ASIGURARILE DE BUNURI - CONSIDERATII GENERALE

Concepul de asigurari de bunuri

Asigurarea a aparut in contextul conceperii de catre om a unor mijloace de aparare impotriva riscurilor generatoare de pagube potentiale de orice natura. Astfel de mijloace au la baza:

q       prevederea - cel mai bun mijloc de protectie, insa neeficienta in cazul in care riscurile sunt generate de forte ale naturii;

q       asistenta - vizeaza repararea daunelor, insa este incerta si nu intotdeauna suficienta;

q       prevederea - consta in formarea anticipata a unor resurse pentru satisfacerea unor nevoi viitoare si aceasta forma de protectie este de multe ori insuficienta.

Cea mai reusita forma a prevederii este asigurarea. Spre deosebire de celelalte forme de protectie, asigurarea se desfasoara in mod profesional, prin concursul companiilor de asigurare, intr-un cadru legislativ specific si pe o piata concurentiala a asigurarilor.

Principiul de baza al asigurarii este acela al mutualitatii potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma modesta numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare. Altfel spus, asigurarea reprezinta un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confrunta persoanele fizice sau juridice in activitatea lor de zi cu zi sau in cea de afaceri, avand rolul de a acoperi consecintele financiare ale unor evenimente nedorite, compensarea financiara a asiguratului fiind creata de asigurator din primele de asigurare platite de persoanele fizice sau juridice care au cumparat asigurari. De aici rezulta ca, asigurarea reprezinta o metoda de transfer al riscului, iar asiguratorii sunt aceia care isi asuma riscul.

In contextul economiei de piata, asigurarile consituie o ramura de activitate, un sector al serviciilor cu caracter financiar, avand valente multiple.

In tarile dezvoltate asigurarile au devenit o ramura importanta a economiei nationale pentru ca, prin valoarea adaugata creata, societatile de asigurare, de intermediere sau de prestari de servicii inedite participa la sporirea produsului intern brut, ofera locuri de munca, participa la oferta de capital de imprumut pe piata financiara si prin sumele acordate asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

Rolul asigurarii rezida in acela de a pune la adapost persoanele asigurate fie ele

persoane fizice sau juridice, de pericolele care le ameninta viata si integritatea corporala, de a le oferi "securitate" in cazurile convenite.

In economia de piata contemporana, activitatea de asigurare apare ca un proces economico - social necesar si obiectiv.

Notiunea de asigurare este bine precizata in literatura de specialitate, insa pana in momentul de fata nu s-a dat o definitie unanim acceptata.

Domnul profesor universitar Gheorghe Bistriceanu considera ca "asigurarea este un sistem de relatii economico - sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice sau juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico - financiare, probabile, imprevizibile" ¹⁾.

In Dictionarul de asigurari, asigurarea este definita ca fiind un sistem de relatii economico-sociale, un proces obiectiv necesar dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice sau juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile

Sunt si alte interpretari ale notiunii de asigurare, insa se poate observa o similitudine in definirea conceptului de asigurare.

Conform Legii nr. 32 / 2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate".

Dupa ramura la care se refera, asigurarile se clasifica in:

asigurari de bunuri;

asigurari de persoane;

asigurari de raspundere civila.

Clasificarea functionala a asigurarilor (in functie de subiectul asigurat

asigurari de persoane;

asigurari de bunuri;

asigurari de interese financiare (de ex.: asigurari de credite);

asigurari de raspundere (raspundere legala fata de parti).

Asigurarile de bunuri fac parte din categoria asigurarilor generale (non viata) si, in prezent, din punct de vedere juridic, sunt numai asigurari facultative.

In semestrul I 2006, Guvernul Romaniei a elaborat impreuna cu expertii Bancii Mondiale un proiect de lege privind sistemul de asigurare obligatorie a locuintelor la catastrofele naturale (cutremure, alunecari de teren si inundatii), in vederea adoptarii pana la 1 ianuarie 2007.

Legea nr. 403 / 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32 / 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor prezinta noua clasificatie a asigurarilor generale si de viata.

Aceasta clasificare a asigurarilor este preluata din legislatia comunitara si face parte din amplul proces de alineere a legislatiei romanesti in domeniul asigurarilor la cea europeana (anexa la prima Directiva a Consiliului nr. 73 / 239 / CEE din 24.07.1974 de coordonare a dispozitiilor legale, de reglementare si administrative privind initierea si exercitarea activitatii de asigurare directa, alta decat cea de viata, cu modificarile si completarile ulterioare: 76 / 580, CEE / 1976; 84 / 641 / CEE / 1984; 90 / 618 / CEE / 1990; 92 / 49 / CEE / 1992 - a treia directiva privind asigurarile generale; 2002 / 87 / CE / 2002).

Relatia existenta intre fransiza si valoarea pagubei

Fransiza este un element important al cotractului de asigurare de bunuri si cladiri reprezentand partea din valoarea fiecarei daune care este suportata de catre persoana asigurata si care, in general, are urmatoarele functii:

Incurajeaza masurile de control al riscului: anumiti asigurati nu sunt dispusi sa-si cheltuiasca timpul, efortul sau banii pentru a prevenii pagubele care, daca se vor produce, vor fi platite de societatea de asigurari;

Reduce cheltuielile efectuate de asigurator in legatura cu despagubirea: de cele mai multe ori, in cazul despagubirilor de mica valoare, cheltuielile administrative ale asiguratorului efectuate in vederea solutionarii cazului de despagubire pot fi mai mari decat suma platita efectiv asiguratului ca despagubire si existenta fransizei reduce numarul de cereri de despagubire pentru pagubele de mica valoare;

Reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie sa o plateasca: deoarece fransiza reduce cheltuielile efectuate de asigurator in legatura cu despagubirea, de unde rezulta si reducerea primelor de asigurare platite de asigurat. In acest mod, companiile de asigurari ofera contracte de asigurare mai ieftine pentru potentialii asigurati.

Fransiza poate fi deductibila sau atinsa.

In cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera in intregime paguba - pana la nivelul sumei asigurate - daca aceasta este mai mare decat fransiza.

Fransiza deductibila se scade, in toate cazurile, din valoarea daunei, indiferent de volumul acesteia din urma, deci despagubirea se acorda numai pentru partea de dauna care depaseste fransiza. Aceasta se poate stabili pe eveniment sau ca suma agregata pentru intreaga perioada de asigurare. Fransiza pe eveniment se aplica fiecarei daune in parte, iar cea agregata se aplica pe o anumita perioada de timp.

Reglementari in materie de asigurari de bunuri; Adaptarea legislatiei romanesti la cea comunitara

Datorita contractului de asigurare si a legislatiei in vigoare care o reglementeaza, asigurarea imbraca o forma juridica.

Contractul de asigurare este un act juridic prin care asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului (societati specializate in domeniul asigurarilor) o prima, iar acesta se obliga ca, la producerea acelui risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului desemnat despagubirea sau suma asigurata, in limitele si la termenul convenit.

In prezent, in materie de asigurari, cadrul legislativ este format din:

Legea nr. 32 din 03 aprilie 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, in vigoare incepand cu 10.04.2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I , nr. 148 / 10.04.2000, cu modificarile si completarile ulterioare; cele mai importante modificari ale Legii nr. 32 / 2000 s-au efectuat prin intermediul urmatoarelor acte normative: Legea nr. 76 / 2003, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 193/26.03.2003, Legea nr. 403 / 2004, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 976 / 25.10.2004, Legea nr. 503 / 2004, publicata in Monitorul Oficial, Partea I , nr. 1193 / 14.12.2004, Ordonanta de Urgenta nr. 201 / 2005, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1191 / 29.12.2005 si Legea nr. 113 / 2006, publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr. 421 / 16.05.2006;

Legea nr. 136 din 12 noiembrie 1995, privind asigurarile si reasigurarile din Romania, publicata in Monitorul Oficial nr. 303 / 30.12.1995, cu modificarile si completarile ulterioare; modificari esentiale ale Legii nr. 136 / 1995 s-au produs de catre urmatoarele acte normative: Legea nr. 172 / 2004, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 / 26.05.2004, Ordonanta de Urgenta nr. 201 / 2005, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1191/29.12.2005 si Legea nr. 283 / 2005, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 897 / 07.10.2005;

Legea nr. 503 / 2004 privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare;

Ordonanta de Urgenta nr. 189 / 2005 pentru stabilirea unor masuri privind vehiculele rutiere inmatriculate.

Prin adoptarea Legii nr. 32 / 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, prin modificarile efectuate Legii nr. 136 / 1995, precum si prin emiterea unor reglementari specifice pietei asigurarilor s-a urmarit practic armonizarea legislatiei romaneasti cu cea comunitara, precum si crearea unui cadru eficient pentru supravegherea solvabilitatii asiguratorilor si stabilirea unor standarde la nivel international.

Modificarea si completarea unor prevederi din cadrul legislatiei privind asigurarile, in concordanta cu directivele europene din acest domeniu, face parte din angajamentele asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, in cadrul capitolului 3 'Libera circulatie a serviciilor˝.

De asemenea, tot in scopul imbunatatirii legislatiei romanesti in domeniul asigurarilor si alinierii acestora la standardele europene, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a elaborat in 2005 urmatoarele documente:

o       Normele privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului de protectie Fondului de protectie a victimelor strazii (publicate prin Ordinul nr. 3108 / 14 iunie 2005);

o       Normele privind Fondul de garantare (publicate prin Ordinul nr. 3115 / 20 iunie 2005);

o       Normele privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei asigurarilor (publicate prin Ordinul nr. 3128 / 19 decembrie 2005), precum si

o       Reglementarile contabile conforme cu directivele europene aplicabile domeniului asigurarilor si Reglementarile contabile conforme cu directivele europene privind situatiile financiare consolidate ale societatilor din domeniul asigurarilor (publicate prin Ordinul nr. 3129 / 21 decembrie 2005).

Legea nr. 32 / 2000 reglementeaza

organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare, de asigurare - reasigurare, a societatilor mutuale, precum si a intermediarilor in asigurari;

organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care a preluat atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare;

supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care desfasoara activitatea in sau din Romania;

supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea.

In scopul supravegherii respectarii dispozitiilor legii, s-a infiintat Comisia de

Supraveghere a Asigurarilor, autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica.

Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor a inceput la data de 2 iulie 2001, iar in septembrie 2001 a fost acceptata ca membru al I.A.I.S (International Association of Insurance Supervisors

Piata romaneasca a asigurarilor

Piata asigurarilor privita ca ˝locul˝ sau mai degraba cadrul in care se deruleaza

operatiile de asigurare si unde se intalnesc cererea si oferta de asigurare, joaca un rol important in desfasurarea si dezvoltarea activitatii de asigurare.

Dimensiunea si structura cererii de asigurare, venita din partea diferitelor categorii de persoane fizice si juridice, este cea care determina si conditioneaza oferta, respectiv numarul, caracteristicile si diversitatea produselor de asigurare pe care societatile de asigurare - reasigurare urmeaza sa le lanseze pe piata. Cu cat oferta se poate racorda mai usor la cerere, cu atat cresc sansele realizarii unui echilibru intre acestea, iar piata de asigurare in ansamblul ei poate functiona in conditii mai bune.

Dupa cum se stie, piata asigurarilor este formata din piata asigurarilor generale (care include si asigurarile de bunuri) si piata asigurarilor de viata, intre care exista raporturi de interconditionare, chiar daca obiectivele urmarite de cei care apeleaza la incheierea lor au suficiente elemente distinctive.

Interconditionarea este urmarea faptului ca la un volum determinat al resurselor banesti, destinate incheierii unor contracte de asigurare, de care dispun la un moment dat anumite persoane fizice, orice optiune pentru o asigurare din categoria asigurarilor generale va fi in detrimentul uneia din categoria asigurarilor de viata si viceversa.

Pentru caracterizarea evolutiei de ansamblu a pietei asigurarilor din Romania apelez la o serie de indicatori utilizati in acest scop in practica interna si internationala, prezentati in tabelul nr. 1.1.

Tabelul nr. 1.1. Indicatori ce caracterizeaza piata asigurarilor din Romania ⁴⁾

Sursa : Conceput de autor pe baza datelor din Rapoartele C.S.A. pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 si Revista Profil Asigurari, produs Media Xprimm, nr. 2 / 2004 si nr. 2 / 2005.

1. Gradul de penetrare al asigurarilor (%) - calculat ca un raport intre volumul primelor brute subscrise si produsul intern brut, exprimate in euro pe baza cursurilor medii de schimb din anii respectivi, in procente.

2. Densitatea asigurarilor (in euro pe locuitor) - calculata ca un raport intre volumul primelor brute subscrise exprimate in euro si numarul locuitorilor.
3. Gradul de concentrare (%) - calculat ca un raport intre volumul primelor brute subscrise realizat de societatile de asigurare aflate in top 10 si volumul primelor brute subscrise la nivelul intregii piete a asigurarilor, exprimat in procente.
4. Ponderea asigurarilor generale (%) - calculata ca un raport intre volumul primelor brute subscrise aferente asigurarilor generale si volumul primelor brute subscrise la nivelul pietei asigurarilor, exprimata in procente.
5. Ponderea asigurarilor de viata (%) - calculata ca un raport intre volumul primelor brute subscrise aferente asigurarilor de viata si volumul primelor brute subscrise la nivelul pietei asigurarilor, exprimata in procente.

Conform datelor din tabelul nr.1.1. rezulta faptul ca, prin intermediul contractelor de asigurare incheiate de societatile de asigurare - reasigurare la nivelul anului 2005 s-a concentrat la dispozitia acestora, sub forma primelor de asigurare, 1,54 % din produsul intern brut. Se observa, totodata, ca fata de anul 2001 s-a realizat o crestere a gradului de penetrare a asigurarilor, deoarece in acest an primele de asigurare brute subscrise reprezentau numai 0,87 % din produsul intern brut.

In paralel cu cresterea gradului de penetrare al asigurarilor a avut loc si sporirea densitatii asigurarilor, reprezentata prin evolutia ascendenta a acestui indicator. Astfel, daca in anul 2001, efortul financiar mediu facut pe cap de locuitor cu plata primelor de asigurare era egal cu 17,17 euro, in anul 2005 acesta era de 56,41 euro. Acest demers poate fi interpretat astfel: pe masura ce economia se dezvolta si diferitele categorii de persoane fizice si juridice devin tot mai constiente de necesitatea luarii unor masuri de protectie incheie contracte de asigurare care au ca obiect bunuri, raspundere civila sau incheie asigurari de viata.

Pentru a vedea in ce masura societatile de asigurare-reasigurare, care actioneaza pe piata, au forta necesara pentru a participa la concentrarea la dispozitia lor a unui volum de prime care sa nu afecteze loialitatea luptei de concurenta, stiind ca cei mari si puternici fac de multe ori "legea", se poate apela la indicatorul gradul de concentrare.

Conform nivelului inregistrat de acesta, asa cum se vede in tabelul nr. 1.1., rezulta ca societatile de asigurare aflate in top 10 au reusit sa concentreze la dispozitia lor peste 80 % din volumul total al primelor brute subscrise pe piata. Restul societatilor de asigurare (in numar de peste 30 in fiecare an din perioada luata in considerare) au reusit sa mobilizeze la dispozitia lor mai putin de 20 % din volumul primelor brute subscrise pe piata.

Piata asigurarilor de bunuri in Romania

Cea mai mare parte din primele brute subscrise provin de la contractele generale (peste 74 % in fiecare an din perioada de referinta), iar diferenta este datorata asigurarilor de viata. Un astfel de raport intre asigurarile generale si cele de viata este caracteristic pentru tarile cu un nivel mediu de dezvoltare. In tarile cu economie de piata dezvoltata, asigurarile de viata au o pondere care in multe cazuri o devanseaza pe cea a asigurarilor generale.

In Romania, ponderea asigurarilor de viata a crescut de la 8,26 % in anul 1998 la 23,50 % in anul 2005, recordul fiind atins in anul 2002 cu 25,18 %. O astfel de evolutie poate fi considerata normala si ca va continua in acelasi sens.

Grafic, evolutia ponderii asigurarilor generale si de viata in perioada 2001-2005, se prezinta astfel (Graficul nr.1.1):

Evolutia primelor brute subscrise la nivelul intregii piete (mil. EUR), in perioada 2001-2005 se prezinta dupa cum urmeaza (Graficul nr. 1.2.):

In tabelul nr. 1.2. se prezinta structura pe clase de asigurare la asigurarile generale.

Tabelul nr.1.2. Structura pe clase la asigurarile generale ⁵⁾

- in % -

Sursa ⁵ :Conceput de autor pe baza Rapoartelor C.S.A. pe anii 2001 - 2005.

Conform datelor din tabelul nr.1.2. rezulta ca in anul 2005 aproape 40 % din primele brute subscrise la asigurarile generale provin de la clasa asigurarea mijloacelor de transport terestru, in care predomina asigurarea auto casco. Aceasta clasa de asigurare este cea mai importanta si in restul perioadei analizate. Pe locul doi, cu o pondere ceva mai mare de peste 25 % in fiecare din cei cinci ani se situeaza asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor (obligatorie plus Carte Verde), urmata de asigurarea de incendiu si calamitati naturale cu o pondere de aproximativ 14 % in intreaga perioada, al carei obiect il constituie in principal cladirile si continutul acestora.

Cele trei clase mentionate mai inainte au contribuit, in anul 2005, cu 82,2 % , si aproximativ la fel si in ceilalti patru ani anteriori, la volumul primelor brute subscrise la categoria asigurari generale.

La conturarea imaginii privind piata asigurarilor poate contribui si trecerea in revista a platilor efectuate de asiguratori cu indemnizatiile cuvenite asiguratilor in urma producerii riscurilor acoperite prin politele de asigurare la asigurarile generale, prezentate in tabelul nr. 1.3.

Tabelul nr. 1.3. Indemnizatii brute platite la categoria asigurari generale in anul 2005 si la principalele clase din aceasta categorie ⁶⁾

Sursa ⁶⁾: Conceput de autor pe baza datelor din Raportul C.S.A. pe anul 2005.

In legatura cu indemnizatiile platite la asigurarile generale, asa cum rezulta din datele prezentate in tabelul nr. 1.3., acestea reprezinta in anul 2005 peste 94 % din totalul indemnizatiilor platite la nivelul pietei asigurarilor din Romania. O a doua remarca este aceea ca asiguratorii au suportat 80,9 % din totalul indemnizatiilor platite, diferenta de 19,1 % fiind acoperita de reasiguratori (preponderent de reasiguratori externi).

Trecand la analiza pe clase de asigurari, observam ca 55,3 % din totalul indemnizatiilor platite a avut loc la clasa asigurarea mijloacelor de transport terestru (altele decat cele feroviare), ceea ce inseamna ca la aceasta clasa se inregistreaza cea mai inalta rata a daunalitatii. Urmeaza in ordine cu o pondere de 26,6 %, clasa asigurarii de raspundere civila auto, cu cele doua componente, respectiv asigurarea obligatorie si asigurarea "Carte Verde". Grafic, indemnizatiile brute platite pe clase de asigurari generale la nivelul anului 2005, se prezinta astfel (Graficul nr. 1.3):

Capacitatea ofertantilor de pe piata de asigurare de subscriere a diferitelor categorii de riscuri poate fi suplinita prin apelarea la reasigurare, in vederea dispersarii riscurilor a caror eventuala producere ar putea crea dificultati financiare asiguratorilor. Mai mult decat atat, asiguratorii care sunt autorizati sa asigure anumite riscuri catastrofale (cutremur, inundatii si furtuna), sunt obligati sa apeleze la reasigurare, pentru ca reasiguratorii sa preia o parte din aceste riscuri. Astfel de riscuri sunt preluate de reasiguratori de prim rang de pe piata internationala de reasigurare. Acest lucru faciliteaza exodul de valuta de pe piata de asigurare din Romania catre alte piete straine, creand o anumita dependenta a acesteia.

In perspectiva gasirii unei solutii care sa conduca la extinderea gradului de cuprindere in asigurare a riscului de cutremur si a bunurilor care pot fi afectate de acesta si in primul rand a locuintelor, ramane de actualitate problema infiintarii unei societati de reasigurare

Tendinte privind evolutia pietei asigurarilor din Romania in perspectiva

Evolutia pietei asigurarilor in anul 2006 va fi marcata atat de o crestere de tip intesiv a volumului primelor de asigurare prin scumpirea politelor la asigurarea de raspundere civila auto, cat si de una de tip extensiv prin valorificarea posibilitatilor existente in ceea ce priveste extinderea asigurarii locuintelor, a asigurarii auto - casco, a diferitelor forme ale asigurarii de raspundere civila generala (altele decat cele auto) si, de asemenea, a asigurarilor de viata.

Modificarile si completarile aduse cadrului normativ privind societatile de asigurare - reasigurare, activitatea de asigurare si supravegherea pietei asigurarilor, cat si aparitia Legii privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare au creat conditiile necesare pentru ca activitatea pe piata asigurarilor din Romania sa se poata desfasura in conditiile specifice celor de pe pietele de asigurare din tarile membre ale Uniunii Europene.

Concret aceste modificari si completari vor conduce la:

iminenta majorare a capitalului social prevazuta a se realiza in mai multe etape, astfel incat pana la integrarea in Uniunea Europeana capitalul social minim prevazut in prezent in lege sa fie majorat de pana la cel putin de 5 ori;

separarea (incepand cu anul 2006) a activitatii privind asigurarile generale de activitatea privind asigurarile de viata. Deci acestea vor putea fi facute numai in companii de asigurare distincte. Va avea loc astfel o adancire a specializarii societatilor de asigurare, care in mod normal ar trebui sa conduca la cresterea calitatii serviciilor oferite asiguratilor;

asiguratorii nu vor putea fi inmatriculati in Registrul Comertului fara autorizatia emisa de C.S.A.;

asiguratorii autorizati in oricare dintre tarile membre ale Uniunii Europene care vor dori sa desfasoare operatiuni de asigurare in Romania, vor putea face acest lucru in urma unei simple notificari a C.S.A., prin intermediul unei sucursale. Aceasta sucursala nu trebuie sa indeplineasca conditia privind limita minima a capitalului social. De mentionat ca C.S.A. va avea drept de control asupra acestui asigurator, dar cu avizarea comisiei de supraveghere din tara de origine a asiguratorului.

Printre posibilele consecinte ale masurilor care vor fi luate in urma aplicarii noilor reglementari putem mentiona:

o       reducerea numarului operatorilor de pe piata asigurarilor, deoarece majorarea substantiala a capitalului social va conduce la fuziuni sau chiar la disparitia unor societati de asigurare;

o       ascutirea luptei de concurenta prin patrunderea pe piata asigurarilor din Romania a unor asiguratori mai puternici si mai performanti, capabili sa ofere produse de asigurare la "preturi" mai greu accesibile asiguratorilor autohtoni;

o       adancirea specializarii societatilor de asigurare in urma separarii asigurarilor generale de cele de viata;

o       prin includerea in legislatia privind asigurarile din Romania a aproape tuturor prevederilor acquis-ului comunitar se ceeaza conditiile necesare pentru ca societatile de asigurare sa poata fi pregatite exigentelor existente pe pietele de asigurare din Uniunea Europeana.

Totodata, transformarile climaterice si experienta negativa prin care a trecut Romania in anul 2005 si in anul curent pe fondul numeroaselor evenimente catastrofice produse, isi vor pune amprenta asupra activitatii de subscriere facultativa a riscurilor de catastrofe naturale, avand in vedere prudenta de care dau dovada societatile de asigurare, cat si cele de reasigurare, in evaluarea si preluarea riscurilor.