Metode de calcul a indicatorilor tehnici utili in managementul exploatatiei agricole

La nivelul agriculturii este utilizat un sistem variat de indicatori tehnici cum sunt: indicatorii fondului funciar; indicatorii investitiilor; indicatorii mecanizarii agriculturii; indicatorii chimizarii productiei agricole; indicatorii cresterii si exploatarii animalelor. indicatorii privind baza furajera; indicatorii fortei de munca si a productivitatii muncii; indicatorii productiei agricole

Indicatorii fondului funciar

O parte importanta a avutiei nationale o constituie pamantul care cu dubla lui importanta de mijloc de munca si obiect al muncii este principalul mijloc de productie in agricultura.

Fond funciar - reprezinta totalitatea resurselor funciare aflate in limitele unei unitati administrativ teritoriale independent de destinatia acestora.

Indicatorii modului de folosinta a terenului

Suprafata totala (S_t) este egala cu suprafata tuturor terenurilor (S), plus suprafata acoperita de ape (A).

S_t = S + A

Suprafata de teren -pe categorii de folosinta (modul de folosinta al terenului )

Categorie de folosinta -categorie de teren cu anumita destinatie economica potrivit insusirilor naturale ale solului si tinand seama de investitiile efectuate.

Principala metoda de calcul a suprafetelor de teren pe categorii de folosinta este:

S_ag = A + V + P + F + p

S_ng. = S_ff + s_a +s_c + s_d + s _{alte terenuri}

unde:

S_ag - suprafata agricola destinata productiei agricole

S_ng -suprafata neagricola destinata altor folosinte

A - suprafata arabila

V - suprafata ocupata de vii, pepiniere viticole si hameisti

P - suprafata ocupata cu livezi, pepiniere pomicole, arbusti fructiferi

F - suprafata ocupata de fanete naturale

P - suprafata ocupata de pasuni naturale

S_ff - suprafata ocupata de fondul forestier

s_a - suprafata ocupata de ape

s_c - suprafata ocupata de constructii

s_d - suprafata ocupata de drumuri

Teren arabil - categorie de folosinta a terenului care se ara anual pentru plantele anuale sau dupa mai multi ani pentru cultura plantelor perene (eventual plus terenurile insamantate lasate o parte din timp ca ogoare).

Structura de folosinta a fondului funciar (structura modului de folosinta a terenului).

Structura de folosinta a fondului funciar (sau a terenului agricol ) este data de ponderea (procente) pe care o detin diferitele categorii de folosinta a terenului (S_c) in raport cu suprafata totala (sau cu terenul agricol):

P%=

Structura de folosinta a fondului funciar se poate determina la diferite niveluri (la nivelul tarii, al judetelor, al unitatilor si subunitatilor de productie, sectoare, etc. ). Cunoasterea structurii fondului funciar permite identificarea disponibilitatilor de suprafete pentru diferite destinatii in vederea elaborarii planurilor, indica profilul de productie al judetelor, al zonelor natural-economice si unitatilor agricole, orienteaza sarcinile privind majorarea suprafetelor agricole pe seama recuperarii de terenuri, a dezafectarii, interdictiile privind micsorarea suprafetei arabile precum si posibilitatile transformarii unor categorii de folosinta inferioara (mai putin intensive) in categorii superioare (intensive).

Suprafata amenajata pentru irigat (culturi camp, vii, livezi )

Suprafata pe care s-au efectuat lucrari de alimentare cu apa (prin infiltratii submersiune, aspersiune) in scopul cresterii fertilitatii solului, indiferent daca irigarea a avut loc sau nu.

Suprafata irigata efectiv -suprafata amenajata pentru irigat, pe care a fost distribuita apa necesara plantelor.

Teren arabil conventional

Este utilizat pentru echivalarea diferitelor categorii de folosinta a terenului intr-o unitate de masura comuna (t.a.c.) cu ajutorul unor coeficienti determinati pe baza nivelului de intensivitate aferent diferitelor categorii.

Etalonul-un hectar teren arabil de culturi de camp neirigat (coeficientul =1). In raport cu etalonul s-au stabilit coeficienti de transformare a celorlalte categorii, folosinte sau activitati din agricultura in teren arabil conventional.

Unitatea teren arabil conventional este utilizata in scopul dimensionarii unitatilor agricole, al determinarii gradului de intensivitate al folosirii terenului agricol (G_i).

Gi =

unde:

S_ac-suprafata totala exprimata in ha arabil conventional

S_agr.-suprafata totala de teren agricol exprimata in ha fizice

Gi =

unde:

S_i - suprafata categorie de folosinta 'i ' in ha fizice

K_i - coeficientul de transformare al S_i in ha arabil conventional

Indicatorii suprafetelor cultivate

Suprafata cultivata (in arabil) S_ca

Este suprafata arabila insamantata sau plantata intr-un anumit an (Sca_i) sau in anii precedenti in cazul culturilor bienale sau perene (Sca_o):

Sca= Sca₁ + Sca₀

In cadrul S_ca distingem urmatoarele categorii de suprafete: suprafata insamantata (plantata), suprafata productiva de primavara, suprafata de recoltat, suprafata recoltata efectiv, suprafata compromisa si suprafata intoarsa.

Suprafata insamantata sau plantata este suprafata pe care s-au efectuat lucrarile de insamantare sau plantare (Sip). Suprafata insamantata sau plantata poate fi mai mare decat suprafata cultivata in arabil in cazurile existentei unor suprafete reinsamantate sau replantate, a unor culturi intercalate (asociate) sau a culturilor duble (succesive).

Suprafata productiva de primavara (Spp) este suprafata ocupata de diferite culturi aflate in vegetatie la inchiderea campaniei de primavara (1-15 iunie) care in mod normal urmeaza a fi recoltata.

S_pp= s_p + s_it + s_ip + s_pb + s_rt +s_rp - (s_ct + s_cp)

unde:

s_p- suprafata culturilor bienale si perene care se recolteaza in anul curent (ramasa in vegetatie)

s_it - suprafata insamantata in toamna anului precedent pentru productia anului curent

s_ip - suprafata insamantata sau plantata in primavara anului curent pe terenul destinat culturilor de primavara

s_pb - suprafata culturilor care se pasuneaza direct si a celor introduse sub brazda ca ingrasamant verde

s_rt- suprafete reinsamantate pe terenul culturilor de toamna compromise

s_rp - suprafete reinsamantate pe terenurile culturilor de primavara compromise

s_ct- suprafata culturilor de toamna compromise in perioada toamna -iarna

s_cp- suprafata culturilor de primavara compromise in primavara

Suprafata de recoltat (Sr) este suprafata care va fi recoltata efectiv.

S_r= S_pp + s_pr +s_i +s_s - (s_cv + s_pb)

unde:

S_pp- suprafata productiva de primavara

s_pr- suprafata culturilor perene sub planta protectoare (ascunse)

s_s-suprafata culturilor succesive (duble)

s_i-suprafata culturilor intercalate (asociate)

s_cv-suprafata culturilor compromise vara dupa incheierea campaniei de primavara

s_pb-suprafata pasunata direct plus suprafata culturilor introduse sub brazda ca ingrasamant verde

Suprafata recoltata efectiv (Sre) este suprafata de pe care s-a efectuat recoltatul.

S_re = S_r - S_cc

unde:

S_r - suprafata de recoltat

S_cc -suprafata compromisa la coacere (dupa incheierea campaniei de primavara).

Suprafata compromisa (Sc) este suprafata de pe care culturile au fost calamitate total sau partial.

Gradul de compromitere a recoltei (G_c):

Gc =

unde:

q_o -productia medie probabila (este evaluata local, fie ca medie a mai multor ani, fie ca medie obtinuta pe terenuri apropiate cu conditii asemanatoare dar necompromisa

q₁ -productia medie efectiv obtinuta pe suprafata compromisa

Suprafata intoarsa (Si) este suprafata compromisa total care este arata din nou in vederea reinsamantarii

Structura suprafetelor cultivate

Este data de ponderea (%) suprafetelor ocupate cu diferite culturi (sau grupe de culturi ) in raport cu totalul suprafetelor cultivate.

P% =

unde:

S_c - suprafata culturii 'i'

S_tc - suprafata totala cultivata

1.2. Indicatorii investitiilor

Principalii indicatori utilizati sunt: investitia specifica; termenul de recuperare a investitiilor; coeficientul de eficienta a investitiilor; costul investitiei/1000 lei productie totala; sporul de productie/unitatea de productie (ha); reducerea costului/unitatea de produs.

Investitia specifica (Is)

Investitia specifica este raportul dintre cheltuielile totale pentru investitii si volumul total al investitiilor. Exprima cheltuielile de investitii care revin pe unitatea de masura corespunzatoare obiectivelor de investitii respective:

unde:

I reprezinta totalul cheltuielilor pentru investitii

Q - volumul total al investitiilor

Volumul total al investitiei (Q) este exprimat in diferite unitati de masura, in functie de specificul obiectivelor de investitii: numarul locurilor (capete de animale), in cazul constructiilor zootehnice; tone sau m³, in cazul spatiilor de depozitare, etc.

Termenul de recuperare a investitiei

Este calculat atat pentru investitiile totale, cat si pentru investitiile suplimentare. In cazul investitiilor totale se poate exprima ca:

- raport intre investitiile totale si profitul anul obtinut:

unde:

I reprezinta investitia totala;

P - profitul anual obtinut.

- raport intre investitiile totale si economiile anuale ale cheltuielilor de productie (recuperarea cheltuielilor) determinate de investitiile respective.

unde:

E - economiile anuale.

- in cazul investitiilor suplimentare (Trs) sau al variantelor de proiect:

unde:

I₁ reprezinta varianta finala;

I₀ - varianta initiala;

P₁ - profitul suplimentar determinat de I1;

P₀ - profitul determinat de I0.

sau: unde:

E₁ - economia de cheltuieli pe productie determinata de I₁;

E₀ - economia de cheltuieli determinata de I₀.

Termenul de recuperare a investitiilor nu este egal cu perioada de amortizare a fondurilor, acesta trebuind sa fie mai mic decat durata de utilizare.

Viteza de recuperare a investitiilor

Este un raport intre venitul net si amortizarea anuala, indicand de cate ori sunt recuperate investitiile in decursul perioadei.

unde:

V_n - venitul net

a - amortizarea anuala

unde:

E - economiile realizate anual.

Coeficientul de eficienta a investitiilor (C_ef)

este raportul dintre efectul economic anual si investitiile totale:

sau

unde:

E - poate fi venitul net, profitul, economiile de cheltuieli de productie, productia totala.

- in cazul investitiilor suplimentare (sau al variantelor de proiect de cheltuieli de investitii):

sau:

unde:

a - amortizarea anuala;

P_g = P_g1 - P_g0 (sporul anual al productiei totale)

Sporul de productie pe unitatea de productie (Sp)

unde:

P_t - sporul de productie

S - suprafata culturilor

sau direct:

R₁-R₀ = R unde:

R₁ si R₀ sunt randamentele, inainte si dupa efectuarea investitiei.

Reducerea costului/unitatea de produs (Cu)

unde:

Ch₀, Ch₁ - cheltuielile pentru productia principala, inainte si dupa efectuarea investitiei;

Q₀, Q₁ - productia principala obtinuta inainte si dupa efectuarea investitiei.

sau:

C_u = C_u1 - C_u0

1.3. Indicatorii mecanizarii agriculturii

Indicatorii resurselor (baze ) energetice

Volumul total al resurselor (mijloacelor ) energetice (R_e)

Volumul total al resurselor energetice este dat de suma resurselor mecanice (motoare mobile: tractoare, autocombine, etc.; motoare stationare: termice, hidraulice, eoliene, electromotoare) si al resurselor de tractiune animala existente (la nivelul agriculturii, judetelor, zonelor, unitatilor).

Unitatea de masura comuna este CP (puterea nominala).

Volumul resurselor energetice totale:

Rc = CP1 CP2 + .. CPn =

in care:

i - numarul mijloacelor energetice (tractoare)

Cp_i- puterea nominala (CP) a mijloacelor energetice respective

In cazul puterii tractoarelor distingem: puterea nominala (la saiba) -adica puterea dezvoltata de tractor in cazul folosirii lui ca motor cand tractorul stationeaza si puterea la carlig numita si puterea la bara de tractiune.

In cazul motoarelor stabile, puterea totala este formata din insumarea puterii motoarelor care actioneaza direct masinile de lucru (Pm₁), puterea electromotoarelor (P_em), puterea aparatelor electrice (P_ae) si puterea celorlalti receptori electrici (P_re)

P_tms= P_ml +P_em +P_ae +P_re

Intrucat puterea motoarelor electrice se exprima in Kw este necesara transformarea in CP potrivit relatiei:

1CP = 0,736 Kw

sau 1 Kw= 1,36 CP

In cazul mijloacelor energetice animale transformarea in CP se poate face pe baza unor coeficienti relativi:

1 cal (fizic) = 0,75 CP

1 bou = 0,50 CP

Coeficientul de inzestrare energetica (Cie)

Este raportul dintre totalul resurselor energetice existente sau utilizate (in CP) si volumul de forta de munca (potentiala sau utilizata) exprimata in Z.O., ore-om sau numar mediu de personal muncitor.

Coeficientul de inzestrare energetica (efectiv):

Cie =

unde:

R_e - se exprima in CP

t - timpul consumat in procesul de productie (ore-om)

Coeficientul de inzestrare energetica (potentiala):

Cie =

unde:

T - numarul mediu de personal muncitor

Coeficientul de inzestrare energetica la unitatea de suprafata -se raporteaza R_e la unitatea de suprafata agricola sau arabila (S_a)

Cie =

Structura resurselor (mijloacelor) energetice (S_re)

Structura resurselor energetice este data de ponderea diferitelor resurse energetice fata de volumul total al acestora.

Sre =

unde:

r_e-resursa energetica 'i'

Structura resurselor energetice se poate determina fie pe ansamblu, fie separat, pe feluri de resurse (mecanice, animale) sau pe forme de proprietate.

Numarul total de tractoare (fizice, conventionale)

Numarul total de tractoare fizice (T_f) , pe ansamblu sau pe marci si tipuri rezulta din insumarea tractoarelor fizice existente la un moment dat in exploatare:

Tf =

unde:

t_i -tractoare din marca , tipul sau puterea 'i'

Indicatorul nu exprima insa, decat orientativ capacitatea utila de tractiune.

Numarul total de tractoare conventionale (Tc) intru-cat puterea utila este inferioara puterii nominale este necesar un indicator generalizator care sa exprime capacitatea utila a tipurilor de tractoare indiferent de marca, tip sau puterea lor. Unitatea etalon este tractorul conventional, considerat un tractor care dezvolta o putere de 15 CP la bara de tractiune. Transformarea tractoarelor fizice in tractoare conventionale are loc cu ajutorul unor coeficienti de transformare (k).

Exemplu:

deci:

unde:

CP_ui - numarul de CP_utili ai tractorului i.

Numarul scriptic de tractoare (fizice sau conventionale) (Ns)

- este raportul dintre numarul zilelor tractor si totalul zilelor calendaristice ale perioadei pentru care se face calculul.

unde:

Z_t - numarul de zile cat au existat tractoare in scripte

Z - numarul de zile calendaristice.

sau:

unde:

T_fi - tractoare fizice de tipul i

z_i - numarul de zile scriptice ale tractorului de tip i

z - zile calendaristice

Structura parcului de tractoare (fizice)

Este data de ponderea diferitelor tipuri si marci de tractoare fata de numarul lor total. Structura se poate determina si prin intermediul CP nominali sau puterea lor la baza de tractiune.

Suprafata agricola (arabila)/tractor (combina) (S/TR)

Este raportul dintre suprafata agricola (arabila) si numarul mediu scriptic de tractoare (combine).

unde:

St - suprafata arabila exprimata in hectare sau Ha.a.n.

Ns - numarul mediu scriptic de tractoare (combine)

Indicatorii utilizarii resurselor energetice

Volumul lucrarilor executate

Acest indicator se poate exprima pe lucrari in unitati fizice sau pe total lucrari in Ha.a.n.

Volumul unei lucrari executate rezulta din insumarea suprafetelor (tonelor, etc.) executate pentru lucrarea respectiva la toate culturile si este exprimat in unitati fizice (hectare arate, discuite sau tone recoltate).

Volumul total al lucrarilor (Vt) este exprimat in unitati conventionale (Ha.a.n.) datorita neomogenitatii diferitelor lucrari sub raportul consumului de energie.

Ha.a.n. este unitatea conventionala utilizata pentru masurarea in mod unitar a volumului total al lucrarilor executate cu mijloace mecanice, reprezentand energia necesara pentru executarea lucrarii de arat pe suprafata de un hectar de teren plan, la adancimea de 18-20 cm in sol mijlociu, in conditii de umiditate si imburuienare normale. Transformarea diferitelor lucrari in Ha.a.n. se face cu ajutorul unor coeficienti (k), diferentiati pe lucrari.

Exemplu:

arat 21-22 cm cu grapat (PP_3,30M) = 1,70

arat 21-22 cm fara grapat (PP_3,30M) = 1,37

semanat culturi prasitoare (la 70 cm) = 0,27

deci:

unde:

l_i - volumul lucrarii

ki - coeficientul de transformare in Ha.a.n. al lucrarii i

Numarul mediu de tractoare care au lucrat efectiv

Este exprimat in tractoare fizice sau conventionale. Calculul se face in mod asemanator cu numarul mediu scriptic de tractoare cu deosebirea ca se tine seama de timpul efectiv lucrat exprimat in zile sau mai exact in ore lucrate.

Timpul efectiv lucrat poate sa nu coincida cu timpul de lucru planificat in urmatoarele situatii:

- numarul mai mare de schimburi de lucru (timpul utilizat efectiv este mai mare);

- timp nefavorabil, defectiuni tehnice (timpul utilizat efectiv este mai mic);

Volumul lucrarilor efectuate/tractor (V1/tractor)

Este raportul dintre volumul total al lucrarilor efectuate si numarul mediu de tractoare fizice sau conventionale care au lucrat efectiv:

unde:

V_t - volumul total de lucrari efectuate

N_tef - numarul mediu de tractoare care au lucrat efectiv

In cazul determinarii volumului total de lucrari efectuate acesta este exprimat in Ha.a.n. iar N_tef in tractoare conventionale.

Indicele de indeplinire a planului la tractoare (I_p1)

Este raportul procentual dintre volumul total si lucrarile efectuate cu tractoarele (Ha.a.n.) si volumul total si lucrarile planificate (Ha.a.n.).

considerand:

q1 ..qn - volumul lucrarilor efectuate

q1₀ ..qn₀ - volumul lucrarilor planificate

k1 ..kn - coeficientul de transformare in Ha.a.n.

Gradul de mecanizare a lucrarilor (G_m)

Este raportul procentual dintre volumul lucrarilor efectuate mecanizat si volumul total al lucrarilor executate (indiferent de mijloacele utilizate).

unde:

V_m - volumul lucrarilor mecanizate

V_t - volumul total al lucrarilor executate

Calculul se poate efectua pe lucrari, pe culturi, pe total cultura plantelor, etc. in cazul in lucrarilor mecanizate repetate, aceeasi lucrare la aceeasi cultura:

Gradul de mecanizare a unei lucrari se poate calcula si in functie de calitatea lucrarii efectuate, utilizandu-se in acest scop un sistem de notare. In acest caz volumul lucrarii este ponderat cu notele acordate:

unde:

K - nota acordata pentru Vm

Indicele randamentului zilnic efectiv al tractoarelor (I_ref)

Este raportul procentual dintre randamentul zilnic efectiv (realizat) si randamentul zilnic planificat:

La randul sau randamentul zilnic efectiv (Rzef) este dat de raportul dintre volumul total al lucrarilor executate si produsul dintre numarul mediu de tractoare conventionale care au executat efectiv:

unde:

Vt - volumul total de lucrari in Ha.a.n.

Z - numarul de zile corespunzatoare perioadei

Nef - numarul mediu de tractoare conventionale care au lucrat efectiv

Indicele de folosire a tractoarelor (I_f)

Este raportul procentual dintre numarul mediu al tractoarelor conventionale care au lucrat efectiv () si numarul mediu scriptic de tractoare (

x100

Indicele de folosire a timpului de lucru (It)

Este raportul procentual dintre timpul efectiv lucrat si fondul total de timp de lucru disponibil intr-o perioada data:

unde:

N₁ - numarul de tractoare care au lucrat efectiv

h - numarul ore efectiv lucrate pe tractor

T - timpul (zile) corespunzatoare perioadei pentru care se face calculul

10 - ore/zi (pentru un schimb de lucru)

1.4. Indicatorii chimizarii productiei agricole

Continutul sistemului de indicatori si modul lor de interpretare au in vedere faptul ca utilizarea substantelor chimice are drept scop cresterea randamentelor si obtinerea unor productii constante, calitativ superioare. Chimizarea este astfel unul dintre factorii importanti de crestere a productiei agricole datorita aportului sau la cresterea potentialului productiv al pamantului si la cresterea in acelasi timp a conditiilor favorabile de folosire mai completa si a celorlalti factori (mecanizare, irigare, etc.)

Principalele elemente care pot fi luate in calcul sunt; fertilizarea solului (cresterea eficientei economice), corectarea insusirilor nefavorabile chimice (acide, saraturoase), combaterea bolilor, a daunatorilor si a buruienilor, stimularea plantelor (biostimulatori).

Principalii indicatori utilizati sunt: cantitatea totala de ingrasaminte utilizate (ingrasaminte chimice, ingrasaminte organice); cantitatea de ingrasaminte (organice si chimice) utilizate pe culturi, in cazul ingrasamintelor chimice se exprima in substanta bruta sau substanta activa; sortimentul ingrasamintelor chimice (azotoase, fosfatice, complexe); structura (procente) ingrasamintelor chimice la suprafata (totala, pe culturi)pe care s-au aplicat ingrasaminte chimice (suprafata fertilizata, tratata, amendata); ponderea (%) suprafetelor chimizate fata de suprafata totala si pe culturi;

Sporul de productie obtinut (cantitativ sau valoric) la unitatea de suprafata, pe unitatea de substanta activa sau la 1000 lei cheltuieli cu ingrasamintele.

q=q₁-q₀ unde:

q - sporul de productie

q₁ - productia obtinuta dupa aplicarea ingrasamintelor chimice

q₀ - productia obtinuta fara aplicarea ingrasamintelor

Cheltuielile totale efectuate cu ingrasamintele (costul propriu-zis al ingrasamintelor + cheltuielile legate de transport, manipulare, depozitare + cheltuielile efectuate pentru aplicarea ingrasamintelor + cheltuielile efectuate pentru recoltarea sporului de productie;

Costul sporului de productie (C_spor)

unde:

Ch_tei - cheltuieli totale efectuate cu ingrasamintele

Venitul net (unitatea spor de productie) - din valoarea sporului de productie se scad cheltuielile totale efectuate cu ingrasamintele si apoi se raporteaza la sporul de productie;

Productivitatea muncii realizata ca urmare a aplicarii ingrasamintelor.

Indicatorii cresterii si exploatarii animalelor. Indicatori privind baza furajera

Indicatori utilizati in cresterea animalelor

Efectivul de animale reprezinta totalitatea animalelor din aceeasi specie, rasa, categorie dintr-o exploatatie agricola.

Principalii indicatori ce caracterizeaza efectivul de animale sunt:

Efective de animale pe specii, pe grupe de varsta, sex, destinati, rase, la o anumita data. Efectivul se poate lua in considerare cel de la inceputul perioadei - efectiv initial - si cel de la sfarsitul perioadei - efectiv final - care reflecta rezultatul modificarilor ce au avut loc in perioada respectiva;

Efectivul rulant reprezinta numarul de animale care evolueaza in exploatatia agricola intr-o anumita perioada li care rezulta din efectivul initial, la care se adauga intrarile din perioada respectiva;

Efectivul minim de animale reprezinta numarul cel mai mic de animale dintr-o specie, categorie, in cursul anului;

Efectivul maxim de animale reprezinta numarul cel mai mare de animale dintr-o specie, categorie, in cursul anului;

Efectivul mediu de animale reprezinta numarul mediu de animale dintr-o specie, categorie, intr-o anumita perioada, determinat de evolutia animalelor in perioada respectiva.

Efectivul mediu se calculeaza pe specii, iar in cadrul speciei pe categorii se determina lunar, trimestrial, semestrial sau anual. Pentru determinarea acestui indicator sunt necesare doua elemente:

- numarul de zile - animale - furajate corespunzatoare perioadei pentru care se face calculul;

- zilele calendaristice ale perioadei respective.

Zilele animale furajate (Z.A.F.) se determina luand in calcul efectivul initial, cel intrat si iesit in decursul perioadei si zilele calendaristice in care animalele au fost furajate. Calculul efectivului mediu (E_A) se face dupa urmatoarea formula:

In calcul se pot lua in considerare:

- toate animalele furajate dintr-o categorie, indiferent daca in perioada pentru care se face calculul au dat sau nu productie, determinandu-se efectivul mediu al animalelor furajate, indicator calculat ca raport intre numarul total al zilelor animale furajate intr-o perioada de timp determinata si numarul zilelor calendaristice ale perioadei respective (luna, trimestru, an):

unde:

Z_f - totalul zilelor animale furajate corespunzatoare perioadei

Z - perioada (numarul de zile calendaristice) pentru calculul. Este o medie ponderata care reflecta efectivul planificat sau realizat in cursul perioadei date:

Indicatorul este necesar pentru calcularea productiei medii/cap de animal - determinarea (planificarea) consumurilor de furaje, de forta de munca, etc.

Numai animalele de la care se obtine productia, determinandu-se numarul mediu al animalelor productive.

Ca mod de exprimare efectivul de animale se exprima in unitati fizice (capete) sau in unitati natural - conventionale (unitati vita mare). Unitatile fizice se folosesc pentru animalele din aceeasi specie sau categorii, iar unitatile natural - conventionale pentru insumarea efectivelor de diferite specii si categorii.

Unitatea vita mare (U.V.M.) este unitatea conventionala folosita pentru exprimarea unitara a afectivelor de animale utilizand coeficienti de transformare pentru toate speciile si categoriile. Coeficientii de transformare pot avea la baza diferite criterii considerate separat sau in ansamblu: consumul de furaje, productia obtinuta, greutatea, etc. transformarea lor in U.V.M. se face astfel:

unde:

n reprezinta numarul de animale dintr-o anumita specie sau categorie i.

K - coeficientul de transformare in U.V.M. corespunzator speciei sau categoriei i.

Indicatorul este utilizat pentru calcularea necesarului de furaje, calcularea densitatii de animale/100 ha, etc.

Densitatea animalelor la 100 ha este un indicator cu ajutorul caruia se pot corela efectivele de animale cu suprafetele de teren. Se calculeaza facand raportul dintre efectivele de animale si suprafata de teren exprimata in sute de hectare.

unde:

N_a reprezinta numarul de animale care se poate exprima in unitati fizice pe categorii si pe specii sau in U.V.M. pentru totalul efectivelor;

S - suprafata de teren, ha.

Raportarea se face la suprafata de teren arabil pentru porcine, la suprafata ocupata cu cereale pentru pasari, la suprafata arabila plus pasuni si fanete naturala pentru bovine, ovine, caprine, cabaline si la suprafata agricola pentru toate speciile, cand efectivul se exprima in U.V.M.

Structura efectivelor de animale este raportul procentual dintre numarul de animale dintr-o specie, categorie si efectivul total de animale , respectiv efectivul dintr-o specie.

Structura efectivului in cadrul speciei se exprima prin:

- ponderea (greutatea specifica) a fiecarei categorii in cadrul speciei (Pc) si se calculeaza ca raport procentual intre numarul de animale din categorie (Nc) si numarul total al animalelor din specia respectiva (Ns), exprimate in unitati fizice.

Structura efectivului total pe specii se exprima prin:

- ponderea (greutatea specifica) a fiecarei specii din efectivul total de animale (Ps). Se calculeaza ca raport procentual intre numarul de animale din specia respectiva (N_sUVM) si numarul total de animale (N_TUVM) ambele exprimate in U.V.M.

In afara de indicatorii de structura mentionati, in calculele economice se mai utilizeaza si structura de rasa a efectivului (pr) care reprezinta ponderea fiecarei rase in efectivul total al unei specii. Se determina prin raportul procentual dintre numarul de animale din fiecare rasa (N_R) si numarul total de animale din specia respectiva (N_S), in unitati fizice.

Norma de (de) servire

Este numarul de animale ce pot fi ingrijite de un lucrator sau o formatie de lucratori in conditiile tehnico-organizatorice bine precizate.

Indicatorii privind baza furajera

Baza furajera reprezinta totalitatea resurselor de furaje destinata furajarii animalelor, exprimate in unitati fizice sau conventionale, de care dispune exploatatia agricola.

Structura bazei furajere reprezinta ponderea pe care o ocupa diferite sortimente de furaje (furaje concentrate, furaje verzi, suculente, fibroase) in totalul bazei furajere, pe sortimente (CFs) si cantitatea totala de furaje (CF) folosind pentru exprimare unitatile conventionale (UN).

Gradul de asigurare cu furaje reprezinta masura in care necesarul de furaje pentru efectivele de animale este satisfacut. Se calculeaza pe categorii de animale, pe specii sau pe intregul efectiv, ca raport procentual intre cantitatea de furaje exprimata (CFe) si cantitatea de furaje necesara stabilita potrivit normelor de furajare (CFn).

Calculele se pot face pe fiecare sortiment de furaj, recurgand la unitati naturale sau pe ansamblul bazei furajere recurgand la unitati conventionale.

Consumul specific de furaje este raportul dintre consumul de furaje si productia obtinuta, pe baza consumului respectiv intr-o perioada data, pentru o anumita specie si categorie de animale.

unde:

C_Fc - cantitatea de furaje consumata;

Q - productia obtinuta.

Consumul specific de furaje se poate exprima in unitati fizice (pe sortimente de furaje) sau in U.N. pentru toate furajele consumate.

Unitatea nutritiva (UN) este o unitate conventionala pentru exprimarea valorii nutritive a furajelor, echivalenta cu energia neta care se obtine in organismul animal dintr-un kg ovaz boabe de calitate medie care contine 0,6 unitati valoare amidon (60% continut amidon = etalon).

In baza continutului de amidon al unitatii etalon si al unei unitati de masura pentru diferite furaje, se stabilesc coeficientii de transformare corespunzatori.

Unitatea nutritiva este utilizata pentru calcule privind asigurarea bazei furajere (structura costurilor), determinarea consumului specific de furaje (pentru un kg spor in greutate, pentru un litru de lapte).

1.6. Indicatorii fortei de munca si a productivitatii muncii

Structura fortei de munca (S) este data de raportul procentual (%) dintre numarul de lucratori apartinand unei anumite categorii (n_c) si numarul total de lucratori (N_t):

Structura fortei de munca se poate determina pe total lucratori, indiferent de categorie, in cadrul fiecarei categorii de lucratori, ca raport intre numarul de lucratori din activitatea de baza si cei din alte activitati, ca raport intre lucratorii direct productivi si indirect productivi, permanenti si sezonieri, sau pe categorii de calificare.

Indicatorii resurselor de forta de munca

Numarul total scriptic de lucratori (personal) (N_ts)

Cuprinde personalului din exploatatiile agricole cu contract de munca, indiferent de sectorul de activitate in care lucreaza si de durata muncii prestate.

N_ts = n_a + n_b unde:

n_a - numarul de lucratori din alte activitati (neagricole)

n_b - numarul de lucratori din activitatea de baza (agricola)

Numarul mediu scriptic de lucratori (

Este calculat lunar, trimestrial, semestrial sau anual pe total lucratori sau pe categorii de personal.

unde:

Ns - numarul scriptic de lucratori inregistrat zilnic

Z - numarul de zile calendaristice ale perioadei

sau:

unde:

Z.O. - numarul zilelor - om inregistrate de diferite categorii de personal

Comparat cu numarul scriptic de lucratori acest indicator reflecta fluctuatia resurselor de forta de munca, cuprinde lucratorii care figureaza in documente (indiferent daca sunt absenti, in concedii medicale, etc.).

Structura fortei de munca

Este data de raportul procentual (%) dintre numarul de lucratori apartinand unei anumite categorii (n_c) si numarul total de lucratori (n_t):

Structura fortei de munca se poate determina pe total lucratori, indiferent de categorie, in cadrul fiecarei categorii de lucratori, ca raport intre numarul de lucratori din activitatea de baza si cei din alte activitati, ca raport intre muncitorii direct productivi si indirect productivi, permanenti si sezonieri sau pe categorii de calificare, etc.

Indicatorii utilizarii fortei de munca

Numarul mediu efectiv de lucratori (Nef) -numarul mediu al persoanelor prezente la lucru.

Este raportul dintre numarul total de Z.O. efectuate de personalul prezent la lucru si numarul zilelor lucratoare corespunzatoare perioadei (luna, semestru, an) pentru care se face calculul.

Nef =

Ca si numarul mediu scriptic de lucratori, numarul mediu efectiv se poate determina pe total lucratori sau pe categorii de lucratori (din activitatea de baza si alte activitati, lucratori direct si indirect productivi).

Indicele (gradul) de utilizare a fortei de munca (Gu)

Gradul de utilizare a fortei de munca este dat de raportul procentual dintre forta de munca efectiv utilizata in procesul de productie si resursele totale de munca existente in decursul perioadei pentru care este efectuat calculul.

Gu=

unde: F_{mu -}se exprima in numar mediu efectiv de oameni care au participat la lucru (N_ef), sau suma tuturor prezentelor efective la lucru (Z.O.)

R_m - se exprima in numar mediu scriptic de lucratori respectiv forta de munca potentiala (Ns), sau in suma zilelor om posibile de efectuat (Z.O.).

deci:

Gu =

sau:    Gu =

Gradul de sezonalitate al fortei de munca

Acest indicator este dat de raportul procentual dintre consumul realizat de forta de munca lunar sau trimestrial si consumul de forta de munca anual.

unde:

C_p - consumul perioadei i

C_a - consumul anual

Gradul de sezonalitate exprima procentual consumul de forta de munca in timpul anului comparativ cu consumul total.

Coeficentul de sezonalitate (Cs)

Coeficientul de sezonalitate este raportul dintre consumul real de forta de munca intr-o perioada data (lunar, trimestrial) si consumul mediu de forta de munca la nivelul perioadei respective (aceeasi perioada).

unde:

- consumul real al perioadei i

- consumul mediu al perioadei i

Exprima gradul de folosire a fortei de munca dintr-o perioada determinata si consumul mediu de forta de munca la nivelul perioadei respective.

Intensitatea sezonalitatii (Is)

Este raportul procentual dintre consumul de forta de munca in luna (perioada) cu consumul maxim si consumul total de forta de munca anual:

Intensitatea sezonalitatii exprima gradul - mai mult sau nai intens - de folosire a fortei de munca in anumite perioade ale anului.

Indicatorii productivitatii muncii

Astfel, pentru formularea unui diagnostic general cu privire la situatia productivitatii muncii, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

situatia productivitatii muncii in expresie valorica (anuala, zilnica si orara), in dinamica si comparativ cu prevederile, la nivelul intregii activitati a exploatatiei;

situatia productivitatii muncii in expresie valorica (anuala, zilnica si orara), in dinamica si comparativ cu prevederile, la nivelul activitatii diverselor structuri organizatorice ale exploatatiei;

situatia productivitatii muncii in expresie fizica pe fiecare produs, in dinamica si comparativ cu prevederile, la nivel de exploatatie;

situatia productivitatii muncii in expresie fizica pe fiecare produs, in dinamica si comparativ cu prevederile, la nivelul diverselor structuri organizatorice ale exploatatiei;

situatia care rezulta din compararea indicilor diversilor indicatori ai productivitatii muncii in cadrul urmatoarei grupari:

- indicii productivitatii muncii calculate in expresie valorica la nivel de persoana, comparativ cu indicii productivitatii muncii calculate in expresie valorica la nivel de muncitor;

- indicii productivitatii muncii calculate pe baza valorii productiei vandute, comparativ cu indicii productivitatii muncii calculate pe baza valorii productiei exercitiului;

- indicii productivitatii muncii calculate pe baza valorii adaugate, comparativ cu indicii productivitatii muncii calculate pe baza valorii productiei exercitiului;

- indicii productivitatii zilnice a muncii, comparativ cu indicii productivitatii anuale a muncii;

- indicii productivitatii orare a muncii, comparativ cu indicii productivitatii zilnice a muncii.

Cu ajutorul acestui sistem de indicatori, pot fi identificate domeniile, structurile organizatorice si produsele unde s-a inregistrat fie o evolutie nefavorabila, fie o evolutie favorabila a eficientei economice a muncii vii, ceea ce permite, pe plan managerial, luarea unor decizii, "la obiect", care sa contribuie atat la identificarea si inlaturarea factorilor cu influenta negativa, cat si la o crestere intr-un ritm mai intens a productivitatii muncii pe ansamblul exploatatiei.

In exploatatiile agricole, se utilizeaza pentru caracterizarea productivitatii muncii timpul de munca, respectiv eficienta cu care este consumat timpul de munca pentru realizarea unui anumit volum al productiei.

Indicatorul productivitatii muncii stabilit pe baza timpului de munca se calculeaza ca raport intre timpul consumat si productia obtinuta sau lucrarea executata (exprimata in unitati fizice, naturale).

Metoda prezinta o serie de avantaje, si anume:

permite caracterizarea cat mai exacta a nivelului si dinamicii productivitatii muncii, respectiv la nivelul fiecarui produs agricol, bazandu-se pe un continut omogen, fiind astfel posibila efectuarea unei investigatii care "sa atinga un maximum de aprofundare in ceea ce priveste concretul situatiei respective";

ia in calcul productia fizica, ceea ce face ca productivitatea muncii la nivelul unui produs sa nu fie afectata de pretul mediu de vanzare si implicit de rata inflatiei, permitand astfel utilizarea si in comparatii in spatiu si timp care privesc produsele similare ale unor exploatatii cu conditii agropedoclimatice asemanatoare (relativ comparabile);

cu ajutorul evidentei de gestiune, timpul total consumat in realizarea unui produs sau in prestarea unei lucrari cuprinde atat timpul de munca prestat de personalul propriu (inclusiv zilierii), cat si pe cel prestat de catre terti (unitati specializate la care a apelat exploatatia pentru efectuarea unor lucrari prevazute de tehnologia produsului respectiv). Ca urmare, la nivel de produs, corelatia de eficienta dintre efort si efect are prin calcul un caracter integral, reflectand in modul cel mai detaliat eficienta economica a muncii vii pe produs. De asemenea, in exploatatiile agricole ca si in agricultura, in general, o alta modalitate de stabilire a productivitatii muncii o constituie "cea intemeiata pe indicatorii de volum in expresie valorica".

Metoda prezinta o serie de avantaje, si anume:

reflecta integral, la scara de exploatatie sau structura organizatorica, nivelul mediu general al productivitatii muncii, coreland timpul de munca total consumat intr-o anumita perioada - ca efort, cu productia valorica realizata in aceeasi perioada - ca efect economic;

prin intermediul pretului, ia in considerare si calitatea productiei "atestata" de catre piata concurentiala intr-o anumita perioada, fiind totodata posibile si calcularea - la nivel de exploatatie sau de structura organizatorica - si efectele financiare directe si indirecte care rezulta din insasi variatia productivitatii muncii;

prin aducerea la un numitor comun, permite compararea in timp si spatiu a nivelului productivitatii muncii la nivelul diferitelor exploatatii agricole sau structuri organizatorice care au o structura a productiei similara si cerinte pedoclimatice asemanatoare.

Aceasta metoda prezinta si dezavantaje:

prin pretul de vanzare, nivelul productivitatii muncii este influentat de "amprenta" pietei concurentiale, a raportului cerere-oferta din perioada respectiva, precum si a ratei inflatiei;

in structura valorica a productiei exercitiului sau a productiei vandute pot aparea unele modificari care sa influenteze nivelul productivitatii muncii, modificari ce nu au o legatura directa cu efortul propriu al exploatatiei (de exemplu, dobanzi penalizatoare pentru imprumuturi, restante etc.);

luand in calcul - la nivel de exploatatie - numai timpul de munca consumat de personalul propriu (sau eventual si pe cel al zilierilor), nivelul productivitatii muncii este intr-o anumita masura supraestimat, deoarece la realizarea productiei exercitiului au participat si "tertii" pentru efectuarea anumitor lucrari cerute de tehnologia de productie respectiva. In acest caz, corelatia dintre efort si efect este practic incompleta, informatia transmisa pe aceasta baza necesitand un diagnostic cu rezerve corespunzatoare.

In acest sens, in exploatatiile agricole, ca si in agricultura in general, se utilizeaza:

Indicatorii productivitatii muncii calculate pe baza celor trei indicatori sintetici ai valorii productiei, astfel:

in functie de capacitatea acestora de a reflecta volumul productiei distingem:

indicatori calculati pe baza valorii productiei exercitiului;

indicatori calculati pe baza valorii productiei vandute;

indicatori calculati pe baza valorii adaugate.

in functie de importanta economico-financiara si manageriala a celor trei indicatori de sinteza ai productiei, distingem:

indicatori calculati pe baza valorii productiei vandute;

indicatori calculati pe baza valorii adaugate;

indicatori calculati pe baza valorii productiei exercitiului.

Indicatorii productivitatii muncii calculate pe o baza valorica atat la nivel de persoana, cat si la nivel de muncitor, astfel:

In practica, dar si in teorie, pornind de la premisa ca muncitorii - ca parte componenta a fortei de munca - sunt nemijlocit legati de efectuarea unui anumit volum de lucrari si implicit de productia obtinuta, productivitatea muncii calculata valoric este urmarita si respectiv prezentata atat in varianta productiei valorice care revine in medie pe un muncitor, cat si in varianta productiei valorice care revine in medie pe o persoana.

Avandu-se insa in vedere rolul mereu crescand pe care-l au si in agricultura stiinta si tehnologia avansata, cresterea gradului de mecanizare si automatizare a proceselor de productie, cultivarea unor soiuri de plante si cresterea unor specii de animale cu insusiri superioare, practicarea unui management performant etc., intr-un cuvant modernizarea intregii activitati economice legate mai ales de personalul cu functii de conducere si de executie, cea mai concludenta varianta a productivitatii muncii este evident "productia valorica ce revine in medie pe o persoana", deoarece permite o reflectare mai cuprinzatoare si corecta a eficientei economice cu care a lucrat intregul efectiv al fortei de munca din exploatatia respectiva. Comparand insa indicii productivitatii muncii la nivel de muncitor si de persoana, primul poate avea, in general, o valoare mai mare datorita preocuparilor permanente ale managementului exploatatiilor agricole pentru cresterea gradului de mecanizare si automatizare a proceselor de productie, pentru perfectionarea organizarii productiei si a muncii etc., fiind astfel posibila, pe aceasta cale, o reducere a timpului de munca necesar efectuarii diverselor lucrari agricole si ca urmare a numarului de muncitori (mai ales zilieri).

Indicatorii productivitatii muncii calculate pe o baza valorica la nivel de an, de zi si ora.

Pornind de la faptul ca timpul de munca poate fi exprimat in "ani-om", "zile-om" si "ore-om", avem productivitate anuala, zilnica si orara a muncii care reflecta in mod diferentiat gradul de eficienta economica a utilizarii fortei de munca intr-o anumita perioada. Explicatia consta in: modul in care se tine evidenta timpului de munca, indicatorul "numarul de ani-persoane" (respectiv "numarul mediu scriptic anual de persoane") nu ia in considerare pierderile de zile-munca intregi, pe persoane, din cadrul unui an, iar indicatorul "numarul de zile-persoane dintr-un an" nu ia in considerare pierderile de ore de munca, pe persoane, din cadrul unei zile de munca in anul respectiv. Ca atare, in masura in care cheltuiala timpului de munca este exprimata in diviziuni de timp din ce in ce mai mici decat anul (zile, ore), in aceeasi masura si reflectarea consumului de munca, precum si nivelul productivitatii muncii vor fi facute cu mai multa exactitate si corectitudine.

Rezulta ca, din punct de vedere al corelarii productiei obtinute ca efect cu timpul de munca consumat ca efort, productivitatea orara a muncii - in comparatie cu cea zilnica si cea anuala - reflecta in modul cel mai exact insasi eficienta economica a fortei de munca. Asa se explica si faptul ca in dinamica sau fata de prevederi, ritmurile de crestere aferente productivitatii muncii anuale, zilnice sau orare nu sunt egale, indicele cu valoarea cea mai mare fiind inregistrat de catre productivitatea orara a muncii, urmat in ordine descrescatoare de indicele productivitatii zilnice a muncii si respectiv de indicele productivitatii anuale a muncii.

Avand in vedere particularitatile exploatatiilor agricole, se poate concluziona ca indicele productivitatii orare a muncii atesta - procentual - cresterea posibila a productivitatii zilnice si anuale a muncii in unitatea respectiva, bineinteles cu conditia de a fi lichidate in primul rand pierderile nejustificate ale timpului de munca si in acelasi timp de a fi intreprinse noi masuri pentru reducerea timpului de munca pe lucrari, precum si pentru cresterea randamentelor la scara (pe hectar si pe cap de animal). Orice metoda s-ar utiliza in calculul productivitatii muncii, esenta o constituie calitatea datelor primare care se iau in calcul. Dupa cum se cunoaste, orice raport de productivitate totala, globala a muncii, indiferent la ce nivel se calculeaza, are caracter de medie a unui raport de productivitate partiala. Spre exemplu, intr-o exploatatie agricola, cu profil vegetal, productivitatea totala a muncii este o sinteza a productivitatii muncii pentru fiecare cultura in parte si asa mai departe.

Productivitatea muncii (W)

Este raportul dintre volumul productiei obtinute (Q) intr-o perioada determinata si timpul de munca consumat (T) pentru obtinerea productiei respective:

W=

W- exprima in acest caz cantitatea de produse /unitatea de timp

sau

W=

Caz in care W- exprima timpul consumat /unitatea de produs

In functie de metoda de determinare a productivitatii muncii productia Q se poate exprima:

In unitati fizice naturale (metoda unitatilor naturale) pentru calculul productivitatii muncii corespunzator unui singur produs;

In unitati conventionale (metoda unitatilor natural conventionale) pentru W corespunzator mai multor produse sau lucrari ce se pot echivala cu ajutorul unor coeficienti de echivalenta K_i ( Ha.a.n, unitati nutritive etc. )

W=

In unitati valorice (metoda valorica)

W=

unde: Pi-preturile comparabile ale produselor i

In unitati de timp de munca (metoda unitatilor de timp). Se poate aplica numai in cazul cand se tine evidenta consumului specific de timp de munca pe unitatea de produs sau categoria de lucrare:

W=

unde (ti) reprezinta timpul efectiv realizat (ore-om) pe unitatea de produs

Timpul (T) consumat pentru obtinerea produsului (Q) se poate exprima in: ore-om consumate, zile-om consumate, numar mediu (efectiv) de lucratori, in functie de modul de inregistrare a consumului de munca si nivelul la care se face calculul productivitatii (un produs, unitate, zona).

Productivitatea muncii este unul dintre indicatorii cei mai importanti ai eficientei economice, exprimand eficacitatea modului de cheltuire a muncii sociale.

Indicele productivitatii (Iw)

Este raportul procentual dintre productivitatea muncii obtinuta in perioada de baza ( luata ca baza de comparatie ).

Iw=

W₀, W₁, productivitatea muncii in perioada de baza si perioada curenta

Nivelul productivitatii muncii este un criteriu de baza pentru stabilirea marimii salariilor si pentru a aprecia eficienta economica si competitivitatea firmelor, a ramurilor si a economiei nationale.

In practica economica sunt consacrate doua forme de determinare si analiza a acesteia: productivitatea partiala si productivitatea globala.

Productivitatea partiala este cea a unui factor de productie, considerat a fi la originea productiei si a modificarii acesteia-ceilalti factori fiind constanti.

In functie de factorul analizat productivitatea partiala se prezinta ca, productivitatea muncii, productivitatea capitalului si productivitatea pamantului.

Productivitatea globala exprima eficienta agregata a tuturor factorilor de productie implicati in obtinerea unui rezultat.

1.7. Indicatorii productiei agricole

Productia agricola

In sens general, cuprinde totalitatea produselor agricole (vegetale si animale) obtinute in conditii de timp si loc determinate. Este exprimata brut, pe produse sau grupe de produse (nu si pe ansamblu, datorita neomogenitatii produselor).

Productia agricola vegetala cuprinde totalitatea produselor in forma naturala bruta, obtinute din cultivarea plantelor intr-o anumita perioada de timp si loc determinate.

Productia agricola animala cuprinde totalitatea produselor in forma naturala bruta, rezultate din cresterea animalelor.

Productia totala

Cantitatea totala a produselor (vegetale sau animale) obtinute de la o anumita cultura (sau de la o specie de animale) in conditii de timp si loc determinate.

Productia principala (vegetala sau animala)

Totalitatea produselor vegetale sau animale, care constituie obiectul (scopul ) principal urmarit prin tehnologiile de productie aplicate si resursele (materiale si umane) afectate in activitatea de productie.

Productia principala fizica reprezinta productia principala pe feluri de produse (lapte, carne, oua, orz boabe) exprimata in unitati fizice (naturale), tone, kg, hl, etc.

Productia principala STAS (standard) reprezinta productia utila si se determina pe produse, exprimandu-se in unitati conventionale (unitati STAS). In acest scop productia fizica se recalculeaza in functie de una sau mai multe caracteristici calitative stabilite prin standarde, obtinandu-se productia principala STAS.

Productia secundara (vegetala sau animala )

Totalitatea produselor obtinute concomitent cu produsele principale (animale si vegetale) prin aplicarea acelorasi tehnologii si afectarea acelorasi resurse; rezulta ca urmare a caracteristicilor biologice ale plantelor si animalelor.

Exemple:

Productia secundara vegetala: paie, pleava, coceni, tulpini de floarea-soarelui, vreji de leguminoase, colete de frunze de radacinoase.

Productia secundara animala: gunoiul de grajd, puful si fulgii, ceara, pielicelele care nu sunt produse principale .

Evaluarea productiei se face in preturi conventionale, iar volumul productiei secundare fizice se determina fie direct (prin masurare, cantarire) sau indirect -prin aplicarea unor coeficienti (raporturi) intre cantitatea produselor principale si secundare, diferentiati pe culturi:

Exemple de coeficienti (pentru calculul productiei secundare): paie de grau 1,5, paie de orz 1,3; coceni de porumb 2,0; tulpini de floarea soarelui 4,0; frunze de sfecla 0,1, etc.

Coeficientii aceleiasi culturi pot fi diferiti in functie de soiurile, hibrizii cultivati, tehnologia de recoltare, conditiile climatice specifice (favorabile, nefavorabile) etc.

Productia probabila evaluata (in camp)

Este productia stabilita inaintea ajungerii plantelor la maturitate (in functie de starea de vegetatie). In acest scop, cu ajutorul ramei metrice se iau probe de control (al caror numar este in functie de marimea si uniformitatea lanului, omogenitatea densitatii plantelor etc.)

Initial calculul se face pentru m² conform relatiei (pentru cereale paioase boabe):

unde:

P_pr - productia probabila

N_sp - numarul mediu de spice/m²

N_b - numarul mediu de boabe in spic

MMB - greutatea a 1000 boabe

Productia medie (randamentul )/unitatea de productie

In general, productia medie (randamentul) este raportul dintre productia totala obtinuta la un anumit produs -intr-o perioada determinata -si numarul unitatilor de productie (ha, numar mediu de animale furajate) de la care s-a obtinut productia respectiva.

Este exprimata in unitati fizice si (dupa caz) conventionale (unitati STAS).

In productia animala -productia medie pe cap de animal este raportul dintre productia totala bruta (principala sau secundara) si numarul de animale de la care s-a obtinut productia respectiva sau numarul mediu de animale furajate.

q =

unde: q-productia medie pe cap de animal

Q-productia totala principala

Na-numarul mediu de animale productive

Productia neterminata

Este o parte a productiei finale a exploatatiei agricole ale carei procese la finele anului sunt in curs de desfasurare, in vederea obtinerii produselor finite in perioada urmatoare.

Valoarea productiei neterminate este data de suma cheltuielilor de productie efectuate in anul in curs pentru anul urmator (cheltuielile efectuate pentru productia neterminata in cultura plantelor - culturi de toamna - sunt ocazionate de lucrarile de pregatire a terenului, samanta, ingrasaminte aplicate, ale lucrari, alte cheltuieli. Pentru culturile de primavara, cheltuielile efectuate pentru pregatirea terenului in tomna, aplicarea ingrasamintelor de baza si a amendamentelor).

Productia finala

Indicator valoric reprezentand totalitatea produselor principale si secundare (valori materiale) obtinute intr-un an calendaristic, ca rezultat al procesului de productie (in cadrul unei exploatatii agricole, la nivelul intregii agriculturi).

Productia marfa

Productia marfa (in expresie valorica este totalitatea produselor agricole vegetale si animale, valorificarea intr-un an calendaristic de catre unitatile si producatorii agricoli, in forma lor naturala, in vederea satisfacerii nevoilor de consum ale populatiei, aprovizionarii cu materii prime a industriei.

Dupa gradul de cuprindere productia marfa se imparte in: productia marfa a ramurii agriculturii (Pmr) si productia marfa a unitatii (Pmu). De asemenea, dupa continutul ei economic productia marfa poate fi: productia marfa agricola (Pma) si productia marfa neagricola (Pmn).

Productia marfa a ramurii agriculturii (Pmr)

Este formata din totalitatea produselor agricole vegetale si animale valorificate de catre unitatile si producatorii agricoli in afara ramurii agriculturii.

Productia marfa agricola a unitatii

Se numeste si productia marfa totala: productia marfa agricola a unitatii caracterizeaza totalitatea produselor agricole valorificate (in forma lor bruta) in afara acesteia, atat catre alte gospodarii cat si in afara ramurii.

Productia marfa se determina prin metoda directa sau metoda indirecta:

- metoda directa consta in insumarea tuturor produselor agricole vandute de catre producatorii agricoli sub diferite forme. Ea permite determinarea productiei marfa si pentru perioade mai mici de an si ofera posibilitatea cunoasterii productiei marfa pe forme de realizare cat si pe categorii de unitati agricole;

- metoda indirecta presupune scaderea din productia agricola a consumurilor productive si neproductive precum si a stocului la sfarsitul anului.

Determinarea productiei marfa- indiferent de metoda folosita se poate face in expresie naturala (pe produse sau grupe de produse ) si in unitati valorice (lei). Calcularea productiei marfa in unitati naturale presupune retransformarea (pe baza unor coeficienti de echivalenta) in produsele agricole de baza a cantitatilor prelucrate industrial si valorificarea in aceasta forma ( branza).

Ponderea (%) productiei marfa agricole in productia globala agricola (P%):

P%=

Acest indicator ne arata gradul in care productia globala agricola a fost realizata. Cu cat raportul tinde spre 1 (respectiv 100) cu atat reflecta o situatie favorabila (din acest punct de vedere). Diferenta intre Pga si Pma se poate datora consumurilor interne sau pierderilor ulterioare (degradari).