Tehnologia valorificarii tuberculilor de cartof

Tehnologia valorificarii tuberculilor de cartof

Cartofii extratimpurii, timpurii si de vara sunt considerati plante legumicole, datorita specificitatii tehnologiilor de cultura si a modului de valorificare. Cultura de toamna este o cultura fitotehnica, dar pastrarea se realizeaza uneori in depozite cu caracter universal. Prin productiile realizate, prin cantitatile care se pastreaza si prin consumul pe locuitor, cartoful este considerat una dintre cele mai importante plante alimentare. Se industrializeaza pe scara larga, fiind o valoroasa planta industriala .

Productia mondiala de cartofi este in crestere. Rusia si Polonia se numara printre primii producatori mondiali. Tarile UE detin impreuna locul I ca productie totala realizata.

Consumul de cartofi din tara noastra a egalat in ultimii ani nivelul mediu european. Pe plan european si mondial, consumul de cartofi creste intr-un ritm mult mai lent decat consumul de legume.

Compozitia chimica medie: 77-79% apa, 2% protide, 17-19% glucide, amidon 13-16% la cartofii de salata si 17-19% la cartofu de prajit si piure, dar peste 20% la cartofii pentru industrie. Fibre constituie 0,6-1,6% (celuloza 0,7-0,8%). Substante minerale reprezinta 1%, din care K 410-525 mg%, Mg 21-30 mg%, Ca 7-15 mg%, P 45-53 mg%, Fe 0,7-1 mg%. Continutul in vitamine este:C 10-25 mg% (pana la 40 mg% la cartofii noi), PP 0,5-1,2 mg%, complexul B 0,64-0,77 mg%. Partea necomestibila este de 15-20%, iar valoarea energetica de 720-890 Kcal/Kg.

Tehnologia de valorificare a tuberculilor de cartof extratimpurii,

timpurii si de vara

Cartofii extratimpurii se consuma in lunile mai-iunie (20V-10VI), cei timpurii in iunie (10-30VI), iar cartofii de vara in lunile iulie si august. In momentul aparitiei pe piata, cartofii extratimpurii si timpurii reprezinta o alternativa mai atragatoare, dar cu un pret de cost mai ridicat, la consumuri de cartofi de toamna din recolta anului precedent, care se afla in finalul perioadei de pastrare. Productia de vara se coreleaza cu un nivel mai scazut al consumului de cartofi, datorita celorlalte produse legumicole care se ofera la preturi mai mici, dar cererea depaseste oferta in fiecare an.

Specificul ca produs horticol.

Tuberculii cartofilor noi au un grad de perisabilitate ridicat. Periderma (pielita, invelisul) este subtire, nesuberificata, exfoliindu-se usor datorita slabei aderente la pulpa. Exfolierile si vatamarile determina aparitia unor brunificari de diferite nuante. Produsul are o intensitate respiratorie foarte ridicata, pierzandu-si usor turgescenta si aspectul comercial.

Avantajele de ordin banesc provenite din valorificare nu pot fi realizate daca nu este respectata tehnologia specifica:

a) fertilizarea moderata cu azot si cea obligatorie cu fosfor-potasiu, care maresc rezistenta la vatamare;

b) mentinerea culturii curate de buruieni in scopul evitarii pierderilor de recolta, a usurarii recoltarii si a reducerii procentului de impuritati sau de vatamari mecanice;

c) combaterea bolilor si daunatorilor.

Pregatirea recoltarii.

Cultura este evaluata, tinandu-se seama de cresterea medie zilnica (cateva sute de kg/ha, dupa zona si perioada) a productiei si de pretul care se ofera. Se stabileste adancimea de formare a tuberculilor. Se planifica forta de munca, utilajele si mijloacele de transport. Se evita irigarea in zilele premergatoare recoltarii sau recoltarea pe timp umed, in zilele ploioase. Procentul de vatamari si pierderi creste, tuberculii umezi si murdari sunt mai sensibili, brunificandu-se la spalare. Aspectul lor se poate schimba in 48 de ore, in loc de o saptamana asa cum este normal. Taierea vrejilor cu trei-cinci zile inaintea recoltarii asigura o mentinere mai buna a calitatii, la fel ca si o umiditate optima a solului, care este de dorit sa fie reavan.

Recoltarea incepe din momentul in care tuberculii au depasit 30g/buc (timpurii) sau inainte de maturitate, cand peridermul nu este bine format (consum de vara). Se recolteaza manual prin smulgere, cand solul este nisipos, fie cu sapa sau cu plugul (semimecanizat). Trebuie evitata vatamarea tuberculilor, care sunt foarte fragezi si se innegresc in zonele lovite Dupa dislocare pot ramane 10-15 minute pe sol, fapt care reduce exfolierea cu 60% fata de tuberculii stransi imediat, datorita unei mai bune aderari a cojii (pielitei) la pulpa.

Fluxul tehnologic manual este continuu si poate fi organizat pentru a fi executat de echipe de trei muncitori, organizate intr-o formatie de 12 oameni, care merg pe trei randuri. Primii trei disloca tuberculii prin desfacerea cuiburilor, urmatorii trei executa strangerea, urmeaza in flux trei sortatori pe calitati (I, II si necorespunzatori), iar in final trei ambalatori care pun marfa sortata in lazi P sau M₂ din material plastic, eventual in saci de plasa pentru export. Ambalarea in saci de relon sau de iuta, determina marirea procentului de pierderi. Dupa sapte zile, exfolierile si brunificariie cresc cu 1/3, pana la o medie de 90%, iar pierderile in greutate sunt aproape duble, pana la 6%, in comparatie cu pastrarea in lazi.

Manipularile, inclusiv la ambalare, trebuie reduse. Stationarile in vederea transportului nu trebuie prelungite. Pierderile in greutate se dubleaza prin expunerea directa la soare (3%), fata de tuberculii tinuti la umbra (1,5%), intr-un interval de timp de numai patru ore. In plus, in functie de temperatura si de durata expunerii, apare usor deshidratarea si brunificarea.

Fluxul tehnologic semimecanizat sau mecanizat este posibil la cartoful de vara pe masura ce coaja tuberculilor se suberifica. In luna iulie se poate utiliza masina de recoltare semimecanica pe doua randuri E-649, care provoaca mai putine vatamari mecanice. Tuberculii se strang si se sorteaza pe marimi, calitatea I cu diametrul peste 35 mm, iar calitatea a II-a de 30-35 mm diametru. In luna august, recoltarea cu combina CRC-2 sau E-684 devine posibila. Tuberculii se transporta la centrele de sortare si calibrare, in vederea livrarii.

Transportul sacilor in masini va tine seama de perisabilitatea produsului. Nu se stivuiesc mai mult de doua randuri in cazul soiurilor timpurii sau trei - patru randuri in cazul soiurilor de vara.

Depozitarea temporara a cartofilor timpurii dureaza doua-trei zile in conditiile mediului ambiant sau 3-5 zile in conditii frigorifice, la 5 - 12C si UR 90%. Cartofii de vara pot fi pastrati timp de 10 zile.

Conditionarea in vederea comercializarii consta in spalare, sortare, preambalare si ambalare in lazi, formare de loturi si expediere. Tuberculii din soiuri timpurii spalati si ambalati trebuie comercializati in decurs de 24 de ore. In CEE s-a marit cererea de produse gata spalate, fapt care creaza mari probleme exportatorilor mai indepartati destinati exportului se livreaza in saci speciali la 25,5 kg brut, care se verifica in conformitate cu prevederile caietului de sarcini, depozitandu-se in vederea expedierii.

Tehnologia de valorificare a tuberculilor de cartof

de toamna destinati consumului

Cartoful de toamna pentru consum apare pe piata dupa 1 septembrie si se poate pastra pana in luna mai a anului urmator, in conditii moderne.

Momentul optim de recoltare este la maturitatea deplina, tuberculii avand peridermul bine format, doua treimi din vreji fiind uscati, iar restul de culoare galbena. Se face proba decojirii tuberculilor, a caror coaja nu trebuie sa se mai exfolieze. Prin taiere vor avea aspect zvantat, iar stolonul va fi lipsit de

turgescenta. In aceasta faza trebuie intrerupta vegetatia, in vederea favorizarii suberificarii tuberculilor. Se prefera o recoltare mai timpurie, din momentul cand coaja nu se mai desprinde si nu mai apar pierderi prin exfoliere.

Tuberculii se pot disloca bine, fara vatamari, cand vremea este frumoasa, iar temperaturile sunt mai ridicate de 7C. Infectiile cu mana sau putregai umed trebuie preintampinate.

Cultura va beneficia de o tehnologie in masura sa amelioreze capacitatea de pastrare. Irigarea reduce aceasta durata, influentand o iesire mai timpurie din repausul vegetativ si marind procesul de incoltire. Fertilizarea trebuie aplicata fazial, in reprize egale si diferentiat in functie de tipul culturii (irigat/neirigat). Cele mai mici pierderi in depozite le-a avut soiul Desiree, provenind dintr-o cultura neirigata, fertilizat cu N220:P130:K120. Dozele unilaterale de azot sau dozele exagerate in ingrasaminte reduc capacitatea de pastrare.

Soiul cultivat va fi cunoscut ca rezistent la pastrare. Desiree are capacitatea cea mai buna de pastare, urmat de soiuri ca Eba, Bintje, Sucevifa, Super, Ora (tarzii) si Magura (semitarziu) sunt si ele rezistente la pastrare, in timp ce Ostara, Muncel, Adretta si Prosna manifesta sensibilitate, inregistrand pierderi mai mari. In legatura cu soiurile Colina, Firmula, Semenic si Manuela exista aprecieri contradictorii.

Recoltarea cartofului poate fi organizata in flux (Mezabrovsehi,1986);

fluxul semimecanizat foloseste MSC-1, MSC-2-75 (pentru soiuri mai grele) sau E-649, iar tuberculii sunt adunati si sortati manual.

- fluxul modern foloseste masina E 649, care realizeaza un procent de impuritati si proportional cu textura solului (17% pe soiuri usoare, 32% pe soiuri mijlocii) (Popescu, 1975). Masa recoltata este transportata cu remorci si conditionata cu instalatii tip I.S.I.C.-30 (17,5 t/h) sau KSP-15 B.

Pentru recoltare se mai pot folosi CRC-2 sau KEP-2P etc. Fiecare agregat pretinde anumite conditii de sol, distante de plantare sau grad de imburuienare, eventual o distrugere a vrejilor(chimic cu Reglone 3-2 1/ha sau mecanic cu MTV4).

Presortarea permite inlaturarea resturilor vegetale sau minerale, precum si a tuberculilor foarte mici sau depreciati. Se considera corespunzatori tuberculii intregi, curati, sanatosi, tipici pentru soiul cultivat, cu pielita suberificata, turgescenti, fara umiditate exterioara anormala, fara defecte interne, fara vatamari mecanice sau atac de boli-daunatori, neinverziti, neincoltiti, neinghetati si fara corpuri straine. Presortarea se executa manual, semimecanizat sau mecanizat, pe camp sau la un punct intermediar de presortare (JSIG-3Q).

Transportul se realizeaza in proportie de 85% in vrac:

pentru distante scurte, transportul se face cu mijloace auto sau cu remorci tractate basculante, catre centrele de sortare, rampele de cale ferata, depozitele apropiate sau magazine;

- pentru distante de peste 150 km, se foloseste transportul in vagoane CF deschise, tip FADS (50-60t) acoperite cu prelate in perioadele ploioase sau in containere universale ISO-1C de 20 t, tractate auto / amplasate in vagoane CF pentru containere. Incarcarea se executa mecanic cu benzi elevatoare sau echipamente cu cupa.

Preluarea tuberculilor se face in buncare cu capacitatea de 5-30 t. Pentru vagoanele CF tip FADS sau cu autodescarcare, exista instalatii construite special sub calea ferata, cu preluarea intregii cantitati de la 3-10 vagoane odata si distribuire mecanizata selectiva.

Manipularea pe rampe si in depozite se face cu benzi transportoare asezate in cascada, la o viteza de flux de 0,45 m/s (presortare) sau 0,9 m/s (transport). Inaltimea de cadere a tuberculilor nu va depasi 0,4 m

Vatamarile care sunt provocate tuberculilor pot aparea in timpul recoltarii mecanizate (E-684), la basculari de la inaltime mai mare (1,5 m), prin caderea pe langa rampa sau buncar, la insacuire si calibrare (Desiree), transport si manipulare manuala a sacilor (striviri), sau la manipularea pentru depozitare (Ostara, Desiree). Pe leziunile provocate de vatamarile mecanice se grefeaza bolile de putrezire, putregaiul umed - Erwinia sp. si putregaiul uscat Fusarium sp.

Durata transportului in vrac al tuberculilor recoltati nu trebuie sa depaseasca o zi. Daca se aduna in saci, stocandu-se pe camp la temperaturi ridicate, sunt favorizate in mod deosebit bolile de putrezire. Durata de manipulare - transport in saci nu trebuie sa depaseasca 15 zile 5, dupa care survine deprecierea totala. La beneficiari, nu se recomanda stivuirea sacilor in spatii inchise, pe o inaltime mai mare de 0,5 m, daca nu exista posibilitati de aerisire. Loturile atacate pot fi insilozate doua - trei saptamani, apoi sortate si livrate.

Pregatirea pentru pastrare presupune igienizarea si dezinfectia, insotite eventual de o sortare preliminara.

Celulele de pastrare dezinfectate o singura data prin stropire cu clorura de var 0,5 l/m² si formol 5% (0,5l/m²) nu sunt protejate contra putregaiului umed-
Envinia carotovora si a speciilor de Rhizopus (putregaiul de varf). Se impune
tratarea de doua ori, o data dupa golire si a doua oara inainte de depozitare, pentru
ca dezinfectia sa fie eficienta.

Presortarea cu inlaturarea impuritatilor minerale poate fi completata de o sortare, pentru a inlatura tuberculii vizibili vatamati, operatie mentionata in STAS 9127/6-82, avand ca efect micsorarea pierderilor cu 5% in sase luni. Daca se face si o calibrare, inlaturand tuberculii sub 35 mm diametru, pierderile sunt mai mici cu 7,5% in aceeasi perioada de pastrare. Dimensiuriile optime ale tuberculilor de consum pentru pastrare sunt 50-80 mm diametru.

Tratarea cu inhibitori de incoltire se justifica doar pentru anumite soiuri care germineaza mai usor in depozite, sau atunci cand dorim sa asiguram o perioada maxima de pastrare, in conditii in care temperatura poate oscila, favorizand aparitia coltilor (lastarilor). Inhibitori autorizati pe plan european sunt IPC (izopropil N-fenil carbamat) si CIPC (cloro-izopropil N- carbamat), alaturi de unele terpene (carvona), care impedica cresterea ochilor, blocand diviziunea celulara. Produsul Keim Stop se prezinta sub forma de pulbere cu 1% sa (CIPC =chlorprophame), care se administreaza prin pudrare, 1 kg/t (10 g sa). In unele tari se folosesc generatoare care pulverizeaza produsele conditionate sub forma lichida in circuitul de ventilare, dupa care localul ramane neventilat timp de 48 de ore. Se aplica fractional, 5g CIPC/tona, la fiecare trei luni. Alte produse similare sunt: Luxan Antisprout SC, Sprout NIP, Superstop, pe baza de IPC si CIPC, Talent (pe baza de carvona), Solenid (ester izopropilic al ANA). In vegetatie se administreaza NaHM (sarea de sodiu a hidrazidei maleice), avand eficacitate maxima, dupa inflorire, prin stropire in doza de 0,25-0,4%.

Depozitarea tuberculilor de cartof pentru consum

Depozitarea tuberculilor se poate face in silozuri in pamant, in spatii improvizate cu ventilatie naturala, in macrosilozuri sau in depozite ventilate mecanic si in depozite frigorifice.

Depozitele ventilate mecanic sunt spatiile cele mai specializate in pastrarea cartofului, iar silozurile constituie procedeul cel mai utilizat in sectorul particular. Pastrarea frigorifica inregistreaza pierderi cu 1/5-1/3 mai mici ca pastrarea prin ventilatie mecanica, iar calitatea tuberculilor este asigurata pe o durata prelungita cu una - doua luni, pana la noua recolta, dar investitiile necesare si consumurile energetice sunt considerabil mai mari.

Tehnologia de pastrare frigorifica poate folosi mai multe tipuri de ambalare. Lazile, paleta stivuite pe sase - opt niveluri (4,6-6,0 m) realizeaza o incarcatura de 2,2-3,0 t/m². Spatiile libere dintre palete trebuie orientate paralel cu directia de refulare a aerului racit. Lazile P paletizate in sistem tesut, 5 orizontal x 4 randuri, ambaleaza 600-650 kg pe fiecare unitate de incarcatura sau 2,0-2,2 t/m la o stivuire pe patru niveluri.

Pentru intervale mai scurte de timp, pastrarea se poate face si in saci de plasa sau de iuta asezati in palete cu montanti dupa sistemul tesut sau intrepatruns (25 saci de plasa sau 15 de iuta) revenind incarcatura de circa 2,5-3,0 t/m². Pastrarea in vrac este posibila la celulele frigorifice ventilate prin pardoseala, grosimea vracului fiind de 4-5,5 m.

Umplerea celulelor trebuie efectuata in termen cat mai scurt, de cateva zile. Intre stivele de ambalaje se lasa spatii libere de 10 cm, iar la perete de 20 cm. In primele 6-14 zile se parcurg fazele de pregatire (zvantarea, cicatrizarea ranilor si preracirea), ventiland 24 de ore din 24 aer exterior. In fiecare zi, temperatura trebuie coborata cu 1,5/2,5 C, astfel ca in final sa ajunga la parametrii de pastrare 3/5C. Pastrarea dureaza sapte-opt luni, reciclandu-se aerul racit cu improspatare periodica. Utilizarea de pana la 50% aer exterior in perioada de iarna reduce consumul energetic. In finalul pastrarii frigul este oprit, iar in celula se produce o incalzire pana la 8-10C. Celula trebuie golita in 10-14 zile.

Tehnologia de pastrare in depozite specializate cu ventilatie mecanica.

Celulele au capacitati de 350 t, 500 t, 1.000 t sau 2.500 t, iar depozitele au 2.000 t, 5000 t, 10.000 t sau chiar 20.000 t. Depozitarea a fost prevazuta in vrac cu inaltimea de 4-4,5 m (STAS R 9127/6-82). Desi la prima vedere pare o solutie mai simpla, pastrarea in vrac este in realitate mult mai greu de realizat, deoarece nu poate reusi decat cu tuberculi sanatosi, cat mai uniform. (soi, provenienta, marinie etc.) dar totodata de dimensiuni care sa permita accesul aerului de jos in sus. Orice focar de boala sau infundarea canalelor cu tuberculi mici, pamant, pietre, resturi vegetale poate compromite si restul tuberculilor corespunzatori.

Exista cinci faze ale pastrarii, intre care primele trei sunt faze pregatitoare:

zvantarea tuberculilor umezi, timp de 2-3 zile, cu aer exterior de 10-20 C si UR 65-80%, 24 de ore din 24, in debit de 80-120 m³/t/h (0,2-0,25 m/s);

- vindecarea si cicatrizarea ranilor in cursul a doua saptamani de ventilare cu aer interior/exterior, la 13/18 C si UR 85-95%, 12 ore din 24. Formarea peste rani a unui nou periderm nu are loc sub 8C;

racirea treptata pe parcursul a 4-8 saptamani, cu ventilarea aerului exterior in timpul noptilor reci, la 4/10 C si UR 85-90%, 8-12 ore din 24, dar tara intreruperi mai mari de sase ore;

pastrarea timp de cinci - sase luni, la 3/5 C si UR 85-90%, cu ventilare de aer exterior una - patru ore din 24, prin recirculare sau amestec cu aer exterior a carui temperatura sa nu depaseasca cu 2-3C pe cea a tuberculilor si sa nu fie mai scazuta de 0C, pauzele de ventilatie nu vor depasi 10-12 ore;

- pregatirea pentru desilozare dureaza una - doua saptamani, cand se opreste ventilatia sau se ventileaza cu aer cald, pentru reducerea continutului de glucide hidrosolubile si a gradului de daunare la conditionare.

Daca se ventileaza, temperatura aerului nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 4^o C temperatura tuberculilor. Temperatura se ridica la 8/10 C, iar UR se micsoreaza la 80-85%.

Golirea celulei nu trebuie prelungita mai mult de 14 zile, pentru a nu favoriza dezvoltarea bolilor, iar scoaterea tuberculilor se face de-a lungul canalelor de ventilatie, folosind ventilatia pana in faza finala.

Condensul si incoltirea prematura pot aparea ca urmare a deficientelor constructive, tehnologice sau de exploatare a depozitelor cu ventilatie mecanica, avand ca efect sporirea pierderilor. Formele mai usoare de condens se inlatura prin marirea numarului reprizelor de ventilare, reducerea duratei pauzelor sau trecerea la regim continuu de ventilare.

Condensul persistent nu poate fi inlaturat decat prin eliminarea cauzelor care opresc circulatia normala a aerului, respectiv infundarea canalelor si a fantelor de aerisire. Focarele de depreciere care s-au format se gasesc la partea de jos a vracului. In situatii-limita, pastrarea va fi intrerupta, cartofii sunt mutati in alte spatii, iar celula se curata si se dezinfecteaza temeinic.

Tehnologia de pastrare in macrosilozuri ventilate mecanic a fost conceputa ca o varianta modernizata a tehnologiilor traditionale, iar in unele tari europene este metoda preferata de producatorii particulari, datorita simplitatii si economiei de forta de munca manuala realizata. Ofera posibilitatea depozitarii unor cantitati mari de cartofi pe o perioada mai lunga de timp, datorita amenajarilor care permit intr-o anumita masura dirijarea factorilor de mediu.

Desi simpla in conceptie, metoda necesita mijloacele mecanice adecvate manipularii in vrac, dotariile minime (retea de curent electric trifazic, motor electric, ventilator) si unele materiale, cum sunt folii de polietilena, baloti de paie, sarma zincata. Se impun masuri stricte PSI. In zonele/anii cu ploi, umezeala sau temperaturi prea coborate, macrosilozurile se pot amenaja si-n spatii acoperite soproane, magazii, grajduri).

Macrosilozurile se formeaza la suprafata, avand dimensiunile vracului de tuberculi, de 35 m lungime, 6m latime si 3-3,5m inaltime. Interiorul acestui vrac cste strabatut de un canal de ventilatie, realizat din panouri gratar cu dimensiunea de 1,3 x l,3 m si distanta intre sipci de 2,5 cm. Panourile se aseaza in forma de V intors, cu unghiul de varf de 45, iar pe varful acestui canal triunghiular se pune folie de polietilena in cascada (in lungime crescatoare, cu cat se avanseaza spre capat). La intrare se amplaseaza un ventilator intr-o caseta de lemn, cu clapete pentru reglarea debitului de aer (80-100 m³/t/h).

Vracul se realizeaza prin basculare in buncare mobile si manipulare mecanica, sau direct prin golirea sacilor in macrosiloz. Se acopera intai canalul de ventilatie, incepand din capatul cu ventilatorul, in strat cat mai uniform de tuberculi. Acoperirea cu baloti de paie se face imediat dupa umplere, bine tasati pentru a nu ramane goluri. Lateral se protejeaza cu folie (0,5 m pe sol), lasand coama libera 1,5 m pentru evacuarea aerului. Peste folie se asaza al doilea rand de baloti, iar pe coama se pune folie care previne infiltrarea apei din precipitatii, iar in jur se amenajeaza santuri de scurgere. La venirea temperaturilor joase, se adauga pe coama al treilea strat de baloti. Fazele ventilatiei sunt:

zvantarea si cicatrizarea ranilor prin flux de aer la temperaturi sub 20^oC (doua - trei zile) si in final (doua saptamani) sub 15C;

coborarea temperaturii, ventiland trei - patru ore din 24 aerul rece din
timpul noptilor;

pastrarea la 3/5C timp de cinci luni, prin ventilatia de intretinere
una - doua ore pe zi, cand temperatura exterioara o permite (t > 0 C).

Temperatura si umiditatea relativa trebuie urmarite la inceput zilnic, apoi de doua ori pe saptamana.

Tehnologiile de pastrare traditionala a tuberculilor de cartof pentru consum realizeaza conditii apropiate de cele optime, prin protejarea produsului contra frigului cu pamant, paie si folie de polietilena. Santurile nu au aerisire, iar silozurile si spatiile improvizate beneficiaza de amenajari pentru o ventilatie naturala. Regulile de amplasare a silozurilor in pamant sunt valabile si in cazul cartofilor. Temperatura de inghet a tuberculilor oscileaza intre -0,87 - 1,5C, in functie de soi, gradul de suberificare si starea de turgescenta.

Silozurile in pamant sunt eficiente economic, prin volumul redus de investitii, cheltuielile de exploatare minime si consumurile energetice mici. Prin depasirea duratei de depozitare de patru cinci luni, pierderile devin insa neeconomice. In functie de zona climatica, exista si anumite diferente constructive.

Silozurile pentru climat moderat se amenajeaza la suprafata sau la adancime pana la 20 cm, cu latime de 1,5 m si lungime de 20-22 m. Cosurile de ventilatie de 2,0 - 2,5 m, confectionate din scanduri si sipci, au sectiune patrata, cu latura de 12-15 cm. Canalul de fund are latimea si adancimea de 20-30 cm, fiind acoperite cu gratare si sipci, si avand un cos de ventilatie la fiecare 2m.

Silozurile pentru climat rece au adancime de 50 cm, latimea 1,5m si lungimea 20 - 22 m. Ventilatia este asigurata de legaturi de coceni desfrunzite sau tulpini de floarea soarelui, cu diametrul de 15-20 cm si lungimea de 60cm, care permit accesul aerului in interior, iar canalul de fund lipseste . Cercetarile de la ICPC Brasov au sugerat ca o latime mai mica si eliminarea completa a aerisirii sunt factori mai importanti decat adancimea silozului, pentru a micsora pierderile, daca pregatirea materialului, insilozarea si supravegherea conditiilor de pastrare decurg in mod corect (Muresan S. si Donescu V.,1984).

Cartofii corespunzatori se depoziteaza pana la 1 m deasupra solului intr-un bilon cu panta de 75 si coama dreapta. Se lasa doua - trei zile pentru zvantare, descoperiti, luand precautii noaptea sau pe timp ploios. Dupa acest interval, se acopera cu un strat de paie uscate de 25 - 30 cm, iar deasupra se pune un strat de pamant de 25 - 30 cm grosime la baza si 10 cm spre coama. Coama se lasa descoperita pe latimea de 30 - 40 cm, pana cand temperatura scade in masa tuberculilor sub 6 C, iar la exterior are tendinta sa coboare sub 2 C.

Acoperirea definitiva se face prin ingrosarea la 30 cm a stratului de pamant pe toata suprafata si ingrosarea suplimentara la baza. In jur se executa rigole sau santuri de colectare si de scurgere a apei din precipitatii. In timpul pastrarii se controleaza temperatura, prin intermediul unor tuburi perforate din PVC amplasate in siloz. Semnele de pastrare necorespunzatoare pot fi recunoscute datorita degajarii de caldura care rezulta prin alterarea produsului.

Santuri!e (silozuri adanci fara aerisire) au latimea de 50 - 60 cm si adancimea de 60 - 70 cm, iar lungimea de numai 15 - 20 m. Ele sunt recomandate pentru climatul foarte rece. Din cercetarile efectuate la ICPC Brasov rezulta ca silozurile fara aerisire, indiferent de adancime, au pierderi mai mici in conditiile climatice din Transilvania (Brasov, Cluj, Campia Turzii), in comparatie cu silozurile cu aerisire.

Tuberculii se acopera cu 20 - 30 cm de paie uscate, apoi cu un strat de pamant bilonat de 40-50 cm inaltime si depasind marginile santului cu 30 - 40 cm. Acoperirea se face in doua etape. Un siloz tip sant lung de 15 m permite pastrarea a 4.000 - 5.000 kg cartofi.

Spatiile improvizate cu ventilatie naturala (magazii, beciuri) pot asigura depozitarea tuberculilor in vrac (2 - 2,5 m), cu conditia asigurarii circulatiei libere si uniforme a aerului printre stivele de ambalaje, sau prin produs. Aerisirea se face prin usi, ferestre sau cosuri de ventilatie, mai activa in perioadele calde, cand se folosesc te aerul rece al noptilor. In timpul iernii, circulatia trebuie redusa, pentru a evita inghetarea.

Durata de pastrare este de patru-cinci luni. La desfacere, se acorda prioritate loturilor cu cartofi de calitate slaba. Prelungirea duratei de pastrare din silozuri si depozitele cu ventilatie mecanica se poate realiza in perioada de primavara, prin folosirea frigului artificial. Prin transfer in spatii frigorifice, pierderile se micsoreaza proportional.

Comercialiiarea cartofului de consum se face in vrac, saci de iuta (25-50 kg), lazi de lemn tip P (35 - 38 kg), saci de plasa textila (20 - 25 kg) sau fileu textil. In CEE s-a generalizat vanzarea tuberculilor prespalati si ambalati in ambalaje inscriptionate, confectionate din hartie, carton sau materiale plastice.

Se practica si desfacerea specializata in saculeti de diferite culori pentru un anumit tip de utilizare culinara .

Declinul vanzarilor ca atare (sub forma de tuberculi cu coaja) este suplinit de cresterea desfacerii produselor semipreparate (chips, pommes frites, fulgi, decojui si congelati etc.).

Specificul valorificarii tuberculilor de cartof material saditor

Numiti in termeni tehnici 'cartofi de samanta', acestia au diametrul optim de 30 - 36 mm si greutate de 40 - 70 g/buc. Producerea si valorificarea lor au anumite elemente specifice, mai ales pentru categoriile biologice superioare.

Prezinta o importanta deosebita asigurarea de la preluare a unor tuberculi cu capacitate de pastrare cat mai buna, sanatosi si fertilizati moderat in cultura. Recomandarile privind recoltarea, manipularea si transportul in bune conditii devin obligatorii.

Igienizarea corespunzatoare a spatiilor si sortarea - calibrarea tuberculilor sunt faze necesare, care contribuie la o evolutie normala in depozit a materialului saditor. Este interzisa folosirea substantelor inhibitoare si a tratamentelor impotriva incoltirii. Umplerea celulelor trebuie realizata cat mai repede.

Depozitarea se poate face diferentiat, asigurand cele mai bune conditii de pastrare loturilor cu valoare biologica ridicata si soiurilor care sunt mai sensibile.

Pastrarea paletizata, in celule frigorifice, devine obligatorie mai ales in zonele calde ale tarii. Mentinerea constanta a temperaturii la valori de 2/3 C cu abateri de +/- 1C si a umiditatii relative de 85-95% asigura pastrarea intacta a valorii biologice pe o perioada de opt - noua luni, in functie de necesitati.

Pastrarea in depozite specializate, cu ventilatie mecanica, in vrac cu inaltime de numai 3 m, se realizeaza in zonele de productie traditionale pentru cartof. Valorificarea in flux si mecanizarea fazelor, de la recoltare si manipulare in camp, la preluarea si manipularea mecanica in depozit, sortare si calibrare, trebuie efectuate in conditii bune, fara a rani tuberculii. In anii ploiosi, se iau masuri suplimentare de zvantare.

Fazele pastrarii (zvantare, vindecarea ranilor, coborarea temperaturii, pastrare si ridicarea temperaturii pentru conditionarea finala) sunt similare tuberculilor de consum, dar nivelul temperaturilor de pastrare poate oscila si pana la 1 C, indulcirea neavand importanta. Pastrarea in spatii care nu asigura temperaturile optime de 2/3/4 C si UR 85-95% in mod constant, duce la aparitia incoltirii premature, manifestarea bolilor de depozit si la pierderea valorii biologice a materialului saditor.

Faza de desilozare trebuie declansata cu 30 de zile inaintea plantarii, in vederea conditionarii finale. Tuberculii sunt calibrati pe doua categorii si se ambaleaza in saci de iuta noi, la 25 kg/unitate ambalaj. Sacii sunt cusuti la gura, plombati si etichetati atat in interior, cat si la exterior. Verigile inferioare I₁ -I₂ se pot livra si in vrac (fara insacuire).

Specificul valorificarii tuberculilor de cartof destinati industrializarii

Tuberculii de cartof pentru prelucrare industriala sub forma de chips, pommes frites, fulgi, bucati deshidratate, faina sau pentru congelare, conserve si diverse alte preparate - semipreparate apartin unor soiuri care corespund calitativ acestor intrebuintari.

In afara de compozitia chimica, marimea si forma optima toate soiurile si toate loturile destinate prelucrarii trebuie sa ofere tuberculi cu insusiri culinare si tehnologice corespunzatoare (gust, aroma, textura, rezistenta peretilor celulari).

Patarea neagra (black spot) trebuie prevenita prin recoltare si transport la temperaturi mai mari de 10 C, cand tuberculii turgescenti si elastici suporta mai usor loviturile, fara zdrobirea tesuturilor. O fertilizare moderata cu azot si o manipulare atenta contribuie la diminuarea manifestarii acestei patari.

In timpul depozitarii, problema principala este evitarea acumularii glucidelor hidrosolubile la temperaturi coborate (indulcire). Tuberculii indulciti se brunifica la prajire in ulei incins, datorita caramelizarii glucidelor respective.

Incoltirea este alt fenomen nedorit, care micsoreaza continutul in substanta uscata al cartofilor si mareste dificultatea in prelucrare.

Tehnologiile de depozitare apeleaza la soiuri care rezista bine la manipulare si pastrare, cu un repaus vegetativ mai indelungat. Celulele de pastrare de la fabricile de prelucrare au capacitate de pana la 2.000 t, iar pastrarea se face in vrac cu inaltimea de 4 m, in conditii de temperatura mai ridicata (5/6 C) si UR 85-90%. Pentru semipreparate industrial se recomanda chiar 8-12 C cu aplicarea inhibitorilor de incoltire si un regim de ventilare mai indelungat (pauze mai mici volum de aer mai mare).

Umiditatea relativa va fi mai redusa in primele faze de ventilare (70-80%), dar mai ridicata pe parcursul pastrarii (85-93%). Un continut mai ridicat al aerului in CO2 si mai sarac in 62 este considerat favorabil mentinerii calitatii.

In faza de desilozare, din ultimele doua - trei saptamani, se ventileaza aer la 15/18 C pentru resintetizarea amidonului pe seama glucidelor simple aflate in compozitia chimica a tuberculilor, sau se opreste ventilatia, iar caldura de respiratie din celula ridica temperatura la nivelul dorit. Fenomenul trebuie urmarit prin analize chimice.

Exista si alte variante tehnologice care urmaresc:

a) fie prevenirea pierderilor mari in greutate prin pastrare initiala la

temperaturi de 2-6^oC si incalzire finala controlata pana la un procent de 0,4% glucide hidrosolubile in tuberculi;

b)         fie prin folosirea eficienta a tratamentelor cu inhibitori (la trei luni, prin
pulverizare si dispersare fina cu generatoare termice speciale ca o ceata care
contine in amestec IPC sau CIPC) si un nivel de temperatura peste 6 C;

c)          fie prin tratament ionizant cu radiatii gamma in doze reduse, mai mici
de 1 Kgray (1 gray = U/kg, fiind unitatea SI de masura a dozei absorbite de
radiatie), combinat cu un nivel de temperatura mai ridicata corespunzator.
Tratamentul ionizant poate provoca insa initial o crestere nedorita a continutului
in glucide reducatoare.

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Management

REFERAT

Tema: Tehnologia fabricarii smantanii

Studenta: Epure-Cirstea Andreea

Master: Managementul Calitatii si Inovatiei

Anul I

Bucuresti

SMANTANA

Smantana este un produs lactat ce se obtine din laptele proaspat, pe cale mecanica, cu ajutorul separatoarelor centrifugale, avand ca principal component grasimea.

Smantana poate constitui produsul finit destinat consumului ca atare, sau materiei prima pentru fabricarea altor produse lactate grase.

COMPOZITIA CHIMICA A SMANTANII

Aceasta contine aceeasi componenti ca si laptele, dar in proportii modificate, continutul in grasime fiind de 7-10 ori mai mare decat in laptele integral.

Datorita grasimii care este bogata in vitamine liposolubile, produsul are o valoare calorica ridicata.

Compozitia chimica a smantanii, in functie de continutul in grasime.

Tipuri de smantana.

Dupa modul de obtinere, precum si dupa caracteristicile organoleptice si fizico -chimice, smantana se fabrica in mai multe tipuri :

Smantana dulce cu continut redus de grasime.

Acesta contine mai putin de 12g materie grasa la 100g produs (sub 12%), concomitent cu o aciditate de maxim 20T. Ea este consumata pe pita si sub denumirea de lapte condensat si, in general, se utilizeaza ca adaos la cafea sau pentru alte preparate culinare. Ea indeplineste acelesi caracteristici senzoriale ca si smantana dulce pentru frisca (exceptand calitatea de batere).

Smantana prospata, emusionata '' chautylly''.

Acesta contine de pana la 30% materie grasa. Acesta se caracterizeaza prin faptul ca se comercializeaza prin adaos de zaharuri si eventual, a unor materii aromatizante naturale.

Smantana dulce pentru frisca.

Dispune de un continut de grasime de aproximativ 32% si o aciditate maxima de 20T. Calitatea acestei smantani destinata pentru productia de frisca este determinata de aroma ei specifica, precum si de capacitatea ei de batere.

Smantana maturata (fermentata sau de consum).

Se poate gasi pe piata sub doua variante, si anume : cu un continut de 30% sau 25% grasime. Maturarea smantanii de consum se realizeaza printr-o flora lactica alcatuita din Strptococcus lactis, Strptococcus cremonis si Lactonostoc cremonis. Din punct de vedere organoleptic, gustul trebuie sa fie placut, usor acrisor, iar mirosul tipic unei fermentatii lactice.

Smantana plastica.

Se caracterizeaza printr-o consistenta deosebita, putand fi ambalata chiar in pachet. Continutul de grasime la smantana plastica variaza intre 41% si 48%, avand o aciditate de 41 - 48T. Aceasta consitenta deosebita se datoreaza,pe de o parte, tehnologiei tipice de fabricatie, dar si florei lactice tipice cu care a fost insamantata.

Unii specialisti mai amintesc in cadrul acestei clasificari si alte tipuri de smantana, precum :

- smantana cruda reprezinta acea smantana care nu a fost supusa nici unui tratament termic de purificare ;

- smantana proaspata este reprezentata de aceea smantana asupra careia s-a exercitat un tratament termic, precum pasteurizarea. Se considera smantana proaspata, timp de 24 ore din momentul producerii ei.

Tehnologia fabricarii smantanii

Smantana de consum se prepara numai pe cale industraiala, sub forma de smantana dulce, maturata sau sterilizata.

Principiul de formara a smantanii consta in separarea globulelor grase din lapte, in repaus, separare care este influentata de: calitatea laptelui, temperatura de smantanire, durata de aplicare a fazei centrifuge.

Calitatea laptelui.

Particulele in suspensie din lapte migreaza spre periferie si au tendinta de a reduce viteza de separare a masei grase. Aceste particule pot fi :

- impuritati din lapte ;

- globulele din cazeina (sunt mai instabile in laptele acid);

- microorganisme.

In unele aparate de separare, impuritatile ajung sa colmateze bolul (vasul) si de aceea, aparatul trebuie oprit pentru curatare (reducerea colmatarii duce la scaderea temperaturii de smantanire).

Temperatura de smantanire.

Cresterea temperturii antreneaza o diminuare a viscozitatii laptelui smantanit (deci, cresterea vitezei de separare a particulelor grase). Cand temperatura creste, raportul dintre densitatea laptelui smantanit si masa grasa creste in mod normal, temperatura de lucru este de 50-55C.

Durata de aplicare a fortei centrifuge.

Timpul in care laptele se gaseste in separator (centrifuga) permite drenarea micilor globule grase spre smantana. Timpul aplicat fortei centrifuge este reglat dupa debitul laptelui admis in separator.

Zara, care contine in primul rand globule grase cu diametru mic, trebuie sa stea mai mult in aparat (debitul nominal este devizat de 2 sau 3 ori).

Marimea globulelor de grasime este un alt element care influenteaza separarea mecanica. Astfel, cu cat diametrul globulelor de grasime este mai mare, cu atat separarea lor este mai rapida. Marimea globulelor de grasime din lapte este influentata de perioada de lactatie, sezon, tip de alimentatie si de rasa.

Aciditatea laptelui influenteaza direct separarea. Astfel, la aciditati ale laptelui de pana la 28T vascozitatea acestuia este mai mica, favorizand separera mecanica comparativ cu aciditati de peste 30T.

Prepararea smantani de consum.

Smantanile de consum se disting prin :

continutul bogat in materie grasa ;

tratamantul termic care le-a fost aplicat: smantana pasteurizata cu conservare limitata;

propietati specifice legate de utilizarea lor: smantani degresate, smantani dulci utilizate in bauturi si preparate culinare, smantani acide si grase.

Schema fluxului tehnologic de obtinere a smantanii de consum

Smantanirea mecanica a laptelui

Normalizarea smantanii

Pasteurizarea (80-105g C)

Dezodorizarea

Racirea Insamantarea cu maia

(18 -22g C) (3 - 6 %)

Biochimica

Maturarea

Depozitarea Fizica

Livrarea

Prepararea smantanii duci.

Acest sortiment se obtine din laptele de prima prospetime, dupa urmatoarea schema tehnologica:

smantanirea laptelui prin separarea centrifugala si curatirea concomitenta a inpuritatilor ;

normalizarea la procentul de grasime dorit ;

pasteurizarea inalta la temperatura de 88 - 90 C ;

racirea la 4 - 6 C si mentinerea 5 - 6 ore la aceasta temperatura pentu maturare fizica ;

ambalarea si livrarea.

Smantana dulce este utilizata pentru frisca sau constituie materia prima petru obtinerea smantanii fermentate si a untului. De asemenea, constituie o componenta de baza a inghetatei.

Prepararea smantanii pasteurizate (maturate).

Alegerea materiei prime are un rol inportant, deoarece influenteaza integritatea fazei grase (evitarea numeroaselor pompari sau a schimburilor de temperatura), precum si calitatea bacteriologica a smantanii (cu o flora totala mica si termorezistenta).

Principalele faze de lucru ale procesului tehnologic sunt : smantanirea mecanica a laptelui ; normalizarea sau standardizarea si omogenizarea ; pasteurizarea ; dezodorizarea ; racirea ; insamantarea cu maia ; fermentarea ; racirea ; maturarea ; ambalarea si pastrarea smantanii pana la livrare.

Normalizarea si omogenizarea urmareste aducerea produsului la continutul de grasime conform tipului de smantana. Pe plan economic, este de dorit ca materia grasa sa fie de 30% pentru smantanile clasice. Standardizarea precisa a procentului de materie grasa se obtine prin adaugarea de lapte smantanit la o smantana bogata in materie grasa.

Omogenizarea permite atat obtinerea unor smantani nu foarte vascoase, cat si obtinerea de nuclee de globule grase care au inserate elemente proteice.

Pasteurizarea se realizeaza la o temperatura de 80-105C, in pasteurizatoare speciale pentru smantana. La stabilirea temperaturii de pasteurizare trebuie sa se tina seama de aciditatea "plasmei", respectiv cantitatea de acid lactic existent in partea negrasa a smantanii, calculate dupa formula:

Ap = 100xAs/100-Gs, in care :

Ap este aciditatea plasmei, in T;

As - aciditatea smantanii, in T ;

Gs - continutul de grasime al smantanii, in %.

In general, poate fi supusa pasteurizarii smantana la care aciditatea este cuprinsa intre 19-24T, iar continutul in grasime este intre 25-45%.

Dezodorizarea consta in trecerea smantanii dupa pasteurizare in instalatii cu presiune scazuta pentru eliminarea substantelor volatile care imprima defecte de gust sau miros.

Racirea, dupa dezodorizare, se face la 18-22C, pentru insamantarea cu maia.

Insamantarea se realizeaza prin introducerea unei cantitati de maia, in proportie de 3-6% maia fermentata, din culturi mixte din streptococi si leuconostoci lactici. Streptococcus Lactis asigura aciditatea smantanii, iar S. cremonis, consistenta acesteia. Leuconostoc citrovorus si L. paracitrovorus confera smantanii aroma specifica. Aceasta faza dureaza 8-10 ore si se face la temperatura de 14-16C.

Pentru obtinerea smantanilor acide sau grase, se adauga fermenti lactici in proportie de 0,5%.

Fermentarea (maturarea biochimica) asigura ritmul de dezvoltare a bacteriilor insamantate, imprimand produsului caracteristicile de aroma si gust. Aceasta faza dureaza 3-5 ore, pana ce aciditatea smantanii a atins valoarea de 50-60T.

Racirea (maturarea fizica) consta in reducerea temperaturii la 2-6C, pe o perioada de 3-5 ore, pentru a imprima smantanii vascozitatea necesara. Maturarea se face inainte sau dupa ambalare.

Prepararea smantanii sterilizate UHT.

Se face dupa acelasi proces tehnologic ca si la smantana pasteurizata, iar realizarea acestora se face datorita unui trialcool la 75 G.1.(stabilizator intr-o faza nongrasa sau la caldura). Pentru ameliorarea smantanii, se permite adaugarea in proportie de 3% pentru masa de grasime. Un alt agent folosit pentru stabilizare este ''E 407'', utilizat in U.E.

Conditii de calitate a smantanii. Smantana obtinuta trebuie sa indeplineasca o serie de conditii organoleptice privind : aspectul si consistenta, culoarea, gustul si mirosul, iar sub aspect fizico-chimic, continutul in grasime, aciditatea si temperatura la livrare.

Conditiile organoleptice si fizico-chimice ale smantanii

Conditii organoleptice si fizico-chimice.

Din punct de vedere organoleptic, smantana se prezinta ca o masa omogena, fara separare de zer sau aglomerari proteice, fara imunitati, cu consistenta fluida subtire (cea dulce) sau vascoasa-groasa (cea fermentata). Culoarea este alba sau alba galbuie uniforma, iar gustul placut, dulceag la smantana dulce si acrisor aromat la cea fermentata.

Din punc de vedere fizico-chimic, smantana are un continut de grasime cuprins intre 12 si 40% (in functie de tip), iar aciditatea nu trebuie sa depaseasca 20T la smantana dulce si 90T la smantana pasteurizata si sterilizata.

Data de prescriere (valabilitate).

Timpul de valabilitate difera in functie de tipul smantanii, astfel :

7 zile pentru smantana cruda ;

30 zile pentru smantana pasteurizata ;

4 luni pentru smantana sterilizata UHT.

Defectele smantanii si modul de remediere.

Conditiile necorespunzatoare de racire a smantanii, de spalare si igienizare a instalatiei de prelucrare, precum si al modului de depozitare, pot sa provoace o serie de defecte care modifica caracteristicile organoleptice. Dupa modificarile suferite de insusirile organoleptice, defectele se impart in urmatoarele categorii principale : defecte de gust, defecte de aspect, defecte de consistenta.

Defecte de gust.

Aparitia acestor defecte se poate datora unor cauze multiple, legate de materia prima si conditiile de pastrare-fermentare. Defectele mai importante sunt : gustul amar, gustul de branza, gustul vechi si gustul de sapun.

Gustul amar poate fi provocat de unele furaje amare sau datorita inmultirii drojdiilor, care impiedica dezvoltarea normala a bacteriilor acidofile. Drojdiile se dezvolta, cu precadere, pe peretii vaselor necorespunzator spalate.

Gustul de branza apare in cazul contaminarii smantanii cu bacterii proteolitice. Defectul se remediaza prin masuri de igiena si pastrarea smantanii la temperature de cel mult 10-12C.

Gustul de vechi este dat de prezenta unor enzime lipolitice, de depozitarea smantanii in incaperi cu miros de mucegai sau de alte mirosuri specifice incaperilor insuficient aerisite.

Gustul de sapun poate fi provocat de urme de substante alcaline ramase pe peretii bidoanelor. Defectul se previne prin spalarea si clatirea riguroasa a utilajelor.

Defecte de aspect.

Prezenta acestora este favorizata in special, de contaminarea cu microflora saprofita sau datorita unor defecte ale laptelui.

Aspectul spumos poate sa apara in cazul unui consum prea mare de iarba proaspata, sau agitarii smantanii pe timpul transportului.

Aspectul grisat este cauza de obtinere a smantanii din lapte cu aciditate mare sau depozitarii acestora la temperaturi prea ridicate, care duc la cresterea brusca a aciditatii si precipitarea cazeinei. Defectul este asociat adeseori cu gustul de branza.

Defectul de consistenta

Aparitia acestor defecte este legata, in cea mai mare masura, de contaminarea laptelui cu materii acidofile si mucilaginoase, cat si nerespectarii conditiilor de pastrare a smantanii.

Consistenta filanta este provocata de patrunderea in smantana a unor factori ce provin, in special, de la nutretul insilozat sau care se dezvolta pe vasele spalate necorespunzator.

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara

Bucuresti

Referat la disciplina :

<< Economie agroalimentara >>

Tema :

Potentialul economic al industriei

zaharului din Romania

Studenta : Epure - Cirstea Andreea

Master : Managementul Calitatii si Inovatiei, anul 1

Bucuresti

Zahar

Acceptarea acquis-ului

Romania accepta in intregime acquis-ul comunitar in vigoare la data de 31 decembrie 2000, nu solicita nici perioade de tranzitie.

Romania nu produce izoglucoza.

Romania solicita (conform Reglementarii CE nr.1260/2001), o cota de zahar de 500 mii tone/an zahar alb si nu solicita cota de izoglucoza.

Cantitatea de 500 mii tone zahar reprezinta necesarul de consum intern anual si asigura un venit sigur producatorilor de sfecla din zonele de cultura specializate.

Urmatoarele considerente au stat la baza stabilirii nivelului cotei solicitate:

Potential agrotehnic bun si conditii climaterice favorabile acestei culturi .

Referinta istorica in acest domeniu - productia Romaniei inainte de 1989, s-a situat in mod curent la un nivel de 500 mii tone/an .

Existenta unui cadru legislativ (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole) care va permite in perioada 2002-2005 crearea conditiilor de practicare a unor tehnologii moderne de cultura a sfeclei de zahar. Acesta, coroborat cu programele prioritare de sustinere a culturii sfeclei de zahar, Strategia produsului pe termen mediu si scurt, va conduce la reabilitarea sectorului la nivelul parametrilor traditionali .

Cresterea calitatii si randamentului productiei de sfecla de zahar, odata cu cresterea ponderii plantelor tehnice la nivelul optim de structura de productie va asigura conditiile practicarii asolamentelor si a unei agriculturi moderne .

Organizarea si managementul exploatatiilor agricole corespunzator cerintelor moderne privind productivitatea si eficienta economica .

Capacitatea culturii de sfecla de zahar de a valorifica superior terenurile situate in zonele de favorabilitate agrofitotehnica medie (terenuri situate in zona a III-a de favorabilitate) si asigurarea unor venituri garantate cultivatorilor din aceste zone .

Stabilizarea familiilor din mediul rural prin reinsertia noilor proprietari de terenuri in filiera producerii zaharului .

Existenta unui personal calificat capabil sa asigure cresterea productiei agricole pe baza aplicarii tehnicii, tehnologiilor si managementului modern .

Existenta unor capacitati de productie capabile sa industrializeze cantitatea de sfecla de zahar corespunzatoare asigurarii necesarului de consum intern de zahar si a personalului calificat. Capacitatea zilnica de prelucrare este de 47500 tone de sfecla de zahar, acestea asigurand o cantitate totala de zahar prelucrata de 3800 mii tone sfecla pe an. Indicii de utilizare intensiva a capacitatilor de productie si dotarea existenta a fabricilor permit cresterea capacitatii nominale de prelucrare cu 20% si a duratei normate a campaniei de industrializare cu 20 de zile, existand conditiile de prelucrare a unor cantitati mai mari de sfecla de zahar.

Cresterea ponderii capitalului privat in acest sector (in prezent existand 16 fabrici de zahar, din care 15 privatizate) si a interesului investitorilor in modernizare si reducerea consumurilor materiale si energetice.

Situatia actuala

Suprafata cultivata cu sfecla de zahar in anul 1989 a fost de 255,9 mii ha, in perioada 1990 - 2000 inregistrandu-se o scaderea a acesteia la 179,9 mii ha in 1992, 135,9 mii ha in 1996 si 48 mii ha in 2000.

Productia totala de sfecla de zahar, a fost de 6771,1 mii tone in 1989, 2896,7 mii tone in 1992, 2848,2 mii tone in 1996 si 1414,9 mii tone in anul 1999. In anul 2000, ca urmare a scaderii suprafetei cultivate, productia obtinuta a fost de 666,9 mii tone.

Productia de zahar alb obtinut din sfecla de zahar a fost de 54,3 mii tone in anul 2000 fata de 118,0 mii tone in anul 1999.

Romania are in vedere cresterea graduala a suprafetelor cultivate cu sfecla de zahar pana la 110 mii hectare, cresterea randamentului de zahar la hectar, la 2,9 in 2004 si respectiv 3,3 in 2006, astfel incat, in anul 2006, productia interna sa acopere necesarul de consum.

Programele prioritare de redresare a sectorului si Strategia produsului, elaborata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in colaborare cu partenerii sociali (Patronatul Zaharului din Romania si Federatia Natioanala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar) au ca obiective principale:

cresterea competitivitatii tehnologice a materiei prime si a filierei de transformare;

cresterea veniturilor agricultorilor prin practicarea unei agriculturi performante;

asigurarea necesarului de consum de zahar din productia interna.

Comertul cu zahar este complet liberalizat nefiind supus restrictiilor.

Acordurile internationale la care Romania este parte in acest domeniu sunt:

- Acordul de Comert Liber dintre Romania si Republica Moldova ;

- Acordul privind Sistemul Global de Preferinte Comerciale intre tarile in curs de dezvoltare (SGPC) ;

- Protocolul privind negocierile intre tarile in curs de dezvoltare (P 16) ;

- Acordul de Asociere European ;

- Acordul Central European de Comert Liber (CEFTA) ;

Taxele vamale aplicate de o maniera erga omnes pentru anul 2001 sunt:

- 45% pentru zaharul rafinat;

- 25% pentru zaharul brut

Prin Acordul de Liber Schimb cu Republica Moldova si in cadrul Sistemului Global de Preferinte Comerciale au fost acordate scutiri de taxe vamale la importul de zahar originar din aceste tari.

La importul din UE si unele tari membre CEFTA (Polonia si Cehia) contingente tarifare cu taxe vamale preferentiale.

Angajamentele Romaniei in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului pentru zahar prevad reducerea in transe anuale egale a subventiilor la export cu 24% si a taxelor vamale de import consolidate cu 9%, in timp de 10 ani de la punerea in aplicarea a rezultatelor Rundei Uruguay.

Adoptarea si implementarea acquis-ului

Prin Hotararea de Guvern nr. 440/2001 pentru modificarea si completarea H.G. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in structura Directiei politici si strategii in productia vegetala a fost organizat Biroul cultura sfeclei de zahar.

A fost constituita, in anul 2001, Organizatia inter-profesionala nationala "Zaharul", prin adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2000, privind organizatiile interprofesionale de produse agroalimentare, aprobata si completata prin Legea nr. 41/2001. Aceasta organizatie a fost recunoscuta de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor prin emiterea avizului nr.1/2001.

Pentru asigurarea armonizarii complete a legislatiei romanesti cu acquis-ul comunitar, Romania va adopta si implementa o serie de acte legislative insotite de masuri de constructie institutionala adecvate, respectiv consolidarea administratiei centrale si teritoriale.

Ordonanta de Urgenta nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor creaza cadrul necesar elaborarii de reglementari specifice privind comercializarea alimentelor pe piete organizate.

Masuri care vizeaza organizatiile din filiera zaharului:

2001 - Organizatia inter-profesionala nationala "Zaharul" din Romania a elaborat Proiectul de acord interprofesional armonizat cu Reglementarea CEE 1260/2001-Anexa 3; Acordul contine in Anexe - Scala de conversie privind cresterile si reducerile aplicate pretului sfeclei de zahar functie de continutul de zahar si Contractul tip care se incheie intre cultivatori si procesatori

2001 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind recunoasterea Acordului interprofesional (obligativitatea incheierii contractelor de pre-insamantare intre cultivatorii de sfecla de zahar si fabricanti) conform Reglementarii CEE nr. 1260/2001, cu aplicare din campania 2002

Masuri care vizeaza calitatea:

Ordin comun nr. 180/374/398/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, al ministrului pentru intreprinderi mici si mijlocii si al ministrului sanatatii si familiei care stabileste calitatea tip pentru produsele de baza din industria zaharului - zahar alb, zahar brut si melasa (Reglementarea CEE nr. 793/72 ce stabileste calitatea pentru zaharul alb, Reglementarea CEE nr. 431/68 ce stabileste calitatea tip pentru zaharul brut sau R CE 1260/2001, Anexa I, pct. 1 si 2 si Reglementarea CEE nr. 785/68 ce stabileste calitatea tip pentru melasa)

Ordin comun nr. 124/297/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si al ministrului sanatatii si familiei privind aprobarea normelor referitoare la denumirea, definirea, descrierea, etichetarea si marcarea unor zaharuri destinate consumului uman, care transpune Directiva Consiliului European nr. 73/473.

Ordin comun nr. 130/300/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si ministrului sanatatii si familiei care cuprinde norme cu privire la metode de analiza pentru testarea unor zaharuri destinate consumului uman, si transpune cerintele Directivei Consiliului 79/796/1979 cu privire la metodele de analiza comunitare pentru testarea anumitor zaharuri destinate consumului uman.

2001 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor cu privire la calitatea standard a sfeclei de zahar, care va prelua cerintele Reglementarilor CE nr. 1260/2001.

2002 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind metodele de analiza ale zaharului - armonizat cu Reglementarea 1265/69.

Masuri pentru implementarea statisticii in domeniu, pentru a asigura raportarea la momentul aderarii, a informatiilor catre Comisia Europeana, conform Reglementarii CEE nr. 779/96.

2002-Hotarare de Guvern privind obligativitatea raportarii datelor statistice, conform Reglementarii CEE nr.779/96. Implementarea se va realiza gradual, pana in 2006.

stabilirea raportarii datelor pe an comercial

raportarea datelor referitoare la productia de zahar rafinat din sfecla si brut si a stocurilor pe an de piata, de doua ori pe an, pentru intocmirea balantei zaharului, provizorie si definitive

raportarea lunara a stocurilor de zahar si melasa

raportarea importului de zahar brut

raportarea importului si exportului de produse care contin zahar

-etape necesare: intocmirea nomenclatorului de produse si stabilirea coeficientilor de transformare in echivalent zahar alb.

Intocmirea balantei provizorii si definitive pentru zahar conform modelului din UE, respectiv din Reglementarea CEE nr.779/96.

In perioada 2004 - 2006, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Agentia de Plati si Interventie vor intreprinde masurile necesare pentru gestionarea si functionarea:

- mecanismului producerii si utilizarii zaharului ;

- sistemului de subventii pentru zaharul achizitionat de industria chimica ;

- sistemului subventiilor pentru exportul de zahar si a produselor care contin zahar ;

- ajutoarelor pentru rafinarea zaharului brut ;

- receptionarii si transmiterii la Comisia Europeana a ofertelor de adjudecarea exporturilor ;

- impreuna cu oficiile vamale, gestionarea exportului de zahar C corespunzator urmatoarelor operatii: interventie prin cumparare, restitutii la export, licente de import- export .

In perioada 2002 - 2006, Biroul se va consolida cu personal instruit si va fi dotat corespunzator, astfel incat acesta sa fie in masura sa indeplineasca, ca principale atributii, urmatoarele:

elaborarea strategiei in domeniu, in colaborare cu partenerii sociali, transpunerea in legislatia nationala a cerintelor comunitare ;

stabilirea regulilor de aplicare a legislatiei transpuse ;

implementarea, prin Directiile generale judetene, a politicii in domeniu ;

elaborarea normelor si procedurilor administrative pentru implementarea mecanismelor comunitare .

Sfeclade zahar (Beta vulgaris L.)

         Cultura sfeclei de zahar are o veche traditie in Romania, introducerea ei in cultura este mentionata de vechile tratate de agricultura inca din anul 1832 in Cluj si Brasov.
         Cadrul legislativ publicat in 1873 a condus la dezvoltarea acestei culturi,(cultivand-se pe cca 14.000 ha.) si la infiintarea primelor fabrici de zahar la Sascut si Chitila in anul 1876, urmate de alte doua fabrici in Transilvania: Bod in 1889, Targu Mures in 1895 si una la Marasesti in 1897.
         In perioada de dupa primul razboi mondial suprafetele cultivate cu sfecla de zahar nu au crescut prea mult. In anul 1938 sfecla de zahar se cultiva pe cca 32.000 ha, de pe care se obtineau 330.000 tone sfecla, respectiv 10.300 kg/ha.
         Progrese mari s-au obtinut numai dupa anul 1960, an in care productia de sfecla a fost de aproape 10 ori mai mare decat cea realizata in anul 1938, marcand o perioada de dezvoltare ascendenta a productiei de sfecla in tara noastra. Incepand cu anul 1960 suprafetele cultivate cu sfecla de zahar au crescut, astfel incat in perioada 1980-1990, sfecla de zahar se cultiva in Romania pe cca 250.000 ha, cu o productie medie cuprinsa intre 22-27 to/ha, o productie totala de sfecla pentru prelucrare  cuprinsa intre 4500-5500 mii tone .
        Sfecla de zahar se cultiva pentru radacini,din care prin prelucrare se obtine ca produs principal, zaharul, iar ca produse secundare, melasa si borhotul, folosite in furajarea animalelor si pentru obtinera alcoolului etilic.

DATE PRIVIND DINAMICA PRODUCTIEI 
-perioada 1995-2004 (suprafata cultivata, producttia medie, productie totala)

DATE REFERITOARE LA INPORT SI EXPORT

REALIZARI IMPORT IN PERIOADA IANOARIE-DECEMBRIE 2004

REALIZARI EXPORT IN PERIOADA IANUARIE-DECEMBRIE 2004

REALIZARI EXPORT IN LUNA IANUARIE 2005

REALIZARI IMPORT IN LUNA IANUARIE 20005

PRODUCTIA FIZICA INDUSTRIALA IN LUNA IANUARIE2005 LA ZAHR

PRODUCTIA FIZICA INDUSTRIALA IN PERIOADA 1 IAN-31 DEC 2004 LA ZAHAR.

DATE PRIVIND ORGANIZAREA PRODUCTIEI

a). A fost infiintata si autorizata prin Ordin MAPAM nr. 363/2002 Organizatia Interprofesionala Nationala 'Zaharul' din Romania, cu urmatorii membri:
 Federatia Nationala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Romania,
 Asociatia 'Patronatul Zaharului din Romania'.

Sfecla de zahar se cultiva pe baza de contract incheiat intre producatorii agricoli si fabricile de zahar. Fabricile de zahar asigura samanta, substantele pentru combaterea bolilor si daunatorilor, ingrasamintele chimice si utilaje pentru pregatirea terenului in regim de prefinantare. De asemenea asigura si urmareste tehnologia de cultura. Fabricile de zahar incheie contracte cu producatori agricoli particulari pe suprafete cuprinse intre 0,3 ha si 5 ha iar cu exploatatiile agricole suprafetele pot ajunge si la 200-300 ha. 
            b). Zone de favorabilitate
     Exista trei zone agroecologice cu pretabilitate pedologica asemanatoare pentru cultura sfeclei de zahar diferentiate climatologic care asigura constanta randamentelor anuale de zahar, indiferent de fluctuatia conditiilor meteorologice anuale.(Zona de centru, Campia de vest si sud si zona Moldovei).

Sfecla de zahar necesita sol uri profunde, fertile, bogate in humus, bine structurate, cu capacitate mare de retinere a apei. Cele mai indicate soluri sunt solurile aluvionare luto-nisipoase, cernoziomurile, brun-roscate de padure, cu panza freatica la adancimi de 2-4 m si pH=6,5-8,0. Aceste soluri sunt specifice zonelor mentionate mai sus. 
     Cultura de sfecla de zahar asigura conditii pentru practicarea asolamentelor, mentinerea apei in sol, imbunatatirea fertilitatii naturale a solului, are efecte de protejare a mediului inconjurator fizand CO2 si eliberandoxigenul in echivalenta unui ha de padure. 
       c). Perioada de vegetatie si de campanie        
 Perioada de vegetatie  180 zile.
 Epoca de semanat - imediat dupa desprimavarare, de indata ce temperatura in sol se realizeaza si se mentine la 4-5C, la adancimea de semanat care pentru sfecla este de 2-4 cm.
 Recoltatul sfeclei de zahar se face atunci cand a ajuns la maturitate, adica atunci cand are continutul cel mai ridicat de zahar, greutate maxima a radacinilor si insusiri tehnologice superioare. Acest lucru se realizeaza in perioada 15 septembrie-15 octombrie functie de data semanatului. 
        d). Soiuri de sfecla de zahar
 Se folosesc soiuri plurigerme si monogerme.
- Plurigerme: Romanesc 7
- Monogerme: din import ( Emma, Hilma, Evelina,Dora, Corsica.) Romanesti (Brasov 519, Monorom, Barsa.)
         e). Ingrasaminte
 Pentru o crestere normala, sfecla de zahar are nevoie de o cantitate mare de elemente nutritive, deoarece ea extrage in medie din sol, pentru o productie de 30 to/ha radacini si 10 to/ha frunze, cca 120 kg azot, 50 kg/ha P2O5 si 190 kg/ha K2O.          
      f). Sustinerea productiei
  Sustinerea a fost in anul 2002 pentru productia marfa de 250 mii lei/tona si reducerea cu 50% din costul semintelor.
  Sustinerea pentru anul 2003 este de 270 mii lei/tona de productie marfa, 50% reducere din costul semintelor, 3600 lei reducere la motorina, un avans de 2025 mii lei pe ha acordat cultivatorilor din toamna anului 2002 pentru pregatirea terenului pentru cultura de sfecla din anul 2003, 100 kg/ha ingrasaminte chimice producatorilor agricoli care detin in extravilan pana la 2,5 ha si il lucreaza singuri.   Sustinerea pentru anul 2004 a fost de 500 mii lei/tona de productie marfa, 50% reducere din costul semintelor.

 g). Conditii minime de calitate pentru radacinile de sfecla de zahar
  Respectarea STAS 10.603/1975 care prevede conditiile de calitate pentru sfecla de zahar si  Ordinul MAPAM nr. 718/2003.
Radacinile de sfecla de zahar sunt preluate de fabricile de zahar pentru industrializare. In functie de continutul de zahar din sfecla se pot realiza randamente de extractie, care in ultimii ani s-au situat intre 10 si 14%. Astfel in anul 2004, Zahar Ludus a realizat un randament de 14,250% ; Zahar Oradea 12,028%; Fabrica de Zahar Bod 13,408%;Yahar Liesti 10,000%.          
In Romania mai sunt viabile un numar de 14 fabrici cu o capacitate de prelucrare de 44.000to/24 h, fata de anul 1989 cand existau 33 de fabrici cu 83.000 to/24 h.

Fabrici de zahar viabile

- Zahar Corabia cap. 3000 to/ 24ore

- Zahar Timisoara - 4000

- Zaharul Oradea - 3000  

- Zahar Arad - 4000

- Zahar Ludus -  3000

- Zaharul Tg. Mures -  3000

- Fabrica de zahar Bod -  2000

- Nectar Pascani  -   4000

- Danubiana Roman - 4000

- Zaharul Buzau -  3000

- Beta Tandarei -   4000

- Zahar Liesti -  1000

- Cristal Urziceni - 4000

- Zahar Calarasi -  2000

DATE PRIVIND COMISIA PENTRU POLITICI AGRICOLE CONSTITUITA CONFORM ORDINULUI MAPAM nr.673/11.09.2003.

Sfecla de zahar, zahar si produse procesate din acesta 

  1. Cozmanca Florica  MAPDR- director-responsabil coordonator
  2. Gavris Petru  MAPDR-consilier
  3. Popa Aurel ASAS-director-ICPCISZSD Fundulea
  4. Lungu Mihai Federatia Patronala din Industria Alimentara -ROMALIMENTA - presedinte
  5. Dobrescu Emilian OINZR- presedinte
  6. Armeneanu Ion  Patronatul Zaharului dinRomania-presedinte
  7. Bejan Gheorghe  Patronatul Zaharului din Romania-director executiv
  8. Vieru Virgil AGROSTAR - vicepresedinte
  9. Dumitrescu Iulia MAPDR - consilier
 10. Sarbu Georgeta MIE - consilier integrare.

ORDIN nr.625 din 25 august 2004 al ministrului agriculturii, padurilor si
dezvoltarii rurale privind recunoasterea prevederilor Acordului interprofesional pentru sfecla de zahar - recolta anului 2005 .

Vazand Referatul de aprobare nr. 94.248 din 25 august 2004 al Directiei generale de reglementare si implementare cu privire la necesitatea recunoasterii prevederilor acordului interprofesional de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, acord care stabileste conditiile de producere, livrare, transport si receptie pentru sfecla de zahar, avand in vedere Reglementarea CEE nr. 1.260/2001 (cap. 1 art. 6 si anexa nr. III) referitoare la organizarea comuna a pietelor in sectorul zaharului, in temeiul Hotararii Guvernului nr.409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, ministrul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale emite urmatorul ordin:

Art. 1. - Se recunosc de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale prevederile Acordului interprofesional pentru sfecla de zahar, elaborat de Organizatia Interprofesionala Nationala 'Zaharul' din Romania si insusit de partenerii sociali din filiera zaharului.

Art. 2. - Contractele de producere, livrare, transport si de receptie a sfeclei de zahar destinate industrializarii din recolta anului 2005, incheiate intre producatorii de sfecla de zahar si societatile de industrializare, vor respecta conditiile stabilite in Acordul interprofesional pentru sfecla de zahar.

Art. 3. - Acordul interprofesional pentru sfecla de zahar, dupa recunoasterea de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, este obligatoriu pentru toti partenerii sociali din filiera zaharului: Asociatia 'Patronatul Zaharului din Romania', Federatia Nationala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Romania si Organizatia Interprofesionala Nationala 'Zaharul' din Romania.

Art. 4. - Anexa 'Acord interprofesional pentru sfecla de zahar - recolta anului 2005' face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 5. - Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Directia generala de reglementare si implementare, si directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si a municipiului Bucuresti vor urmari si vor controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin va intra in vigoare la data publicarii lui in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Organizatia Interprofesionala Nationala 'Zaharul' din Romania

ACORD INTERPROFESIONAL
pentru sfecla de zahar - recolta anului 2005

Membrii Organizatiei Interprofesionale Nationale 'Zaharul' din Romania, denumita in continuare O.I.N.Z.R., si anume: Federatia Nationala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Romania si Asociatia 'Patronatul Zaharului din Romania', in baza art. 8 lit. k) alin. 7 din Statutul O.I.N.Z.R., au incheiat prezentul acord interprofesional, denumit in continuare AIP, privind contractarea, producerea, transportul, receptia si plata sfeclei de zahar din recolta anului 2005, destinata industrializarii.

ARTICOLUL 1
Obiectivele si durata AIP

1.1. AIP isi propune sa reglementeze de o maniera unitara la nivel national relatiile dintre parteneri (cultivatori de sfecla de zahar, respectiv fabrici de zahar).

1.2. AIP isi propune sa asigure contractul de baza privind producerea, cumpararea, livrarea si plata sfeclei de zahar, precum si clauzele generale ale acestuia, respectand interesele generale ale partenerilor din filiera zaharului.

1.3. AIP isi propune sa asigure cadrul general de functionare si dezvoltare a industriei zaharului din Romania.

1.4. AIP isi propune sa asigure durabilitate sectorului agroindustrial al filierei zaharului, contribuind la cresterea productiei nationale de zahar.

1.5. AIP este valabil pentru campania de sfecla de zahar din anul 2005, clauzele generale putand fi modificate prin negocieri intre cei 2 membri ai O.I.N.Z.R. si Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale pana cel mai tarziu la 1 iulie 2005.

1.6. Respectarea clauzelor prezentului AIP este obligatorie pentru toti membrii afiliati la cele doua structuri profesionale semnatare.

1.7. AIP este aprobat anual de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si este pus in aplicare prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale.

ARTICOLUL 2
Clauze generale

2.1. Partile au cazut de acord ca pentru recolta anului 2005 sa colaboreze in vederea obtinerii unei cantitati mai mari de zahar alb din sfecla de zahar, ca urmare a aplicarii 'Programului Zaharului', inaintat Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale la inceputul lunii mai 2004, si a angajamentelor implicite legate de producerea cotei de productie de zahar din sfecla de zahar.

2.2. In functie de cotele de productie alocate, fabricile de zahar vor determina cantitatea minima dezirabila de sfecla de zahar si suprafata necesara a fi contractata, pe care le vor comunica asociatiilor de cultivatori de sfecla de zahar din zona de aprovizionare pana la inceperea campaniei de contractare a sfeclei de zahar.

2.3. Intre cultivator si fabrica va fi intocmit un contract de producere, cumparare, livrare si plata (denumit in continuare CPCLP), al carui model este prevazut in anexa la prezentul AIP, recunoscut de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale ca instrument legal pentru acordarea subventiei pe produs pentru recolta anului 2005.

2.4. CPCLP se va incheia pana la data de 1 mai 2005, iar situatia finala, conform prevederilor pct. 2.2, va fi transmisa la Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale pana la data de 15 mai 2005 prin intermediul Asociatiei 'Patronatul Zaharului din Romania'.

2.5. CPCLP este semnat de ambii parteneri si este obligatoriu in toate atributele sale pentru acestia.

2.6. CPCLP este documentul in care se stabilesc clauze contractuale speciale privind relatia dintre un cultivator definit si fabrica cu care acesta a incheiat angajamentul.

2.7. Clauzele CPCLP nu pot anula clauzele generale ale AIP, care il insotesc de drept pe toata perioada valabilitatii lui.

2.8. Partenerii CPCLP pot denunta in caz de litigiu doar clauzele derivate din acesta, nu si clauzele AIP.

2.9. CPCLP si AIP pot fi utilizate in relatii comerciale si de parteneri neafiliati la cele doua structuri reprezentative, cu mentiunea ca acestia nu beneficiaza de clauzele privind concilierea interprofesionala, de sprijinul acordat de stat sub forma subventiei pe produs si nici de instrumentele de reglementare a pietei in baza Legii nr. 73/2002 privind organizarea si functionarea pietei produselor agricole si alimentare in Romania.

ARTICOLUL 3
Modul de aplicare a AIP

3.1. Prezentul AIP reprezinta vointa partenerilor asociati in structuri profesionale reprezentative, clauzele acestuia fiind obligatorii din momentul semnarii lui.

3.2. AIP poate fi modificat anual prin negocieri intre cei 2 parteneri semnatari, in perioada desemnata la pct. 1.5.

3.3. Partenerii vor supraveghea aplicarea AIP in toate cazurile in care unul sau mai multi membri ai structurii profesionale reprezentative sunt implicati intr-o activitate contractuala derivata din prezentul AIP si pasibila de atingerea de o maniera pagubitoare a uneia dintre parti.

3.4. CPCLP poate cuprinde clauze complementare specifice, care au caracter limitat la cei 2 parteneri semnatari, care nu anuleaza stipulatiile AIP, nici in litera si nici in spiritul lor, si care nu modifica conventia de baza privind respectarea intereselor generale ale partenerilor.

3.5. Clauzele speciale ale CPCLP sunt negociate intre cei 2 parteneri si pot fi modificate de catre acestia prin acte aditionale, pentru clauzele care nu afecteaza parametrii de productie; clauzele speciale ale CPCLP nu pot fi extinse asupra AIP aferent campaniei din care acesta a fost derivat.

ARTICOLUL 4
Forta majora

4.1. In caz de forta majora, prezentul AIP inceteaza partial sau total sa produca efecte. Forta majora poate fi invocata de catre oricare dintre parti si se rasfrange si asupra CPCLP.

ARTICOLUL 5
Concilierea si arbitrajul

5.1. Litigiile referitoare la aplicarea prezentului AIP si a CPCLP se supun reglementarilor in vigoare relative la conciliere si arbitraj. Partile convin ca litigiile sa fie solutionate pe cale amiabila si sa se adreseze instantei numai dupa epuizarea procedurilor de conciliere.

ARTICOLUL 6
Cotizatiile profesionale si interprofesionale

6.1. Partile semnatare ale prezentului AIP au convenit asupra necesitatii ca fabricile de zahar sa opereze, in numele cultivatorilor de sfecla de zahar, la prelevarea cotizatiei profesionale de membru al Federatiei Nationale a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Romania (FCSZR), in cuantum de 7 (sapte) lei/kg sfecla de zahar predata neto de plata. Aceasta prevedere va fi inclusa obligatoriu in CPCLP al fiecarei fabrici. Suma incasata va fi virata integral in contul FCSZR. Din aceasta suma 57% revine FCSZR, 3% O.I.N.Z.R. si 40% asociatiilor cultivatorilor din zona fiecarei fabrici. Sumele incasate vor fi incluse in bugetul de venituri si cheltuieli al fiecarei organizatii.

6.2. Plata cotizatiilor se face pana la data de 31 decembrie 2005.

6.3. Calcularea cotizatiilor se face la tona neta de plata, livrata de catre cultivator fabricii si receptionata prin aplicarea baremului de echivalenta.

ARTICOLUL 7
Producerea/Cultivarea sfeclei de zahar

7.1. In CPCLP se vor specifica atat suprafata ce se doreste a fi cultivata, cat si productia neta scontata a se obtine.

Pentru toti contractantii de sfecla de zahar, asociati sau neasociati in structuri profesionale sau interprofesionale, fabricile de zahar se obliga sa asigure (contra cost):

samanta de sfecla de zahar necesara infiintarii culturii, pentru suprafata contractata;

serviciile de indrumare tehnologica a cultivatorilor, indiferent de suprafata/cantitatea contractata.

7.2. Samanta de sfecla de zahar asigurata de catre fabrica de zahar va fi pusa la dispozitie cultivatorului pana la data stipulata in CPCLP si va fi tratata standard cu insecticide si fungicide.

7.3. Cultivatorii se obliga sa respecte tehnologia recomandata de fabrica si sa permita accesul reprezentantilor acesteia pentru a executa monitorizarea evolutiei culturii, obligandu-se sa execute lucrarile tehnologice solicitate de acestia la termenele stabilite.

7.4. Periodic, de la inceperea contractarii si pana la terminarea recoltarii si prelucrarii sfeclei de zahar, fabricile se obliga sa transmita datele statistice specifice catre Asociatia 'Patronatul Zaharului din Romania'.

ARTICOLUL 8
Recoltarea sfeclei de zahar

8.1. Recoltarea sfeclei de zahar se face din initiativa fabricii care va notifica cultivatorii.

8.2. Cultivatorii se obliga sa respecte datele de incepere a recoltarii si de punere la dispozitie a sfeclei de zahar, daca acestea le-au fost aduse la cunostinta.

8.3. Fabrica de zahar poate stabili data limita a terminarii recoltatului si a receptiei.

8.4. Depasirea cu doua zile a datei limita de receptie poate atrage refuzul fabricii de a receptiona sfecla de zahar, cantitatile aferente decazand din clauzele AIP si CPCLP, sub rezerva intelegerilor particulare ale partilor semnatare ale CPCLP de extindere a perioadei respective.

ARTICOLUL 9
Transportul sfeclei de zahar

9.1. Transportul sfeclei de zahar de pe camp la bazele de receptie ale fabricii se efectueaza si se suporta de cultivator. Transportul sfeclei de zahar de la bazele de receptie ale fabricii la fabrica de zahar se efectueaza si se suporta de fabrica de zahar.

9.2. Sub rezerva conventiilor particulare raspunzand regulilor sau obiceiurilor locale valabile inaintea campaniei agricole a anului 2005, in CPCLP se poate deroga de la prevederile pct. 9.1.

ARTICOLUL 10
Receptia sfeclei de zahar

10.1. Partenerii au convenit ca receptia sfeclei de zahar din recolta anului 2005 sa fie efectuata cantitativ si calitativ, cu respectarea ordinelor ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, calitatea-tip a sfeclei de zahar fiind aceeasi pentru toate zonele de cultura. Pentru recolta anului 2005, continutul de zahar standard este de 15%.

ARTICOLUL 11
Pretul sfeclei de zahar

11.1. Partile au convenit ca pentru recolta anului 2005 pretul de referinta al tonei de sfecla de zahar neto de plata de calitate-tip sa fie de 50 kg zahar alb.

11.2. Pretul sfeclei de zahar se poate majora/diminua in functie de continutul in zahar si conform stipulatiilor CPCLP referitoare la continutul de corpuri straine si pamant aderent.

11.3. Prin derogare de la prevederile pct. 11.1, in CPCLP se poate lua in considerare pretul de baza al sfeclei de zahar in lei/tona, stabilit de Comitetul interministerial pentru coordonarea organizarii si functionarii pietelor produselor agricole si alimentare in Romania, in baza Hotararii Guvernului nr.121/2003 pentru aprobarea produselor agricole si alimentare de importanta nationala pentru o perioada de 4 ani, respectiv 2003-2006, astfel incat atat cultivatorii de sfecla de zahar, cat si fabricile de zahar sa obtina un profit minim prin pretul zaharului alb pe piata nationala.

ARTICOLUL 12
Plata materiei prime

12.1. Partile au convenit ca plata materiei prime receptionate sa se faca integral pana la data de 31 decembrie 2005.

12.2. In cazul solicitarii de catre cultivatori a platii sfeclei de zahar in echivalent zahar, transportul zaharului la destinatie se face pe cheltuiala cultivatorilor.

12.3. Sub rezerva conventiilor particulare ce raspund regulilor sau obiceiurilor locale valabile inaintea campaniei agricole a anului 2005, in CPCLP se poate deroga de la prevederile pct. 12.1 si 12.2.

12.4. Modalitatea de plata convenita de parti se negociaza intre parti si se va stipula in CPCLP.

ARTICOLUL 13
Alte drepturi ale cultivatorilor

13.1. Cultivatorii au dreptul la restituirea gratuita sau contra cost a unei cantitati de taitei (borhot umed) rezultati din procesul de industrializare, corespunzand cantitatii totale de sfecla de zahar livrate.

13.2. In CPCLP se vor prevedea cantitatile si modalitatea de livrare a borhotului restituit gratuit, potrivit conventiilor particulare raspunzand regulilor sau obiceiurilor locale valabile inaintea campaniei agricole a anului 2004. Incheiat astazi, 26 iulie 2004, in patru exemplare.

Pentru Federatia Nationala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar din Romania,
dr. ing. Ion Gherman, presedinte.

Pentru Asociatia 'Patronatul Zaharului din Romania', ing. Ioan Armenean
presedinte .

Pentru Organizatia Interprofesionala Nationala 'Zaharul' - O.I.N.Z.R., ing. Emilian
Dobrescu, presedinte.