Abordari teoretice ale asigurarilor

Abordari teoretice ale asigurarilor

1.1.Scurt istoric al asigurarilor

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au preocupat de protejarea vietii, a sanatatii si bunurilor lor sub diferite forme car au evoluat pana la cele care se practica in prezent.

Cele mai vechi forme ale asigurarilor de viata sunt indemnizatiile de deces, acordate in vederea acoperirii cheltuielilor de inmormantare si asigurarea de renta viagera. Ambele au aparut in antichitate, inaintea erei noastre, in zona Marii Mediterane (Grecia si Roma antica), fiind legate de asociatiile religioase.

In antichitate, a existat obiceiul ca aristocratii sa incheie cu supusii lor contracte de renta viagera, pentru a obtine venituri pentru tot restul vietii (echivalentul a aproximativ 10% din suma platita). Cele mai vechi date privind aceste contracte provin din Milet Asia Mica si dateaza din anii 200 i.Ch. Acest tip de contracte au existat si in Evul Mediu, fiind incheiate in majoritate de varsta asiguratului. De aceea, de multe ori, pentru incheierea unei asemenea asigurari, oamenii declarau copii in locul adultilor, pentru a beneficia de rente pe o perioada mai mare.

In Evul Mediu, asociatiile de sprijin reciproc care reuneau mestesugarii si lucratorii din acelasi domeniu, cunoscute sub denumirea de ghilde,constituiau fonduri speciale de indemnizatie pentru urmasii membrilor lor. Pentru aceste fonduri, fiecare membru platea o cotizatie anuala. Cotizatia pentru cei mai varstnici era stabilita de regula la o suma mai mare decat cea pentru tineri. Acest lucru punea asadar in evidenta diferentele in riscul de deces (probabilitatea ca cineva sa moara) pentru persoanele de varste diferite.

O forma speciala de asigurare a contractelor de renta viagera a fost tontine. Ea reprezenta o fond in care un numar de personae varsau annual anumite sume de bani. Profitul anual provenit din banii depusi anterior era impartit intre participanti. Daca unul dintre acestia murea, urmasii sai pierdeau banii depusi de acesta in timpul vietii, profitul revenind celorlalti participanti. De-a lungul timpului, nevoile care au determinat incheierea unei asigurari de viata s-au schimbat destul de mult. Astazi, in afara grijilor legate de cheltuielile de inmormantare, se constata nevoia unor asigurari, printre care mai frecvente sunt urmatoarele:

- asigurarea unei protectii financiare a familiei sau a celor dependenti in caz de deces:

- achitarea datoriilor unei persone in caz de deces, caz in care asigurarea apare ca o gantie pentru credite;

- alocatia de urmas;

- alocatia de batranete;

- economisirea pentru eventualele datorii viitoare (ex: studiile copiilor, zestre);

- cheltuielile de spitalizare, ingrijire medicala, compensarea veniturilor in caz de boala sau invaliditate temporara);

- investitiile si altele

Primele organizatii care au avut caracter de mutualitate si intrajutorare au fost beslele din Transilvania infiintate in secolul al XIV-lea. Dintre prevederile cuprinse in statutele acestora se retin cele care oglindesc inceputurile activitatii de asigurari de persoane, fiecare membru fiind obligat sa plateasca la inscriere, iar apoi cotizatii periodice. Sumele astfel stranse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de inmormantare in caz de deces si pentru plata de ajutoare vaduvei si copiilor celui decedat

1.2. Asigurarile in Europa

Una dintre cele mai prestigioase institutii cu preocupari in domeniul colectarii datelor, interpretarii si elaborarii de studii in domeniul asigurarilor este Comitetul European de Asigurari (CEA).

CEA publica periodic diverse studii si statistici care au ca scop informarea, in acest domeniu, in contextual pietei unice europene, in paralel cu fenomenul de globalizare, tot mai puternic si mai vizibil in ultimii ani. Asistam la o globalizare si la o fuziune a serviciilor financiare, chiar la un management financiar global, percepute atat la nivelul companiilor, cat si la nivelul consumatorului.

Asigurarile reprezinta un sector cheie al economiei europene, a carui influenta se simte atat in protectia in fata riscurilor in domeniul economic si social al tarilor membre, in rolul stimulator al ideii de economisire pe termen mediu si lung, cat si ca furnizor de fonduri pentru pietele financiare. In mod similar, asigurarile indeplinesc un rol esential pentru dezvoltarea tehnicilor de management al activelor si de management al riscului.

In mod traditional, din motive tehnice si de administrare a asigurarilor, asigurarile de viata genereaza un volum mai mare de prime de asiguare si, implicit, de investitii. Din acest punct de vedere, raportul dintre investitii si prime reprezinta un coeficient mediu de 8,2 in asigurarile de viata fata de 2,7 in cazul asigurarilor non viata. Asigurarile de viata depind, in foarte mare masura, de volumul contractelor in vigoare, dat fiind natura contractelor pe termen lung a acestor asigurari, si chiar mai mult, de durata obligatiilor pe care societatile de asigurare le au pe termen lung fata de clienti. Acesta este principalul motiv pentru care exista diferenta mari intre piete.

Primele de asigurari de viata incasate la nivelul primelor 10 tari

europene membre CEA

Sursa: CEA,The European Life Insurance Market in 2005, 2007

Piata asigurarilor de viata europene este dominata de patru tari principale, care luate impreuna reprezinta 72% din piata europeana a asigurarilor de viata.

Marea Britanie este tara conducatoare cu un procent al pietei de 27,4% in 2005. Cu toate acestea acest nivel a suferit o scadere cu 0,4% comparative cu anul 2004 si 10% comparat cu cel mai inalt nivel calculate in anul 2000. Aceasta pozitie de lider a Marii Britanii se datoreaza marimii pietei si a schemei pensiilor care se bazeaza mult mai mult pe sectorul asigurarilor private decat in celelalte tari.

Franta ocupa locul doi cu o majorare de 0,5% fata de anul 2004 ajungand la 19,8% .

Alte piete au un procent sub 5% , cel mai inalt nivel este observat in tarile din vest, in timp ce cresterea puternica a pietelor din est le permite sporirea procentului pietei in mod constant.

Ponderea primelor de asigurari de viata in totalul primelor de asigurari a atins un nivel de 62% in 2005 care este totusi cu 3% mai mic fata de anul 2000 (vezi Anexa 1). Acest procent a crescut crescut cu 0,8% in ultimii doi ani. Aceasta tendinta de crestere confirma increderea asiguratilor in sectorul de asigurari .

In anul 2001, criza bursei de valori a condus la o cadere acuta a cererilor pentru contractele unit-linked si la o crestere a ratelor asigurarilor non-viata. In anumite piete caderea contractelor unit-linked au fost compensate cu o crestere a cererilor ratei garantate .

Cel mai inalt nivel este observat in pietele foarte bine dezvoltate din Luxemburg (86%), Irlanda (75%), Belgia (75%) si Marea Britanie (70%), in timp ce cel mai mic nivel este observat in tarile din est unde procentul este mai mic de 50%. Este posibil ca acest procent in urmatorii ani sa creasca in tarile din est deoarece va continua sa creasca foarte repede nevoia de pensii private datorita inaintarii in varsta a populatiei.

1.3.Piata asigurarilor in Romania

In Romania, prima organizatie de asigurare propriu-zisa a fost intemeiata de Asociatia Meseriasilor din Brasov, in anul 1844, sub denumirea de InstitutulGeneral de Pensii din Brasov, avand caracter de societate de asigurari de viata. In a doua parte a secolului al XX-lea, dezvoltarea economica a Romaniei a antrenat si dezvoltarea asigurarilor, aprecfiate ca element de progres si modernizare a societatii. Astfel, au aparut o serie de societati de asigurare: Transilvania (1866), Dacia (1871), Romania (1873), Nationala (1882), Generala (1887), Agricola (1906), Urania, Patria si Banca Generala de Asigurare (1911).

Intre cele doua razboaie mondiale, activitatea in domeniul asigurarilor s-a intensificat si s-a diversificat, avand loc o patrundere a capitalului strain in sectorul asigurarilor din Romania.

In anul 1920 s-a constituit la Bucuresti societatea Steaua Romaniei, care in 1932 a fuzionat cu societatea Ancora, iar in 1936 a preluat portofoliul romanesc al societatii Phoenix din Viena, ajungand la un capital de 20 milioane de lei.

Incepand cu anul 1940 se inregistreaza o masiva patrundere a capitalului german pe piata asigurarilor din Romania, prin intermediul societatilor: Victoria, Vatra Dornei, Allemania, Dacia-Romania, Nationala, Steaua-Romaniei, etc.

Referitor la interventia statului in sfera asigurarilor, se poate spune ca prin Legea nr.216 din 1930 a luat fiinta Oficiul pentru supravegherea intreprinderilor care incheie asigurari si reasigurari in tara si in strainatate care functiona pe langa Ministerul Industriei si Comertului.

Dupa 23 august 1944, sectorul asigurarilor a traversat perioada celor 45 de ani intr-un proces de prefaceri si transformari, unele pozitive, altele nu, unele favorabile asiguratilor, altele impusa lor prin calitatea de monopol pe care statul a detinu-o si-n acest domeniu de activitate.

Un prim pas s-a facut in anul 1948, cand toate societatile de asigurare au fost nationalizate si trecute in proprietatea statului. Societatile de asigurare nationalizate au functionat in vechea lor organizare pana la data de 1 septembrie 1949, cand au fost puse in lichidare. Intregul lor portofoliu a fost preluat de Societatea Sovieto-Romana de Asigurari pe actiuni Sovromasigurare, care se infiintase in anul 1945. Tot in anul 1949 a luat fiinta Intreprinderea de Stat pentru Reasigurari.

In anul 1952 s-a creat Administratia Asigurarilor de Stat ADAS care a introdus in practica asigurarea prin efectul legii.

Intre anii 1955-1959 au fost reconsiderate asigurarile de viata si a fost pus in aplicare Regulamentul asigurarilor mixte de viata si persoane.

In perioada 1965-1970 s-au promovat in practica diferite forme de asigurare pornind de la criteriul conform caruia bunurile aflate in sectorul de stat nu comporta protectie prin intermediul asigurarilor comerciale, ci prin parghii financiar-bugetare; bunurile aflate in sectorul cooperatist agricol comporta asigurarea prin efectul legii; asigurarile cu caracter facultativ vizeaza, dupa caz, bunuri, persoane si rapundere civila.

Incepand cu decembrie 1989, transformarile realizate la scara intregii economii nationale au impus schimbari si in domeniul asigurarilor. De la 1 ianuarie, transformarile realizate la scara intregii economii nationale au impus schimbari si in domeniul asigurarilor.

De la 1 ianuarie 1991, ADAS si-a incetat activitatea. Portofoliul de asigurari si patrimoniul acestei institutii au fost preluate de primele trei societati de asigurare, pe actiuni, nou constituite si cu capital integral de stat:Asigurarea Romaneasca S.A., ASTRA S.A. si CAROM. Au aparut noi societati de asigurare, astfel ca in 1996 erau inregistrate la Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare foarte multe societati de asigurare cu capital de stat, mixt sau privat.

In Romania, incepand din anul 1991, activitatea de asigurare se desfasoara prin societati de asigurare, societati de asigurare reasigurare si societati de reasigurare. ocietatea Sovrom-asigurare a retinut in portofoliul sau numai asigurarile facultative, pana in anul 1953 cand s-a lichidat complet, portofoliul sau trecand integral la ADAS, prin care statul a exercitat monopolul in sectorul asigurarilor din tara noastra pana aproape patru deceni .

Concurenta dintre societatile de asigurari este in crestere, dar nu poate fi vorba de o participare echilibrata pe piata datorita concentrarii pietei intr-un numar relative restrans de societati.

Primele societati de asigurari de viata (dupa volumul primelor subscrise) in perioada 2002-2008

Sursa: CSA, Rapoarte anuale 2002- 2008

Piata romaneasca a asigurarilor si reasigurarilor a cunoscut o evolutie interesanta in perioada acestui deceniu, urmand evolutiile contradictorii pe care le-a suportat si economia in ansamblul ei. Daca ar trebui sa caracterizam nivelul de dezvoltare si importanta asigurarilor in economie, ar trebui sa pornim de la prezentarea unor indicatori cantitativi si calitativi.

Din analiza lor se constata ca nu s-au inregistrat progrese semnificative in evolutia acestui sector fata de anii anteriori. In termeni relativi, comparand nivelul de dezvoltare si irnportanta asigurarilor in economia romaneasca cu alte tari europene, putem vedea ca nici din acest punct de vedere nu se constata imbunatatiri, ba dimpotriva: in timp ce in acestea continua evolutia, in Romania predomina stagnarea.

Pe baza datelor disponibile se pot face unele comparatii privind dezvoltarea sectorului din Romania si din alte tari dezvoltate. Spre exemplu, comparand gradul de penetrate a asigurarilor in economie, exprimat ca raport intre volumul primelor de asigurare/P.I.B. - indicator care arata contributia acestui sector la crearea produsului intern brut - se constata valori ridicate in tari precum Elvetia (12,7%) sau Anglia (13,4 %),Franta (9,2%). In cazul Romaniei acest indicator era in 2006 de numai 1,67% fata de 1,54% fata de anul 2005.

Daca ne referim la densitatea asigurarii exprimata in prime de asigurare/locuitor, in anul 2000, media europeana era de 930 /loc, in timp ce in Romania era de numai 13,9/loc. Si aici se constata diferente semnificative de la o tara la alta la nivel european: Elvetia 4500 /loc., Franta 2500 /loc. Din datele statistice, rezulta ca in Romania sub 1% din veniturile nete personale sunt cheltuite pentru asigurari, in timp ce in tarile Uniunii Europene aceasta cota depaseste in medie 10%.

Totusi, aceste date nu sunt relevante daca le privim in context separat, deoarece nivelul si structura veniturilor si a cheltuiehior in UE si Romania sunt foarte diferite.

Piata romaneasca a asigurarilor este o piata competitiva, desi nu se afla in faza de maturitate din acest punct de vedere. Romania reprezinta un caz aparte, dat fiind ca nu este o tara cu traditie in domeniul asigurarilor asa cum sunt ele concepute si practicate in tarile dezvoltate.

In anul 2006, structura sectorului de asigurari din Romania a continuat sa se modifice, in principal ca efect al expirarii ultimelor doua termene de adecvare a capitalurilor sociale ale societatilor de asigurare la noile cerinte prevazute de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in legislatia emisa. Astfel, pentru neadecvarea capitalului social, in anul 2006 au fost retrase autorizatiile de functionare a 6 societati de asigurare , iar in cazul altor 4 societati au fost retrase autorizatiile de desfasurare a activitatii de asigurari de viata. Pe fondul consolidarii pietei si a potentialului asigurabil existent, in anul 2006 au fost inregistrate si intrari de asigurari noi, fiind autorizate sa functioneze 3 asemenea societati, din care doua in domeniul asigurarilor de viata si una in domeniul asigurarilor generale.

Prin urmare, la data de 31.12.2006 erau autorizate sa desfasoare activitate de asigurare, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, 41 de societati de asigurare.

Din acestea, in cursul anului 2006, au desfasurat activitate de asigurare 40 de societati, din care: 21 de societati au desfasurat numai activitate de asigurari generale, 8 societati au desfasurat numai activitate de asigurari de viata si 11 societati au desfasurat activitate compozita, practicand ambele categorii de asigurari.

In contextual continuarii cresterii economice si expectatiilor privind beneficiile aduse de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, piata asigurarilor din Romania a inregistrat, si in 2006, un ritm de crestere semnificativ al primelor brute subscrise.Astfel, volumul primelor subscrise a atins in 2006 nivelul de aproximativ1,7 miliarde euro, fapt care a facut ca prin raportarea acestora la Produsul Intern Brut, de asemenea in crestere, sa se atinga un grad de penetrare a asigurarilor de 1,67% fata de 1,54% in anul anterior. Contributia majoritara la formarea primelor subscrise a continuat sa fie adusa de asigurarile generale si indeosebi de asigurarile auto, fapt care indica, cel putin pe termen mediu, o probabilitate scazuta ca asigurarile de viata sa consemneze o crestere semnificativa a ponderii in total prime.

Pentru anul 2007, se preconizeaza o crestere a primelor brute subscrise pentru cele doua categorii de asigurare pana la aproximativ 8 miliarde lei, din care 6,7 miliarde lei din asigurarile generale. Se prognozeaza ca o contributie semnificativa la aceasta valoare va fi adusa de asigurarile de credite, asigurarile de garantii, de asigurarile de daune la proprietati, precum si de asigurarile de mijloace de transport auto si cele de asistenta a persoanelor aflate in dificultate in cursul deplasarilor.

In sectorul asigurarilor de viata, se estimeaza o valoare a primelor brute subscrise de peste 1,3 miliarde lei (400 milioane euro), in crestere reala cu 10% fata de anul 2005, in principal ca urmare a dezvoltarii asigurarilor de sanatate.

Raportand volumul estimate al primelor brute subscrise pentru cele doua categorii de asigurare la valoarea estimate pentru 2007 a P.I.B. ( de 390,3 miliarde lei,conform Proiectiei principalilor indicatori macroeconomici in perioada 2007-2013 realizata de Comisia Nationala de Prognoza, prognoza de primavera 2007), rezulta un grad de penetrare estimate de peste 2%.

In contextul in care, de la 1 ianuarie 2007, Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene, se apreciaza ca aplicarea principiilor pietei unice privind libera circulatie a serviciilor si dreptul de stabilire va conduce la intensificarea concurentei in domeniul asigurarilor. O concurenta accentuate va fi insa resimtita, cel mai probabil, pe termen mediu, drept pentru care in perioada imediat urmatoare provocarile majore pentru asiguratorii existenti pe piata romaneasca rezida din structura tipica a piatei romanesti, in care asigurarile dominante sunt cele auto.Astfel, in conditiile in care exista un numar important de factori care contribuie la cresterea daunalitatii este important ca societatile de asigurare sa acorde o atentie deosebita tarifarii produselor de asigurare, dar si modului de determinare si suficientei rezervelor tehnice.Totodata,este foarte importanta necesitatea implementarii de catre societatile de asigurare a procedurilor de control intern si antifrauda, precum si a celor de management al riscului, mai ales in conditiile in care, de la 1 ianuarie 2007, in determinarea solvabilitatii lor se tine cont de capitalurile proprii de care dispun, direct influentate de rezultatele financiare obtinute.

Societatile de asigurari autorizate sa practice asigurari de viata au inregistrat in anul 2006 un volum total de prime subscrise din asigurari de viata de 336.600.497 euro. Ponderea subscrierilor din asigurari de viata in total subscrieri din activitatea de asigurare s-a diminuat in 2006 fata de anul precedent de la 23,5% la 19,9%, inregistrand astfel cel mai mic nivel din ultimii 5 ani.

De asemenea, pentru anul 2006 se inregistreaza cel mai mic ritm de crestere a primelor brute subscrise din asigurarile de viata din ultimii 5 ani, respective de 9,66% in termini nominali si 4,57% in termeni reali.

Dinamica primelor brute subscrise pentru

asigurari de viata in perioada 2003-2008

Sursa: CSA, Raport anual 2006,iulie2008

In 2003, cinci companii (din 22 care au desfasurat activitate) au controlat peste 80% din totalul tranzactiilor efectuate.

In anul 2004, cele 22 de societati care au practicat asigurari de viata au inregistrat un volum de 188.090.956 eur, volum care a crescut cu 20,34% fata de 2003. Zece companii au controlat peste 92% din totalul tranzactiilor effectuate, iar din cele zece, o singura societate a detinut peste 40% din total.

Subscrierile din asigurarile de viata au contribuit cu 23,5% in totalul subscrierilor din activitate de asigurari, comparative cu 2004 cu 28,12% mai mari, in termini reali. Se mentine si in 2005 fenomenul de concentrare a pietei, in care opt societati controleaza peste 88% din volumul tranzactiilor efectuate pentru asigurari de viata .

Analiza structurii primelor brute aferente asigurarilor de viata in anul 2006, arata ca peste 98% din acestea au fost subscrise la doua din cele 6 clase, respective la clasa I asigurari de viata, anuitati si asigurari de viata suplimentare (respective de 61,5%) si la clasa III asigurari de viata si anuitati legate de fonduri de investitii (de 36,6%).

Comparativ cu 2005, in anul 2006 se observa o usoara tendinta de crestere a asigurarilor de viata cu componenta investitionala (a caror pondere a crescut cu 1,7 puncte procentuale) si, in acelasi timp, o scadere a asigurarilor de viata traditionale (ponderea acestora in total diminundu-se cu 1,8 puncte). Aceasta arata ca produsele de asigurari de viata si anuitati legate de fonduri de investitii sunt in continuare o alternative viabila la produsele de economisire, investitii sau chiar pensii facultative existente pe piata.

1.4.Evolutia cadrului legal in Romania

In Romania, dupa anul 1990, in materie de asigurari, reglementarile de baza aparute au fost Legea nr.47 din 16 iulie 1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.151 din 19 iulie 1991 si legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.303 din decembrie 1995.

Conform Legii nr. 47/1995, articolul 1 stabilea ca activitatea de asigurare se desfasoara prin societatile de asigurare, societatile de asigurare-reasigurare si societatile de reasigurare, care isi asuma obligatiile prin acceptarea de riscuri in schimbul platii unor prime de catre asigurati sau, dupa caz, de reasigurati. Activitatea de asigurare se desfasoara si prin societati de intermediere numite agenti de intermediere, care pot negocia si incheia contracte de asigurare si reasigurare pentru societatile amintite mai sus, sau pot presta servicii privind incheierea si executarea unor astfel de contracte

Dupa anul 1990 in Romania in materie de asigurari reglementarile de baza aparute au fost Legea nr.47 din 16 iulie 1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.151 din 19 iulie 1991 si legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.303 din decembrie 1995.

Conform Legii nr. 47/1995, articolul 1 stabilea ca activitatea de asigurare se desfasoara prin societatile de asigurare, societatile de asigurare-reasigurare si societatile de reasigurare, care isi asuma obligatiile prin acceptarea de riscuri in schimbul platii unor prime de catre asigurati sau, dupa caz, de reasigurati. Activitatea de asigurare se desfasoara si prin societati de intermediere numite agenti de intermediere, care pot negocia si incheia contracte de asigurare si reasigurare pentru societatile amintite mai sus, sau pot presta servicii privind incheierea si executarea unor astfel de contracte.

Limita minima a capitalului social subscris la constituirea unei societati, potrivit art. 8 este de 25.000.000 lei separat pentru fiecare categorie de asigurari pe care le practica; iar pentru agenti de intermediere aceasta limita a fost de 1.500.000 lei. Capitalul social subscris varsat la constituire nu putea fi mai mic de 50% din capitalul subscris.

Societatile comerciale efectueaza operatiunile de asigurare si reasigurare in lei, iar in cazul in care isi asuma obligatiile de plata in valuta aceste obligatii se efectueaza in valuta.

Activitatea societatilor de asigurare care practica si asigurari de viata este reglementata prin obligativitatea tinerii unor conturi distincte pentru aceasta categorie de asigurari, precum si obligativitatea gestionarii separate a fondurilor aferente si efectuarea de plati din astfel de fonduri pentru asigurari de viata.

Societatile comerciale din domeniul asigurarilor isi pot asuma anual obligatiile din contractele de asigurare si reasigurare corespunzator unui volum de prime, care dupa deducerea primelor cedate in reasigurare, sa nu depaseasca un plafon echivalent cu pana la 5 ori suma capitalului social varsat si a rezervelor de capital.

Potrivit prevederilor art.16 societatile de asigurare au obligatia sa constituie rezerve de prime pentru asigurarile de viata, precum si rezerve de prime si daune pentru celelalte feluri de asigurari si reasigurari.Din punct de vedere al posibilitatilor de fructificare a fondurilor proprii si a celor atrase temporar prin activitatea desfasurata este evidentiata posibilitatea pastrarii acestor disponibilitati in banci sau in case de economii in vederea obtinerii unor venituri din dobanzi. Este avansata si posibilitatea investirii unei parti din capital, din rezervele de capital si rezervele tehnice in titluri de valoare, bunuri mobiliare si imobiliare ori le pot utiliza pentru acordarea de credite institutiilor bancare de profit cu respectarea unui coeficient de lichidare stabilit.

Potrivit art. 21, Legea 47/1991 stabileste ca societatile din domeniul asigurarilor au obligatia sa prezinte anual Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare pana la data de 15 aprilie a anului urmator bilantul contabil si contul de profit si pierdere aprobat de Adunarea Generala a Actionarilor si insotite de raportul cenzorilor, dupa caz.

In vederea supravegherii aplicarii dispozitiilor cu privire la activitatea de asigurare pentru supravegherea si prevenirea starii de insolvabilitate a societatilor de asigurare si reasigurare si apararea drepturilor Asiguratilor s-a infiintat Oficiul pentru Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare ale carui atributii sunt stabilite prin Hotarare de Guvern.

Legea 136/1995 apare ca o completare a Legii 47/1991. Referitor la contractul de asigurare, potrivit art.9 acesta este definit ca un acord prin care Asiguratul se obliga sa plateasca Asiguratorului o suma de bani, iar acesta se obliga ca la producerea unui anume risc sa plateasca Asiguratului sau Beneficiarului despagubirea sau suma asigurata in limitele si termenele convenite. Sunt stabilite elementele care trebuiesc cuprinse in contractul de asigurare: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante, obiectul asigurarii, riscurile ce se asigura, momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii Asiguratorului, primele de asigurare, sumele asigurate.

Se face trimitere si la cazurile in care Asiguratorul poate rezilia contractul de asigurare. Astfel, Asiguratorul poate rezilia contractul daca sumele datorate cu titlu de prima nu sunt platite in termenul prevazut in contract, daca nu s-a convenit altfel; sau in cazul in care riscul asigurat a fost produs cu intentie de Asigurat sau de Beneficiar ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, dar si de persoanele fizice majore care in mod statornic locuiesc sau gospodaresc impreuna cu Asiguratul sau Beneficiarul asigurarii.

In cazul asigurarilor de persoane, Asiguratorul, conform art.31, se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca o suma asigurata Asiguratului sau Beneficiarului desemnat de acesta. In cazul decesului Asiguratului, conform prevederilor acestei legi, daca nu s-a desemnat un Beneficiar, suma asigurata se plateste mostenitorilor Asiguratului in calitate de Beneficiar. Desemnarea Beneficiarului se face in momentul incheierii contractului sau in cursul executarii acestuia prin declaratia scrisa comunicata Asiguratorului sau prin testament.

Se stipuleaza faptul ca in asigurarile la care constituie rezerve de prime, Asiguratul poate sa inceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau de a-l rezilia solicitand restituirea rezervei constituite.

Conform art.37, Asiguratul poate sa ceara repunerea in vigoare a asigurarii la care se constituie rezerva de prime, in cazurile prevazute in contractul de asigurare. In cadrul Legii 136/1995 se fac referiri si cu privire la asigurarile de raspundere civila, bunuri, reasigurari, asigurari obligatorii de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, fondul de protectie.

Activitatea de asigurare este reglementata in prezent de Legea nr.32/10 aprilie 2000 privind societatile de asigurare si reasigurare si supravegherea asigurarilor.

Legea 32/2000 reglementeaza: organizarea si functionarea societatilor de asigurare, asigurare-reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale precum si a intermediarilor in asigurari; organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari.

Legea porneste de la definirea unor termeni si expresii precum: activitatea de asigurare, agent de asigurare, asigurare, Asigurat, Asigurator, broker de asigurare, coasigurare, catastrofa, portofoliu de asigurari, prime brute subscrise, prime nete subscrise, prime brute incasate, prime nete incasate, reasigurare, societate mutuala de asigurari. Articolul 3 alineatul 1 stabileste ca activitatea de asigurare se grupeaza in:

Ø     asigurari de viata;

Ø     asigurari generale.

Punerea in executare a Legii 32/2000, supravegherea si controlul respectarii dispozitiilor ei revin Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in scopul apararii drepturilor Asiguratilor si al promovarii activitatii de asigurare in Romania.

Structura organizatorica si de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, atributiile de conducere si control ale personalului sau se stabilesc prin regulamentele de ordine interioara adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sunt numiti de Parlament in sedinta comuna a celor doua camere la propunerea Comisiilor reunite pentru buget, finante si banci ale Senatului si Camerei Deputatilor.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are in structura sa personal de specialitate compus din economisti, juristi, experti contabili, actuari, statiscieni, matematicieni, informaticieni.

Prevederile legale cu privire la activitatea Asiguratorilor stabilesc ca fiecare Asigurator trebuie sa mentina cumulativ capitalul social varsat sau fondul de rezerve liber varsat, precum si o marja de solvabilitate. Capitalul social varsat sau fondul de rezerve liber varsat nu poate fi mai mic de:

Ø     7 miliarde lei pentru activitatea de asigurari generale exceptand asigurarile obligatorii;

Ø     14 miliarde lei pentru activitatea de asigurari generale;

Ø     10 miliarde lei pentru activitatea de asigurari de viata.

Capitalul social varsat sau fondul de rezerva liber varsat trebuie sa fie integral varsat in forma baneasca la constituire.

Marja de solvabilitate (suma cu care valoarea activelor depaseste valoarea obligatiilor) trebuie sa fie mai mare decat valoarea stabilita prin lege. Asiguratorul care exercita o activitate de asigurari generale are obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice: rezerva de prima, rezerva de daune, rezerva de catrastofe, rezerva pentru riscuri neexpirate. Asiguratorul are obligatia sa depuna la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in termen de 4 luni de la incheierea anului financiar bilantul contabil, contul de profit si pierdere insotit de raportul cenzorilor precum si rapoartele financiare. Activitatea de asigurari de viata este si ea reglementata de aceasta lege: Asiguratorul care exercita o activitate de asigurare de viata este obligat sa tina conturi distincte pentru acest tip de asigurare si sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente acestor asigurari in conturi separate care sa constituie si sa apartina unui fond de asigurare distinct numit fondul asigurarilor de viata.

Un element nou care apare in cadrul acestei legi in reprezinta redresarea, reorganizarea si lichidarea Asiguratorilor. Daca in urma analizei rapoartelor financiare si a controalelor efectuate unui Asigurator, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor constata ca aceasta ca urmare a nerespectarii prevederilor legale pune in pericol onorarea obligatiilor asumate fata de Asigurati, comisia solicita Consiliului de Administratie al Asiguratorului un plan de redresare financiara. In cazul in care aceste masuri nu au dat rezultate, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate sa solicite Curtii de Apel Bucuresti numirea unui administrator special pentru acel Asigurator. Un Asigurator intra in lichidare in urma deciziei instantei judecatoresti, luate in baza legislatiei din Romania, cu privire la faliment.

In cuprinsul acestei legi sunt reglementate si aspectele legate de intermediari in asigurari care sunt reprezentati de agentii de asigurare si de brokeri de asigurare. O persoana poate desfasura o activitate de agent de asigurare daca detine o autorizatie valabila, scrisa din partea unui Asigurator numita contract de agent. O persoana juridica poate desfasura activitatea de broker de asigurare daca are autorizatie de functionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

In ultimul capitol Dispozitii tranzitorii si finale este important ca in momentul numirii membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor isi inceteaza activitatea Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare din cadrul Ministerului Finantelor Publice, infiintat prin H.G. nr.574/1991. Atributiile acestuia sunt preluate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. La data intrarii in vigoare a Legii 32/2000 se abroga Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurari; O.G. nr.27/1997 pentru completarea Legii nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania; Legea nr.48/1998 privind aprobarea O.G. nr.27/1997 pentru completarea Legii 136/1995; H.G. nr.574/1991 privind atributiile Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare, precum si art.1 din H.G. nr. 789/1993 pentru modificarea si completarea H.G. nr.574/1991 privind atributiile Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare din Romania.