventarul destinat cercetarii familiilor de albine si a celui de valorificare a culesurilor, apicultorul mai are nevoie si de o cabana apicola, ca spatiu de lucru si odihna.Cu cateva zile inainte de plecare se indeparteaza din stupi fagurii artificiali si cei noii claditi, spatiul liber se completeaza la stupii orizontali cu rame goale, iar la stupii verticali se ataseaza magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. Ramele de magazii care nu au distantatoare, se fixeaza cu blocuri de lemn de 100/15/10mm, prevazute in partea superioara cu o placa din, tabla sau cu un cui, care impiedica caderea acestora intre rame. In lipsa blocurilor, fixarea se poate face cu cuie de 40 mm, ce se bat in peretii din fata si din spate, in dreptul treimii superioare a ramelor,care se aduna in una din partile laterale ale magaziei, dupa o prealabila indepartare a albinelor de pe ele, procedeu mai putin indicat, deoarece degradeaza stupii. Nu se admite transportarea lor cu faguri avand miere necapacita, deoarece albinele consumind o cantitate mai mare din aceasta vor creste temperatura din interiorul stupilor, avand drept consecinta inmuierea si ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor.

Stupii defecti se repara, pentru a se evita iesirea albinelor prin diferite crapaturi. Neastuparea acestora duce nu numai la pierde unui mare numar de albine pe timpul transportului, ci contribuieie si la mentinerea unei stari de agitatie in interiorul familiilor, stare tot atat de daunatoare. Crapaturile stupilor prin care aparent nu pot iesi albinele, se recomanda a fi chituite.

Pentru asigurarea aerisirii, podisoarele si blocurile de la orificiile de ventilatie ale capacelor se inlatura, iar la stupul multietajat, pe corpul superior, se asaza rama 'de ventilatie''.

In cazul in care in stupii orizontali se transporta si familii ajutatoare, deasupra cuiburilor acestora _:se asaza o rama cu plasa de sarma, ce asigura aerisirea si impiedica unificarea celor doua familii.Este contraindicata aplicarea la urdinis a plasei de sarma, deoarece albinele incercand sa iasa blocheaza urdinisul si mor asfixiate.

Tot pentru a evita cresterea temperaturii in interiorul stupilor, la impachetarea lor se lasa un spatiu de refugju proportional cu marimea familiei si cu durata transportului cu temperatura medie a aerului pe timpul cand se executa transportul si invers proportionala cu marimea orificiilor de ventilatie.

Astfel,la un stup orizontal in care familia ocupa 10-12 rame,se considera suficient spatiul ramas gol, adica spatiul ocupat de 8-10 rame complet goale, la stupii verticali cu magazine, un magazin gol,iar la cel multietajat corpul de deasupra.

Partile mobile ale stupilor se fixeaza cu dispozitive speciale,vergele sau lanturi prinse in piulite tip fluture teme . La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leaga soclul de partile laterale ale corpului cu sirma de 3 mm prin intermediul a cate doua suruburi. Celelalte parti ale stupului se fixeaza prin sarme duble, ce se leaga de capacul si de un cui batut oblic in scobitorile ce servesc ca manere la manipilarea stupilor, dupa care sarmele se ancoreaza prin rasucire cu un cui.

Cand zborul albinelor a incetat, urdinisurile se inchid iar daca albinele nu s-au retras de pe scandura de zbor le obligam sa intre in stup folosind fumul cu atentie, pentru ca acesta sa nu patrunda in interior sau, la nevoie, stropindu-le cu apa. Dupa ce am efectuat o ultima verificare a modului de inchidere, stupul se prinde cu manere si se transporta la vehicul.

Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului,stupii se aseaza diferit, in functie de felul vehiculului si de starea drumului. In vagoane, precum si in camioanele care se deplaseaza pe drumuri bune, tinand cont de frecventa tamponarilor, a franarilor, stupii se asaza cu ramele paralel cu sensul de inaintare, iar in camioanele si carutele ce parcurg trasee accidentate, acestia se asaza cu ramele perpendicular pe directia de mers.

La incarcarea stupilor, urdinisurile se orienteaza spre inapoi, se observa eventualele "evadari' ale albinelor. In vehiculele decapacitate mare, stupii se asaza suprapusi, cu conditia ca incarcatura sa fie echilibrata. Pentru a nu se misca in timpul transportului stupii se leaga transversal si longitudinal cu franghii, realizindu-se astfel o legare sub forma de plasa, care nu va ceda indiferent de distanta sau de gradul de accidentare a drumului. Transportul se efectueaza atent, de preferinta noaptea, evitandu-se manevrele bruste, terenurile accidentate, iar curbele se parcurg cu viteze reduse. Apicultorii care insotesc transportul de stupi,trebuie sa aiba la indemana unul sau doua afumatoare, masti, cuie, cleste si in mod special un vas cu pamant moale si framintat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea iesi o bucata de chit de geam sau plastelina.

Ajunsi la destinatie se instaleaza adapatorul, stupii se descarca, se asaza pe vatra , se deschid dupa o jumatate de ora urdinisurile,iar seara dupa linistirea albinelor, se asaza podisoarele, iar in zilele se executa "despachetarea' si organizarea cuiburilor.In primele zile dupa transport, albinele sunt iritate,motiv pentru care apicultorul trebuie sa fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc in apropierea stupinei.

Dupa incetarea culesului, mierea se extrage, lasand insa in fiecare familie cel putin 5 kg rezerva de hrana pentru continuarea dezvoltarii.

La inapoierea de la pastoral, pregatite pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior, cu specificarea doar a faptului cu miere si in special cei noi din care nu s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta in familiile respective,neexistand acum pericolul ruperii lor, deoarece s-au intarit in sufucienta masura ca sa reziste transportului.

Intretinerea de albine toamna

Revizia de toamna a familiilor de albine

Desi calendaristic toamna incepe abia la 22 septembrie, in apicultura se considera lucrari de toamna toate acele lucrari care sunt necesare de efectuat de la terminarea culesului de vara si pina la formarea ghemului de ier5nare,proces care are loc in functie de zona intre 1-31 octombrie.

Dat fiind timpul scurt de la terminarea iernii si pina la culesul de salcim ,care nu permite decit cresterea a 2 generatii de puiet,in zona cu un asemenea cules este necesar a se asigura conditiile valorificarii acestui culesinca din toamna.Deci lucrarile de toamna cuprind nu numai pregatirile pentru iernare ci si unele lucrari care se vor reflecta in modul de valorificare a culesului timpuriu.   

Numai familiile de albine care intra in iarna cu 6 rame cu faguri standard bine ocupati (cca 1800 g) pot iesi in primavara pe 5 rame cu faguri standard (cca 1500 g) si creste foarte timpuriu o prima_generatie de albine care va creste la rindul sau va creste a oua generatie de 3-4 ori mai numeroasa, care va valorifica salcimul. Daca nu avem acest minim de 5 rame cu faguri ocupati cu albine, in primavara nu putem asigura valorificarea corespunzatoare a culesului de salcim,

Acolo unde insa culesul principal este mai tirziu la tei, finete sau floarea soarelui, putem sa ne permitem sa avem la iesirea din iarna familii ceva mai slabe care sa ocupe numai 4 rame cu faguri cu albine (cca 1200g) in asemenea zone fiind timp suficient pentru cresterea a 3 sau chiar generatii de albine.

Lucrarile in cursul toamnei vizeaza doua obiective principale si anume : asigurarea unei puteri corespunzatoare a familiilor de albine minimum 6 - 7 rame cu faguri bine acoperiti si asigurarea cantitatii de hrana necesara pentru iernat, de o anume calitate.

Puterea familiilor de albine se alsigura prin : intensificarea ouatului matcii, schimbarea matcilor virstnice ; utilizarea matcilor ajutatoare.

Inainte de a incepe aplicarea oricarui procedeu de asigurare a sporirii cantitatii de puiet este necesar a se lua masuri de organizare speciala a cuibului.

Este necesar astfel sa ne convingem ca in cuibul familiilor de albine exista spatiile necesare depunerii oualor in ramele cu faguri de buna calitate. Degeaba facem hraniri stimulente daca cuibul este blocat cu miere daca in cuibnu exista provizii suficiente din culesul de vara. Degeaba schimbam matcile virstnice daca in cuib nu exista provizii suficiente si natura nu ofera nici un fel de cules.

Strimtorarea cuibului

Primele masuri care se iau dupa recoltarea mierii realizate la culesul de vara sint cele privind reorganizarea cuiburilor familiei. Ca o caracteristica generala in timpul culesului de vara familiile de albine au tendinta de a bloca cuibul, adica de a depune temporar sau chiar definitiv mierea adunata in celulele din care au eclozionat tinerele albine in asa fel incit ramin putine spatii libere pentru cresterea puietului. La aceasta situatie se mai adauga si o lipsa totala de cules de nectar si polen, ceea ce are ca efect o incetinire a ritmului depunerii oualor de catre matca.

Cuiburile dupa culesul de vara se reorganizeaza in felul urmator :fagurii goi din ramele care se pun la mijlocul cuiburilor trebuie sa fie inchisi la culoare, dar de buna calitate, fara celule de trintori sau rupturi si de dorit cu ceva pastura in ei . Acesti faguri se dau umeziti cu sirop de zahar sau miere . In nici un caz nu se vor folosi rame cu faguri albi la culoare pentru ca in aceasta perioada a anului , matcile nu oua in ei decit cu mare greutate. In continuare, la un control urmator se mai pot da alti doi faguri goi sau cu putina miere la partea superioara,pentru ouat avind grija ca in acelasi timp familiile sa de albine sa beneficieze de un cules de intretinere sau de o hranire stimulenta. Trebuie sa ne gindim in mod permanent ca ramele cu fagurii goi pe care i-am pus,in mijlocul cuibului pot ramine acolo pentru iarna si deci cresterea de albine tinere trebuie sa mearga mina in mina cu asigurarea hranei pentru iernare .Acesti faguri trebuie sa fie ocupati imediat cu puiet in cele doua treimi superioare si treptat cu provizii de hrana in treimea superioara. Hranirea stimulenta de toamna are si acest scop de a asigura in ramele cu faguri cu puiet, spre sfirsitul toamnei, hrana pentru iernare. Pastura din acesti faguri serveste atit la cresterea puietului cit si la completarea "corpului gras' al albinelor (substante proteice si grase de rezerva), in lipsa din faguri este absoluta nevoie ca familia de albine sa beneficieze de un cules de polen sau sa fie hranita cu turte de polen.

Inlocuirea matcilor virstnice

Apicultorii au observat ca matcile tinere oua mai bine toamna decit cele virstnice, asa incit se considera ca odata cu terminarea culesului de vara este venit si momentul schimbarii matcilor virstnice cu cele tinere.

Schimbarea matcilor se face in felul urmator : familia de albine cu matca virstnica sau necorespunzatoare se orfanizeaza prin ridicarea matcii sale.

Imediat se da acestei familii o matca noua in cusca tip Miller sau in cusca tip capac.Inainte de a trece masca noua in cusca verifica marcajul sau daca nu este marcata se marcheaza acum. Dupa introducerea matcii in cusca, orificiul acesteia se inchide cu un dop lemn, iar cusca cu matca se fixeaza pe o rama cu fagure cu puiet din centrul cuibului cu dopul in zona de puiet si capatul opus al custii presat in zona cu miere, vecina puietului. Firul de sirma atasat custii se prinde deasupra sipcii superioare a ramei. Stupul se inchide si familia de albine se lasa in liniste 48 de ore. Dupa trecerea acestui interval de timp se deschide stupul si se controleaza cu atentie atitudinea albinelor fata de noua matca. Daca albinele o hranesc prin ochiurile plasei inseamna ca o accepta si cusca poate fi pregatita pentru eliberarea matcii. In aceasta situatie : scoate dopul de lemn al custii, se pune in locul lui o foita de fagure artificial. In acelasi timp se distrug si eventualele botci crescute de albine pe ramele cu fagurii cu puiet tinar. Se fixeaza cusca la locul ei si inchide stupul. Urmatorul control se face peste 4-5 zile, cind trebuie sa gasim noua matca in plina activitate de depunere a oualor. Controlul definitiv se face dupa trecerea a cel putin 10 zile de la inceperea ouatului noii-matci, pentru a verifica, dupa modul de capacire a puietului, o prima calitate si anume imperecherea ei normala (lucru deosebit de important intrucit din, diferite motive pot sa mai apara anumite accidente). Daca puietul capacit este normal, totul e in regula.In cazul in care puietul capacit este de trintor, se mai lasa 2-3 zile si daca aceasta situatie se mentine, matca se omoara iar operatia trebuie reluata cu o alta matca . Acest lucru se poate intampla cu matci neatent apreciate de apicultor in nucleul de imperechere.

In cazul in care la primul control de verificare albinele se ingramadesc pe cusca cu matca, cu mandibulele inclestate pe firele plasei si incearca sa inghemuiasca cusca cu matca, situatia este critica pentru noua matca si trebuie aflate si inlaturate cauzele. Aceste cauze pot fi : prezenta matci tinere de a carei existenta apicultorul nu stia ; albinele familiei au inceput sa cladeasca botci pe seama puietului tinar existent; familia de albine a fost deranjata ; matca noua nu este suficient de atractiva pentru albinele familiei.

Se face un nou control riguros familiei de albine, urmarindu-se descrierea cauzei, se deblocheaza cusca de albinele cu atitudine dusmanoasa, se schimba locul de fixare al ei in alt interval de rama si se examineaza matca din cusca pentru a vedea daca nu prezinta o infirmitate sau deficienta in dezvoltarea corporala, in care caz se inlocuieste cu alta. Controalele urmatoare se fac periodic.

La primul control putem gasi matca moarta in cusca, lucru care se datoreste faptului ca noua matca nu a fost hranita de albine, ca urmare a sesizarii orfanizarii de catre acestea sau a neatractivitatii ei sau ca urmare a faptului ca nu a avut acces la hrana de pe rama cu fagurele pe care a fost fixata cusca.

Schimbarea matcii nu este o operatie simpla si trebuie pregatita si supravegheata indeaproape de apicultor pina ce se ajunge la stadiul de puiet capacit normal. Chiar si dupa aceasta data existenta matcii noi in familia de albine este bazata pe un echilibru fragil intre ea si albinele complet straine ale familiei, din care cauza orice control ulterior se face cu atentie si intotdeauna cu putin fum pentru a nu brusca familia, ceea ce ar putea duce la inghemuirea matcii noi.

Activitatea noii matci in cadrul familiei de albine este conditionata si de o serie de factori care sint in afara ei si anume : puterea familiei la data inlocuirii ; existenta unui cules de intretinere de nectar si in special de polen ; existenta unor bogate cantitati de provizii in stup ; rame cu faguri de calitate in cuib care sint preponderenti si in lipsa carora tineretea si prolificitatea matcii nu se poate evidentia.In afara de aceasta se pare ca familizarea matcii in noua familie de albine este un proces de durata care se termina la aparitia propriilor sale fiice in cantitatea predominanta, lucru care ar explica de ce matcile noi oua mai mult in primavara urmatoare, nu imediat in toamna dupa introducerea lor,lucru care ar explica de ce matcile noi oua mai mult in primavara urmatoare, nu imediat in toamna dupa introducerea lor, lucru care desi nu este suficient verificat trebuie luat in considerare. Dar avem de descifrat inca multe aspecte ale intimitatii familiei de albine, mai ales ale relatiilor matca-albina lucratoare, care nu intotdeauna sunt relatii mama-fiice chiar in aceeasi familie.

Intarirea familiilor de albine prin intensificarea cresterii

Puietului in timpul toamnei

Crearea conditiilor favorabile pentru cresterea albinelor tinere in vederea iernarii.Albinelede iernare sunt acele care eclozioneaza in cursul lunilor august si septembrie si a lucrarilor apicole de pregatire a conditiilor pentru recolta anului viitor, cind de regula ca urmare a secetei in cimp nu se gasesc prea multe plante si mai ales inflorite. La aceasta situatie exterioara, familiei de albine i se mai adauga conditiile inrautatite din cuibul acestora prin recoltarea excesiva a mierii, uzura matcilor ca urmare a efortului depus anterior si uneori rame cu faguri de cuib necorespunzatoare calitativ sau ca aranjament.

Pentru a-si pregati in mod normal contingentele de albine necesare pentru iernare, familiile de albine trebuie sa beneficieze de un minimum de conditii si anume :

o oarecare cantitate de provizii in stup sub forma unei coroane de miere deasupra puietului.In cazul in care zona de puiet pierde contactul cu zona de miere si pastura, cresterea de puiet se incetineste sau chiar inceteaza.Se recomandaca roviziile cu miere sa nu scada sub minimum 6 kg ls inceputul lunii august si 10-12 kg la inceputul lunii septembrie ;

un cules de nectar cit de slab stimulleaza familia de albine la cresterea de puiet :

prezenta polenului su forma de pastura in stup sau mai ales sub forma unui bun cules zilnic este cel mai puternic stimulent al cresterii de puiet .Polenul nu este necesar numai pentru cresterea de puiet in aceasta perioada si pentru pregatirea de iernare a familiilor de albine care vor alcatui ghemul de iernare.Este stabilit faptul ca albinele tinere eclozionate in cursul lunii august - septembrie consuma cantitati mari de polen sau pastura pe seama caroraisi acumuleaza rezervele de proteine in corpul lor.In timpul iernii, datorita temperaturii scazute din ghem, albinele nu pot prelucra pastura din afara sint nevoite sa apeleze la rezervele corporale despre care s-a amintit sus. Iernarea decurge cu atit mai bine cu cit aceste rezerve corporale sunt mai mari.

Pregatirea de iernare incepe dupa recoltarea mierii de la culesul de vara si in cadrul acesteia vom avea de facut urmatoarele lucrari :

a. stabilirea situatiilor familiilor de albine dupa culesul de vara perspectivelor lor ;

b. asigurarea conditiilor de pregatire pentru iernare care cuprinde:

- aranjarea cuiburilor ;

- completarea rezervelor de miere si pastura ;

- schimbarea matcilor necorespunzatoare ;

- stimularea cresterii de puiet ;

- asigurarea caldurii in cuib.

Dupa terminarea culesului de vara si recoltarea mierii este nevoie de un control amanuntit al familiilor de albine, cu care ocazie se stabileste situatia exacta a fiecarei familii de albine in parte, notindu-se cantitatea de miere din cuib, prezenta si cantitatea de pastura, cantitatea de puiet, calitatea fagurilor, calitatea matcii, prezenta semnelor de boala etc. Toate datele se inscriu in caietul de stupina in rubrica fiecarei familii sau in tabel centralizator.

In functie de puterea familiilor cuiburile se organizeaza pe atitia faguri citi pot ocupa bine familiile in urmatoarea ordine : la peretele incalzit al stupului spre soare o rama cu fagure cu miere si pastura,dupa care ,se adauga ramele cu faguri cu puiet, urmati de alti doi-trei faguri cu polen si miere. Ramele cu fagurii cu puiet deci se grupeaza in mijlocul cuibului, intre cei cu provizii. Ei trebuie sa aiba in partea superioara o coroana de miere de cca 10 cm la rama stupului orizontal sau minim 7 cm la rama stupului multietajat. In cazul in care exista provizii suficiente si aranjate cum s-a spus mai sus, putem introduce in mijlocul cuibului o rama cu fagure inchis la culoare, avind in partea superioara coroana de miere. In lipsa indeplinirii acestei conditii trebuie sa facem o hranire stimulenta prin descapacirea a 2-3 dm² miere la fiecare 3-4 zile (de doua ori pe saptamina) sau prin 5-600 g de sirop in acelasi ritm.

In lipsa pasturii in ramele cu fagurii de cuib si a polenului in natura trebuie sa asiguram familiile cu pastura din rezerva stupinei constituita in perioada de abundenta din primavara. Fara polen proaspat sau pastura se poate asigura nici cresterea de puiet si nici buna pregatire a familiei de albine pentru iernare. Practicarea stuparitului pastoral special pentru a asigura albinelor polenul necesar in aceasta perioada este foarte eficienta, datorita efectelor sale bune asupra cresterii de puiet. Se vor prefera marginile de paduri, malurile unor lacuri precum si gradinile de zarvazat unde sint inca plante inflorite. Efectul acestor deplasari se poate constata imediat prin marirea cantitatilor de puiet si aparitia pasturii in ramele cu fagurii din cuib.

In cazul in care cantitatile de miere nu sint la nivelul cerut pentru iernare, hranirea stimulenta se combina cu o hranire de necesitate in asa fel incit la sfirsitul lunii august intreaga cantitate de hrana necesara pentru iernare sa fie in cuibul familiilor de albine. Cu aceasta ocazie este necesar control permanent pentru ca cuibul sa nu se blocheze cu miere sau si matca sa nu mai aiba unde sa depuna oua.

O rama cu fagure alb in mijlocul cuibului se comporta ca o diafragma, matca nu oua in el in aceasta perioada si albinele il umplu cu provizii. In aceasta situatie cuibul de puiet se reduce automat la jumatate. Ca regula generala matcile familiilor de albine se schimba la fiecare 2 ani (cu exceptia celor foarte productive) cu matci tinere din crestere proprie sau provenite de la una din pepinierele Institutului de cercetari pentru apicultura. Perioada cea mai favorabila pentru schimbarea matcilor este de la terminarea culesului de vara si pina la formarea ghemului de iernare. Schimbarea matcilor la familiile de albine cu matci necorespunzatoare trebuie sa constituie lucrarea de inceput a pregatirilor de iernare.

Cea mai buna metoda de inlocuire a matcilor necorespunzatoare este prin intermediul unirii familiei orfanizate in prealabil cu un nucleu matca noua, operatie care are sorti de reusita. La metodele obisnuite schimbarea matcilor folosim numai matca noua fara populatia nucleului. Se intampla de multe ori ca operatia sa nu reuseasca si trebuie luata de la capat sau chiar daca reuseste, matca noua nu depune oua la nivelul acceptat , de multe ori nici la nivelul celei inlocuite, din motive care nu se cunosc.In aceasta situatie, calitatile matcii noi seevidentiaza numai in campania de ouat din primavara urmatoare.Pina atunci familiile de albine slabesc ca urmare chiar a schimbarii matcii lor.

Perioada cea mai favorabila a schimbarii matcilor este sfirsitul sezonului activ, la sfirsitul lunii septembrie sau chiar in octombrie, cind matcile sint primite cu deosebita usurinta, procentul de reusita fiind de 100 %.

Metoda comporta obligatoriu pastrarea matcilor intr-un nucleu in rioada cresterii lor si pina la utilizare, ceea ce este pina la urma tot in avantajul stupinei, deoarece se beneficiaza si de cele 3-400 g albine din nucleu cu care trecem familiile de albine unite in alte grupe de putere. Totusi nu trebuie sa ezitam sa schimbam in orice moment al anului matca care incetineste fara motive ouatul, care depune puiet de trintori sau are o infirmitate fizica, utilizind in acest scop o matca de la rezerva si o cusca Miller.

Catre toamna noptile sint reci si pentru a asigura familiilor de albine conditii mai bune de temperatura este necesar sa luam unele masuri pentru pastrarea caldurii in cuibul de puiet. In acest scop la stupii verticali magazine se ridica magazinele dupa ce ramele cu fagurii acestora care au fost la extractie au fost curatiti de miere de catre albine. Ramele faguri din cuib care nu mai sint acoperiti de albine se trec dupa diafragma iar cuibul se reduce la 8-10 rame cu faguri care se organizeaza pentru iernare cum s-a aratat mai sus. Se verifica modul in care podisorul fixeaza pe stup pentru a nu lasa posibilitatea de formare a curentilor de aer si peste podisor se pune o perna izolatoare din paie, frunze, hirtie . Urdinisul se lasa in continuare mai larg deschis pentru a asigura circulat albinelor si a aerului.

In cazul stupului orizontal cuibul se organizeaza si se impacheteaza in acelasi fel. La acest sistem de cuib reducerea cuibului este mai necesara decat la stupul vertical cu magazine. Toate ramele cu fagurii care prisosesc in cuib sint trecute dupa diafragma chiar daca mai au miere.

In cazul stupului multietajat problema este mai dificila deoarece asigurarea cantitatii de albine pentru iernare concomitent cu asigurarea cuibului cu provizii de iernare nu este posibila numai intr-un singur corp.

Asigurarea proviziilor in corpul superior si a cresterii de puiet in corpul inferior comporta o atentie deosebita.

Orice neglijenta are urmari grave asupra crelterii de puiet in aceasta perioada . Trebuie sa mentinem cit mai mult timp cu putinta cresterea de puiet pe 2 corpuri, asigurind foarte repede duopa terminarea culesului de vara si extractia mierii cele 16-18 kg provizii de hrana in corpul superior in asa iei incit in acesta sa nu ramina decit 3-4 jumatati rame goale in mijloc, de preferinta cu fagurii inchisi la culoare pentru cresterea puietului. Daca nu lucram in acest fel matca urca in corpul de sus si nu mai coboara. Este necesar sa schimbam periodic in corpul de jos ramele cu faguri cu mai putin puiet de la margini cu cei din mijloc. Procedind in acest fel la incetarea cresterii de puiet care se produce treptat, ghemul de iernare se va forma pe cele doua corpuri, neexistind pericolul de a ocupa numai corpul de jos in care ar pieri de foame.

In cazul in care exista un cules de toamna care are efecte deosebit de bune asupra cresterii de puiet, corpul de sus se poate bloca cu miere si trebuie introduse 1-2 rame cu faguri negri in mijlocul cuibului.

Procedind cum s-a aratat mai sus, putem mentine cresterea de puiet la nivel de 4-5 rame cu faguri standard pina la 15 septembrie.

Pregatrea familiilor de albine pentru iarna

Asigurarea familiilor cu hrana necesara pentru iernare in stupi M.J R.A.-1001 si orizontali. Reusita unei bune iernari se bazeaza intre altele si pe existenta unor provizii de iernare de buna calitate si in cantitati indestulatoare.

In ceea ce priveste calitatea proviziilor de hrana, mierea in special nu trebuie sa contina miere de mana realizata pe seama producatorilor de mana sau pe seama diferitelor sucuri dulci recoltate din fabrici de dulciuri sau depozite de fructe. Calitatea proviziilor de iernare se asigura prin urmarirea activitatii familiilor de albine pentru a sti in orice zi de unde culeg. Mierea de mana se poate recunoaste chiar si in faguri pentru este capacita mai greu sau deloc, este mai inchisa la culoare, brun pina la negru, are un gust specific provenientei.

Verificarea calitatii se poate face prin probe ridicate din diverse parti ale cuibului si analizindu-le in laborator sau chiar in stupina.

Mierea de mana este periculoasa pentru iernarea familiilor de albine pentru ca prin continutul sau mai bogat in substante minerale si alti componenti produce o acumulare mai mare de resturi in timpul iernii in organismul albinelor, respectiv in rectum, putind depasi capacitatea de retinere a acestuia (45% din greutatea corporala a albinei) cu aparitia diareei, cu urmari din cele mai grave pentru familia de albine.

In cazul in care mierea de mama ocupa mai multe zone necapacite in faguri, se extrage prin centrifugare. Daca este in amestec cu mierea de flori, se scot fagurii suspecti si se inlocuiesc cu miere florala de rezerva. Mierea de mana scoasa din stupi se valorifica sau se pastreaza pentru perioada in care albinele au posibilitatea sa faca zboruri - de exemplu primavara in timpul dezvoltarii familiilor pentru salcim. In lipsa mierii de la rezerva completarea proviziilor de iernare se face cu zahar.

O conditie de reusita a iernarii in afara de calitatea proviziilor consta din cantitatea acestora, in functie de perioadele la care se refera unele recomandari, cantitatile necesare sint diferite, in conditiile tarii noastre pentru perioada stricta de iernare considerata de la ultimul control din toamna care are loc pe 20 septembrie - 10 octombrie si primul control primavara, de regula intre l-15 martie, deci aproximativ cinci luni,o familie normala de 1,5-2 kg albine are nevoie de 9-12 kg miere. Considerind si cantitatile necesare pina la primul cules, atunci cantitatea de provizii necesare creste cu cel putin 6 kg de familie.

De regula, in ultimii ani, se lasa pentru iernare o cantitate mai mica miere, 6-8 kg, in functie de ceea ce a ramas in cuib la recoltarea dupa culesul din vara, iar minimum necesar fiind asigurat prin hraniri cu zahar diferite forme.

Este necesar ca intreaga cantitate pana la primul cules sa fie in cuibul de iernat. Aceasta situatie ne scuteste de unele interventii in cursul primaverii. Totusi, in cazul in care nu avem miere in cantitate indestulare si completarea se face cu zahar nu este oportun sa obligam albinele de toamna sa prelucreze o cantitate mare de zahar pentru dezvoltarea de primavara, aceasta se da in 2-3 reprize in cursul lunilor martie, aprilie ,mai.

Deci in cadrul pregatirilor de iernare trebuie sa asiguram acel minim de 12 kg de familie sau 2 kg pentru fiecare rama din cuiburile de iernare- in cele centrale ceva mai putin , la cele puternice mai mult de 12 kg.

Zaharul se poate administra in 2 forme :uscat si in sirop.

Zaharul uscat tos se administreaza in tavi de capacitate mare , cum ar fi de exemplu tava hranitorului pentru stupul multietajat in care intra kg. Peste zaharul pus in tava se toarna putina apa si apoi se aseaza tava :- rama respectiva deasupra stupului. Transformarea acestei cantitati de ' ar in provizii de iernare se face in aproximativ 10-12 zile. Daca dorim acceleram procesul atunci la fiecare doua zile umezim zaharul, situatie -. care operatia se termina in 4-5 zile. Daca mai este necesar se mai da un hranitor.

Cind aplicam acest procedeu este nevoie sa tinem seama ca administrarea zaharului uscat sa se faca din timp atunci cind zilele si in special noptile sint calduroase si ca trebuie data o cantitate cu 25% mai mare decit proviziile pe care vrem sa le asiguram,

Zaharul poate fi administrat si sub forma de sirop dens in proportie 2 parti zahar la o parte apa. Ratia este de 5-7 litri sirop, pentru ca asigurarea hranei sa se faca intr-un timp scurt, scopul hranirii de acest fel fiind diferit de cel al hranirilor stimulente. Se folosesc in acest scop hranitoare de mare capacitate cum este hranitorul tava al stupului etajat si care se poate utiliza cu succes si la diferite alte tipuri de stupuri. Pentru hranirea de completare familia de albine trebuie pregatita special. Se restringe cuibul la numarul de rame cu faguri bine ocupati cu albine prin eliminarea ramelor cu faguri prea noi si a celor prea vechi.

Intre ramele cu faguri care ramin trebuie sa fie cel putin si unul cu pastura. Se aranjeaza ramele cu fagurii cu puiet in mijlocul cuibului iar ceilalti lateral, se delimiteaza cuibul cu o diafragma si se asigura orizontalitatea stupului prin scoaterea penelor de sub fund care au dat tot timpul anului o panta de scurgere stupului. Dupa aceste lucrari pregatitoare se pune deasupra stupului hranitorul . Este necesar sa fim atenti in a asigura mobilitatea grataraselor in cele 2 compartimente de hranire .Daca gratarasele se fixeaza de peretii exteriori exista posibilitatea ca paralel cu saderea nivelului siropului sa apara pericolul inecarii unui mare numar de albine.In acelasi scop gratarele care au rolul de plutitor se asaza cu chingile transversale in sus , deoarece ele au rolul de a fixa sipcutele gratarului si nu de a distanta intregul plutitor de fundul hranitorului. Se toarna cu atentie siropul cu galeata in hranitor pina la umplerea acestuia, supraveghind sa nu se dea peste margini. La nevoie se poate salta coltul care este mai lasat cu mici pene de lemn care nu trebuie sa lipseasca din buzunarul salopetei apicultorului cel putin la prima hranire. Se pune apoi podisorul si capacul stupului. Hranirea se face nu seara dupa incetarea zborului albinelor pentru a nu starni furtisagul. In acelasi scop ne vom feri sa nu stropim stupii cu sirop, iar in cazul in care acest lucru s-a produs vom sterge cu o cirpa uda toate picaturile de sirop.

Hranitorul tava tip multietajat poate fi folosit cu succes si la stupii RA 1001, la stupii verticali cu magazine si chiar la stupii orizontali in felul urmator :

La stupul RA 1001 si vertical cu magazine cu 12 faguri, se foloseste numai tava hranitorului amplasata in golul unui magazin.

La stupul orizontal tava hranitorului se aseaza direct pe ramele cuibului si dupa umplerea cu sirop se pune deasupra ei o sipca de l0-15 mm grosime si peste ea scindurile de podisor urmate de impachetajul de protectie. Dupa 24 de ore sau cel mult 48 de ore se mai poate administra o ratie daca mai este necesar, pentru a ajunge la minimum stabilit cu ocazia controlului pregatitor al hranirii. Dupa terminarea hranirii, hranitoarele se ridica de pe stupi si se trec la pastrare. Data fiind rapiditatea cu care decurge aceasta lucrare in cursul lunii august putem lucra cu un set de hranitoare reprezentimd numai o treime din numarul total al stupilor sau chiar numai un sfert.

Impachetarea cuibului. In prima parte a iernii, cand in ghem nu exista puiet, temperatura in interiorul acestuia este de 20- 25C, iar in partea a doua, cand apare puietul in cuib, aceasta se ridica la 34-36C. Pentru a ajuta albinele in mentinerea acestei temperaturi, trebuie sa se faca o impachetare a cuibului. L stupii orizontali si verticalii pentru pastrarea caldurii in cuib odata cu restrangerea acestuia, se asaza dupa diafragma reducatoare o saltea confectionata, din paie, talas, carpe sau polistiren expandat, iar deasupra podisorului ,se pune o salteluta mai groasa La stupii multietajati, impachetarea se va face numai prin aplicarea unor saltele de protectie la partea superioara, deasupra podisorului.

Asigurarea aerisirii stupilor in timpul iernii se realizeaza prin mai multe modalitati: reducerea urdinisului inferior corespunzator marimii populatiei, crearea de orificii de ventilatie in podisor, asezarea distantata a ultimei scanduri de podisor pentru realizarea unei deschideri de 0,5-2,0 cm, intoarcerea podisorulu stupului multietajat cu deschiderea spre corp s.a. Prin intermediul acestor orificii, vaporii de apa, rezultati in urma metabolismului, sunt eliminati direct in exterior sau absorbiti de pernele de protectie asezate pe podisor, de unde, prin orificiile de ventilatie sunt evacuare. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupilor, se va da acestora o pozitie usor inclinata spre urdinis.

Protectia stupilor impotriva curentilor de aer si a daunatorilor

se realizeaza prin asezarea acestora la adapostul unor cladiri, garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizorii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui, porumb, stuf s.a.) si instalarea la urdinisuri a gratiilor impotriva daunatorilor (fluturele "cap de mort', soareci s.a.).

INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA

MODALITATI DE IERNARE A FAMILIILOR DE ALBINE

Iernarea albinelor in conditiile tarii noastre se face in moc obisnuit in aer liber, mai rar, in special in partea de sud-vest a tarii, se face in "cojoc', iar foarte rar in adaposturi.

Iernarea in aer liber consta in lasarea stupilor pe timpul iernii direct in stupina. Locul destinat iernarii va trebui sa fie insorit uscat si protejat de vant si de accesul animalelor, in acest caz albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecatie chiar in timpul iernii, profitand astfel de scurtele perioade cu valori termice favorabile ce apar (30-60 minute), cu care ocazie ele elimina continutul rectal. Dupa efectuarea zborului, de defecatie, albinele pot sa consume o cantitate mai mare de hrana pe timpul iernii, in special de polen, ceea ce se repercuteaza pozitiv asupra intensificarii ritmului de dezvoltare a familiilor, iar vitalitatea albinelor se mentine ridicata. Avantajul acestui sistem de iernare se justifica si sub aspect economic, intrucat interventiile pe timpul iernii sunt minime, nu sunt necesare amenajari speciale, productia de miere realizata in sezonul urmator este mai tare cu cca 15%.

Iernarea in adapost, in dorinta de a se asigura un microclimat cit mai favorabil familiilor de albine pe timpul iernii, s-a experimentat iernarea acestora in constructii special amenajate sau in pivnite, in asemenea situatii, iernarea decurge in bune conditii si cu un consum mai mic de hrana numai daca se asigura un regim termic relativ constant in jurul valorii de -4C. Pentru realizarea acestor conditii se cer multe interventii din partea apicultorului si cu toate acestea, la sfarsitul iernii, datorita aparitiei puietului in familii, temperatura din adapost creste, albinele se nelinistesc, consuma foarte mult sau chiar parasesc stupii. De asemenea, albinele care ierneaza in adapost nu au posibilitatea sa efectueze zboruri timpurii de defecatie, se uzeaza, iar, ca urmare, iernarea decurge defectuos, motiv pentru care aceasta tehnologie nu este recomandata.

Iernarea in "cojoc'. Este un sistem utilizat in regiunile cu vanturi puternice si cu temperaturi scazute. El consta in gruparea stuupilor si protejarea lor comuna cu paie, coceni de porumb etc. Dupa care se acopera cu folie de polietilena sau carton asfaltat. In fata, stupii sunt protejati de paravane, care in zilele cu temperaturi de +12C se indeparteaza pentru a facilita efectuarea zborului de defecatie.

Acest sistem de iernare are dezavantajul ca in interiorul impachetajului se adapostesc numerosi daunatori, in special soareci, care deranjeaza albinele, iar primavara devreme dupa efectuarea zborului de defecatie stupii vor fi transportati la locurile lor din tupina in mod treptat, in decurs de cateva zile.

CONTROLUL AUDITV AL MODULUI DE IERNARE

Controlul, auditiv al modului de iernare se executa fie prin apropierea urechii de peretele, din fata al stupului, fie prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdinis si ascultarea zumzetului produs in stup. Daca acesta este uniform si moderat inseamna ca iernarea decurge in conditii bune, daca este slab, asemanator fosnetului de frunze, inseamna ca familia nu are hrana, daca este puternic denota o stare de suferinta, in timp ce in lipsa matcii acesta este prelung si "plangator'. Daca nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul in peretele stupului si daca se aude un zumzet puternic, care inceteaza imediat inseamna ca iernarea decurge in bune conditii.

IERNAREA MATCILOR IN AFARA GHEMULUI

Pentru a executa aceasta lucrare avem nevoie de: colivia de iernare, geamul de observatie si dulapul de iernare.

Colivia de iernare are o forma paralelipipedica, este confectionata din material plastic, cu orificii in partea inferioara pentru ventilatie, iar in cea superioara prezinta un orificiu cu un diametru de 1,5 mm, marginit de o dulie in care se fixeaza eprubeta hranitor. Capacul este glisant, observatia albinelor facandu-se prin retragerea acestuia treptat si inlocuirea lui cu un geam de observatie, in interior se fixeaza cu ceara topita un fagure de marimea coliviei in care se introduce miere ce nu cristalizeaza (salcam,pomi fructiferi). Dupa populare, colivia se introduce in dulapul de iernare, constructie prevazuta cu posibilitati de ventilatie si de protectie impotriva variatiilor de temperatura , a luminii si a zgomotelor.

Iernarea matcilor in afara ghemului se face in coliviile de iernare, in prezenta a cca 50-100 albine, popularea acestora facindu-se in lunile octombrie-noiembrie. A doua zi dupa popularea coliviilor si apoi la intervale de 7-10 zile se efectueaza controale, inlocuind capacul coliviei cu geamul de observatie,ocazie in care se remediaza eventualele stari anormale aparute ca : moartea matcii, naclairea albinelor cu miere, diareea si albinele "uzate'. Albinele uzate se recunosc prin aceea ca asu corpul inchis la culoare, abdomenul marit, aripile opace,mobilitatea si capacitatea de zbor reduse. Naclairea albinelor este urmarea modului defectuos de atasare a eprubetei cu miere, a orificiului de alimentare prea mare, a mierii prea fluide si a albinelor "uzate' care si-au pierdut capacitatea de preluare a mierii. Diareea apare datorita consumului exagerat de miere, cauzat de temperaturi scazute, zgomote, precum si a hranei necorespunzatoare, cu un continut ridicat de saruri. In ambele situatii se recurge la inlocuirea albinelor si la schimbarea coliviilor.