Asigurarea cladirilor, constructiilor, echipamentelor si a altor bunuri

Asigurarea cladirilor, constructiilor, echipamentelor si a altor bunuri

Conditii generale ale asigurarii de bunuri si cladiri

Asigurarea joaca un rol important in protejarea bunurilor (mobile si imobile) de care cineva dispune.

Asigurarea de bunuri compenseaza cheltuielile impuse de repararea sau de inlocuirea acelor bunuri care sunt avariate, distruse sau pierdute.

In cazul asigurarii de bunuri, societatea de asigurari se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului desemnat in polita o despagubire.

Interesul asigurabil. O cerinta de baza pentru existenta oricarui contract de asigurare este interesul asigurabil. Daca pentru un contract de asigurare nu exista interes asigurabil, acesta nu va fi valid, din punct de vedere juridic. O persoana are un interes asigurabil daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective.

In cazul asigurarii de bunuri, prin interes asigurabil se intelege valoarea pecuniara a bunului, expusa pierderii, sau valoarea patrimoniala ce poate fi pierduta de asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Conditiile esentiale pentru existenta unui interes asigurabil, in cazul unui bun, sunt:

in cazul pierderii sau degradarii bunului, asiguratul sa sufere o dauna, ce poate fi evaluata in bani;

bunul mentionat sa constituie obiectul asigurarii;

asiguratul sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat; altfel spus, asiguratul trebuie sa fie intr-o relatie directa, recunoscuta legal, cu obiectul asigurarii, astfel incat sa aiba de suferit in urma distrugerii obiectului asigurat.

In cazul in care, in polita de asigurare a fost desemnat un beneficiar al asigurarii, altul decat persoana asigurata, acesta trebuie sa aiba un interes patrimonial fata de bunul asigurat.

Regula generala in asigurarile de bunuri este ca interesul asigurabil sa existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului asigurat. Nici o instanta de judecata nu poate sili o societate de asigurari sa plateasca despagubiri catre sau in interesul asiguratului, daca acesta nu are un interes asigurabil.

Obiectul asigurarii. In contractele de asigurari de bunuri si cladiri pot fi asigurate facultativ: a) bunurile apartinand persoanelor fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau resedinta in Romania; b) bunurile primite in folosinta sau aflate la acestea spre pastrare, reparare, prelucrare, curatare, vopsire, vanzare ori spre a fi expuse in cadrul muzeelor sau expozitiilor; c) bunurile care fac obiectul unor contracte de concesionare, inchiriere sau locatie de gestiune.

Bunurile si riscurile ce pot fi asigurate, precum si situatiile in care se acorda despagubiri, sunt prevazute in conditiile speciale stabilite pentru fiecare fel de asigurare.

In principiu, nu se pot asigura bunurile care, din cauza degradarii, nu mai pot fi folosite potrivit destinatiei.

Riscuri asigurate. In asigurarile de bunuri exista o clasificare a riscurilor in:

riscuri civile - asociate cladirilor ce servesc ca locuinte si birouri si bunurilor aflate in acestea;

riscuri comerciale si industriale - asociate cladirilor ce servesc ca unitati de productie si comercializare si bunurilor aflate in acestea.

In general, societatile de asigurare acorda despagubiri in caz de pierdere sau avariere a bunurilor asigurate, produse de: incendiu, trasnet, explozie (chiar daca aceste doua din urma riscuri au fost urmate de incendiu), ploaie torentiala (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, greutate a stratului de zapada sau de gheata, avalanse de zapada si cadere pe cladiri sau pe alte constructii a unor corpuri, lovire a cladirii de catre un autovehicul.

Pentru cladiri sau constructii se mai acorda despagubiri si:

in cazul in care, datorita iminentei unui incendiu, a unor inundatii, prabusiri sau alunecari de teren, a fost necesara daramarea sau demontarea cladirii asigurate sau mutarea ei in alt loc;

in cazul in care, ca urmare a unei inundatii, prabusiri sau alunecari de teren, a devenit imposibila folosirea cladirii si este necesara demontarea sau mutarea acesteia din loc;

pentru cheltuielile reclamate de curatarea locului unde s-a produs paguba (ridicarea molozului, aluviunilor, pamantului provenit de la prabusiri sau alunecari de teren etc.).

Pentru alte bunuri decat cladirile, se mai acorda despagubiri si pentru pagubele produse ca urmare a:

carbonizarii si topirii acestora;

avariilor accidentale produse la instalatiile de gaz, apa, canal sau incalzire centrala;

daramarii, demontarii sau mutarii in alt loc a cladirilor in care se afla bunurile asigurate, sau a unor cladiri invecinate, in cazul iminentei unui incendiu, inundatii, prabusiri sau alunecari de teren;

pierderii sau disparitiei bunurilor asigurate, cauzate direct de riscuri asigurate.

Unele societati de asigurare ofera asigurari pentru masini, utilaje si instalatii pentru cazurile de avarii accidentale. In astfel de polite sunt acoperite riscuri precum: ruperi sau deformari in timpul functionarii, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri, explozie, lipsa apei din cazane sau recipiente, efectul unor substante chimice, actiunea curentului electric, scurt-circuit si altele asemenea.

Excluderi. Exista situatii in care asiguratorul nu acorda despagubiri pentru pagubele produse bunurilor asigurate. Aceste situatii sunt prevazute in contractul de asigurare ca excluderi.

Desi de multe ori termenul "excludere" este rezervat clauzelor politei identificate in mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauza a politei a carei functie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la dauna. Prima functie a unei excluderi este aceea de a clarifica acoperirea acordata de asigurator. De asemenea, excluderile elimina posibilitatea acoperirii unor riscuri considerate neasigurabile de catre asigurator.

In general, in baza politelor de asigurare de bunuri nu se acorda despagubiri pentru pagubele provocate de razboi, de invazie, de insurectie, de revolutie si de altele asemanatoare. Alte excluderi se refera la uzura fizica, la pagubele rezultate in urma actelor intentionate ale asiguratului, in urma radiatiei nucleare sau a viciului intern (de exemplu, rugina fierului, putrefactia lemnului, deteriorarea cauciucului). Nici una dintre aceste excluderi nu reuseste sa cuprinda, in mod suficient, macar una dintre caracteristicile unei expuneri la paguba, ideal asigurabile.

Suma asigurata. In cazul asigurarii de bunuri, suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului in momentul incheierii contractului de asigurare, deoarece asigurarea este astfel conceputa incat sa nu permita, sub nici o forma, acordarea unei despagubiri mai mari decat pierderile efectiv suportate de asigurati.

Prima de asigurare. Prima de asigurare este un element foarte important al unui contract de asigurare si reprezinta suma de bani pe care o primeste asiguratorul de la asigurat, in schimbul preluarii in asigurare a riscului la care acesta este expus. Primele de asigurare se stabilesc de catre asigurator si se achita fie anticipat si integral, fie in rate subanuale.

Prima de asigurare se stabileste aplicandu-se cota de prima la suma asigurata si se plateste anticipat si integral, sau se plateste in rate. Cota de prima este diferentiata, in functie de felul bunului asigurat, de frecventa si de intensitatea producerii riscurilor asigurate. In cazul asigurarilor de bunuri, societatile de asigurare diferentiaza bunurile asigurate pe clase de risc, iar pentru fiecare clasa se stabileste o cota de prima specifica.

In cazul unitatilor de productie, magazinelor, depozitelor, cotele de prima se diferentiaza si in functie de natura produselor folosite in procesul de productie sau depozitate:

produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozive;

produse combustibile;

produse inflamabile;

produse explozive.

Fransiza. Un alt element important al contractului de asigurare de bunuri si cladiri este fransiza. Fransiza reprezinta partea din valoarea fiecarei daune care este suportata de catre persoana asigurata. In general, fransiza are urmatoarele functii:

Incurajeaza masurile de control al riscului: anumiti asigurati nu sunt dispusi sa-si cheltuiasca timpul, efortul sau banii pentru a preveni pagubele care, daca se vor produce, vor fi platite de societatea de asigurari. De exemplu, o persoana poate renunta la instalarea unui sistem de alarma contra spargerilor, atunci cand stie ca societatea de asigurari ii va acoperi pagubele rezultate in urma unui furt. In cazul in care, in polita de asigurare se prevede o fransiza, asiguratul va fi incurajat sa instaleze un astfel de sistem, deoarece este constient ca, in caz de furt, va trebui sa suporte o parte din dauna.

Reduce cheltuielile efectuate de asigurator in legatura cu despagubirea: de cele mai multe ori, in cazul despagubirilor de mica valoare, cheltuielile administrative ale asiguratorului efectuate in vederea solutionarii cazului de despagubire pot fi mai mari decat suma platita efectiv asiguratului ca despagubire; existenta unei fransize implica reducerea numarului de cereri de despagubire, cu care se confrunta societatea de asigurari, deoarece sunt eliminate cererile de despagubire pentru pagubele de mica valoare.

Reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie sa o plateasca: deoarece fransiza reduce cheltuielile efectuate de asigurator in legatura cu despagubirea, aceasta determina, de asemenea, reducerea valorii primelor platite de asigurat.

Fransiza poate fi deductibila sau atinsa. In cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera in intregime paguba - pana la nivelul sumei asigurate - daca aceasta este mai mare decat fransiza. Fransiza deductibila se scade, in toate cazurile, din valoarea daunei, indiferent de volumul acesteia din urma. Cu alte cuvinte, in cazul fransizei deductibile, despagubirea se acorda numai pentru partea de dauna care depaseste fransiza.

Perioada de asigurare. Asigurarea se incheie pe o perioada de un an, insa, la cerere, se poate incheia si pe perioade mai scurte.

Limitele de raspundere si drepturile asiguratorului. Asigurarea se considera incheiata prin plata primelor de asigurare si prin emiterea de catre asigurator a contractului de asigurare si este valabila numai pentru bunurile si riscurile specificate in contract, la adresele indicate de acesta.

Obligatiile asiguratorului. In baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii specificate in conditiile de asigurare, a caror neindeplinire poate conduce la rezilierea contractului sau la refuzul asiguratorului de a plati despagubirile.

Exista obligatii corespunzatoare perioadei anterioare producerii unei daune si obligatii referitoare la procedura ce trebuie urmata de asigurat la producerea unei daune.

Una dintre obligatiile asiguratului este aceea de a intretine si de a folosi bunurile asigurate in bune conditii si in conformitate cu dispozitiile legale, in scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate.

Daca prin nerespectarea de catre asigurat a acestor obligatii s-ar putea produce pagube, asiguratorul are dreptul sa denunte asigurarea, fara restituirea primei achitate.

Asiguratul este obligat sa ia, pe cheltuiala sa, toate masurile si sa se conformeze tuturor recomandarilor facute de asigurator pentru prevenirea producerii pagubelor, in conformitate cu prevederile legale si/sau recomandarile producatorului.

De asemenea, asiguratului ii revine obligatia de a-i comunica asiguratorului, in scris, orice modificare fata de situatia existenta la incheierea asigurarii, modificare ce poate agrava riscul asigurat. De exemplu, o agravare a riscului poate avea loc atunci cand:

mijloacele de siguranta care existau la momentul cand s-a facut oferta, sau au fost ulterior stipulate in polita, sunt inlaturate sau reduse ca numar, capacitate sau dimensiune;

urmare a pierderii unei chei de la intrarea cladirii in care se afla bunurile asigurate sau de la un seif sau tezaur, incuietoarea nu este inlocuita cu una de aceeasi calitate;

in cladirea asigurata sau in care se afla bunurile asigurate, ori intr-o cladire invecinata, se desfasoara lucrari de constructie, se monteaza schele, instalatii sau alte obiecte;

incaperile direct invecinate cu cele in care se afla bunurile asigurate, sau situate deasupra sau dedesubtul acestora, devin permanent sau temporar neocupate;

activitatea este temporar sau permanent intrerupta;

cladirea - care de altfel este ocupata permanent - este nelocuita si nesupravegheata mai mult de 30 zile.

TIPURI DE ASIGURARI DE BUNURI SI CLADIRI

Sub aspect formal, societatile de asigurare abordeaza diferit problema asigurarii bunurilor. Astfel, unele societati de asigurare iau in considerare toate riscurile care pot afecta bunul sau cladirea, in timp ce alte societati au polite de asigurare prin care se acopera doar anumite riscuri.

Printre cele mai raspandite polite de asigurare a bunurilor si cladirilor se numara:

Asigurarea cladirilor, a altor constructii si a continutului acestora impotriva pagubelor produse de incendiu si alte calamitati;

Asigurarea masinilor, utilajelor si a instalatiilor impotriva avariilor accidentale;

Asigurarea lucrarilor de constructii - montaj si a raspunderii constructorului;

Asigurarea bunurilor sau valorilor impotriva furtului prin efractie sau prin acte de talharie;

Asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice.

EVALUAREA PAGUBELOR SI STABILIREA DESPAGUBIRILOR

Atunci cand se produce un risc asigurat, in urma caruia asiguratul inregistreaza o paguba, se declanseaza automat mecanismul despagubirii. Dupa producerea evenimentului asigurat, asiguratorul achita despagubirea cuvenita asiguratului, numai dupa ce acesta din urma a probat legitimitatea sa de a incasa indemnizatia; a declarat daca a mai incheiat asigurari cu alte societati pentru acelasi risc; a predat asiguratorului intreaga documentatie necesara subrogarii acestuia pentru a exercita actiuni de subrogare.

La acoperirea pagubelor, se aplica cele trei principii de despagubire: principiul raspunderii proportionale, principiul primului risc si principiul raspunderii limitate.

Despagubirea datorata de asigurator nu poate depasi valoarea bunului in momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea, daca nu s-a prevazut altfel in conditiile de asigurare. O despagubire mai mare decat paguba suferita ar reprezenta un profit pentru asigurat sau pentru beneficiar. Pentru a evita aceasta situatie, societatile de asigurare desemneaza anumiti angajati, numiti inspectori de dauna, pentru a se ocupa de verificarea incadrarii daunei in acoperirea oferita in baza politei, de investigarea cauzelor producerii daunei. In acest sens, inspectorul de dauna ia declaratii scrise sau inregistrate partilor implicate si martorilor, strange dovezi materiale, de documentare si demonstrative. De regula, in cazul asigurarii de bunuri, rolul inspectorului de dauna este:

de a determina cauzele producerii riscului asigurat;

de a verifica incadrarea in acoperirea oferita prin polita;

de a estima costul reparatiilor sau pretul de inlocuire a bunului avariat.

In limita sumei asigurate, societatile acorda despagubiri si pentru: cheltuielile facute in scopul limitarii daunei; cheltuielile legate de indepartarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat; daunele provocate bunurilor mentionate in contractul de asigurare, prin distrugeri sau avarii datorate masurilor de salvare luate de asigurat pentru impiedicarea si/sau limitarea consecintelor producerii riscului.

Din cuantumul despagubirii se scad:

fransiza prevazuta in contractul de asigurare, adica partea din dauna care este suportata de asigurat, pentru fiecare eveniment in parte;

primele datorate pana la sfarsitul perioadei asigurate.

Dupa stabilirea valorii daunei, societatea de asigurari va decide asupra metodei de indemnizare. Exista cel putin trei metode prin care se poate acorda despagubirea: plata unei indemnizatii, inlocuirea, repararea.