CULTURA SOCULUI

Cultura socului

Socul creste spontan in zona    dealurilor, dar cultivat poate fi extins in toata tara. Este cautat pentru florile si fructele sale, folosite la nivel familial sau in industria farmaceutica, unde se extrag o serie de principii active favorabile unor afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni renale, etc. Fructele contin: 9% zahar, 2,5% proteine, 300 mg% K, 65-120 mg% vitamina C, etc. Din flori si fructe se poate prepara suc, sirop, lichior, dulceata, etc.

Socul creste ca arbustoid, cu mai multe tulpini din zona coletului, dar poate fi condus ca pom propriu-zis, cu un trunchi de 30-40 cm. Are un ritm intens de crestere si ramificare in tinerete si o buna ancorare in sol. Pe lastarii in crestere, se formeaza inflorescente mari, de tip corimb, inflorirea esalonandu-se pe 3-4 saptamani. Fructele sunt bace, mici, globuloase si lucioase.

Se poate planta in plantatii comerciale sau ca pom solitar in gradina familiala, in locuri semiumbrite unde nu merg alte specii, la distanta de 4/3 m.

Se inmulteste prin drajoni, butasi inradacinati sau despartirea tufelor, materialul selectat poate fi procurat de la SCPP Valcea.

Sunt cunoscute si admise la inmultire soiurile: Ina, Nora, Bradet si Flora, toate fiind autosterile    necesita amplasarea a 2-3 in parcela.

Recoltarea florilor se face prin desprinderea inflorescentelor pe masura ce infloresc si se folosesc proaspete sau uscate. Uscarea se face la umbra, in straturi subtiri care necesita intoarcerea la 2-3 zile, altfel se innegresc. Fructele se recolteaza la maturitatea deplina, la sfarsit de august si inceput de septembrie, procedandu-se ca la orice alte fructe perisabile.

Capacitatea de productie este de 9-13 kg/planta, ceea ce revine la 5-9 t/ha.